Contestație la executare.Apărări care trebuiau făcute cu ocazia soluţionării cauzei în care s-a pronunţat hotărârea. oug 28-2013

Debitoarea-contestatoare nu poate invoca pe cale contestaţiei la executare apărări care trebuiau făcute cu ocazia soluţionării cauzei în care s-a pronunţat hotărârea ce constituie titlul. Prevederile OUG 28/2013 reglementează raporturile dintre unităţile administrativ teritoriale şi MDRAP fără ca prin aceasta să se intervină în relaţiile contractuale dintre executantul lucrărilor şi beneficiarul acestora. Decontarea cheltuielilor de investiţii se face cu respectarea unei anumite proceduri, etapizat, procedură care nu îi poate fi opusă creditorului care are deja un titlu executoriu.

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000149

DOSAR NR.X/232/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA - SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA NR.149

Şedinţa publică din data de 15.02.2017

Instanţa constituită din :

Preşedinte : CC

Judecător :  CC

Grefier :  CC

Pe rol fiind soluţionarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare CC, domiciliată în CC,  împotriva sentinţei civile nr.756/09.05.2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul nr.X/232/2014, intimate fiind CCSA, cu sediul în CCşi CC, cu sediul în CC şi intimat terţ poprit CC , dosarul având ca obiect „contestaţie la executare”

Cererea de apel scutită de plata taxei de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Prezenţa, dezbaterile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din 08.02.2017, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa în aceeaşi componenţă a amânat pronunţarea la data de 15.02.2017, când a pronunţat următoarea decizie.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.756/09.05.2016 pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul nr.X/232/2014 s-au respins excepţiile invocate şi s-a luat act că nu înţelege să se judece cu CC,

s-a respins cererea de chemare în garanţie formulata de contestatoare şi s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea CC împotriva intimatelor S.C. CC S.A., CC şi a terţului poprit CC .

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr.3445/18.10.2012, pronunţată în dosarul nr.X/120/2011 de Tribunalul Dâmboviţa, Primăria Comunei CC a fost obligată la plata sumei de 1.316.275,94 lei, cu dobânda aferentă, reprezentând contravaloare servicii prestate, în realizarea obiectivului Alimentare cu apă a Comunei CC.

Prin cererea de executare silită nr.08.05.2013, creditoarea CCSA, cu sediul în CC, a solicitat executarea silită a obligaţiei stabilită prin titlul executoriu, constând în sentinţa nr.3445/18.10.2012, pronunţată în dosarul nr.X/120/2011 de Tribunalul Dâmboviţa, împotriva debitoarei Comuna CC, prin primar.

 Astfel, s-a format dosarul de executare nr.140/2013, demarându-se procedura executării silite, prin poprire.

Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2014, sub nr.X/232/2014, CC, în contradictoriu cu creditoarea S.C.CC S.A., a formulat contestaţie împotriva formelor de executare în dosarul de executare nr.140/2013, emise de BEJ CC(poprire înfiinţată), solicitând anularea acestora, precum şi suspendarea executării, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La data de 22.09.2014, contestatoarea a solicitat, în temeiul disp.art.72 şi urm.Cod proc.civ., chemarea în garanţie a CC , solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.442.727 lei, reprezentând debit restant.

Invocând excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, respectiv a inadmisibilităţii, pe fond respingerea contestaţiei, CC, la rândul sau a solicitat, in temeiul art.72-74 Cod proc.civ, chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.

În raport de dispoziţiile OG nr.7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive în spaţiul rural, respectiv a prevederilor HG nr.602/2006, OUG nr.28/2013, CC, are calitate procesuală pasivă în cauza.

Inadmisibilitatea acţiunii, a fost analizată cu fondul cauzei.

Conform disp.art.712 Cod proc.civ.

(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

(4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.

In speţa de fata s-a reţinut că nu sunt incidente aceste dispoziţii legale.

Titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civila nr.3445/18.10.2012, pronunţata in dosarul nr.X/120/2011 de Tribunalul Dâmboviţa, nu a fost executat de bună voie, fiind necesară intervenţia organelor abilitate pentru punerea sa in executare.

Apărările pe care contestatoarea le-a făcut, inclusiv cererea de chemare în garanţie, trebuiau întreprinse în dosarul nr.X/120/2011.

Aşa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, in anul 2014, Lista obiectivelor de investiţii din Judeţul Dâmboviţa care se finanţata in anul 2014, prin PNDL, a fost întocmita in baza propunerilor transmise de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin adresa nr.3409/03.03.2014(înregistrata sub nr.15338/04.03.2014 la CC), fiind ulterior aprobata prin ordinul ministrului dezvoltării regionale si administraţiei publice nr.385/20.03.2014, obiectivului in cauza fiindu-i alocata suma de 200.000 lei.

Astfel, a fost încheiat Contractul de finanţare nr.2110/20.03.2014, având ca obiect acordarea unei finanţări din bugetul CC pe anul 2014, in suma de 200.000 lei pentru obiectivul de investiţii Alimentare cu apa in Comuna CC.

Conform pct.V din acest Contract de finanţare, valoarea totala a investiţiei este de 5.664.483 lei, din care valoarea totala a cheltuielilor necesare pentru finalizarea obiectivului de investiţii este de 1.724.202, obiectivul de investiţii urmând a se finanţa eşalonat, pe ani, in funcţie de alocaţiile bugetare anuale, pana la finalizarea sa, inclusiv punerea in funcţiune, după caz, in maximum 3 ani de la semnarea contractului.

Ulterior, având în vedere solicitările Consiliului Judeţean de suplimentare a fondurilor alocate în anul 2014, înregistrate la CC, sub nr.64877/26.08.2014 si respectiv nr.79991/09.10.2014, au fost încheiate Actele adiţionale nr.1 la Contractul de finanţare nr.2110/20.03.2014, suma alocata pe anul 2014 pentru obiectivul vizat fiind de 400.000 lei, nr.2 la Contractul de finanţare nr.2110/20.03.2014, prin care a fost suplimentata valoarea finanţării acordate din bugetul CC, cu suma de 500.000 lei, valoarea contractului fiind de 900.000 lei.

Până la data prezentei cereri a fost decontata suma de 400.000, pentru care CC a transmis documente justificative ale plăţilor, conform prevederilor OUG nr.28/2013, diferenţa până la 900.000 lei(respectiv suma de 500.000 lei), urmând a fi decontată numai după transmiterea de către CC a documentelor necesare(facturi fiscale) in vederea decontării sumei de 500.000,00 lei, către CC.

Indicatorii de alocare a bugetului şi de prioritizare a obiectivelor de investiţii in cadrul PNDL sunt cuprinşi in Anexele A, B din cadrul Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.28/2013, pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare locala, aprobata prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr.1851/2013.

Având in vedere numărul mare de obiective de investiţii începute în anii anteriori, în cadrul diferitelor programe de dezvoltare locala, finanţarea se realizează în funcţie de prioritizarea investiţilor şi în limita bugetului aprobat în acest scop.

Sumele suplimentare urmează să fie plătite din fondurile alocate şi priorităţile existente la momentul respectiv.

Legea permite că finanţarea să se poată realiza si de la bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale beneficiare din alte surse, legal constituite, cheltuieli care pot fi finanţate de contestatoare.

Concluzia care se desprinde este aceea ca CC a primit finanţare pentru obiectivul Alimentare cu apa, revenindu-i obligaţia sa găsească si alte surse pentru realizarea acestuia.

Faţă de considerentele mai sus exprimate, apreciind că executarea silita s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, instanţa a respins cererea, iar cererea de chemare în garanţie formulată de CC, nu a mai fost analizată.

Împotriva sentinţei civile nr.756/09.05.2016 a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului şi pe fondul cauzei admiterea contestaţiei la executare.

În motivarea cererii s-a arătat că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins contestaţia la executare formulată împotriva popririi arătând că este ilegal a se dispune poprirea pe conturile debitorului, sumele alocate plăţii trebuind să provină din fonduri guvernamentale conform OG 28/2013.

Un al doilea motiv de apel  invocat de către apelantă se referă la nepronunţarea instanţei de fond pe cererea de chemare în garanţie apreciindu-se că această soluţie este greşită deoarece contestaţia la executare a fost respinsă, trebuind ca instanţa de fond să pronunţe o soluţie cu privire la cererea de chemare în garanţie.

De asemenea, s-a mai arătat de către contestatoare că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului doi al cererii de chemare în judecată, respectiv cererea de reducere a onorariului executorului judecătoresc în sumă de 29.345 lei raportat la dispoziţiile Anexei Ordinului 2550/2006 şi că nu există ataşat procesul verbal prin care s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc cât şi celelalte cheltuieli de executare, prima instanţă în mod netemeinic apreciind că nu există raport contractual cu chematul în garanţie deşi prin întâmpinarea depusă CC recunoaşte prin întâmpinare că în baza contractului de finanţare s-a angajat să acorde o finanţare pentru acest obiectiv, că în anul 2013 s-au preluat toate obiectivele de investiţii finanţate de la bugetul de stat în baza prevederilor OG 7/2006.

Se mai precizează de către apelantă că în mod greşit instanţa a apreciat în considerentele sentinţei că CC îi revenea obligaţia de a regăsi şi alte surse de finanţare pentru realizarea acestui obiectiv, afirmaţia nefiind argumentată pe nici un temei legal, astfel că se solicită admiterea apelului şi pe fond admiterea contestaţiei la executare.

Intimata CC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate ca legală şi temeinică având în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare.

De asemenea, s-a depus întâmpinare şi de către intimata CC SA prin care s-a solicitat de asemenea respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca  temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.

S-a invocat  de către intimata CC SA prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale a CC având în vedere dispoziţiile art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001, precum şi prevederile art.21 alin.1 şi 2 din aceeaşi lege.

Pe fondul cauzei s-a arătat că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare întrucât debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea de bună voie.

În ceea ce priveşte cea de a doua critică, în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie se arată că aceasta este nefondată reţinând că apărările CC trebuiau formulate în cadrul dosarului de fond şi nu în contestaţia la executare, cererea de chemare în garanţie fiind respinsă în mod corect.

Referitor la cel de-al treilea motiv, de asemenea, se arată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că executarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, contestaţia la executare fiind respinsă.

Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a CC, tribunalul o apreciază a fiind neîntemeiată.

Coroborând actele dosarului de fond, reţinând că UAT CC este cea care a împuternicit pe doamna avocat pentru introducerea contestaţiei ce face obiectul cauzei de faţă, că în cererea de chemare în garanţie este corect folosită titulatura UAT CC şi nu de către CC, tribunalul apreciază că menţionarea în calitate de contestator a CC nu poate fi decât rezultatul unei exprimări eronate generate chiar de dispozitivul hotărârii ce constituie titlul executoriu unde calitatea de debitoare o are CC (UAT comuna CC, Consiliul Local CC), motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale active nu poate fi admisă, demersurile pentru formularea contestaţiei la executare fiind făcute în fapt de către debitoare.

Referitor la fondul litigiului, tribunalul reţine că, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, contestatorul-debitor a solicitat anularea popririi înfiinţate prin dispoziţia emisă în dosarul de executare 140/2013 şi reducerea onorariului executorului judecătoresc, cu motivarea că este ilegal să se înfiinţeze poprirea pe conturile debitorului în condiţiile în care sumele alocate plăţii trebuiau să provină din fonduri guvernamentale conform OG28/2013, iar pe de altă parte onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu încălcarea Ordinului 2550/2006.

Analizând actele dosarului tribunalul reţine că prin sentinţa 3445/18.10.2012 pronunţată în dosarul X/120/2012 de Tribunalul Dâmboviţa, contestatoarea-apelantă comuna CC a fost obligată către SC CC SRL la plata sumei de 1.316.275,94 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, la care se adaugă dobânda legală şi cheltuieli de judecată în cuantum de 4539,3 lei, iar prin contractul de cesiune de creanţă 40/24.04.2013, creanţa menţionată a fost cedată către CCSA.

Se mai reţine că prin cererea înregistrată la data de 08.05.2013 s-a declanşat procedura executării silite, fiind format dosarul de executare 140/2013, în cadrul căruia, la data de 10.01.2014 a fost dispusă înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei contestatoare pentru suma datorată în baza titlului executoriu, la care se adaugă suma de 29.345 lei cheltuieli de judecată, iar conform adresei 882/17.01.2014 terţul poprit CC – Trezoreria Găeşti  a confirmat înfiinţarea popririi (pag. 47) pe conturile debitorului contestator în conformitate cu OG 22/2002 şi cu respectarea prevederilor OMFP 2336/19.07.2011.

Potrivit celor anterior expuse se reţine că executarea silită a fost începută în baza unui titlu executoriu, respectiv sentinţa 3445/18.10.2012 care, în raport de prevederile art. 14 din OUG 119/2007 în vigoare la data pronunţări – dispoziţii reluate de prevederile art. 1024C.pr.civ. -, nu mai poate fi pus în discuţie pe calea contestaţiei la executare, unde se pot invoca numai neregularităţi privind procedura de executare silită, respectiv cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate, tribunalul constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind legală măsura popririi, care a fost dispusă având la bază un titlu executoriu a cărui temeinice nu poate fi pusă în discuţie, că, astfel cum rezultă din întâmpinarea formulată de către intimatul terţ poprit, poprirea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale – respectiv OMFP 2334/2011 şi OG 22/2002 din sume aprobate prin bugetul instituţiei ca fiind creanţe stabilite prin titluri executorii, iar pe de altă parte, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie a CC.

Cu privire la acest din urmă aspect, tribunalul reţine că debitoarea-contestatoare nu poate invoca pe cale contestaţiei la executare apărări care trebuiau făcute cu ocazia soluţionării cauzei în care s-a pronunţat hotărârea ce constituie titlul executoriu - anume, că nu au fost decontate de către chematul în garanţei sumele pretinse de către creditor -, întrucât această hotărâre a dobândit putere de lucru judecat, a devenit executorie, deci obligatorie pentru părţi.

Este adevărată susţinerea apelantei contestatoare în sensul că, cel puţin o parte din sumele datorate, conform OUG 28/2013, respectiv 7/2006, trebuiau să provină din fonduri guvernamentale, care încă nu fusese virate în întregime în conturile sale, dar aceasta nu poate constituii o cauză care o exonerează de obligaţiile stabilite în titlul executoriu. Prevederile OUG 28/2013 reglementează raporturile dintre unităţile administrativ teritoriale şi CC fără ca prin aceasta să se intervină în relaţiile contractuale dintre executantul lucrărilor şi beneficiarul acestora. Mai mult, astfel cum reţine instanţa de fond, decontarea cheltuielilor de investiţii se face cu respectarea unei anumite proceduri, etapizat, procedură care nu îi poate fi opusă creditorului care are deja un titlu executoriu.

În raport de considerentele mai sus reţinute, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apelantului referitoare le respingerea cererii de chemare în garanţie.

În ceea ce priveşte critica apelantei contestatroare referitoare la valoarea onorariului de executor, tribunalul constată că acesta a fost stabilit prin aplicarea dispoziţiile art. 39  din Legea nr. 188/2000 şi  anexa O M J nr. 2250/2006,  în  limita maximă prevăzutăde aceste norme, cu toate că din actele dosarului nu se poate reţine că o complexistate a lucrărilor care să justifice o astfel de încadrare. Demersurile pe care executarea ce face obiectul analizei le-a presupus au fost unele obişnuite, rezumându-se în principiu la întocmirea acteleor necesare pentru înfiinţarea popririi pe conturile debitoarei, astfel încât este echitabil ca stabilirea onorariului de executor să se facă prin raportare la limita minimă prevăzută în anexa OMJ 2550/2006.

Pentru motivele mai sus expuse, având în vedere prevederile art. 670 alin. 4 C.pr.civ. care arată că instanţa, pe cale contestaţie la executare, poate cenzura cuntumul cheltuielilor de executare (inclusiv onorariul executoriului judecpătoresc) făcând tirmitere la dispoziţiile art. art. 451 alin. 2 C.pr.civ. care stabilesc: “(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onoraiul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său “, ţinând cont că onorariul executoriului reprezintă remuneraţia pentru realizarea executării în ansamblul său, executarea care în cauza de faţă  a fost finalizată conform încheierii executorului judecătoresc din data de 27.05.2015, tribunalul, considerând întemeiat motviul de contestaţie privind reducerea onorariului executorului judecătoresc, va dispune admiterea apelului şi în consecinţă, potrvit art. 480 C.pr.civ., modificarea sentinţei civile apelate în limita celor mai sus menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei CC.

Admite apelul declarat de apelanta contestatoare CC, domiciliată în CC,  împotriva sentinţei civile nr.756/09.05.2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul nr.X/232/2014, intimate fiind CCSA, cu sediul în CCşi CC, cu sediul în CC şi intimat terţ poprit CC .

Schimbă în parte sentinţa, în sensul că admite în parte contestaţia la executare şi reduce onorariu executorului judecătoresc de la 29.345 lei la 10.713 lei la care se adaugă TVA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15.02.2017.

Domenii speta

Spete similare