Contract de imprumut-prescriptia dreptului material la actiune

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BRAŞOV

DOSAR CIVIL NR.X/197/201

SENTINŢA CIVILĂ NR. 11750

Şedinţa publică din data de

Instanţa compusă din:

Preşedinte – M.S – judecător

Grefier - M.C

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă de faţă care s-a dezbătut în şedinţa publică din data de ....., conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei la data de .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa a pronunţat sentinţa de mai jos.

J U D E C Ă T O R I A

Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.01.2016 sub nr. X/197/2016, reclamantul C.C în contradictoriu cu pârâta S.G, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la restituirea împrumutului acordat în cuantum de 21.244 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că i-a împrumutat pârâtei suma de 21.244 lei conform chitanţei depuse la dosar, sumă care trebuia restituită la data de 30.11.2015.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 194, 451 NCpc, art. 1516 C.civ, art. 2158, şi urm. N.C.civ.

În probaţiune au fost depuse la dosar : cărţi de identitate (f. 6-7), chitanţă (f. 5).

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1167 lei.

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 19-22) prin care a invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune şi a solicitata respingerea acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată. În motivare, pârâta a arătat că împreună cu soţul ei, S.C, a împrumutat începând cu luna februarie 2088 şi până în anul 2009, diferite sume de bani de la reclamant, acre trebuiau restituite în anul 2010. Ultimul împrumut a avut loc la data de 14.03.2009, suma totală împrumutată din de 24.571,65 lei. Din această sumă, a fost restitută suma de 271,65 lei la data de 12.09.2009, suma de 200 lei la data de 16.10.2009, suma de 2556 lei la data de 25.11.2009, suma de 300 lei la data de 16.03.2010 şi suma de 150 lei la data de 17.12.2010, arătând că din suma împrumutată a rămas un rest de 20.794 lei. evidenţa acestor sume a fost ţinută strict de către reclamant conform înscrisurilor anexate. Pentru că pârâta nu a amai putut restitui împrumutul în anul 2013, în urma ameninţărilor reclamantului, pârâta împreună cu soţul ei au semnat o chitanţă pentru suma de 21.244 lei iar în anul 2015, în luna iulie, pârâta a semnat o nouă chitanţă. Ca urmare, afirmaţia potrivit căreia suma de 21244 lei ar fi fost împrumutată de pârâtă în anul 2013 şi care ar fi trebuit restituită în anul 2015, nu este reală, această chitanţă fiind semnată de pârâtă ca urmare a numeroaselor injurii şi ameninţări proferate de reclamant. S-a arătat că termenul de prescripţie a început să curgă din anul 2010, cand trebuia restituit iniţial împrumutul. S-a arătat că chitanţa depusă la dosarul cauzei nu respectă dispoziţiile art. 275 NCpc.

Au fost anexate înscrisuri (f. 24-31).

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că i-a împrumutat pârâtei suma de 21.244 lei conform chitanţei depuse la doar, urmând ca acest împrumut să fie restituit la data de 30.11.2015. Întreaga sumă împrumutată pârâtei a avut un cuantum mai mare care s-a diminuat prin mici plăţi parţiale şi dacă se admite faptul că împrumutul a avut loc în data de 14.03.2009, plăţile parţiale efectuate ar întrerupe cursul prescripţiei şi ar da naştere unui nou curs. În speţă, s-au efectuat plăţi parţiale ale datoriei şi s-au solicitat termene de plată prin semnarea chitanţelor de reînnoire a împrumutului, ultima având termen de restituire la data de 30.11.2015 (f. 35-37).

În cursul judecăţii a fost audiat martorul M.P (f. 52).

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că reclamantul i-a împrumutat începând cu luna februarie 2008 şi până în anul 2009, suma totală de 24.571,65 lei care trebuia restituită, conform înţelegerii părţilor până la sfârşitul anului 2010. Întrucât a fost în imposibilitatea materială de a restitui împrumutul, pârâta a semnat, împreună cu soţul, în anul 2014 o chitanţă prin care recunoştea existenţa unei datorii de 21.244 lei şi în anul 2015 a semnat, singură, chitanţa depusă la dosarul cauzei prin care recunoştea că a primit, de la reclamant, la data de 21.03.2013 suma de 21.244 lei pe care s-a obligat să o restituie până la data de 30.11.2015.

Deşi prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că împrumutul ar fi fost acordat la data de 21.03.2013, totuşi, prin răspunsul la întâmpinare formulat, acesta a recunoscut că împrumuturile au fost acordate în anul 2009 şi că pârâta a făcut plăţi parţiale.

Faţă de poziţia părţilor şi faţă de înscrisurile întocmite de reclamant privind evidenţa împrumuturilor acordate şi sumele restituite de pârâtă, depuse la dosarul cauzei şi necontestate de acesta (f. 25-28), instanţa reţine că împrumuturile ce fac obiectul prezentei cauze au fost acordate pârâtei din anul 2008 şi până la data de 11.03.2009, când totalul sumei datorate era de 24.571,65 lei (f. 25).

Din această sumă, pârâta a restituit 271,65 lei la data de 12.09.2009, 200 lei la data de 16.10.2009, 2556 lei la data de 25.11.2009, 300 lei la data de 16.03.2010 şi 150 lei la data de 17.12.2010, rămânând un rest de 20.794 lei (f. 26).

Ca urmare, întrucât împrumuturile i-au fost acordate pârâtei în perioada 2008-11.03.2009, instanţa constată că raporturile juridice născute între părţi sunt supuse dispozițiilor Decretului Lege nr. 167/1958 conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi dispoziţiilor Codului Civil de la 1864 conform art. 3 din Legea nr. 71/2011.

Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 „dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege” iar potrivit art.3 din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie este de 3 ani, prescripţia începând sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Potrivit art. 1584 C.civ. (în vigoare la momentul încheierii contractului)  „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi cantitate şi calitate, şi la termenul stipulat” iar potrivit art. 1582 C.civ. „nefiind defipt termenul restituţiunii, judecătorul poate să dea împrumutatului un termen, potrivit cu împrejurările”, de la data stabilită de părţi sau de judecător pentru restituirea împrumutului, începând să curgă termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune.

Atât reclamantul cât şi pârâta au recunoscut existenţa contractului de împrumut încheiat între ei însă niciuna dintre părţi nu a făcut dovada înţelegerii iniţiale referitoare la termenul de restituire a sumelor de bani împrumutate.

Astfel, deşi pârâta a arătat că termenul de restituire a împrumutului a fost stabilit la sfârşitul anului 2010, totuşi aceasta nu a dovedit acest fapt, din declaraţia martorului audiat în cauză, rezultând doar că pârâta nu a contestat niciodată împrumutul ce i-a fost acordat de reclamant (f. 52). Totodată, singurul termen de restituire indicat de către reclamant este 30.11.2015 însă acest termen a fost stabilit conform susţinerilor reclamantului în anul 2013 şi nu la momentul acordării împrumuturilor.

În lipsa stipulării unui termen de restituire a împrumuturilor acordate în anii 2008-2009, acesta trebuia să fie stabilit de către judecător potrivit art. 1582 C.civ. sau prin acordul părţilor.

Or, prin chitanţa semnată de ambele părţi (f. 5), s-a stabilit termenul de restituire a împrumuturilor ce i-au fost acordate pârâtei, respectiv 30.11.2015, dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani al dreptului material la acţiune.

Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 08.01.2016, în cadrul termenului de prescriptive de 3 ani, instanţa va respinge excepţia invocată.

Susţinerile pârâtei în sensul întocmirii chitanţei anexate cererii de chemare în judecată în cursul anului 2015 şi nu în cursul anului 2013, sunt pe de o parte nedovedite iar pe de altă parte, nu au relevanţă asupra obligaţiei asumate de restituire a împrumutului la data de 30.11.2015.

În privinţa sumei împrumutate, faţă de considerentele mai sus prezentate privind perioada în care au fost acordate împrumuturile şi evidenţa ţinută de reclamant cu privire la acestea, în baza art. 1185 pct. 1 C.civ., instanţa constată că pârâta are obligaţia de a-i restitui reclamantului suma de 20.794 lei şi nu de 21.244 lei cum s-a indicat în chitanţă şi s-a solicitat prin acţiunea formulată.

În consecinţă, reţinând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-i restitui reclamantului împrumutul acordat la termenul stabilit, instanţa va admite în parte acţiunea formulată şi va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.794 lei reprezentând împrumut nerestituit.

În baza art. 453 NCpc, reţinând culpa procesuală a pârâtei şi admiterea în parte a acţiunii formulate, pârâta va fi obligatăla plata către reclamant a sumei de 1144,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru pretenţiile admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul C.C în contradictoriu cu pârâta S.G.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.794 lei reprezentând împrumut nerestituit.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1144,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Braşov.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 369 alin.2 Cpc, astăzi, 25.11.2016.

PRESEDINTE  GREFIER

  MS C.M

M.S. 21 Decembrie 2016 – 4 ex

Domenii speta

Spete similare