Încetarea contractului de muncă până la data soluţionării cauzei.

La data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, 10.08.2015, debitoarea era angajata terţului poprit, care ar fi avut obligaţia de a consemna la dispoziţia executorului judecătoresc o treime din venitul lunar net al debitoarei, în termen de 15 zile de la data recepţionării comunicării. Acest lucru însă nu s-a realizat, ci terţul poprit, ignorând adresa de înfiinţare a popririi a eliberat sumele poprite în mâinile debitoarei urmărite.

Pentru a fi aplicabile prevederile art. 452 şi următoarele Cod procedură civilă privitoare la validarea popririi, se impune existenţa a doua raporturi juridice: unul între creditor şi debitoare şi altul între terţul poprit şi debitoare. Însă verificarea existenţei acestor raporturi juridice trebuie să se raporteze la momentul înfiinţării popririi şi a datei când terţul poprit ar fi trebuit să vireze sumele de bani , iar nu la data pronunţării sentinţei de către instanţă . Aceasta pentru că instanţa trebuie să verifice dacă terţul poprit avea obligaţia de a vira sumele către executorul judecătoresc la data când i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi şi dacă în consecinţă a încălcat obligaţia stabilită de lege în sarcina sa.

 Interpretarea contrară ar face ca după primirea adresei de înfiinţare a popririi, creditorul să poate elibera debitorului sume mari şi ulterior să înceteze raporturile de muncă  fără a putea fi tras la răspundere, decât prin aplicarea unei amenzi.

Asupra apelului civil de faţă, constată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.23571/212/2015 reclamanta creditoare SC D.C.A. SRL a formulat cerere de validare a popririi în contradictoriu cu terţul poprit SCP A.I. SPRL.

În motivare s-a arătat că prin contractul de credit de consum nr. 31700393 din 13.11.2007 încheiat cu debitorul N.M. cu C. IFN SA cesionat în favoarea SC D.C.A. SRL reprezentând titlu executoriu, debitorul a fost obligat să achite suma totală de 4862 lei reprezentând credit neachitat, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de executare, dar nu l-a achitat şi s-a declanşat procedura executării silite în dosar de executare silită nr.2474/2011(1030/G/2012). La data de  4.08.2015 executorul judecătoresc Gavrilescu Alin Mihail a dispus înfiinţarea unei popriri asupra veniturilor debitorului pe care le obţine de la terţul poprit dar acesta nu s-a conformat popririi şi s-a solicitat şi amendarea acestuia pentru nerespectarea cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.790 Cpciv.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Terţul poprit  A.I. SPRL a formulat întâmpinare(fila 49-51) invocând excepţia lipsei interesului a reclamantei  întrucât nu a fost încunoştinţat de poprire şi pentru faptul că debitorul nu mai este angajatul terţului poprit. Pe fond a solicitat respingerea cererii de validare a popririi întrucât contractul individual de muncă al debitorului a încetat la data de 7.09.2015.

La solicitarea instanţei s-a depus de BEJ G.A.M. în copie certificată dosarul de executare silită nr.2474/2011(1030/G/2012).

S-a încuviinţat proba cu înscrisuri

Prin sentinţa civilă nr 3684 din data de 18.03.2016 Judecătoria Constanţa a respins excepţia lipsei de interes invocată de terţul poprit, a admis cererea de validare a popririi, a validat poprirea înfiinţată  prin adresa din data de 4.08.2015 în dosarul de executare silită nr.2474/2011(1030/G/2012) înregistrat  la Biroul Executorului judecătoresc G. A.-M., până la concurenţa sumei de 4.862,7lei reprezentând creanţă creditor şi cheltuieli de executare silită, a obligat terţul poprit să plătească creditorului suma datorată de debitor N.M. în limita creanţei de 4.862,7lei, în temeiul art.460 alin.2 din  Vechiul C.proc.civ., aplică terţului poprit o amendă în cuantum de 200 lei şi a obligat terţul poprit la plata cheluielilor de judecată în sumă de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că:

„Analizând cu prioritate excepţia lipsei interesului creditoarei în promovarea cererii de validare a popririi, excepţie invocată de terţul poprit instanţa o va respinge apreciind că există interesul creditoarei de a obţine executarea debitului prin poprire asupra veniturilor debitorului, pentru realizarea creanţei sale.

Conform art. 3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.”, iar executarea silită din cauza de faţă a început  de executorul judecătoresc pe vechiul Cod de procedură civilă, fiind aplicabile aceste dispoziţii legale.

Prin Încheierea nr.18530 din data de 19.12.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 32772/212/2011 a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului N.M. în temeiul titlului executoriu reprezentat de  contractul de credit de consum nr.autorizare 31700393 din 13.11.2007 încheiat de debitor cu C. IFN SA cesionat în favoarea SC D.C.A. SRL, cheltuielile de executare fiind stabilite prin procesul verbal din 6.02.2012 emis de executor judecătoresc Gavrilescu Alin-Mihail.

În vederea executării silite a debitului,  s-a trimis de către executorul judecătoresc adresa de înfiinţare a popririi din data de 4.08.2015 pentru recuperarea sumei de 4161,69 lei debit conform titlului actualizat la data de 15.07.2015 şi 701,01 onorariu şi cheltuieli de executare conform procesului verbal,  adresă comunicată  terţul poprit la data de 10.08.2015 prin afişare la adresa sediului terţului poprit(adresa e conform întâmpinării şi certificatului de înregistrare depus la dosar), dar  acesta nu a dat curs popririi cu rea credinţă.

Potrivit art.452 alin1 din Vechiul Cpciv „Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”

Raportat la data primirii adresei de înfiinţare a popririi(10.08.2015) debitorul N.M. era angajatul terţului poprit contractul individual de muncă al debitorului încetând cu data de 7.09.2015 potrivit deciziei nr.1 din 7.09.2015.

Întrucât la data înfiinţării popririi debitorul era angajatul terţului poprit care datora debitorului sume de bani(până la încetarea ulterioară a contractului de muncă) iar terţul poprit nu a procedat cu rea credinţă la consemnarea sumelor datorate până la încetarea contractului de muncă, liberându-le debitorului fără a ţine cont de adresa de înfiinţare a popririi, instanţa va admite cererea de validare poprire formulată de reclamanta creditoare SC D.C.A. SRL în contradictoriu cu debitorul N.M. şi terţul poprit SCP A.I. SPRL, va valida poprirea înfiinţată  prin adresa din data de 4.08.2015 în dosarul de executare silită nr.2474/2011(1030/G/2012) înregistrat  la Biroul Executorului judecătoresc Gavrilescu Alin-Mihail, până la concurenţa sumei de 4.862,7lei reprezentând creanţă creditor şi cheltuieli de executare silită  şi va terţul poprit să plătească creditorului suma datorată de debitor N.M. în limita creanţei de 4.862,7lei.

În temeiul art.460 alin.2 din  Vechiul C. proc. civ., apreciind reaua credinţă a terţului poprit va  aplica acestuia o amendă în cuantum de 200 lei”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, calificat drept apel de către instanţa de control judiciar, apelanta SCP A.I. SPRL, care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi, motivat de faptul că adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicată către terţul poprit la data de 10.08.2015 prin afişare. Deşi la această dată raporturile dintre terţul poprit şi debitor existau, acestea au încetat la data de 7.09.2015, conform declaraţiei de încetare a contractului de muncă şi a extrasului REVISAL. În acest caz instanţa nu putea valida poprirea decât până la data încetării raporturilor de muncă.

În ceea ce priveşte dispoziţia de amendare a terţului poprit, acesta a menţionat faptul că nu a dat curs adresei de înfiinţare a popririi nu din rea credinţă, ci pentru că nu a primit adresa de înfiinţare.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate şi faţă de disp  art 480 cod proc civ, instanţa constată că cererea de apel este întemeiată, pentru următoarele considerente;

Aşa cum a reţinut prima instanţă , creditoarea este titulara unui titlu executoriu împotriva debitorului  N.M., constând în contract de credit de consum  nr autorizare 31700393 din 13.11.2007. În această calitate a sesizat BEJ Gavrilescu Mihail Alin cu o cerere de executare silită împotriva debitorului, executarea silită fiind începută în dosarul de executare nr 2474/2011.

În acest dosar de executare a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi comunicată apelantei terţ poprit la data de 10.08.2015. Terţul poprit nu a răspuns executorului judecătoresc şi nu s-a conformat obligaţiei de a virat sumele datorate debitorului. Din actele depuse la dosarul cauzei de către apelantă reiese că debitorul a fost angajat la terţul poprit cu contractul individual de muncă nr 3 din 26.01.2010  până la data de 7.09.2015 (fila 52 dosar Judecătorie).

Rezultă astfel că la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, 10.08.2015, debitoarea era angajata terţului poprit, care ar fi avut obligaţia de a consemna la dispoziţia executorului judecătoresc o treime din venitul lunar net al debitoarei, în termen de 15 zile de la data recepţionării comunicării. Acest lucru însă nu s-a realizat, ci terţul poprit, ignorând adresa de înfiinţare a popririi a eliberat sumele poprite în mâinile debitoarei urmărite.

Conform art 460 alin 1 cod proc civ „dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile care îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi”.

Rezultă din cuprinsul acestui text că validarea de poprire are caracterul unei sancţiuni civile faţă de terţul poprit care nesocoteşte obligaţia de virare a sumei de bani către executorul judecătoresc .

Este adevărat că pentru a fi aplicabile prevederile art. 452 şi următoarele Cod procedură civilă privitoare la validarea popririi, se impune existenţa a doua raporturi juridice: unul între creditor şi debitoare şi altul între terţul poprit şi debitoare. Însă verificarea existenţei acestor raporturi juridice trebuie să se raporteze la momentul înfiinţării popririi şi a datei când terţul poprit ar fi trebuit să vireze sumele de bani , iar nu la data pronunţării sentinţei de către instanţă . Aceasta pentru că instanţa trebuie să verifice dacă terţul poprit avea obligaţia de a vira sumele către executorul judecătoresc la data când i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi şi dacă în consecinţă a încălcat obligaţia stabilită de lege în sarcina sa.

 Interpretarea contrară ar face ca după primirea adresei de înfiinţare a popririi, creditorul să poate elibera debitorului sume mari şi ulterior să înceteze raporturile de muncă  fără a putea fi tras la răspundere, decât prin aplicarea unei amenzi .

Pentru aceste considerente şi având în vedere că după data de 7.09.2015 raporturile de muncă dintre debitor şi terţul poprit au încetat, instanţa va admite apelul, va schimba în parte sentinţa apelată şi va obliga pe terţul poprit să plătească creditorului sumele reprezentând 1/3 din venitul lunar net datorat debitoarei pentru perioada 10.08.2015 şi 7.09.2015.

Totodată, instanţa va reveni asupra măsurii aplicării amenzii judiciare, având în vedere că în cauză nu există elemente care să ducă la concluzia relei credinţe a terţului poprit, având în vedere faptul că din actele dosarului reiese că adresa de comunicare a înfiinţării popririi a fost comunicată prin afişare. Prin urmare nu ne aflăm în prezenţa unui caz de abuz de drept care să fie necesar a fi sancţionat prin aplicarea unei amenzi judiciare.

Instanţa va menţine restul dispoziţiilor sentinţei referitoare la validarea popririi şi obligarea terţului poprit la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare