Calitatea de persoană vătămată în sensul dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr.101/2016 a unei terţe persoane faţă de procedură. Verificarea îndeplinirii de către autoritatea contractantă a condiţiilor prevăzute de art. 104 alin.1 lit. c din Legea nr.

Calitatea de persoană vătămată în sensul dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr.101/2016 a unei terţe persoane faţă de procedură. Verificarea îndeplinirii de către autoritatea contractantă a condiţiilor prevăzute de art. 104 alin.1 lit. c din Legea nr. 98/2016. Interpretarea art.58 din Legea nr.101/2016-cazuri speciale şi limitativ enumerate de nulitate a contractului de achiziție publică.

- art. 2 alin.1 din Legea nr.101/2016, art. 104 alin.1 lit. c din Legea nr. 98/2016, art.58 din Legea nr.101/2016

Vătămarea suferită de reclamantă este evidentă în contextul în care  procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț contestată în prezenta cauză este justificată de însăşi autoritatea contractantă prin aceea că „Procedura de achiziție publică de servicii cu același obiect, publicată în SEAP cu nr. […]/07.06.2019 este suspendată în urma contestațiilor" iar în respectiva procedura  reclamanta a fost declarată câştigătoare. Practic vătămarea suferită de reclamantă constă în aceea că acordul cadru încheiat cu reclamanta a fost golit parţial de conţinut prin încheierea contractului ce face obiectul cauzei, contract încheiat de autoritatea contractantă Municipiul X., în calitate de achizitor și S.C. B. S.R.L. în calitate de prestator, în urma procedurii de achiziție publică, negociere fără publicare prealabilă a unui anunț, procedură contestată în prezentul dosar.

În sensul dispoziţiilor art. 104 alin.1 lit. c din Legea nr. 98/2016, simpla contestare a unei proceduri în curs nu poate fi considerată un eveniment imprevizibil,  o astfel de interpretare conducând ad absurdum la deschiderea unei posibilităţi  a autorităţii contractante de a recurge la această  procedură excepţională ori de câte ori se exercită contestaţia.

Mai mult, vădit nejustificat este  demersul autorităţii contractante întrucât contractul în speţă are efecte pe o perioadă de 1 an,  deşi la momentul la care autoritatea a atribuit lucrările prin procedura negocierii directe procedura acordului cadru era finalizată şi nesuspendată. Astfel, măsura luată nu poate fi considerată ca fiind strict necesară în condiţiile în care evaluările au fost atribuite pentru întregul an calendaristic, acordul cadru încheiat în mod valabil fiind golit de conţinut mai bine de jumătate de an.

Totodată,  din actele dosarului nu rezultă în ce ar consta motivele de extremă urgenţă pentru toate imobilele supuse evaluării, în condiţiile în care legiuitorul impune condiţia nu doar a unei simple urgenţe ci a unei urgenţe însemnate.

Art.58 din Legea nr.101/2016 conţine dispoziţii speciale cu privire la constatarea nulității contractului de achiziție publică, respectiv la alin.2  sunt enumerate limitativ cazurile  în care instanța poate constata nulitatea contractului. Mai mult prevederile alin.3 al aceluiaşi articol permit instanţei să menţină efectele contractului dispunând sancţiuni alternative, de unde rezultă că anularea contractului este ultima soluţie.

Coroborând aceste dispoziţii legale rezultă că sancțiunea nulității contractului de achiziție publică, chiar și în ipoteza constatării încălcării unor dispoziții legale în procedura de atribuire a contractului, este una excepțională. Astfel, pentru protejarea unor motive imperative de interes general, legiuitorul optează pentru menținerea contractului de achiziție publică încheiat în condiții neconforme în detrimentul protejării unor operatori economici prejudiciați prin nerespectarea procedurii de achiziție.

În cauză, reclamanta recurentă nu indică  niciunul dintre motivele de nulitate enumerate de art. 58 alin.2 din Legea nr. 101/2016, cazul de nulitate invocat de reclamant fiind  unul de drept comun, respectiv aplicarea principiului de drept resolute jure dantis resolvitur jus accipientis, determinată de anularea procedurii de achiziție care l-a precedat.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 715/CA din 14.10.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a respins cererea de chemare în judecată  formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.  în contradictoriu cu pârâții Municipiul X. și S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.  solicitând admiterea căii de atac şi, în rejudecare,  admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac formulate,  subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 cod procedură civilă, recurenta a arătat următoarele:

În esenţă  se reiterează cele 3 argumente principale  care au stat la baza formulării cererii de chemare în judecată formulate iniţial şi care a avut ca obiect anularea procedurii de achiziţie şi respectiv, implicit anularea contractului de achiziţie, respectiv:

În  primul rând se arată că procedura de achiziţie s-a realizat cu încălcarea principiului  egalității de tratament și transparentei, în aplicarea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, și mai concret, la art. 49 și 50 din același act normativ, prima instanţă apreciind că procedura s-a realizat în mod legal cu respectarea prevederilor art. 104 alin.1 lit. c din acelaşi act normativ.

Se mai arată că, pur formal, au fost respectate condiţiile procedurale însă prima instanţă  nu s-a aplecat asupra criticilor invocate de reclamantă care nu a criticat faptul că nu ar fi fost invitate suficiente persoane la negociere ci că, în speţă, în procedura de negociere directă  nu a fost invitată reclamanta cu toate că aceasta era printre cele mai îndreptăţite persoane să fie chemată la negociere întrucât aceasta fusese declarată câştigătoare a unei proceduri anterioare  finalizate cu mult timp în urmă, însă în cadrul căreia acordul cadru a fost semnat abia la 10.08.2020 fără ca reclamantei să-i fie acordată nicio lucrare de evaluare ci, dimpotrivă, câştigătoarea clasată pe locul doi a fost favorizată, acordul cadru respectiv fiind practic lipsit de conţinut prin această procedură de negociere directă.

Într-adevăr autoritatea contractantă poate alege în mod liber pe cine cheamă la negociere directă însă, în speţă, abuzurile evidente mascate sub o aparenţă de legalitate nu au fost cenzurate de instanţă.

Aceleaşi considerente susţin interesul reclamantei în sensul art. 2 alin.1 din Legea nr. 101/2016 pe care prima instanţă a refuzat să îl observe.

În al doilea rând, recurenta reclamantă arată că,  în mod eronat, prima instanţă a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia  urgenţei impusă de art. 104 alin.1 lit. c  din Legea nr. 98/2016, procedura negocierii fără publicare prealabilă poate fi utilizată de către autoritatea contractantă numai  ca o măsură strict necesară, din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. Or, în speţă, prima instanţă, în baza referatelor 33265/2020 şi 44205/2020 greşit a apreciat ca fiind îndeplinită această condiţie. Motivul pentru care autoritatea contractantă a înțeles să uziteze de această procedură este redat în Anexa D1 la anunţul de publicare, apreciindu-se că „Procedura de achiziție publică de servicii cu același obiect, publicată în SEAP cu nr. […]/07.06.2019 este suspendată în urma contestațiilor". Justificarea autorității contractante este absolut nesatisfăcătoare și inaptă a sta la baza procedurii de atribuire prin negociere, din cel puțin trei puncte de vedere:

Motivul invocat de către autoritatea contractantă ca justificare nu se regăsește printre cazurile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 98/2016 și  toate cazurile reglementate în acest articol nu au caracter exemplificativ, ci strict limitat prin voința legiuitorului.

De asemenea, arată că, procedura atribuirii acordului-cadru nu a fost și nu este suspendată. Chiar dacă procedura a fost contestată, acesta nu se suspendă de plin drept prin simpla formulare și înregistrare a contestației. Potrivit art. 22 din Legea nr. 101/2016, suspendarea poate fi  dispusă de către CNSC/instanța de judecată, dacă acest lucru este solicitat.

În speță, CNSC nu a dispus niciun moment suspendarea procedurii de atribuire, motivul invocat de autoritatea contractantă pentru recurgerea la procedura negocierii fără publicare prealabilă nefiind justificat. Cu alte cuvinte, autoritatea contractantă își invocă propria culpă pentru blocarea procedurii atribuirii acordului-cadru în lipsa unei suspendări, folosind totodată acest pretext pentru a favoriza un ofertant în detrimentul tuturor celorlalți.

Tot culpa autorităţii contractante rezultă şi din modul defectuos în care au fost întocmite documentele achiziţiei acordului cadru aceasta extinzându-se pe o perioadă de 1 an,  deşi la momentul la care autoritatea a atribuit lucrările prin procedura negocierii directe procedura acordului cadru era finalizată şi nesuspendată.

Contestatara unei proceduri nu poate fi considerată un eveniment imprevizibil, pentru că dacă s-ar accepta această interpretare, toate procedurile de achiziţii contestate ar putea fi zădărnicite de recursul autorităţii la această procedură excepţională.

Nici intimatele şi nici instanţa nu au justificat în ce ar consta motivele de extremă urgenţă pentru toate obiectivele supuse evaluării, în condiţiile în care legiuitorul impune condiţia nu doar a unei simple urgenţe ci a unei urgenţe însemnate.

Măsura luată nu poate fi considerată ca fiind strict necesară în condiţiile în care evaluările au fost atribuite pentru întregul an calendaristic, acordul cadru încheiat în mod valabil fiind golit de conţinut mai bine de jumătate de an. 

În al treilea rând, autoritatea contractantă a înțeles să atribuie toate lucrările către un prestator neautorizat ANEVAR.

Potrivit art. 2 alin. (1), art. 12 alin. (1) , art. 14 şi art. 20 din O.G. nr. 24/2011, intimata câştigătoare a procedurii nu avea capacitatea de a presta activităţi de evaluare, întrucât aceasta ca persoană juridică nu este autorizată ANEVAR, persoanele juridice putând presta servicii de evaluare numai dacă sunt autorizate  ca membri corporativi.

Se mai arată că prima instanţă reţine eronat că documentaţia de atribuire nu menţionează că condiţia ca persoana juridică ofertantă să procedeze nemijlocit la întocmirea întregii documentaţii. Pe de o parte tot instanţa se contrazice reţinând că operatorii economici invitaţi la negociere trebuia să fie autorizaţi ANEVAR, or operator economic invitat este societatea şi nu un interpus al acesteia. Pe de altă parte condiţia autorizării ANEVAR nu rezultă din documentaţia de atribuire ci, legea însăşi prevede această obligaţie.

În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 8 cod procedură civilă.

Intimata pârâtă  S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare ( f.16) prin care a solicitat respingerea recursului, interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor legale incidente în materie fiind la adăpost de critică iar criticile de recurs sunt neîntemeiate.

Intimatul pârât MUNCIPIUL X.  a formulat întâmpinare ( f.28) prin care a solicitat respingerea recursului,  reiterând apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar în primă instanţă.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 8 cod procedură civilă şi recursul declarat, Curtea constată că acesta este întemeiat.

Prima instanţă a fost sesizată urmare a declinării competenţei materiale de către CNSC cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect: contestaţia formulată împotriva procedurii de  negociere fără publicare prealabilă în vederea atribuirii contractului având ca obiect  „Servicii de evaluare: LOT 1-148 de imobile aflate în proprietatea Municipiului X. , LOT 2-60 de imobile aflate în proprietatea Municipiului X. potrivit prevederilor O.U.G. nr. 57/2019”  prin care s-a solicitat anularea procedurii, şi cererea de anulare a contractului de achiziție nr. xxx/29.05.2020  încheiat de autoritatea contractantă cu  societatea B. S.R.L., ca o consecinţă a anulării procedurii.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiate ambele cereri, reţinând în considerente, cu privire la  contestaţie, că toate cele 3 argumente invocate de reclamantă nu sunt întemeiate dar şi că şi faptul că reclamanta nu se poate considera persoană vătămată în sensul dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr.101/2016 sub acest aspect, având în vedere că nu a fost printre operatorii economici invitați la negociere de autoritatea contractantă.

În ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de prestări servicii reţine prima instanţă că solicitarea reclamantei este formulată doar ca o consecință a anulării procedurii de achiziție  publică, nefiind  indicate  motive de nulitate a contractului prevăzute de dispozițiile art.58 din Legea nr.101/2016.

În fapt, prima instanţă a reţinut în baza probatoriului administrat nemijlocit că,  în esenţă,  urmare a parcurgerii procedurii inițiate de autoritatea contractantă Municipiul X., privind atribuirea, prin licitație deschisă a unui acord cadru pe 4 ani, având ca obiect,, Achiziția  serviciilor de topografie și cadastru prevăzute în legislația specifică în domeniu pentru bunurile imobile deținute de Municipiul X. au fost declarate câștigătoare ofertele depuse de S.C. A. S.R.L. și SC B. S.R.L.. Prin Decizia nr.452/28.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. xxx/64/2020  s-au respins plângerile formulate de S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 921/C11/806/05.06.2019, emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

Contractul de prestări servicii nr.xxx/51178/29.05.2020 a fost încheiat de autoritatea contractantă Municipiul X., în calitate de achizitor și S.C. B. S.R.L. în calitate de prestator, în urma procedurii de achiziție publică, negociere fără publicare prealabilă a unui anunț, iar obiectul contractului de prestări servicii  îl reprezintă: ,,Servicii evaluare imobile pentru: Lotul I :Întocmirea documentațiilor de evaluare pentru un număr de 148 de imobile aflate în proprietatea Municipiului X.. Lotul II: Întocmirea documentații în vederea  evaluării pentru un număr de 60 de imobile  proprietatea Municipiului X. potrivit prevederilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.”

În acest context, analizând cu prioritate critica de recurs referitoare la faptul că prima instanţă  a reţinut că  reclamanta nu se poate considera persoană vătămată în sensul dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr.101/2016 sub acest aspect, având în vedere că nu a fost printre operatorii economici invitați la negociere de autoritatea contractantă, încadrând critica de recurs în motivul prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8  cod procedură civilă, Curtea reţine în dezacord cu prima instanţă că reclamanta recurentă justifică interes şi calitate de persoană interesată, în sensul prevederilor  speciale ale art. 8 din Legea nr. 101/2016 potrivit cu care „(1) Persoana care se consideră vătămată de un act al autorităţii contractante poate sesiza Consiliul în vederea anulării actului autorităţii contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum şi pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim”.

 Curtea reţine că vătămarea suferită de reclamantă este evidentă în contextul în care  procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț contestată în prezenta cauză este justificată de însăşi autoritatea contractantă prin aceea că „Procedura de achiziție publică de servicii cu același obiect, publicată în SEAP cu nr. […]/07.06.2019 este suspendată în urma contestațiilor" iar în respectiva procedura  reclamanta a fost declarată câştigătoare. Practic vătămarea suferită de reclamantă constă în aceea că acordul cadru încheiat cu reclamanta a fost golit parţial de conţinut prin încheierea contractului ce face obiectul cauzei, contract încheiat de autoritatea contractantă Municipiul X., în calitate de achizitor și S.C. B. S.R.L. în calitate de prestator, în urma procedurii de achiziție publică, negociere fără publicare prealabilă a unui anunț, procedură contestată în prezentul dosar.

În ce priveşte contestaţia formulată în cauză criticile recurentei reclamante se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 cod procedură civilă şi vor fi analizate în continuare:

Critica referitoare la greşita înlăturare de prima instanţă a primului motiv al contestației, respectiv nerespectarea de către autoritatea contractantă a principiilor prevăzute la art.2 alin.2 din Legea nr. 98/2016, respectiv principiile egalității de tratament și al transparenței, nu poate fi primită de instanţa de recurs.

Curtea reţine că  prevederile art. 94 din H.G. nr. 395/2016 impun doar ca  „Iniţierea procedurii de negociere fără publicare prealabilă se realizează prin transmiterea unei invitaţii de participare la negocieri, însoţită de documentaţia de atribuire, către unul sau, ori de câte ori este posibil, către mai mulţi operatori economici.”

Astfel, Curtea reţine că prima instanţă a făcut o justă aplicare a normelor de drept material incidente, reţinând corect că  autoritatea contractantă a respectat principiile transparenței și tratamentului  egal prin invitarea la negociere a unui număr de patru operatori economici, nefiind indicată de către recurenta reclamantă nicio altă prevedere legală care să impună autorităţii contractante invitarea unei anumite entităţi juridice în această procedură, această opţiune intrând în marja de apreciere a autorităţii contractante. Nu poate fi reţinut deci, ca motiv de nelegalitate a procedurii, argumentul invocat de recurenta reclamantă.

În continuare însă, Curtea găseşte ca întemeiată critica de recurs referitoare la greşita apreciere de către prima instanţă a îndeplinirii de către autoritatea contractantă a condiţiei prevăzute de art. 104 alin.1 lit. c din Legea nr. 98/2016.

 Potrivit acestor prevederi legale (1) Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice/acordurilor-cadru de lucrări, de produse sau de servicii …c) ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a procedurilor de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, negociere competitivă sau procedura simplificată nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante. În situaţii în care se impune intervenţia imediată, autoritatea contractantă are dreptul de a realiza achiziţia publică în paralel cu aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.”.

În speţă, motivul pentru care autoritatea contractantă a înțeles să uziteze de această procedură este redat în Anexa D1 la anunţul de publicare, apreciindu-se că „Procedura de achiziție publică de servicii cu același obiect, publicată în SEAP cu nr. […]/07.06.2019 este suspendată în urma contestațiilor".

Potrivit dovezilor de la dosar însă, această procedură de achiziţie nu a fost suspendată, simpla exercitarea a contestaţiei, respectiv a plângerii împotriva deciziei CNSC, neavând drept consecinţă suspendarea procedurii, prin urmare justificarea oferită de autoritatea contractantă pentru a recurge la această procedură excepţională nu este întemeiată. Simpla contestare a unei proceduri în curs nu poate fi considerată un eveniment imprevizibil,  o astfel de interpretare conducând ad absurdum la deschiderea unei posibilităţi  a autorităţii contractante de a recurge la această  procedură excepţională ori de câte ori se exercită contestaţia.

Mai mult, vădit nejustificat este  demersul autorităţii contractante întrucât contractul în speţă are efecte pe o perioadă de 1 an,  deşi la momentul la care autoritatea a atribuit lucrările prin procedura negocierii directe procedura acordului cadru era finalizată şi nesuspendată. Astfel, măsura luată nu poate fi considerată ca fiind strict necesară în condiţiile în care evaluările au fost atribuite pentru întregul an calendaristic, acordul cadru încheiat în mod valabil fiind golit de conţinut mai bine de jumătate de an.

Totodată,  din actele dosarului nu rezultă în ce ar consta motivele de extremă urgenţă pentru toate imobilele supuse evaluării, în condiţiile în care legiuitorul impune condiţia nu doar a unei simple urgenţe ci a unei urgenţe însemnate.

În consecinţă,  prima instanţă a reţinut eronat ca fiind respectată de către autoritatea contractantă condiţia prevăzută de art. 104 alin.1 lit. c din Legea nr. 98/2016, astfel că motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă este întemeiat, prin nerespectarea acestei condiţii, autoritatea contractantă neavând dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.

Faţă de acest motiv de nelegalitate a procedurii de achiziţie contestată Curtea reţine că nu se mai impune analiza celei ce-a treia critici de recurs ce corespunde celui de-al treilea motiv de  contestaţie împotriva procedurii de atribuire, respectiv  că potrivit art. 2 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 14 şi art. 20 din O.G. nr. 24/2011, intimata câştigătoare a procedurii nu avea capacitatea de a presta activităţi de evaluare.

Faţă de considerentele ce preced se impune admiterea contestaţiei formulate de recurenta reclamantă, cu consecinţa anulării procedurii, în condiţiile art. 50 alin.8 lit. c din Legea nr. 101/2016, la acest moment nefiind posibil un alt remediu.

În ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere,  având ca obiect anularea contractului de achiziție nr. 180/29.05.2020 încheiat de autoritatea contractantă cu  societatea B. S.R.L., corect a reţinut prima instanţă că cererea reclamantei nu se întemeiază pe prevederile art. 58 din Legea nr. 101/2016, ci singurul argument, cauză de nulitate a contractului este  în considerarea efectelor  anulării procedurii de achiziţie publică, deci anularea contractului ca act subsecvent.

 De altfel, reclamantul recurent nu critică în vreun fel considerentele primei instanţe, care reţine în mod judicios că,  în cererea de chemare în judecată nu au fost invocate alte motive de nulitate a contractului prevăzute de dispozițiile art.58 din Legea nr.101/2016.

Curtea observă că art.58 din Legea nr.101/2016 conţine dispoziţii speciale cu privire la constatarea nulității contractului de achiziție publică, respectiv la alin.2  sunt enumerate limitativ cazurile  în care instanța poate constata nulitatea contractului.

Mai mult prevederile alin.3 al aceluiaşi articol permit instanţei să menţină efectele contractului dispunând sancţiuni alternative, de unde rezultă că anularea contractului este ultima soluţie.

Coroborând aceste dispoziţii legale rezultă că sancțiunea nulității contractului de achiziție publică, chiar și în ipoteza constatării încălcării unor dispoziții legale în procedura de atribuire a contractului, este una excepțională. Astfel, pentru protejarea unor motive imperative de interes general, legiuitorul optează pentru menținerea contractului de achiziție publică încheiat în condiții neconforme în detrimentul protejării unor operatori economici prejudiciați prin nerespectarea procedurii de achiziție.

În cauză, reclamanta recurentă nu indică  niciunul dintre motivele de nulitate enumerate de art. 58 alin.2 din Legea nr. 101/2016.

 Motivul de nulitate invocat de reclamant este unul de drept comun, respectiv aplicarea principiului de drept resolute jure dantis resolvitur jus accipientis, determinată de anularea procedurii de achiziție care l-a precedat. Or,  a accepta  un motiv suplimentar de nulitate a contractului de achiziţie publică, faţă de  cazurile expres şi limitativ prevăzute de legea specială ar lipsi de efecte reglementarea distinctă de către legiuitor a cazurilor de nulitate a contractelor de achiziție publică, justificată tocmai de faptul că aceste contracte se încheie într-o procedură specială, în cadrul căreia primează interesul public,  iar legiuitorul a optat pentru o anumită soluție legislativă, expres reglementată, care nu poate fi anihilată prin aplicarea unui principiu din dreptul privat, aplicabil oricărui tip de  contract încheiat între particulari. Dacă legiuitorul ar fi considerat că orice nerespectare a procedurii de achiziție publică este de natură să atragă nulitatea contractului de achiziție publică, nu se mai impunea reglementarea unor cazuri speciale.

Pentru aceste considerente se va menţine soluţia primei instanţe de respingere ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect anularea contractului de achiziție nr. xxx/29.05.2020 încheiat de autoritatea contractantă cu  societatea B. S.R.L..

Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa în parte hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta contestatoare S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta autoritate contractantă MUNICIPIUL X., în sensul că va admite contestaţia formulată împotriva procedurii de  negociere fără publicare prealabilă în vederea atribuirii contractului având ca obiect  „Servicii de evaluare: LOT 1-148 de imobile aflate în proprietatea Municipiului X., LOT 2-60 de imobile aflate în proprietatea Municipiului X. potrivit prevederilor O.U.G. nr. 57/2019”  şi va dispune anularea procedurii. Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în prezenta cauză,

Domenii speta

Spete similare