Sentinta civila

Dosar nr. 5750/1748/2014

ROMÂNIA

JUDECATORIA CORNETU

SENTINTA CIVILA NR.7169

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN DATA DE  29.12.2014

INSTANTA CONSTITUITA  DIN:

PRESEDINTE:

GREFIER :

Pe rol  se afla solutionarea cauzei civile privind pe petent  A. M. B. in contradictoriu cu intimata I. I. , având ca obiect plangere contraventionala.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 17.12.2014, fiind consemnate in încheierea de sedinta  de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 29.12.2014, cand in aceeasi compunere  a retinut urmatoarele.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.09.2014 sub nr. de dosar 5750/1748/2014 petentul A. M. B. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancţionare contravenţionala seria CP nr. 6949415/01.09.2014.

In motivarea plângerii formulate, în esenţă, petentul a susţinut ca faptele retinute in procesul verbal nu corespund realitatii deoarece pietonul care era cu piciorul in ghips  s-a intors brusc de pe trotuar si nu a avut cum sa-si dea seama de intentia lui de a traversa. Mai arata petentul ca i s-a emis o autorizatie de circulatie cu o data gresita.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În susţinerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrata.

 Intimatul, in cadrul procedurii prealabile, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neintemeiată . Totodata a  arătat că fapta a fost filmata,  depunand la data de 14.11.2014,  proba video-cd.

La termenul de judecată din data de 17.12.2014, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 6949415 întocmit la data de 01.09.2014 de agent constatator din cadrul I. I., petentul A. M. B. a fost sancţionat contravenţional potrivit art. 100/3 din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 360 de lei şi reţinerea permisului de conducere, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 01.09.2014 orele 11.38 pe DN6, localitatea Bragadiru, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare B-10-SIT dinspre Cornetu spre Bucuresti  şi la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcajul pietonal pe sensul sau de mers.”

Potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile şi se referă la neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

 În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalităţii sale instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât acesta conţine numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, care în cazul de faţă a fost făcută de contestatoare prin probele administrate în faţa instanţei.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise, în măsura în care instanţa respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

Raportând aceste principii la legislaţia naţională, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumţiile de legalitate şi veridicitate. Totuşi, prezumţia că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.

Aşadar, cât priveşte puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare este un mijloc de probă necesar şi suficient pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiei, dar prezumţia de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin proba contrară.

În ceea ce priveşte sarcina probei, instanţa apreciază că, în lumina jurisprudenţei CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincţii.

Astfel, în situaţia în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepţiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumţie relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecinţă, procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 249 Cod procedură civilă. În consecinţă, cel care pretinde că situaţia de fapt reţinută în actul constatator nu corespunde realităţii, trebuie să dovedească aceasta.

În schimb, în cazul în care actul constatator a fost încheiat de agentul constatator în situaţiile în care acesta nu a constatat personal săvârşirea contravenţiei - cum este cazul în speţă – acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate şi constatate în actul de constatare şi sancţionare, sarcina probei în acest caz revenind agentului constatator.

În speţă,  din analiza probei video, depuse la dosarul cauzei de catre intimat, instanţa constată că acesta a făcut dovada veridicităţii faptei reţinute în sarcina petentului, respectiv ca nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe marcajul pietonal pe sensul sau de mers.

 Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca procesul-verbal seria CP nr. 6949415/01.09.2014. este temeinic si legal, petentul facându-se vinovat de savârsirea contraventiei reţinute în sarcina sa.

Cu privire la sancţiunea aplicată,  instanţa are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancţiunii şi a aplicat amenda contravenţională minimă în cuantum de  360 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) şi măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment”.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanţa va respinge plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARSTE

Respinge plângerea, ca neîntemeiată in cauza privind pe petent  A. M. B., cu dom.in ………………….in contradictoriu cu intimata I. I., cu sediul in……………….

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29.12.2014.

PRESEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare