Furt calificat

SENTINŢA PENALĂ NR. 49/12.03.2012 (furt calificat)

Pe rol pronunţarea în cauza penală privindu-l pe inculpatul C I, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 299/P/2011 al P de pe lângă JX, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. „e şi g” C.pen.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 05.03.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de  12.03.2012:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. 299/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  X a fost trimis în judecată inculpatul C I pentru săvârşirea infracţiunii de  „furt calificat” prev.  şi ped. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1  lit. „e şi g” C.p.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 23.02.2011, în jurul orei 2330 inculpatul, folosindu-se de cheile pe care partea vătămată i le-a încredinţat, a sustras din autoturismul părţii vătămate PAS, parcat pe o stradă din satul R, un telefon mobil marca Samsung şi o husă de piele a acestui telefon, prejudiciul ridicându-se la suma de 918 lei, din care s-a recuperat suma de 868 lei, prin restituirea telefonului mobil.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei reţinute în sarcina sa, precizând că în noaptea respectivă partea vătămată i-a înmânat cheile autoturismului său pentru a-i aduce o pereche de încălţăminte sport (tip Adidas) ceea ce a şi făcut fără însă a-i sustrage telefonul mobil.

S-a reţinut că situaţia de fapt din rechizitoriu se probează prin: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate PAS, declaraţiile inculpatului CI în care acesta nu recunoaşte comiterea faptei reţinute în sarcina sa, procesul-verbal de aducere la cunoştinţa inculpatului CI a infracţiunii de comiterea căreia este învinuit şi a dreptului la apărare, declaraţiile  martorilor CA şi C V, procesul-verbal de confruntare, procesele-verbale de predare-primire a telefonului marca „SAMSUNG” de către martorul CA organelor de poliţie şi respectiv de către organele de poliţie părţii vătămate PAS, procesul-verbal de verificare a contractului de amanet încheiat de martorul C V  la SC M&N C SRL B, copie xerox a contractului de amanet nr. A5903/27.02.2011 şi contractul în original,factura fiscală şi bonul de casă prin care partea vătămată a cumpărat bunul sustras (copie xerox).

În faţa instanţei partea vătămată a precizat faptul că nu se constituie parte civilă în cauză şi nu mai are alte cereri de formulat.

Partea vătămată şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală arătând că lipsa telefonului mobil a sesizat-o în aceeaşi seară, spre ora trei dimineaţa, când a plecat din bar, întrucât imediat cum s-a urcat în maşină a căutat în buzunarul de pe portieră unde-şi ţinea telefonul pentru a verifica dacă între timp a fost căutat de cineva. Arată că i-a încredinţat cheile autoturismului său inculpatului, cerându-i acestuia la un moment dat să-i aducă o pereche de pantofi sport. Consideră imposibil ca autoturismul să fi rămas neasigurat întrucât chiar inculpatul i-a spus că a încuiat maşina. După părerea părţii vătămate este imposibil ca martorul C V să fie persoana care i-a sustras telefonul întrucât acesta nu s-a aflat în bar în acea seară iar la autoturismul său nu a avut acces decât inculpatul şi un alt bărbat al cărui nume nu-l cunoaşte.

Inculpatul nu putut fi audiat de către instanţă întrucât, deşi a fost prezent la termenul din 18.01.2012, când a arătat că nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu şi că doreşte să-şi angajeze apărător, nu s-a mai prezentat la termenele următoare la care s-a amânat judecarea cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată P A S şi-a petrecut noaptea de 23/24.02.2011 în barul SC „G” SRL din satul R, oraş X, j X împreună cu mai multe persoane printre care şi „L al lui M” şi inculpatul C I. La un moment dat, în jurul orei 2330-2400,  inculpatul s-a oferit să-i aducă părţii vătămate P A S o pereche de pantofi sport din maşina acesteia, motiv pentru care i s-au de către partea vătămată cheile autoturismului. Inculpatul a revenit după 3-4 minute cu pantofii sport ai părţii vătămate, restituindu-i acesteia şi cheile autoturismului.

După aproximativ o oră, când partea vătămată a părăsit barul SC „G” SRL, îndreptându-se către casă, după aproximativ 50 m parcurşi  a observat lipsa telefonului mobil pe care l-a căutat în buzunarul portierei din stânga faţă, acolo unde îl lăsase.

Partea vătămată s-a întors la bar , a căutat din nou prin autoturism şi cum nu a găsit telefonul mobil i s-a adresat inculpatului cu solicitarea de a-i restitui telefonul, acesta negând faptul că i l-ar fi sustras (filele 25-27 d.u.p.).

La data de 27.02.2011, în jurul orei 900, inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorului C V, solicitându-i acestuia să-l ajute în vânzarea unui telefon mobil. În acest scop, martorul C V l-a sunat pe martorul CA, care a fost de acord să cumpere telefonul mobil cu suma de 200 lei. Cum inculpatul şi-a adus aminte că are o datorie la martorul C A, temându-se că acesta nu o să-i dea nici un ban pe respectivul telefon, i-a propus martorului CV că să amaneteze telefonul, pe numele lui CV întrucât inculpatul a invocat lipsa actului său de identitate.

Martorul CV a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că împreună au plecat spre B, deplasându-se la o casă de amanet din centru, pe care o cunoştea martorul, unde au amanetat telefonul mobil marca Samsung B 5722 pentru suma de 150 de lei, cu termen de răscumpărare de 10 zile, sumă pe care după ce a încasat-o, martorul i-a predat-o inculpatului. După aproximativ 5 zile martorul C V a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a spus că se poate duce să ridice telefonul, deoarece valorează mai mult de 150 de lei iar el nu mai are nicio pretenţie. În aceste condiţii, martorul CV l-a contactat telefonic pe martorul C A, pe care l-a întrebat dacă mai doreşte telefonul mobil pe care i-l oferise cu câteva zile înainte, şi cum acesta a răspuns afirmativ, cei doi s-au întâlnit, au mers la casa de amanet de la care C V a răscumpărat telefonul contra sumei de 165 de lei pe care i l-a predat martorului CA (filele 28-32).

Că telefonul ce i-a fost sustras părţii vătămate P AS este unul şi acelaşi cu acela pe care inculpatul i l-a prezentat martorului C V şi pe care acesta l-a amanetat pe numele său în B, pentru ca apoi să-l răscumpere şi i-l predea martorului  CA rezultă atât din descrierea acestuia făcută de partea vătămată şi de martorul C v: marca Samsung, dual SIM, culoare aurie, cât şi din seria X indicată de partea vătămată, şi anume 358576033056588, serie care corespunde cu cea a telefonului ridicat de organele de poliţei de la martorul CA (filele 5 şi 25-32 d.u.p.).

Deşi inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei ce i se reţine în sarcină, în declaraţia din 22.03.2011 recunoaşte faptul că în ziua de 27.02.2011, la ora 700,  s-a deplasat la locuinţa martorului CV pentru ca împreună cu acesta să meargă în B „la muncă”. Arată inculpatul faptul că „ajunşi în B, C V  i-a dat un SMS lui C A, care l-a sunat şi atunci eu am luat telefonul şi i-am spus acestuia dacă vrea să cumpere un telefon mobil”. Cum CA i-a cerut să vină cu telefonul în cartierul S pentru a-l vedea, deoarece era prea departe „iar noi eram la U, ne-am hotărât să mergem să amanetăm telefonul mobil la o casă de amanet…”. Inculpatul arată însă că banii, suma de 150 de lei a fost luată de către martorul CV.

Că inculpatul este cel care a sustras telefonul mobil al SAMSUNG dual SIM de culoare aurie cu seria IMEI 358576033056588 aparţinându-i părţii vătămate PAS, rezultă din faptul că acesta a avut acces, cu cheile încredinţate chiar de către partea vătămată, la autoturismul acestuia şi din faptul că respectivul autoturism nu prezenta urme de forţare.

Instanţa nu poate primi apărarea inculpatului conform căreia autorul faptei ar fi martorul CV, tocmai dată fiind declaraţia inculpatului conform căreia el a luat telefonul şi l-a întrebat pe martorul CA dacă vrea să cumpere un telefon mobil, lipsa urmelor de forţare de la autoturismul părţii vătămate, ceea ce înseamnă că acesta a fost deschis numai cu chei, precum şi faţă de declaraţia părţii vătămate care arată că nu l-a văzut în acea noapte la respectivul bar pe martorul CV.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului CA, care arată că la sfârşitul lunii februarie, pe 27 sau pe 28 a fost sunat pe telefonul mobil „de către inculpatul C ” care i-a spus că era împreună cu CV, şi care „mi-a spus că are un telefon mobil de vânzare marca Samsung cu 2 cartele pentru suma de 200 RON…”(fila 31 d.u.p.).

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că fapta există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală şi a fost săvârşită cu intenţie de către inculpat.

Fapta inculpatului C I, de a sustrage din autoturismul părţii vătămate P A S, parcat în faţa barului SC „G” SRL situat pe o stradă din satul X, or. X,  jud. C, un telefon mobil marca Samsung şi o husă de piele a acestui telefon, prejudiciul ridicându-se la suma de 918 lei, din care s-a recuperat suma de 868 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art.208 alin 1-209 alin.1 lit. „e şi g” C.pen.

Forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta este intenţia directă, în accepţiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 Cod penal.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului CI (fila 9 d.p.i.), rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni, cu aplic. art. 81-82 C.pen., prin sentinţa penală nr.194/23.12.2010 a Judecătoriei X definitivă prin decizia nr.18/R/10.02.2011 a T C (filele 8-14 d.u.p.)

Cum fapta din prezenta cauză este săvârşită în cursul termenului de încercare, urmează, în baza art. 83 C.pen., a dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 194/23.12.2010 a JLG, definitivă prin decizia nr.18/R/10.02.2011 a T C, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.pen., respectiv persoana inculpatului, în vârstă de 25 de ani la data săvârşirii faptei, recidivist postcondamnatoriu, faptul că a beneficiat de clemenţa legii la pronunţarea sentinţei penale nr. 194/23.12.2010 şi cu toate acestea a săvârşit din o infracţiune, natura infracţiunii - faptă săvârşită cu intenţie, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei - pe timpul nopţii, într-un loc public, în dauna unei persoane care i-a acordat încredere prin faptul că i-a înmânat cheile autoturismului, pericolul pe care-l reprezintă astfel de fapte, respectiv starea de insecuritate creată faţă de patrimoniul persoanelor, dar şi atitudinea inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptei, încercând să-l incrimineze pe martorul  CV.

Toate cele reţinute mai sus demonstrează, pe de o parte, de ce nu pot fi primite concluziile de achitare formulate de apărătorul inculpatului iar pe de altă parte de ce nu i se pot acorda inculpatului circumstanţe atenuante, astfel că nici ,pedeapsa nu poate fi coborâtă sub minimul prevăzut de lege.

Urmează, în baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „e şi g” C.pen. a-l condamna pe inculpatul CI  la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

Urmează, în baza art. 83 C.pen. a dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.194/23.12.2010 a Judecătoriei X definitivă prin decizia nr.18/R/10.02.2011 a T C, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de  3 (trei) ani şi 3 (trei) luni  închisoare.

Urmează, în baza art. 71 C.pen. a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II-a şi „b” C.pen. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează, a se lua act că partea vătămată PAS nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Urmează, în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obliga inculpatul la plata sumei de 750 lei  cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care 400 lei către Baroul C – 200 lei onorariu av. ŞA, în faza de urmărire penală şi 200 lei av. C A M, în faza de judecată).

Văzând şi dispoziţiile art. 361 alin.1 lit „a” şi art. 3851 alin.1 lit „a” C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „e şi g” C.pen. condamnă pe inculpatul CI, la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

În baza art. 83 C.pen. dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.194/23.12.2010 a JLG, definitivă prin decizia nr.18/R/10.02.2011 a T C, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de  3 (trei) ani şi 3 (trei) luni  închisoare.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II-a şi „b” C.pen. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Ia act că partea vătămată PAS nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 750 lei  cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care 400 lei către Baroul C – 200 lei onorariu av. Ş A, în faza de urmărire penală şi 200 lei av. CAM, în faza de judecată).

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi partea vătămată şi de la comunicare pentru inculpat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12.03.2012.

Domenii speta

Spete similare