Înscrierea la masa credală. Natura juridică a creanţelor raportat la momentul naşterii acestora.

Decizie 1273/Ap din 13.07.2017


Legea nr. 85/2014, art. 102 alin. 4 şi 6

Asupra apelului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 420/Sind/2017 Tribunalul Braşov a respins contestaţia precizată, formulată de creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice X., cu sediul în X., Bd. Y nr. x, jud. X, împotriva măsurii administratorului judiciar A. S.P.R.L. de respingere a plăţii sumei de 930.369 lei. Fără cheltuieli de judecată.

A reţinut judecătorul sindic că la data de 25.08.2016, creditoarea contestatoare a formulat cerere de plată a obligaţiilor fiscale curente, în cuantum de 3.358.966 lei, apreciate de aceasta ca fiind născute după data deschiderii procedurii insolvenței.

Administratorul judiciar a admis parţial cererea, respingând plata sumei de 930.369 lei, apreciată ca fiind o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenței.

Împotriva acestei măsuri creditoarea a formulat contestaţie, precizată, prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi, în principal, obligarea debitoarei la plata sumei de 930.369 lei, cu titlu de creanţă ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, conform art.102 alin.6 din Legea nr.85/2014, iar în subsidiar, dacă se apreciază că această creanţă este anterioară deschiderii procedurii insolvenței, înscrierea creanţei în tabelul preliminar al debitoarei SC B. SA.

Ca răspuns la susţinerile administratorului judiciar din şedinţa publică din data de 28.02.2017, instanţa a apreciat că cererea formulată în subsidiar de contestatoare este admisibilă, întrucât de esenţa acestei contestaţii este stabilirea naturii juridice a sumei de 930.369 lei. Astfel, dacă este creanţă curentă, se poate solicita achitarea acesteia conform art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, iar dacă este creanţă anterioară deschiderii procedurii, se poate solicita înscrierea sa în tabelul preliminar de creanţe, condiţionat de introducerea, în termen legal, a cererii de înscriere la masa credală.

Examinând creanţa de 930.369 lei, instanţa a constatat următoarele:

1. Suma de 7.000 lei reprezintă amenzi judiciare aplicate debitoarei SC B. SA prin procese-verbale de contravenţie încheiate anterior datei de 20.07.2015, data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.

Creanţele constând în amenzi contravenţionale s-au născut la data întocmirii proceselor-verbale de contravenţie, deci anterior deschiderii procedurii insolvenței. Contestatoarea proceselor-verbale are drept consecinţă suspendarea executării amenzii până la soluţionarea plângerii contravenţionale, fără a fi afectată însă natura obligaţiei de plată a amenzii.

Creditoarea avea posibilitatea formulării cererii înscrierii la masa credală şi cu suma de 7.000 lei, chiar dacă creanţa era una în litigiu, în conformitate prevederile art. 100 alin. 1 lit. b raportat la art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, în mod corect administratorul judiciar a reţinut că suma de 7.000 lei reprezintă o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenței, motiv pentru care nu erau incidente în cauză prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

2. Suma de 2.750 lei reprezenta amendă contravenţională, aplicată debitoarei după data deschiderii procedurii insolvenței, care însă a fost înlocuită cu sancţiunea avertismentului în dosarul nr. xxx4/197/2016 al Judecătoriei Braşov.

Ca urmare, în mod corect administratorul judiciar a luat măsura refuzului de plată a acestei sume la acest moment, urmând ca:

- în cazul în care va rămâne definitivă sentinţa judecătoriei, debitoarea să nu datoreze această sumă;

- în cazul schimbării sentinţei judecătoriei, în sensul respingerii plângerii la contravenţie, suma să fie datorată de debitoare, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

3. Suma de 680.050 lei reprezenta obligaţii fiscale aferente fondului de salarii calculat pe luna iunie 2015 şi pe perioada 01-20 iulie 2015, perioade anterioare deschiderii procedurii insolvenței.

Declaraţiile privind această sumă au fost depuse de debitoare după data deschiderii procedurii insolvenței, motiv pentru care, susţine contestatoarea, faţă de faptul că obligaţia de plată nu era cunoscută la data deschiderii procedurii, nu era determinată la acel moment, această sumă trebuie achitată în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Instanţa a apreciat că nu are relevanţă în cauză, în stabilirea naturii juridice a creanţei, faptul că aceste sume, aferente fondului de salarii, au fost declarate de debitoare după data deschiderii procedurii insolvenţei. Creanţa de 680.050 lei s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței, întrucât este aferentă activităţii comerciale desfăşurate de debitoare în perioada iunie-20.07.2015.

Creditoarea contestatoare avea posibilitatea efectuării inspecţiei fiscale şi solicitării acestei sume conform art. 102 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2014, însă acesta nu a făcut acest lucru.

Instanţa a constatat şi faptul că creditoarea a solicitat plata acestei sume ca şi creanţă curentă (deşi nu are această natură), abia la data de 25.08.2016, după 1 an şi 4 luni de la depunerea declaraţiilor de către debitoare, fără să justifice vreun motiv pentru care a stat în pasivitate atât de mult timp.

În consecinţă, în mod corect administratorul judiciar a reţinut că suma de 680.050 lei reprezintă o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenței, motiv pentru care nu erau incidente în cauză prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

4. În ceea ce priveşte suma de 240.569 lei, instanţa a constatat că aceasta a fost achitată de debitoare la data de 09.02.2016, conform fişei de cont emise de Banca C.. (fila 44)

Potrivit art. 165 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data plăţii, prevede ordinea stingerii obligaţiilor fiscale, la alin. 6, în felul următor: ”Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 167 alin. (11) şi (12), pentru debitorii care se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa, ordinea de stingere este următoarea:

a) obligaţii fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii;

b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea şi plata acestora;

c) obligaţii fiscale născute anterior datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment;

d) alte obligaţii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).”

Ca urmare, deşi plata sumei de 240.569 lei a fost efectuată de debitoare pentru stingerea creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în mod greşit organul fiscal a stins, cu această sumă, creanţe născute anterior deschiderii procedurii, cu încălcarea ordinii de plată prevăzute de textul de lege menţionat anterior.

În consecinţă, măsura administratorului judiciar de refuzare la plată a sumei de 240.569 lei a fost legală, nefiind posibilă achitarea de două ori a aceleiaşi sume de bani, în temeiul art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar de contestatoare, de a fi înscrise creanţele apreciate ca fiind anterioare deschiderii procedurii insolvenței, în tabelul preliminar de creanţe, instanţa a constatat că aceasta nu poate fi admisă.

Astfel, pe de-o parte, contestatoarea nu a depus la dosar, cu privire la aceste sume, cerere de înscriere la masa credală în termenul legal, în conformitate prevederile art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2014, respectiv art. 102 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2014, iar pe de altă parte, nu a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de înscriere la masa credală cu aceste sume şi nici contestaţie la tabel preliminar în termenul legal.

În consecinţă, în baza art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, instanţa a respins contestaţia precizată, formulată de creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice X, împotriva măsurii administratorului judiciar A. S.P.R.L. de respingere a plăţii sumei de 930.369 lei.

În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel creditoarea AJFP X. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei formulate şi precizate împotriva refuzului de plată nr.12861/17.11.2016 al A. SPRL şi achitarea sumei de 930.369 lei, ca fiind creanţă ulterioară deschiderii procedurii, iar în subsidiar înscrierea acestei creanţe în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei.

În expunerea motivelor de apel se arată că respingerea cererii de plată în ceea ce priveşte suma de 421.574 lei aferentă declaraţiei depusă de debitorul B. pentru luna iunie 2015 la data de 25.07.2015 este tardivă întrucât nu s-a respectat termenul prevăzut de art.110 din Legea insolvenţei. În ceea ce priveşte sumele reprezentând amenzi judiciare, ele s-au născut din titluri executorii ulterior datei de 20.07.2015 şi se încadrează în condiţiile stipulate de art.102 alin 6 din Legea nr. 85/2014 iar în ceea ce priveşte suma de 2750 lei urmau să fie aplicate art.102 alin 4 din Legea nr. 85/2014 până la soluţionarea dosarului nr. xxx4/197/2016 al Judecătoriei Braşov. Relativ la suma de 680.050 ce reprezintă obligaţii fiscale aferente fondului de salarii calculat pe luna iunie 2015 şi pe perioada 1 - 20 iulie 2015 se învederează că această creanţă fiscală a luat naştere în baza înregistrării declaraţiilor fiscale de către debitoarea B. SA, la datele de 27.07.2015 şi 25.08.2015, astfel că acestea reprezintă obligaţii de plată curente care nu erau născute la data deschiderii procedurii insolvenţei şi care nu au fost cunoscute de către creditoare decât la momentul declarării acestora. Ori, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei obligaţia de plată nu era determinată şi nu era opozabilă creditorului fiscal, scadenţa creanţelor reprezentând-o datele de 25.07.2015 şi 25.08.2015. În ceea ce priveşte cererea de înscriere a creanţei în tabelul preliminar de creanţe greşit a raţionat judecătorul sindic că nu au fost îndeplinite cerinţele art.100 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2014 întrucât ANAF a depus cerere de admitere a creanţelor la data de 03.09.2015. În fine, în ceea ce priveşte suma de 240.569 lei despre care se afirmă că s-a achitat, susţinerile sunt eronate întrucât în evidenţa pe plătitor se regăseşte suma de 132.143 lei, iar cu această sumă au fost stinse obligaţii fiscale scadente după data deschiderii procedurii, fiind greşit reţinut de către judecătorul fondului că plata a fost efectuată.

În drept Legea 85/2014, CPC.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către administrator judiciar A. SPRL solicitându-se respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei apelate întrucât suma de 7000 lei reprezintă amenzi născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei, chiar dacă hotărârile judecătoreşti definitive prin care au fost soluţionate plângerile contravenţionale au fost pronunţate după data deschiderii procedurii insolvenţei iar suma de 2750 lei este o creanţă curentă ce nu îndeplineşte condiţia de a fi creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Referitor la suma de 680.050 lei se arată că suma reprezintă obligaţii fiscale aferente fondului de salarii calculat pentru luna iunie 2015 şi perioada 1-20 iulie 2015, fiind o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, ce putea şi trebuia înscrisă la masa credală. În fine, în ceea ce priveşte suma de 240.569 lei, a fost dovedită cu înscrisuri necontestate de apelantă, iar imputaţia plăţii trebuia dispusă numai asupra creanţelor curente ale societăţii. Excepţia tardivităţii refuzului de plată nu poate fi invocată pentru prima oară în apel, iar refuzul de plată nu este circumscris vreunui termen, în raport de care să fie invocată sancţiunea decăderii, nefiind aplicabilă art.110 alin.4 din Legea nr. 85/2014.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art. 466 NCPC se constată următoarele:

În ceea ce priveşte suma de 7.000 lei, amenzi judiciare aplicate debitoarei  SC B. SA prin procese-verbale de contravenţie încheiate anterior datei de 20.07.2015, data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei curtea apreciază că în mod corect a reţinut judecătorul sindic că aceste creanţe s-au născut la data întocmirii proceselor-verbale de contravenţie, deci anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

Creditoarea era ţinută să formuleze cerere de înscriere la masa credală cu suma de 7.000 lei, chiar dacă creanţa era una în litigiu, în conformitate prevederile art. 100 alin. 1 lit. b raportat la art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, refuzul de plata al administratorului judiciar care a reţinut că suma de 7.000 lei reprezintă o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei este justificat, motiv pentru care nu sunt incidente în cauză prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce priveşte suma de 2.750 lei, amendă contravenţională, aplicată debitoarei după data deschiderii procedurii insolvenţei, acesta a fost înlocuită cu sancţiunea avertismentului în dosarul nr. xxx4/197/2016 al Judecătoriei Braşov, soluţie rămasă definitivă prin respingerea ca tardiv a apelului, fiind inexistentă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă opozabilă debitoarei SC B. SA.

Relativ la suma de 680.050 lei care reprezintă obligaţii fiscale aferente fondului de salarii calculat pe luna iunie 2015 şi pe perioada 01-20 iulie 2015, perioade anterioare deschiderii procedurii insolvenţei Curtea reţine că într-adevăr declaraţiile privind această sumă au fost depuse de debitoare după data deschiderii procedurii insolvenţei la datele de 25.07.2015, respectiv 25.08.2015 însă determinarea naturii unei creanţe ca anterioare sau posterioare se raportează la faptul generator al creanţei şi nu în raport cu exigibilitatea sa.

În ceea ce priveşte creanţele fiscale există două momente esenţiale prevăzute de legiuitor, respectiv momentul naşterii creanţei fiscale care este legat de momentul în care se constituie baza de impunere care le generează şi momentul individualizării creanţei care este legat de data titlului de creanţă. Pentru că în speţă se pune problema determinării momentului la care au apărut obligaţiile fiscale, reţinem că naşterea unei creanţe fiscale este legată numai şi numai de existenţa unei baze de impozitare, de existenţa unei materii impozabile, care exista la momentul iunie 2015 şi până la 20 iulie 2015 şi nu de emiterea unor acte administrativ fiscale cum ar fi declaraţiile fiscale. În acest sens în mod corect a apreciat judecătorul sindic că pentru obligaţiile fiscale in cuantum de 680.050 lei născute anterior deschiderii procedurii, creanţele se înscriu în tabelul preliminar, motiv pentru care nu sunt incidente în cauză prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Nu pot fi primite nici criticile vizând înscrierea creanţei de 930.369 lei în tabelul preliminar ca şi creanţă anterioară deschiderii procedurii întrucât în principal investirea instanţei a fost contestaţie împotriva refuzului de plată a administratorului judiciar, întemeiată pe art.59 alin.5 din Legea nr. 85/2014 şi nu contestaţie la tabelul preliminar, modificarea în apel a obiectului cererii fiind inadmisibilă, iar declaraţia de creanţă a ANAF a vizat înscrierea la masa credală cu suma de 3168 647 lei creanţă garantată, sumă cu care a şi fost înscrisă creditoarea la masa credală şi suma de 1 654 846, creanţă bugetară cu care apelanta de asemenea a fost înscrisă. Pentru creanţa în cuantum de 421 574 lei creditoarea a solicitat achitarea conform art.102 alin.6 din Legea nr. 85/2014, limitele investirii fiind clare, creanţa fiind solicitată a fi achitată conform documentelor din care rezultă.

Se susţin astfel raţiunile judecătorului sindic care a reţinut că nu s-a depus cu privire la creanţa de 930.369 lei, cerere de înscriere la masa credală în termenul legal, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2014, respectiv art. 102 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2014, iar pe de altă parte, nu a fost formulată cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de înscriere la masa credală cu această sumă şi nici contestaţie la tabel preliminar în termenul legal.

Relativ la suma de 240.569 lei, Curtea reţine că în mod temeinic şi legal a apreciat judecătorul sindic că aceasta a fost achitată de debitoare la data de 09.02.2016, conform fişei de cont emise de Banca C. (fila 44) astfel ca imputaţia plăţii trebuia dispusă numai asupra creanţelor curente, fiind o plată efectuată de debitor în timpul procedurii insolvenţei.

Ca urmare, deşi plata sumei de 240.569 lei a fost efectuată de debitoare pentru stingerea creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, în mod greşit organul fiscal a stins, cu această sumă, creanţe născute anterior deschiderii procedurii, cu încălcarea ordinii de plată prevăzute de art. 165 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură, în vigoarea la data plăţii, aspect care nu-i poate fi imputat debitoarei.

În consecinţă, măsura administratorului judiciar de refuz la plată a sumei de 240.569 lei este legală, nefiind posibilă achitarea de două ori a aceleiaşi sume de bani, în temeiul art.102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

In fine excepţia tardivităţii refuzului de plată a administratorului judiciar întemeiată pe art.110 alin.4 din Legea 85/2014 nu poate fi primită întrucât notificarea creditorilor priveşte motivele înscrierilor parţiale a creanţelor şi drepturilor de preferinţă în tabelul preliminar de creanţe, sau motivele înlăturării lor şi nu se referă la ipoteza refuzului unei cereri de plată pentru o creanţă curentă, astfel cum este cea prevăzută de art.102 alin.6 din Legea nr. 85/2014. Totodată, invocarea excepţiei tardivităţii nu se poate face direct în apel, faţă de caracterul relativ al acestei excepţii, raportat la art.178 alin.2 CPC.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 NCPC Curtea va respinge prezentul apel păstrând ca temeinică şi legală sentinţa apelată.