Plângere contravențională – neacordarea priorității de trecere pietonilor; netemeinicia procesului-verbal în raport de inexistența faptei reținute în sarcina petentului – din înregistrările video depuse la dosar rezultă că pietonii se aflau pe trotuar, ne

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2019, sub nr. …./299/2019, petentul A, în contradictoriu cu intimata B, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PBW nr. 060328 din data de 10.04. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei sancțiuni mai blânde, precum și înlăturarea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, cu consecința restituirii permisului de conducere.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că, în fapt, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Dokker cu nr de înmatriculare ..., în București, dinspre strada Gării de Nord în direcția Pieței Gării de Nord, a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră care i-a adus la cunoștință că, la intersecția locului unde se afla, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, motiv pentru care s-a încheiat procesul-verbal.

Petentul a precizat că atunci în intersecșie a redus viteza regulamentar pentru a ceda trecerea unui vehicul ce se afla în stânga sa și s-a asigurat că niciun pieton nu era angrenat în traversarea carosabilului. A precizat că gradul de vizibilitate al agentului de poliție era redus, ceea ce a condus la reținerea de către acesta a unei situații de fapt ce nu corespunde realității. A mai arătat că agentul constatator nu a consemnat decât parțial declarația sa la rubrica ,,obiecțiuni”, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.

A mai susținut că nu a mai fost niciodatăsancționat contravențional.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 36 din O.G. nr. 2/2001 (f. 14).

În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe disp. art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înregistrările video precum și proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și copia actului său de identitate (f. 5-9).

Intimata a formulat întâmpinare (f. 29-30, înregistrată în data de 28.05.2019, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PBW nr. 060328 din data de 10.04.2019 ca fiind temeinic și legal întocmit.

În motivare, a arătat că, la data de 10.04.2019, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ... din direcția Gării de Nord către Strada Piața Gării de Nord, iar la intersecție dintre aceste străzi nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii, astfel încât nu a respectat prev. art. 135 lit. h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002

Intimata a susținut că procesul-verbal este întocmit în mod legal și temeinic, conținând elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. A arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, că abaterea a fost constatată direct și personal de polițistul rutier, nefiind înregistrată pe suport magnetic.

A subliniat că, în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, aplicându-se art. 249 Cod Procedură Civilă. A făcut referire în acest sens la decizia nr. 319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția  a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 21462/299/2013. Totodată, intimata s-a raportat și la cauza Anghel contra României și la cauza W.S. contra Poloniei, în care s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, a precizat că polițiștii rutieri sunt ofițeri de poliție și agenți specializați, anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, iar simpla negare a petentului nu îl exonerează de răspundere. Mai mult, conform art. 270 Cod Procedură Civilă, înscrisul autentic face dovada deplină față de orice persoană, până la înscrierea sa în fals, cu privire la constatările personale ale celui care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 Cod Procedură Civilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și ale art.135 lit. h). din O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedirea cererii, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri și s-a opus audierii în calitate de martor a vreunei persoanei, conform art. 315 Cod Procedură Civilă.

La data de 19.06.2019 a fost înregistrat pe rolul instanței răspunsul la întâmpinare formulat de petent (f. 26) prin care a arătat că insistă în proba cu înregistrările video, ce poate înlătura prezumtia de veridicitate a procesului-verbal. A precizat că, în cauza Anghel contra României, Curtea a constatat că finalitatea art. 6 din Convenție nu este aceea de a înlătura prezumțiile, ci de a determina statele să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în considerare gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.

Prin rezoluția din data de 03.06.2019, instanța a fixat primul termen de judecată în data de 17.07.2019, pentru când au fost citate părțile.

La termenul de judecată din data de 24.04.2019, sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba constând în mijlocul material de probă al înregistrărilor video, precum și proba constând în audierea petentului, propusă din oficiu, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 258 alin. (1) raportat la art. 255 alin. (1) Cod Procedură Civilă.

Analizând materialul probator administrat in cauză, instanţa retine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal seria PBW nr. 060328 din 10.04.2019, întocmit de către intimata B (fila 23), petentul A a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 580 de lei și cu suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) și art. 111 alin. (1) lit. c). din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin actul administrativ contestat, s-a reținut faptul că petentul a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare ... din direcția Străzii Gării de Nord înspre Piața Gării de Nord, iar la intersecția cu Piața Gării de Nord nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea pe sensul său de mers prin loc marcat și semnalizat corespunzător la culoarea verde a semaforului pietonal.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezenţa contravenientului care a procedat la semnarea procesului-verbal, în cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea ,,Nu am” la rubrica obiecţiuni.

Prezenta plângere a fost formulată de către petent la data de 17.04.2019, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

În drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi cu principiul preeminenţei dreptului, instanţa va verifica mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001,  astfel cum au fost interpretate prin decizia Secţiilor Unite ale ÎCCJ  nr. 22/2007.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Instanța reține că petentul a contestat procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității acestuia, în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile acestuia. În continuare, prin raportare la disp. art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că lipsa acestor obiecţiuni nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reţine nulitatea relativă, este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în cauză, instanţa apreciază că petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, acesta a avut şi s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecţiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat. Pentru aceste considerente, instanța respinge ca neîntemeiate susținerile sale cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Conform dispoziţiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în situaţia în care pietonul care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului. Art. 111 alin. (1) lit. c). arată că permisul de conducere se reține atunci când se săvârșește una dintre contravențiile prevăzute la art 100. alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 s-a făcut în mod legal, contravenientul fiind sancţionat cu amendă în cuantum de 580 de lei şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, cu reținerea permisului de conducere.

Analizând procesul-verbal contestat cu privire la temeinicia conținutului său, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).

Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.

În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un înscris autentic, conform art. 269 - 270 alin. (1) Cod Procedură Civilă, acesta se bucură de prezumția de autenticitate și legalitate, sub condiția ca agentul constatator care l-a întocmit să fi perceput în mod direct (ex propriis sensibus) faptele constatate prin înscris.

Din analiza cuprinsului procesului-verbal coroborat cu susținerile intimatei din întâmpinare și cele ale petentului din plângere, instanța constată că fapta a fost constată în mod direct de către agentul constatator.

Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. 249 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 10 alin. (1) Cod Procedură Civilă, instanța reține că petentul are sarcina probei în prezenta cauză, în sensul că trebuie să dovedească cele susținute prin plângerea contravențională în contradictoriu cu procesul-verbal în discuție.

În cauză, petentul contestă însăși existenţa faptelor reţinute în sarcina sa, afirmând atât prin plângerea contravențională, cât și cu ocazia audierii sale de către instanță în ședința publică din 17.07.2019, faptul că a redus viteza în intersecție și s-a asigurat că niciun pieton nu este angrenat în traversarea carosabilului. Aceste susțineri sunt confirmate de înregistrările video depuse la dosarul cauzei de către Administrația Străzilor. Astfel, se poate observa cum, la momentul 10:36:05, mașina condusă de către petent intră în intersecție, singurii pietoni care ar fi putut traversa strada pe trecere situându-se încă pe carosabil.

Pe baza acestor probe, instanța apreciază că petentul a făcut dovada contrară, conform art. 249 Cod procedură civilă, răsturnând prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

În lumina acestor considerente, instanţa va admite plângerea ca neîntemeiata şi va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PBW nr. 060328 din 10.04.2019 și sancțiunile aplicate prin acesta de către intimată.

În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea amenzii achitate, față de declarația avocatului petentului din cursul ședinței de judecată din 17.07.2019, instanța urmează să ia act de renunțarea la acest capăt de cerere, conform art. 406 Cod Procedură Civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) Cod Procedură Civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câştigă procesul, însă instanţa urmează să ia act de faptul că acestea nu au fost solicitate de către petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Ia act de renunțarea petentului la capătul de cerere privind restituirea de către intimată a amenzii achitate.

Admite plângerea contravențională formulată de către petentul A, având CNP ….., cu domiciliul în …., în contradictoriu cu B, cu sediul în …..

Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PBW nr. 060328 din 10.04.2019 și sancțiunile aplicate prin acesta de către intimată.

Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei astăzi, 24.07.2019.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare