Suspendare executare act administrativ.

Sentinţă comercială 1110 din 30.05.2017


Dosar nr. 3720/105/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINŢA Nr. 1110/2017

Şedinţa publică din data de 30.05.2017

Completul constituit din:

PREŞEDINTE : Necula Radu Mihai

Grefier: Gheorghe Constantin

Pe rol fiind soluţionarea cauzei privind pe reclamanta __________ şi pe pârâta  __________ ,având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 26.05.2017, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru studiul actelor şi lucrărilor dosarului a amânat pronunţarea pentru data de 30.05.2017.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.05.2017, sub nr.3720/105/2017, reclamanta __________ a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-PH-46/04.05.2017 emisă de ____________ până la pronunţarea instanţei de fond.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a susţinut că executarea deciziei de impunere este de natură să îi creeze o pagubă iminentă şi suficient de importantă pentru a justifica suspendarea executării actului atacat.

Reclamanta a precizat că se consideră că există un caz bine justificat, în înţelesul disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ori de cât ori ca urmare a unei analize sumare a aparenţei dreptului se poate observa că actul administrativ apare ca fiind afectat de motive de nelegalitate.

În acest sens, reclamanta a menţionat că decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală nu sunt motivate, fiind adoptate de organul de inspecţie fiscală cu încălcarea atribuţiilor de serviciu şi cu încălcarea principiilor prevăzute în mod imperativ de Codul fiscal.

A mai arătat reclamanta şi că decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală sunt neîntemeiate, întrucât au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 11, 21 şi 145 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 278 C.proc.fisc. şi pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus, în copie, decizia de impunere nr. F-PH-46/04.05.2017 şi alte înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată la data de 26.05.2017, intimata _______________ a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esenţă, că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 278 C.proc.fisc. şi pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 

Prin decizia de impunere nr. F-PH-46/04.05.2017 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a plăti următoarele impozite/ taxe suplimentare:

-suma de 31.298 lei reprezentând impozit pe profit

-suma de 118072 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată

-suma de 550728 lei reprezentând impozit pe veniturile din dividendele distribuite persoanelor fizice.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi dispusă, în condiţiile art. 278 C.proc.fisc, dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi dacă se achită cauţiunea prevăzută de art. 278 alin. 2 C.proc.fisc.

Cu privire la achitarea cauţiunii, instanţa reţine că reclamanta a achitat, în mod corespunzător, prin raportare la disp. art. 278 alin. 2 C.proc.fisc., suma de 11548, 11 lei, cu acest titlu (f.48).

Art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

Aşadar, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ, reclamanta trebuie să facă dovada existenţei unui caz bine justificat şi a faptului că, prin suspendarea executării actului administrativ, urmăreşte prevenirea producerii unei pagube iminente.

Legiuitorul a definit noţiunea de „cazuri bine justificate” ca reprezentând împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ (art. 2 lit. t din Legea 554/2004), iar noţiunea de „pagubă iminentă” ca reprezentând prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public (art. 2 lit. ş din Legea 554/2004).

De asemenea, reclamanta trebuie să facă dovada sesizării, în condiţiile art. 7 din Legea 554/2004 a autorităţii care a emis actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Această condiţie este îndeplinită, întrucât reclamanta a formulat, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, la data de 12.05.2017, plângere prealabilă împotriva deciziei de impunere (f.51).

Din examinarea deciziei de impunere rezultă că motivele pentru care au fost stabilite sumele suplimentare datorate de reclamantă sunt reprezentante, în esenţă, de faptul că spaţiile închiriate şi investiţiile efectuate pentru amenajarea spaţiilor situate la punctul de lucru din municipiul Câmpina, str. Romaniţei, nr. 39, jud. Prahova nu au avut un scop economic şi de faptul că prin neautentificarea a două antecontracte de vânzare – cumpărare încheiate de societatea reclamantă cu asociaţii acesteia, ____________, s-a reţinut că scopul urmărit prin efectuarea respectivelor tranzacţii nu a fost transferul efectiv al dreptului de proprietate, ci ridicarea de către asociaţi a unor sume de bani din disponibilului societăţii şi utilizarea acestora în alt scop decât economic.

Instanţa apreciază că îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ trebuie să rezulte din raportarea motivelor de invocate de reclamantă, în susţinerea cererii de suspendare, la cuprinsul actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

 Din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă (anexele 16, 17, 18, 19) rezultă că la punctul de lucru din municipiul Câmpina, str. Romaniţei, nr. 39, jud. Prahova s-au desfăşurat anumite activităţi de natură profesională care sugerează utilizarea respectivului punct de lucru în scop economic.

Totodată, instanţa apreciază că simpla neautentificare a antecontractelor de vânzare – cumpărare nu poate justifica concluzia că scopul urmărit prin încheierea respectivelor acte juridice nu a fost transferul dreptului de proprietate, în condiţiile în care Î.C.C.J., prin decizia în interesul legii nr. 23/2017, a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi și art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

Astfel, pentru motivele prezentate, instanţa consideră că reclamanta a dovedit aparenţa de nelegalitate a deciziei de impunere, existând împrejurări legate de situaţia de fapt care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

De asemenea, având în vedere valoarea scăzută a soldului lunar mediu (estimată la suma de 70000 de lei), aşa cum rezultă din analiza de cash – flow a societăţii reclamante (anexa 3), instanţa consideră că, prin punerea în executare a deciziei de impunere, societatea reclamantă ar putea intra în incapacitate de plată, prejudiciul care i s-ar produce acesteia fiind, aşadar, previzibil.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 278 C.proc.fisc. prin raportare la disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, instanţa va admite cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal şi va suspenda executarea deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta __________________  în contradictoriu cu pârâta _____________________

Suspendă executarea deciziei de impunere nr. F-PH-46/04.05.2017 emisă de A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploieşti – Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Ploieşti până la pronunţarea instanţei de fond.

 Executorie.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs se va depune la Tribunalul Prahova.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.05.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

NECULA RADU MIHAI GHEORGHE CONSTANTIN