Legea nr. 10/2001

Sentinţă civilă 532 din 07.10.2016


Acesta  este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBCLJ:2016:001.000532

Dosar nr. .../.../2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.  532/2016

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2016

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE O. –C.  T.

Grefier L. M.

Pe rol  pronunţarea hotărârii asupra cauzei civile privind pe reclamant F. I.-A. şi pe pârât M. F. B. PRIN A. J.  F. P. C., pârât MUNICIPIUL ... PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenţii.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care se constată că, la data de 05.10.2016, reclamantul a depus la dosar, prin e-mail, concluzii scrise.

Se constată că dezbaterea pe fond  a avut loc în şedinţa publică din 30.09.2016, când părţile prezente au pus concluzii, conform încheierii de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.03.2015, reclamanţii F. I.-A.  şi F. M. au chemat în judecată pe pârâţii M. F. B. şi MUNICIPIUL ... prin primar solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să achite:

-70.000 euro (şaptezecimii euro) reprezentând valoarea actuală a imobilului situat în ..., str. ..., nr. ... (azi str. ...) cu nr. top. ... , înscris în cartea funciară nr. ..., compus din 3 camere, bucătărie, baie, antreu, terasă şi teren.

-3757 lei reprezentând cheltuieli de judecată suportate de noi în procesul în care s-a produs evicţiunea.

În motivarea acţiunii, arată următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ... din 17.07.1997, în baza Legii 112/1995 au cumpărat imobilul înscris în cartea funciară ... cu nr. top. ... , casă din cărămidă, pe fundaţii din beton, acoperită cu tablă, cu 3 camere, bucătărie, baie, antreu, terasă şi teren, situat în ..., str. ..., nr. ..., ap. ...

 Ca urmare a acţiunii în revendicare intentate împotriva lor de succesorul vechiului proprietar, în baza sentinţei civile nr. ... din 16.07.2010 definitivă în septembrie 2011(dosar nr. ...) au fost evinşi de aceştia, fiind obligaţi să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lor.

În aceste condiţii pârâţii vânzători răspund pentru evicţiune, art. 50/1 L.10/2001.

De asemenea, pârâţii sunt obligaţi să le achite toate cheltuielile de judecată din procesul în care au fost evinşi atât cheltuielile făcute efectiv de ei, cât şi cele la care au fost obligaţi în favoarea evingătorilor.

Cu privire la calitatea procesuală activă, arată că titularul contractului de vânzare-cumpărare F. Ş. a decedat, având 3 moştenitori. Între ei însă a intervenit o convenţie cesiune de drepturi litigioase în favoarea celor doi reclamanţi.

În drept art. 50 ind.l, Legea 10/2001.

 Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiul ..., reprezentat prin Primar a solicitat  respingerea cererii de chemare în judecată faţă de el, în principal, pe cale de excepţie, iar în subsidiar, pe fondul cauzei precizează că se opune admiterii acţiunii reclamanţilor, aceasta fiind neîntemeiata.

1. Faţă de solicitările reclamanţilor, înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive raportat la următoarele:

 Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie care presupune inexistenţa unei identităţi între persoana titulară a unui raport obligaţional şi cea care este chemată în judecată în calitate de pârât.

Astfel, prin indicarea pretenţiei sale precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie, reclamantul trebuie să justifice îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

Cu privire la cele solicitate de către reclamanţi invederează faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 112/1995 si art. 35-39 din HG nr. 20/1996 sumele provenind din vânzarea apartamentelor se constituie intr-un fond extrabugetar la dispoziţia M. F.

 Pe de alta parte, suma care s-a solicitat a fi restituită, nu constituie venituri la bugetul local, deci nu este in patrimoniul municipiului ..., ele fiind colectate şi virate într-un cont extrabugetar, la dispoziţia M. E. şi F.

Mai departe, art.50 alin 3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 prevede că:

„Restituirea preţului [...] se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare ".

Iar potrivit art.50 alin.3 din HG nr.250/07.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se stipulează că: „Restituirea preţului actualizat sau, după caz, a preţului de piaţă se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, în temeiul hotărârilor judecătoreşti, ramase definitive şi irevocabile, prin care s-a dispus restituirea preţului actualizat plătit de chiriaş, în cazul desfiinţării contractelor încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, sau, după caz, a preţului de piaţă al imobilelor, în cazul desfiinţării contractelor încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. cu modificările ulterioare."

Nu există o identitate între persoana căreia îi incumbă obligaţia din raportul juridic dedus judecăţii si persoanele chemate în judecată, astfel că, instanţa urmează a respinge acţiunea faţă de Municipiul ... ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate  procesuală. Calitatea procesuala este o excepţie absolută şi peremptorie , instanţa având obligaţia verificării din oficiu a legitimităţii părţilor în proces.

Având în vedere cele precizate mai sus, rezultă că art.50 din Legea nr.10/2001 instituie o formă specială de răspundere pentru evicţiune, în cazul contractelor de vânzare-cumpărâre încheiate cu foştii chiriaşi şi ulterior desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, însă răspunderea pentru evicţiune se angajează tot în sarcina vânzătorului, în speţă S. R., care stă în judecată prin –M. F. P., conform dispoziţiilor legii speciale.

Pentru toate considerentele menţionate mai sus, solicită respingerea acţiunii formulată de reclamanţi faţă de Municipiul ..., pe cale de excepţie - a lipsei calităţii procesuale pasive.

 De asemenea, înţelege sa invoce excepţia prescipţiei dreptului la acţiune în conformitate cu prevederile art.2500 din Codul civil dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar acest termen este de 3 ani, potrivit disp. art. 2517 Cod civil.

De asemenea, in conformitate cu disp. art. 2525 Cod civil „prescripţia dreptului la acţiune in restituirea prestaţiilor făcute in temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezolutiune sau alta cauza de ineficacitate incepe sa curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul..."

Asa cum rezulta din actele depuse de către reclamanţi in probatiune -la dosar si chiar din susţinerile acestora, evictiunea s-a produs la data de 15 februarie 2011, data la care au fost obligaţi sa recunoască in mod definitiv si executoriu dreptul de proprietate asupra, imobilului din litigiu, in favoarea vechilor proprietari. In atare situaţie, aceasta este data la care evictiunea s-a produs si de la aceasta data incepe sa curgă termenul de prescripţie de 3 ani in care reclamanţii au avut posibilitatea de a intoduce acţiunea de restituire a preţului achitat.

In concluzie, având in vedere faptul ca reclamanţii au introdus prezenta acţiune abea la data de 19 martie 2015, respectiv la mai bine de 3 ani de la data producerii evictiunii, considera ca dreptul material a acestora la acţiune s-a stins prin prescripţie, motiv pentru care solicita de asemenea respingerea acţiunii.

Pe fondul cauzei, învederează următoarele:

În sprijinul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului ..., sumele de bani achitate pentru cumpărarea de locuinţe in baza Legii nr. 112/1995, nu constituie venituri la bugetul local, ele fund colectate si virate intr-un cont extrabugetar special, la dispoziţia M. E. si F. De aceea, nu poate fi de acord cu solicitarea de a fi obligat la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre preţul achitat, specificat in contractul de vânzare cumpărare nr.35068/17.07.1997 si preţul reactualizat cu rata inflaţiei sau preţul de piaţa deoarece toate actele normative incidente in cauza prevăd in mod expres faptul ca restituirea preţului plătit de către fostul chiriaş se face de către M. E. si F.

De asemenea, nu poate fi nici de acord cu plata sumelor de bani reprezentând comisionul reţinut si taxele aferente încheierii contractului de vanzare-cumparare de către  SC C. S.A, deoarece atat comisionul de 1% din contravaloarea imobilului, cat si restul sumelor incasate in vederea prestării unor servicii ocazionate de vânzare cum ar fi spre exemplu măsurători tehnice, cota parte documentaţie de intabulare, etc. au rămas in contul SC C. S.A. ca venituri proprii si nu au fost virate in contul M. F. P.

Mai mult decât atat, reclamanţii isi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 50 din Legea 10/2001 si solicita obligarea pârâtului  la plata sumei de 70.000 euro reprezentând valoarea actuala a imobilului ce a făcut obiectul vânzării.

Acţiunea reclamanţilor nu este intemeiata nici din acest punct de vedere deoarece, in cazul din speţă, nu ne aflăm în situaţia reglementată de dispoziţiile legale anterior menţionate, întrucât contractul de vânzare-cumpărare al reclamanţilor nu a fost desfiinţat, ci aceştia au fost evinsi într-o acţiune în revendicare, soluţionată pe baza comparării titlurilor de proprietate.

In atare situaţie, normele legale incidente in cauza sunt dispoziţiile de drept comun, respectiv a Codului civil care reglementează garanţia pentru evictiune.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1700 Noul Cod Civil, cumpărătorul, in caz de evictiune totala, poate cere rezolutiunea vânzării si daune interese. Astfel, vânzătorul este obligat sa restituie cumpărătorului "in întregime" preţul primit la încheierea contractului si nicidecum valoarea actuala a imobilului, asa cum solicita reclamanţii.

Daca lucrul vândut are la data evictiunii o valoare mai mare, din orice cauza, vânzătorul este dator sa plătească cumpărătorului, pe langa preţul vânzării, sporul de valoare acumulat pana la data evictiunii (art. 1701 alin. 3 din NCC).

De asemenea, vânzătorul este obligat sa plătească cumpărătorului cheltuielile de judecata ocazionate de procesul cu terţul evingator, precum si cheltuielile determinate de incheierea si executarea contractului (art. 1702 lit. b si c din NCC).

La data incheierii contractului de vânzare cumpărare, nu exista nici un temei care sa pună la îndoiala legalitatea incheierii tranzacţiei, motiv pentru care in cazul de fata nu poate fi considerat de rea-credinta.

Având in vedere textele de lege mai sus menţionate, considera ca reclamanţii sunt îndreptăţiţi sa solicite cel mult restituirea preţului actualizat care a fost achitat la data înstrăinării imobilului, si nicidecum valoarea actuala a imobilului, deoarece aceasta solicitare nu are nici un temei legal.

  In ceea ce priveşte obligarea sa  la plata cheltuielilor de judecată, solicita respingerea cererii reclamanţilor, având în vedere faptul că nu este  în culpă procesuală.

În drept: Legea nr. 112/1995, HG nr.20/1996, Legea nr. 10/2001, HG nr.250/07.03.2007

La data de 21.05.2015, reclamanţii  au depus  un răspunsla întâmpinare prin care arată următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MUNICIPIULUI ... : în măsura în care instanţa va socoti că, raportat la art. 50 al. 3 din L. 10/2001, MUNICIPIUL ... nu ar avea calitate procesuală pasivă - nu se opun admiterii acestei excepţii.

Dar din punctul de vedere al rigurozităţii juridice observă că, raportul juridic de vânzare-cumpărare a intervenit între ei şi MUNICIPIUL ... - acesta a incasat preţul -iar textul de lege menţionat, stabileşte doar din ce fonduri se restituie sumele stabilite de instanţă.

În opinia lor, ele au un caracter tehnic, care nu schimbă împrejurarea că, raportul juridic din care provine pretenţia, s-a născut între reclamanţi şi Municipiu.

Având în vedere cele de mai sus, lăsă soluţia la aprecierea instanţei.

Cu privire la excepţia prescripţiei, observă în primul rând că, în măsura în care MUNICIPIUL ... invocă lipsa calităţii procesuale pasive; el nu are nici calitatea de a invoca excepţia prescripţiei, care este doar la îndemâna debitorului obligaţiei de plată.

M. F., care în concepţia pârâtului MUNICIPIULUI ... este singurul care are calitate procesuală pasivă, nu a invocat o asemenea excepţie.

 Din precauţie procesuală, arată că, oricum prescripţia a fost întreruptă prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr.  ... a Tribunalului Cluj, în baza art. 2539 al. 2 teza 2 N.C.pr.civ., care prevede că: „ Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.,,

Or, hotărârea de anulare a rămas definitivă prin încheierea civilă ... din 12 februarie 2015 - iar prezenta acţiune a fost introdusă la 19 martie 2015.

În fondul cauzei, art. 50 ind. 1, L. 10/2001, lămureşte neechivoc drepturile reclamanţilor, în situaţii de acest gen, stabilind că, li se cuvine „ preţul de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.,,

 Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. F. P. prin A. J. F. P. C. a solicitat  respingerea acţiunii.

Pe cale de excepţie, invoca prescripţia dreptului la acţiune

In susţinere invederează faptul ca potrivit dispoziţiilor art.2500 alin.(1) coroborat cu art.2517 Cod civil, dreptul material la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art.2525 Cod civil Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitivă a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul.

Astfel cum susţin reclamanţii in cuprinsul cererii de chemare in judecata, sentinţa civila nr. ... din data de 16.07.12010 pronunţata in dosarul nr. ... a rămas definitiva in septembrie 2011,  data la care au aflat ca au fost evinsi, fiind obligaţi sa recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului in favoarea vechilor proprietari.

In aceste condiţii, termenul de prescripţie de 3 ani a început sa curgă de la aceasta din urma data, perioada in care reclamanţii aveau posibilitatea sa introducă cererea de chemare in judecata pentru restituirea preţului.

Este de observat aşadar, ca acţiunea a fost introdusa cu mult timp dupa implinirea termenului general de prescripţie de 3 ani.

 In consecinţa, luând in considerare faptul ca reclamanţii au înregistrat acţiunea la data de 19.03.2015, deci cu mult peste termenul de 3 ani de la data producerii evictiunii, apare ca evident faptul ca dreptul material la acţiune a acestora s-a stins prin prescripţie .

Pentru aceste motive, solicita instanţei sa admită excepţia invocata si sa respingă acţiunea ca fiind prescrisa.

În eventualitatea in care excepţia va fi respinsa, învederază faptul ca prin acţiunea formulata reclamanţii solicita obligarea M. F. P. in baza art. 50 ind.1 din Legea nr.10/2001, modificata prin Legea nr.1/2009, la plata sumei de 70.000 euro reprezentând valoarea actuala a imobilului situat in Municipiul ...,Str. ... , nr. ..., Judeţul ..., achitat in baza contractului de vanzare-cumparare nr. ... din 17.07.1997 încheiat cu Consiliul Local al Municipiului ... prin S.C. C. A. S.A. in calitate de mandatar.

Analizând pretenţiile reclamanţilor, menţionează ca M. F. P. nu poate fi obligat la plata sumei de 70.000 euro reprezentând valoarea actuala a imobilului astfel cum solicita aceştia, aceasta pe de o parte deoarece , dispoziţiile Legii nr.10 care la art. 50A1 alin. (1)si (2) dispune: Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare. (2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin expertiză.

Pe de alta parte nu se poate dispune obligarea la plata întregului pret reactualizat achitat in cuantum solicitat ci numai la cel care a fost efectiv virat, intrucat comisionul a de 1% a fost încasat de S.C. C. A. S.A. in calitate de mandatar al Consiliului-Local al Municipiului ...

In acest sens, face trimitere la prevederile dispoziţiilor legale mai sus menţionate (art 50 alin.3 din Legea 10/20010), care stipulează in mod expres faptul ca "restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (2A1) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare."

La data de 15.10.2015, reclamantul F. I.-A. a depus la dosar precizare de acţiune, prin care arată că, din precauţie procesuală, îşi întemeiază acţiunea de dispoziţiile dreptului comun, privind răspunderea pentru evicţiune - art. 1337, 1341 vechiul cod civil -, raportat la data care s-a produs evicţiunea - iulie 2010.

Analizând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către ambii pârâţi în baza art.248 C.pr.civ., tribunalul o va admite  pentru următoarele considerente:

Obiectul acţiunii promovate îl constituie restituirea de către pârâţi a sumei de 70.000 euro, reprezentând valoarea actuală a imobilului litigios şi a sumei de 3757 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de către reclamanţi, ca urmare a evingerii de către foştii proprietari, deposedaţi abuziv de regimul comunist, reclamanţii fiind succesorii persoanei care a cumpărat imobilul în temeiul Legii 112/1995 şi care a fost evinsă.

Ca şi motivare în drept, în principal, reclamanţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 50 ind.1 din Legea 10/2001, iar în subsidiar, de prevederile dreptului comun în materia evicţiunii.

Această modificare a acţiunii în ceea ce priveşte dreptul comun a intervenit în condiţiile în care în şedinţa publică din 19.06.2015 (fila 71 dosar), din oficiu, în virtutea rolului activ, tribunalul a pus în discuţia reprezentantei reclamanţilor temeiul juridic al acţiunii promovate, respectiv dispoziţiile art.50 ind.1 din Legea 10/2001 sau dispoziţiile dreptului comun privind evicţiunea în materia vânzării-cumpărării pornind de la motivarea în fapt a cererii, consecinţele acestui temei juridic fiind diferite nu numai din perspectiva timbrajului, acţiunea întemeiată pe dreptul comun fiind scutită de taxă judiciară de timbru, în timp ce cererea întemeiată pe dreptul comun este timbrabilă la valoare, ci şi a condiţiilor de fond necesare pentru exercitarea unei asemenea cereri prin prisma textului de lege invocat.

Cercetând sentinţele judecătoreşti de care se prevalează reclamanţii, tribunalul constată că prin decizia civilă nr. ..., pronunţată de Tribunalul Cluj în dos. nr. ..., s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii, prezenţii reclamanţi, împotriva sentinţei civile nr. ..., pronunţată în acelaşi dosar al Judecătoriei Cluj-Napoca (f.22).

Prin sentinţa menţionată s-a admis cererea formulată de către reclamanta Ţ. G. în contradictoriu cu pârâţii, prezenţii reclamanţi, aceştia fiind obligaţi să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie în prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată.

Decizia a rămas irevocabilă la data de 21.03.2011 raportat la momentul comunicării deciziei prezenţilor reclamanţi, în contextul în care nu au înţeles să mai promoveze recurs, la această concluzie ajungând instanţa după verificarea dosarului.

Într-o asemenea situaţie sunt incidente dispoziţiile Vechiului Cod Civil şi ale DL 167/1958, în conformitate cu care acţiunea în pretenţii poate fi promovată în termenul general de prescripţie de 3 ani conform art.3 din decret, calculat de la data la care se naşte dreptul la acţiune potrivit art.7 din decret, respectiv de la data rămânerii definitive a deciziei menţionate.

În condiţiile în care acţiunea a fost introdusă în data de 19 martie 2015, raportat la data rămânerii irevocabile a deciziei, 21.03.2011, acţiunea apare ca fiind prescrisă.

Reclamanţii au mai introdus o acţiune identică motivată în drept pe dispoziţiile legii speciale, art.50 ind.1 din Legea 10/2001, care însă a fost anulată prin Încheierea civilă nr. ..., cererea de reexaminare fiind respinsă conform Încheierii civile nr. ... (filele 169-170).

Cu toate acestea, reclamanţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 2539 alin.2 NCCiv. potrvit cărora Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

Acest text de lege se impune a fi coroborat cu dispoziţiile art. 201 şi 204 din Legea 71/2011 potrivit cărora Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit./Dispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil se aplică şi în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse după intrarea în vigoare a Codului civil.

Aceste din urmă articole au fost interpretate în doctrină în sensul că se referă la prescripţiile începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, constituind o excepţie, întrucât altfel ar fi lipsite de sens în condiţiile în care s-ar referi la prescripţiile începute după intarea în vigoare a noului cod.

Esenţial în aplicarea acestor dispoziţii este, în opinia tribunalului, stabilirea sensului sintagmei noua cerere. Aşadar, aceasta presupune o acţiune identică nu numai din perspectiva părţilor, a obiectului cererii, dar şi a motivării în fapt şi în drept a acesteia.

Prima acţiune, aşa cum s-a arătat şi care a fost anulată, s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii 10/2001,  beneficiind de scutire de taxă judiciară de timbru.

De asemenea, pentru a opera întreruperea prescripţiei este necesară ca acesată nouă cerere să fie admisă.

Având în vedere dispoziţiile Legii 10/2001, Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare*), instanţa apreciază că o asemenea acţiune prin prisma temeiului juridic invocat este nefondată întrucât legiuitorul a avut în vedere strict situaţia contractelor de vânzar-cumpărare desfiinţate/anulate la cererea persoanelor îndreptăţite cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, neputând fi angajată răspunderea pentru evicţiune în cazul desfinţării actului juridic generator de obligaţii, temeiul constituindu-l îmbogăţirea fără justă cauză, or în prezenta cauză reclamanţii au fost evinşi în urma acţiunii în revendicare formulată de fostul proprietar, potrivit art.1337 C.civ..

În condiţiile în care cererea va fi respinsă raportat la acest temei juridic nu poate opera întreruperea prescripţiei.

Cât priveşte cererea având ca temei, răspunderea pentru evicţiune a statului, instanţa consideră că nu este identică cu prima cererea formulată, aşa încât nu poate opera întreruperea  prescripţiei conform art.2539 alin.2 C.civ..

Faţă de cele ce preced, Tribunalul va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cu consecinţa respingerii acţiunii.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în consecinţă:

Respinge acţiunea civilă precizată formulată de către reclamantul F. I. A. şi F. M., decedată în cursul procesului, cererea fiind continuată de către primul reclamant împotriva pârâţilor M. F. P. şi Municipiul ... ca fiind prescrisă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Tribunalul Cluj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Octombrie 2016

Preşedinte Grefier

O. C. T. L. M.

L.M. 11 Octombrie 2016

Red./dact. OT/LM/14-15.11.2016/5 ex.