Atunci când sunt incidente norme de competență teritorială de ordine privată, nici reclamantul, nici instanța nu pot reveni asupra competenței fixate prin introducerea cererii de chemare în judecată, putând fi contestată numai de către pârât în condiţiile

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de …, creditoarea CR S.R.L., în temeiul art.1015 şi urm. Cod de proc. civ., a formulat o cerere prin care a solicitat emiterea ordonanţei de plată către debitoarea OR S.R.L.,  prin care a solicitat instanţei să o oblige la plata sumei de 22.275,39 lei, compusă din:

- Suma de 19.418,48 lei, reprezentând debit principal, conform Contract de consultanţă servicii management în construcţii nr. …, art.8 din contract. În drept, art.2540 Cod Civil, art.1014 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Probe - înscrisuri - contract Nr. .. , Factura fiscală seria … nr. … din 21.02.2018, însuşită de debitoare la data de 21.02.2018, cu numărul de intrare 19.

- Suma de 2112,24 lei, penalităţi de întârziere la plata Facturii fiscale seria … nr. .. din data de 06.02.2018, conform înţelegerii orale stabilite de părţi la valoarea de 1% din suma datorată, penalităţi însuşite de debitoare prin factura semnată de primire. În drept, 1535 Cod civil. Probe- înscrisuri: Factura fiscală seria … nr. … din 06.02.2018 şi Factura fiscală seria …  nr. … din 21.02.2018.

- Suma de 744,67 lei, reprezentând dobânda legală, conform art. 1017 alin. l Cod de proc. Civ.

 - Plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru şi onorariu de avocat).

 Creditoarea a solicitat judecata cauzei şi în lipsă, conform art.583 CPC.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în fapt, a încheiat cu debitoarea Contractul de consultanţă servicii management în construcţii nr. …, având ca obiect servicii de inginerie şi consultanţă, pe o perioadă de 12 luni, urmând ca debitoarea să achite lunar suma de 3500 Eur +TVA (calculată la cursul BNR din ziua emiterii fiecărei facturi) în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea facturii fiscale (21.02.2018).

La data de 21.02.2018, creditoarea a emis Factura fiscală seria .. nr. .. din data 21.02.2018, însuşită de către societatea debitoare la data de 21.02.2018 cu numărul de înregistrare .., conform ştampilei Departamentului Registratură. Această Factură fiscală seria CR nr. .. din 21.02.2018, reprezintă servicii de management în construcţii, în valoare de 16.318,05 lei + 3.100,43 lei (TVA).

În drept, au fost invocate dispoz. art.2540 Cod Civil, art.1014 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi orice probe rezultă din dezbateri.

În dovedire, au fost ataşate la cerere înscrisuri (filele 8-27)

Debitoarea nu a formulat întâmpinare în dosar.

La termenul din data de 4.10.2018 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, invocată de către debitoare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei  în favoarea Judecătoriei  Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de …sub nr de dosar …, iar la termenul din data de 5.12.2018 instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a rămas în pronunţare.

Analizând actele dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:

Regulile privind invocarea excepției necompetenței sunt stabilite de art. 130 Cod proc. civ. Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă faptul că instanța poate invoca din oficiu necompetența generală a instanțelor judecătorești, necompetența materială și necompetența teritorială de ordine publică. În schimb, necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de pârât conform art. 130 alin. 3 Cod proc. civ. prin întâmpinare.

Astfel, în situația în care pârâtul nu înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant rămâne competentă să judece cauza.

Pentru a stabili dacă în prezenta cauză necompetența teritorială este de ordine privată trebuie avute în vedere dispozițiile art. 129 și art. 126 Cod proc. civ. Din analiza coroborată a art. 129 alin. 2 pct. 3 și alin. 3 Cod proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică în situațiile în care legiuitorul a stabilit competența exclusivă a unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în caz contrar fiind de ordine privată.

În ceea ce privește posibilitatea părților de a alege competența altei instanțe, art. 126 prevede că în cazul litigiilor născute, părțile pot conveni chiar și prin declarație verbală dată în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de situația când competența este exclusivă.

Având în vedere că obiectul prezente cauze nu atrage competența teritorială exclusivă a unei instanțe și că nu privește drepturi de care părțile nu pot să dispună, instanța apreciază că norma privind competența de soluționare a cauzei este de ordine privată și nu putea fi invocată de pârât decât în condiţiile art. 130 alin 3 C. proc. civ.

Or, în cauza de faţă, pârâta a fost legal citată şi nu a depus întâmpinare, astfel cum a consemnat şi Judecătoria Sectorului 6 în hotărârea de declinare, însă s-a prezentat la primul termen şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată.

Raportat la aceste aspecte, instanţa constată că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile procedurale prevăzute de 130 alin 3, prin întâmpinarea depusă în termenul prevăzut de 201 alin 1 C. proc. civ. şi rap la art. 208 alin 3 este decăzut din dreptul de mai invoca excepţii de ordine privată.

De altfel, cu privire la excepția necompetenței de ordine privată, este relevantă și Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II a Civilă în dosarul nr. … . În considerentele deciziei, instanța supremă a statuat că atunci când sunt incidente norme de competență teritorială de ordine privată, nici reclamantul, nici instanța nu pot reveni asupra competenței fixate prin introducerea cererii de chemare în judecată, putând fi contestată numai de către pârât în condiţiile procedurale prevăzute de art. 130 alin 3 rap la art. 208 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, competentă potrivit art. 116 C. proc. civ, fiind instanţa învestită de reclamant şi necontestată de pârât în condiţiile procedurale prevăzute de art. 130 alin 3 rap la art. 208 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 133 pct. 2 C.proc.civ., instanţa reţine că atât Judecătoriei Sectorului 5, cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, motiv pentru care va constata ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, va dispune ca dosarul să fie înaintat Tribunalului Bucureşti în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În temeiul art.134 C.proc.civ., instanţa va suspenda judecarea cererii până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei teritoriale.

Declină competenţa de soluţionare a ordonanţei privind pe creditoarea CR SRL,  …, cu sediul în …, şi pe debitoarea OR SRL,  … , cu sediul în sector 1, Bucureşti,  …, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintează dosarul Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.

Suspendă judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.12.2018.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare