Insolvență. Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor. Invocarea compensării legale a creanţelor reciproce în temeiul art. 90 alin. 1 din Legea nr.85/2014.

1.Insolvență. Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor. Invocarea compensării legale a creanţelor reciproce în temeiul art. 90 alin. 1 din Legea nr.85/2014. Neîndeplinirea condiţiilor compensării legale la data deschiderii procedurii. Consecinţe.

-Legea nr. 85/2014, art. 90 alin. 1

Apelanta nu contestă faptul că există creanţe reciproce, dar consideră că acestea nu pot fi stinse prin compensare, raportat la dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 85/2014, deoarece creanţele pe care le are ea faţă de debitoarea S.F. SRL sunt născute ulterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenţei, facturile fiscale neachitate fiind emise la 23.12.2016, 1.02.2017, 24.02.2017 respectiv 24.02.2017, în timp ce creanţele pe care debitoarea S.F. SRL le are faţă de apelantă sunt născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei, fiind creanţe dobândite prin cesionare de la creditorii C.G. şi F.G. (suma de 1.365.266,35 lei) respectiv prin subrogare parţială în drepturile creditoarei E.SA, conform art. 1596 Cod civil.

Textul art. 90 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 oferă posibilitatea invocării compensării creanţei pe care un creditor o are faţă de debitoarea aflată în procedura insolvenţei, cu o creanţă pe care debitorul o are asupra sa, condiţia fiind aceea că la data deschiderii procedurii să fie îndeplinite condiţiile de compensare legală.

 Din interpretarea acestui text legal, raportat la cazul dedus judecăţii,  rezultă că debitoarea S.F. SRL care are calitate de creditor înscris în tabelul definitiv de creanţe în procedura insolvenţei debitoarei R. SA, apelanta creditoare în prezenta cauză, putea să invoce compensarea creanţelor sale asupra averii debitoarei R. SA cu cele pe care R. SA le are asupra sa, în condiţiile în care la data deschiderii procedurii insolvenţei în dosarul 610/1371/2016, respectiv la data de 30.09.2016, cele două creanţe ar fi fost certe, lichide şi exigibile. Întrucât creanţele pe care R. SA le are faţă de S.F. SRL sunt născute ulterior datei de 30.09.2016, raportat la data emiterii facturilor neachitate, în respectiva cauză nu putea fi invocată compensarea potrivit textului art. 90 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Prin Sentinţa nr. 548/12 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Specializat Mureş nr. 228/1371/2017, a admis contestaţiile promovate de debitoarea societatea S.F. SRL privind starea de insolvenţă invocată de creditorii R. S.A. şi B.E.I.R.E. S.A, respingând cererile de deschidere a procedurii insolvenţei formulate împotriva debitoarei de cei doi creditori.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că prin cererea înregistrată la 12.05.2017 creditoarea R. SA – aflată în insolvență, prin administrator judiciar E.I. SPRL, a solicitat deschiderea  procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.F. SRL, invocând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 739.721,42 lei.

La data de 21.06.2017 în dosar a fost înregistrată o cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei a aceleiaşi debitoare, formulată de creditoarea B.E.I.R.E. SA pentru o creanţă în cuantum de 884.346.15 lei, creanţă izvorâtă dintr-un credit bancar. Debitoarea a formulat contestaţie faţă de ambele cereri de deschidere a procedurii  insolvenţei împotriva sa.

Cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea R. SA, judecătorul sindic a reţinut că este vorba despre o creanţă ce reprezintă contravaloarea produselor livrate debitoarei, în conformitate cu facturile fiscale nr. 600/2016, 22, 38 şi 39/2017, în cuantum total de 739.721,42 lei, faţă de care debitoarea a formulat contestaţie susținând că este aplicabil textul art. 90 din Legea nr. 85/2014 în contextul în care la rândul său, creditoarea îi datorează suma de 294.375,13 lei la care se adaugă suma de 1.365.266,35 lei. Prima sumă a fost achitată de debitoare în favoarea creditoarei E.B.R. S.A., în contul datoriei pe care o are SC R. S.A. în temeiul contractual bancar nr. 5-AMS/21.02.2014 şi a contractului de fidejusiune nr. 5AMS/21.02.2014 iar a doua sumă a fost dobândită de debitoare în baza contractelor de cesiune de creanță nr. 1 şi 2 din 26 mai 2017 prin care creditorul C.G. şi F.G. au cedat în favoarea debitoarei creanţe pe care le deţin faţă de SC R. S.A în dosarul de insolvenţă nr. 610/1371/2016, cesiune notificată administratorului judiciar al S.C. R. S.A.

