Anulare proces verbal de contravenţie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 274/2014

Şedinţa publică de la 05 Februarie 2014

Instanţa constituită din:

Obiectul cauzei:anulare proces verbal de contravenţie

INSTANŢA

Prin plângerea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data 24.08.2012 petentul (...) a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatul I.P.J.A.  - S.R.A.  anularea procesului verbal de contravenţie seria (...)

În motivarea plângerii petentul a aratat că  nu se face vinovat de cele reţinute în procesul verbal de contravenţie.

Prin sentinta civila nr. 924/31 01 2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 16980/280/2012 s-a respins plângerea formulată.

Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca petentul a depăşit viteza legală admisă pentru a circula în localitate.

Impotriva sentintei civile nr. 924/31 01 2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 16980/280/2012 a declarat recurs petentul aratind ca instanta de fond nu a manifestat rol activ si nu a solicitat intimatei sa faca probele ce ii incumbau, respectiv sa depuna dovada verificarii metrologice a aparatului radar, ordinul de serviciu al operatorului radar precum si autorizarea acestuia.

Prin dec. civ. nr. 2427/30.10.2013 pronuntata de Tribunalul Arges in dos. nr. 16980/280/2012 s-a admis recursul declarat de petent împotriva sentintei civile nr. 924/31 01 2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 16980/280/2012, s-a casat sentinţa şi s-a retinut cauza spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut ca cererea de chemare in judecata nu a fost comunicata, astfel ca intimata nu a avut posibilitatea de a depune la dosar inscrisurile ce au stat la baza emiterii actului contestat. Cum aceasta este si solicitarea recurentului petent, iar sarcina probei ii apartine intimatei, dat fiind specificul contraventiei ce se pretinde a fi fost savirsita, Tribunalul a constatat ca in baza rolului activ se impune a solicita in rejudecare intimatei actele ce au stat la baza emiterii procesului verbal de contraventie contestat.

Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul va retine urmatoarele :

În fapt, prin procesul-verbal seria (...), încheiat de intimat la data de 04.08.2012 (fila 3), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 420 lei (6 puncte amendă) în temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391 din 2006 raportat la art. 101, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, reţinându-se în fapt că, la data de 04.08.2012, ora 18.18, pe DN 7, km 134+500 m, petentul a condus autoturismul marca AUDI, cu nr. de înmatriculare (...), cu viteza de 83 km/h în localitate, depăşind cu 33 km/h limita legală admisă, viteză înregistrată de aparatul radar Autovision ROM 134, montat pe auto Dacia Logan MCV cu nr. (...).

La rubrica „alte menţiuni“, s-a notat: „Nu declara nimic“, iar procesul-verbal este semnat de petent la rubrica destinată semnăturii contravenientului.

În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal contestat, verificând respectarea condiţiilor de formă, instanţa reţine că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 7 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligaţia conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Cât priveşte legalitatea sancţiunilor aplicate, acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare.

Potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta, denumite în mod generic agenţi constatatori.

Din această dispoziţie reiese că agentul constatator nu este persoana care percepe fapta contravenţională prin propriile simţuri, ci persoana care constată contravenţia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având înţelesul de stabilire şi descriere a faptei contravenţionale în cuprinsul procesului-verbal.

De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula că agentul constatator decide şi asupra sancţiunii, însă, nu condiţionează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simţuri.

Pe de altă parte, instanţa constată că, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei. Când însă fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit dispoziţiilor art. 181, alin. 1, poliţistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei.

Din interpretarea gramaticală şi coroborată a celor două texte reiese că, în situaţia în care fapta contravenţională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de poliţistul rutier, deci o persoană care are competenţa de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.

În cauză, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfăşoare activităţi cu sistemul de supraveghere a traficului şi măsurare a vitezei (atestat, fila 20), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de poliţie folosit la oprire, după ce i s-a comunicat prin staţie viteza înregistrată, fiind respectate, deci, dispoziţiile legale amintite mai sus.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa reţine că petentul a negat că ar fi circulat cu viteza imputată.

Sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia şi jurisprudenţa Curţii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispoziţiile art. 11, alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României), în care s-a arătat că, şi în materie contravenţională, în cazul unor sancţiuni de o anumită gravitate, sarcina probei săvârşirii faptei aparţine acuzării (cauza Anghel contra României, hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neaţă contra României, decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligaţia dovedirii vinovăţiei aparţine acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).

Sub acest aspect, instanţa constată că intimatul a depus la dosarul cauzei: extras din registrul abateri radar din 04.08.2012, planşe fotografice (fila 22-25), suport video (f. 26) atestat (fila 20), buletinul de verificare metrologică nr. 0120492/04.05.2012 (fila 21).

Faptul că petentul nu a respectat viteza legală este probat cu înregistrarea efectuată cu aparatul radar marca Autovision ROM 134, montat pe auto Dacia Logan MCV cu nr. (...), omologat şi verificat metrologic (buletin de verificare metrologică nr. (...) în termen de valabilitate (fila 21).

În planşele fotografice depuse la dosar se vede nr. de înmatriculare al autovehiculului, data şi ora înregistrării, precum şi valoarea vitezei măsurate, fiind respectate toate prevederile punctului 3.5.1 din Norma de metrologie legală nr. 021 – 05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 2005, modificat prin Ordinul nr. 153 din 2007, apoi prin Ordinul nr. 187 din 2009 (aceasta fiind forma în vigoare la data constatării fapte).

Totodată, instanţa constată că petentul a fost înregistrat din faţă, cadrul fiind destul de larg, iar în preajma sa nu apar şi alte autovehicule, nici pe sensul opus, nici pe acelaşi sens. Deci, nu există dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.

Buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate probează faptul că aparatul radar îndeplineşte toate cerinţele NML 021-05, inclusiv cerinţele tehnice care privesc antena aparatului radar, axa optică a camerei de luat vederi etc.

În privinţa sancţiunii, pentru depăşirea vitezei legale cu 33 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentului 6 puncte amendă (420 lei), ceea ce reprezintă minimul prevăzut de textul de lege.

În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria (...), încheiat de intimat la data de 04.08.2012 şi va menţine procesul-verbal contestat ca fiind legal şi temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de reclamantul (...), împotriva procesului-verbal de contravenţie seria (...), în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.A. – S.R.A. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Februarie 2014.

Domenii speta

Spete similare