Judecătorul sindic a constatat că din moment ce creditoarea R. S.A este în procedura insolvenței, cu privire la creanţele reciproce deținute aceasta şi debitoare, sunt incidente prevederile art. 90 din Legea nr. 85/2014 şi că având în vedere faptul că debitoarea S.F. SRL deţine o creanță mai mare faţă de debitoarea R. S.A. în urma operării compensării, debitoarea nu va mai datora nici o sumă către aceasta, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 pct. 20 şi art. 70 din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce o priveşte pe creditoarea E.R. S.A., judecătorul sindic a reţinut că în vederea recuperării creanţei de 884.346,15 lei a fost declanşată procedura de executare silită şi că debitoarea S.F. SRL a achitat suma de 294.375,13 lei în favoarea creditoarei E.S.A. din creanţa datorată de SC R. S.A băncii şi că este în curs de derulare procedura de executare silită, procedură suspendată ca urmare a contestării, neputându-se astfel susţine că executarea nu s-a putut derula în continuare pentru lipsa disponibilităţilor băneşti sau a bunurilor urmăribile în patrimoniul debitoarei. Judecătorul sindic a considerat că nu constituie temei pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.F. SRL faptul că principalul furnizor al acesteia, SC R. S.A, se află în procedura insolvenţei.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu apel de creditoarea R. S.A, prin administrator judiciar E.I. SPRL, care a solicitat anularea sentinţei apelate şi trimiterea  dosarului judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei S.F. SRL, aceasta considerând că judecătorul sindic a apreciat în mod greşit, cu încălcarea art. 90 din Legea nr. 85/2014, că ar fi intervenit compensarea creanţelor reciproce.

În esenţă, apelanta a subliniat faptul că creanţa pe care o deţine împotriva debitoarei S.F. SRL pentru care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei acesteia, este născută ulterior deschiderii procedurii insolvenţei sale, respectiv a SC R. SA, ea fiind rezultată din facturile fiscale nr. 600/23.12.2016, 22/1.02.2017, 38/24.02.2017 şi 39/24.02.2017, în timp ce creanţele pe care S.F. SRL le are asupra R. SA sunt născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei SC R. SRL, creanţa de 1.365.266,35 lei fiind dobândită prin cesionare de la C.G. şi F.G. a creanţelor cu care cedenţii au fost înscrişi în tabelul preliminar şi ulterior definitiv de creanţe al debitoarei SC R. SA. Totodată apelanta a subliniat că, creanţa de 294.375,13 lei, din care 62.514,76 lei reprezentând creanţă sub condiţie suspensivă, a fost dobândită de S.F. SRL prin subrogare parţială în drepturile creditorului E.SA conform art. 1596 Cod civil. Apelanta a subliniat şi faptul că în urma operaţiunii de cesiune a avut loc doar o transmisie a unei creanţe, nu naşterea unei noi creanţe iar în urma subrogării de drept nu a intervenit naşterea unei noi creanţe asupra averii debitoarei ci o transmitere parţială, în urma plăţilor efectuate, or în speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 90 din Legea nr. 85/2014.

Apelanta a mai susţinut că scopul dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 85/2014 este tocmai acela de a împiedica compensarea creanţelor născute anterior deschiderii procedurii cu creanţe născute ulterior, ca măsură de evitare a fraudării intereselor creditorilor şi respectare a ordinii de distribuire reglementată de art. 161 din Legea nr. 85/2014. Totodată a subliniat faptul că nu este posibilă compensarea unei creanţe născute anterior deschiderii procedurii de insolvenţă cu o creanţă născută ulterior  acestui moment iar judecătorul sindic  a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei tocmai pe considerentul compensării unor creanţe anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă a R. SA (respectiv creanţele deţinute de S.F. SRL asupra R. SA) cu creanţă născute ulterior deschiderii procedurii (creanţele deţinute de R. SA asupra S.F. SRL).

În ceea ce priveşte creanţa pentru care  a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.F. SRL, apelanta R. SA a  învederat c aceasta este certă, lichidă şi exigibilă  de mai mult de 60 de zile, este recunoscută de debitoare, cuantumul  depăşeşte valoarea prag iar prezumţia legală de insolvenţă este confirmată şi de  solicitarea  debitoarei de  eşalonare a datoriei pe o perioadă  de 3 ani, sub forma unor rate egale, începând cu luna septembrie 2017, solicitare transmisă administratorului judiciar al SC R. SA.

Intimata debitoare S.F. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului în primul rând invocând faptul că apelul este nemotivat în drept, că se solicită de fapt o rejudecare pe fond a cererii, nefiind  arătate elemente noi în apel. Sub aspectul netemeiniciei, intimata a susţinut că instanţa de fond în mod corect a apreciat asupra aplicabilităţii art. 90 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014.

Intimata a învederat că, aşa cum a apreciat instanţa de fond, suma de 294.375,13 lei a fost achitată de debitoare pentru creditoarea E.B.R. în contul datoriei pe care o are SC R. SA, caz în care operează subrogaţia legală în drepturile creditorului, în baza art. 1593 şi urm. din Codul civil. A arătat că între debitoarea SC R. SA şi creditoarea E.B.R. s-a încheiat un contract de credit bancar nr. 5-AMS/ 21.02.2014, precum şi un contract de fideiusiune nr.55-AMS/21.02.2014 între E. şi SC S.F. SRL şi ţinând cont că împrumutatul nu a achitat creditul la scadenţă, el fiind integral scadent aşa cum rezultă din notificarea adresată administratorului judiciar al R. SA cu nr. 9354/26.10.2016, în data de 26.10.2016, s-a reţinut din conturile SC S.F. SRL suma de 203.777,83 lei în vederea stingerii parţiale a debitului faţă de bancă. S.F. SRL a beneficiat de dispoziţiile ari. 109 alin.2 din Legea nr. 85/2014, banca diminuându-şi creanţa cu această sumă. De asemenea, în data de 24.11.2016, aşa cum rezultă din notificarea nr. 10213/24.11.2016 adresată administratorului judiciar al R. SA, E. a reţinut şi suma de 28.082,54 lei în vederea stingerii parţiale a liniei de credit acordate societăţii R. SA, pentru diminuarea expunerii faţă de această societate care era deja în procedura de insolvenţă, intimata beneficiind de prevederile art. 109 alin.2 din Legea nr.85/2014.

A mai arătat că în data de 15.02.2017, E.B.R. a pornit executarea în dosarul execuţional 5/E720I7 aflat pe rolul BEJ C.M.C. Târgu Mureş, s-au făcut popriri pentru suma de 882.653,37 lei, sumă pe  care trebuia să o achite debitorul principal R. SA, în baza contractului de credit, reținându-se şi suma de 62.514,76 lei de către executor în data de 7.03.2017. Mai arată că a formulat contestaţie la executare în dosarul 695/305/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sighişoara, executare suspendată până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare prin încheierea din data de 4.04.2017.

Intimata  a subliniat faptul că aşa cum rezultă din prevederile art.1593 şi urm din Codul civil, oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului. Chiar dacă se apreciază că în speţa ar fi o subrogaţie legală, potrivit art. 1596 din Codul civil, din adresele 9354/26.10.2010 şi 10213/24.11.2016, rezultă acordul creditorului, adică subrogația consimţită de creditor. Efectele sunt aceleaşi, subrogația îşi produce efectele din momentul plaţii pe care terţul o face în folosul creditorului, în speţă subrogaţia se face pentru suma de 294.375,13 lei, plătită de fidejusorul SC S.F. SRL pentru debitorul SC R. SA. Mai arată că la dosarul nr.610/1371/2016 aflat pe rolul Tribunalului Mureş a depus atât cerere de plata în baza art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 cât şi cerere de înscriere la masa credală în baza art. 109 alin. 2 din acelaşi act normativ iar din notificarea administratorului judiciar al R. SA, rezultă că  este înscrisă la masa  credală cu suma de 294.375,13 lei (mai puţin suma de 62.514,76 lei - sub condiţie suspensivă).

A învederat faptul că suma de 1.365.266,35 lei a dobândit-o în baza cesiunilor de creanţă nr. 1 şi 2 din 26.05.2017 prin care creditorii C.G. şi F.G. au cedat în favoarea SC S.F. SRL, creanţele lor pe care le aveau faţă de R. SA, în dosarul 610/1371/2016, cesiune notificată administratorului judiciar în data de 29.05.2017, astfel că, creanţa este ulterioară deschiderii procedurii, adică din data de 29.05.2017, data notificării cesiunii de creanţe. A arătat că faţă de prevederile art. 1578 Cod civil, cesiunea de creanţă produce efecte din momentul notificării sale şi nu se poate susţine că această sumă ce reprezintă creanţele creditorilor C.G. şi F.G. înscrise la masa credală a SC R. SA, este o creanţă anterioară deschiderii procedurii, întrucât potrivit Codului civil, cesiunea de creanţă produce efecte din momentul notificării sale debitorului cedat.

Intimata susţine că apelanta încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată depunând la dosar un tabel al creanţelor din 18.09.2017 prin care intimata a fost introdusă la masa credală cu suma de 231.860,37 lei rezultaţi din subrogaţia legală şi suma de 62.514,76 lei sub condiţie suspensivă, care reprezintă un tabel al creanţelor modificat conform dispoziţiilor instanţei de fond din 24.08.2017. A susţinut că din tabelul definitiv al creanţelor publicat în BPI, a fost introdusă în tabelul creditorilor cu suma de 1.365.266,35 lei, astfel că,  creanţa este ulterioară deschiderii procedurii şi chiar dacă nu ar fi aşa, în virtutea art. 90 din Legea nr. 85/2014 creanţele reciproce pot fi constatate oricând pe parcursul procedurii şi consideră că atât timp cât între părţi există creanţe reciproce, ba mai mult, are o creanţa mult mai mare faţă de R. SA, nu poate fi deschisă procedura insolvenţei. Mai arată că apelanta a formulat o acţiune în pretenţii întemeiată pe acelaşi debit la Tribunalul Specializat Mureş - dosarul 696/1371/2017 - de unde rezultă încă o dată reaua sa credinţa în promovarea şi exercitarea drepturilor procesuale civile şi profită de faptul că fiind în procedura reorganizării nu achită taxe de timbru, cheltuieli de judecată, etc.

 Intimata a susţinut că instanţa de fond în mod corect a apreciat asupra aplicabilităţii în cauză a art.90 cu privire la creanţele reciproce dintre parţi iar susţinerile creditoarei cu privire la neîntrunirea condiţiilor pentru operarea compensaţiei nu pot fi primite în condiţiile în care prevederile art.90 se aplică şi în ceea ce priveşte creanţele născute ulterior deschiderii procedurii. Susţine că deţine o creanţă mult mai mare faţă de R. SA, astfel că nu mai datorează nici o sumă faţă de aceasta, nefiind îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei în conformitate cu art.5 pct. 20 şi art.70 din Legea nr. 85/2014. A mai arătat că apelanta i-a creat mari prejudicii faţă de clienţii ei, având contracte în derulare, comenzi, plaţi de făcut şi sume de bani pe care trebuia să le încaseze şi că în urma executării silite promovate de E.. a avut sume disponibile mari, executându-i-se până în prezent cu suma de 295.375 lei, ceea ce înseamnă că nu a fost răsturnată prezumţia relativă de insolvabilitate a intimatei.

A susţinut că nu este în stare de insolvabilitate deoarece nu are niciun fel de debitor, nu datorează nici o sumă de bani nici unei persoane juridice sau fizice ori ANAFL sau altă instituţie publică şi că singura creanţa o are faţă de SC R. SA în virtutea relaţiilor comerciale pe care le-a avut în timp, ambele societăţi având aceiaşi asociaţi. Deşi se susţine că a sistat orice fel de plată din luna februarie 2017, între părţi s-au făcut compensări, a făcut şi alte plăţi în luna mai, iunie, iulie şi august 2017. Mai arată că în baza contractului de închiriere 15001/3.12.2013, apelanta îi datorează chiriile aferente lunilor aprilie - decembrie 2017 în sumă totală de 55.965,65 lei, compusă din debit principal suma de 48.984,54 lei şi 6.981,11 lei penalităţi, sumă pentru care va face cerere de plată la administratorul judiciar.

Analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, ţinând cont şi de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului dar şi de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2014, instanţa a reţinut  următoarele:

Apelanta creditoare R. SA-societate aflată în insolvenţă, prin administrator judiciar E.I. SPRL a motivat în fapt şi drept cererea de apel, contrar susţinerilor intimatei debitoare S.F. SRL, fiind expuse pe larg atât starea de fapt contestată cât şi modul de interpretare şi aplicarea textului art. 90 din Legea nr. 85/2014. Apelanta a detaliat şi condiţiile în care judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei, în urma admiterii contestaţiei formulate de debitoarea care a invocat operarea compensării creanţei reciproce, judecătorul sindic stabilind că, în urma compensării, debitoarea deţine o creanţă mai mare faţă de creditoare şi prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 20 şi art. 70 din Legea nr. 85/2014.

Instanţa de apel a reţinut că creditoarea R. SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.F. SRL pentru o creanţă totală de 739.721,42 lei rezultând din neachitarea contravalorii facturilor nr. 600/23.12.2016, 22/1.02.2017, 38/24.02.2017 şi 39/24.02.2017, cererea fiind formulată la data  de 12.05.2017.

La data de 31.05.2017, debitoarea a formulat contestaţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, prin care, în esenţă, a susţinut că suma de 294.375,13 lei a plătit-o către E.B.R., pentru debitoarea băncii, SC R. SA, prin executare silită, în baza unui contract de fidejusiune nr. 55-AMS/21.02.2014, în condiţiile în care între SC R. S.A şi E.B.R. s-a încheiat un contract de credit bancar nr. 5-AMS/21.02.2014 iar împrumutatul nu a  achitat creditul la scadenţă.

Este de reţinut faptul că achitarea respectivei sume s-a făcut la o dată anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei S.F. SRL iar creditoarea R. SA a fost supusă procedurii insolvenţei prin Sentinţa nr. 201/CC/30.09.2016. Plata sumei de 294.375,13 lei, aşa după cum susţine şi intimata debitoare S.F. SRL, s-a făcut la data de 26.10.2016, 24.11.2016 şi 7.03.2017, prin reţineri din contul bancar iar în dosarul 610/1371/2016 aflat pe rolul Tribunalului Mureş, societatea debitoare din prezenta cauză, a depus cerere de plată în baza art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 şi cerere de înscriere la masa credală a R. SA, în baza art. 109 alin. 2 din Legea nr. 85/2014. De altfel, aşa cum rezultă din actul de la fila 9 dosar apel, S.F. SRL figurează în tabelul definitiv de creanţe actualizat la data de 18.09.2017 cu suma de 231.860,37 lei prin subrogaţie legală parţială în drepturile creditorului E.SA şi cu suma de 62.514,76 lei, creanţă sub condiţie suspensivă. În acelaşi tabel, debitoarea din prezenta cauză, S.F. SRL, figurează şi cu sumele de 401.547,75 lei creanţă cesionată de la creditorul C.G. şi de 963.718,50 lei, creanţă cesionată de la creditorul F.G..

Apelanta nu contestă faptul că există creanţe reciproce, dar consideră că acestea nu pot fi stinse prin compensare, raportat la dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 85/2014, deoarece creanţele pe care le are ea faţă de debitoarea S.F. SRL sunt născute ulterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenţei, facturile fiscale neachitate fiind emise la 23.12.2016, 1.02.2017, 24.02.2017 respectiv 24.02.2017, în timp ce creanţele pe care debitoarea S.F. SRL le are faţă de apelantă sunt născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei, fiind creanţe dobândite prin cesionare de la creditorii C.G. şi F.G. (suma de 1.365.266,35 lei) respectiv prin subrogare parţială în drepturile creditoarei E.SA, conform art. 1596 Cod civil.

Textul art. 90 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 oferă posibilitatea invocării compensării creanţei pe care un creditor o are faţă de debitoarea aflată în procedura insolvenţei, cu o creanţă pe care debitorul o are asupra sa, condiţia fiind aceea că la data deschiderii procedurii să fie îndeplinite condiţiile de compensare legală.

 Din interpretarea acestui text legal, raportat la cazul dedus judecăţii,  rezultă că debitoarea S.F. SRL care are calitate de creditor înscris în tabelul definitiv de creanţe în procedura insolvenţei debitoarei R. SA, apelanta creditoare în prezenta cauză, putea să invoce compensarea creanţelor sale asupra averii debitoarei R. SA cu cele pe care R. SA le are asupra sa, în condiţiile în care la data deschiderii procedurii insolvenţei în dosarul 610/1371/2016, respectiv la data de 30.09.2016, cele două creanţe ar fi fost certe, lichide şi exigibile. Întrucât creanţele pe care R. SA le are faţă de S.F. SRL sunt născute ulterior datei de 30.09.2016, raportat la data emiterii facturilor neachitate, în respectiva cauză nu putea fi invocată compensarea potrivit textului art. 90 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Fiind vorba despre creanţe invocate de R. SA născute după data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de unul din creditorii înscrişi în tabelul definitiv de creanţe, S.F. SRL, se impune analiza aplicabilităţii textului art. 90  alin. 2 din Legea nr. 85/2014 care reglementează posibilitatea compensării şi pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii. Creditorul debitoarei R. SA, în dosarul de insolvenţă menţionat, invocă în cadrul contestaţiei faţă de cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată împotriva sa de creditoarea R. SA, care pretinde contravaloarea facturilor emise în perioada 23.12.2016 – 24.02.2017, compensarea legală cu creanţele pe care le deţine  la rândul său faţă de R. SA şi pentru care  are calitate de creditor în procedura de insolvenţă a aceleiaşi societăţi, dar pentru creanţe dobândite prin cesiune de creanţă, respectiv prin subrogare în drepturile creditorului plătit în  baza unui contract de fidejusiune. Atât cesiunea de creanţă cât şi  subrogarea în drepturile unui creditor, nu marchează momentul naşterii  creanţelor, ele fiind modalităţi de transmitere a  creanţelor. Aceasta înseamnă că raportul juridic obligaţional a luat naştere anterior deschiderii procedurii insolvenţei pentru creanţele pretinse de S.F. SRL împotriva R. SA şi prin urmare condiţiile prevăzute de lege în  materia de compensare legală nu sunt îndeplinite, nefiind vorba despre creanţe reciproce născute după data deschiderii procedurii, ci despre creanţe născute ulterior deschiderii procedurii, cum este creanţa R. SA, respectiv despre creanţe născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei R. SA, cum este situaţia creanţelor invocate de S.F. SRL.

Judecătorul sindic a făcut o greşită interpretare şi aplicare a textului art. 90 din Legea nr. 85/2014 constatând că sunt îndeplinite cerinţele legale de  compensare, fără însă a distinge între necesitatea  existenţei creanţelor reciproce  la data deschiderii procedurii, deci creanţe anterioare acestui moment (art. 90 alin. 1 din Legea nr. 85/2014) respectiv ulterior deschiderii procedurii (art. 90 alin. 2 din Legea nr. 85/2014). Din economia textului art. 90 din Legea nr. 85/2014 rezultă că nu pot fi compensate creanţe anterioare deschiderii procedurii cu cele ulterioare deschiderii procedurii, iar judecătorul sindic nu a ţinut cont nici de faptul că atât cesiunea de creanţă cât şi subrogarea în dreptul creditorului sunt doar modalităţi de transmitere a creanţelor iar data transmiterii lor nu se confundă cu data naşterii respectivelor creanţe.

Neintervenind compensarea legală şi nefiind răsturnată nici prezumţia legală de insolvenţă, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii legale (creanţă certă, lichidă, exigibilă), în temeiul art. 43 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, instanţa a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.F. SRL.

Domenii speta

Spete similare