Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub dosar nr. 247/174/2013, contestatoarea DGFP .., a chemat în judecată intimații O. I. și BEJ S. S., solicitând instanţei:

•Suspendarea executării silite până la soluționarea contestației

•Anularea actelor de executare emise în dos. execuțional nr. 12/2013 al. BEJ S. S.

În motivare, s-a arătat că prin Sentința nr. 2892/30.08.2012, a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu … (în continuare AFM) la plata către intimatul O. I. a sumei de 13669 lei și a dobânzii legale reprezentând taxă de poluare. Instanța a reținut că persoana care are obligația de restituire este AFM, în contul acesteia virându-se taxa în discuție.

Totuși, la cererea intimatului O. I., intimatul BEJ S. S. a început executarea silită în baza titlului executoriu constituit de sentința în discuție împotriva contestatoarei.

Invocând instituția juridică a excepției lipsei calității procesuale pasive, contestatoarea a susținut că nu există raport juridic fiscal între aceasta și intimatul O. I.

A mai arătat contestatoarea că executorul nu a justificat modul de calcul al actualizării vreunei sume din sentința titlu executoriu, nu s-a făcut dovada plății onorariului de consultanță și a onorariului de executare silită pretinse iar onorariul de consultanță cumulat cu cel de executare depășesc maximul legal de onorariu.

A susținut contestatoarea că există un Ordin care impune organului fiscal restituirea taxei de poluare însă doar pentru situația în care titlul executoriu obligă organul fiscal în acest sens.

În drept s-au invocat prevederile art. 622 și urm. C.p.c., art. 1 și cap. II pct. 5.1 Ordinul nr. 85/2012, art. 2 din OG 22/2002.

În probațiune s-au depus la dosar: adrese (f. 6, 7, 9), cerere restituire (f. 10), somație (f. 11), încheiere executor (f. 12), proces-verbal stabilire cheltuieli executare (f. 13), Sentința nr. 2892/30.08.2012 (f. 13), cerere executare silită (f. 17), încheiere civilă (f. 18).

Intimatul O. I. a depus întâmpinare (f. 42) prin care a solicitat respingerea contestației.

În motivare, intimatul a arătat că în baza Ordinului nr. 85/2012, ordin comun al Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor, contestatoarea are obligația de a restitui taxa de poluare, fiind singura autoritate competentă a primi cererea de restituire, indiferent dacă organul fiscal a fost sau nu parte în litigiul privind restituirea. Sumele stabilite în sarcina contestatoarei au fost legal determinate prin încheierea emisă de executor.

În drept s-au invocat art. 622 și urm. C.p.c.

În probațiune intimatul a depus adrese (f. 48, 49, 50), carte identitate (f. 51), chitanță (f. 52).

Intimatul BEJ SC. S.a depus întâmpinare (f. 53) prin care a invocat excepția lisei calității procesuale pasive. Pe fond, a susținut că dobânda s-a stabilit în cauză la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR, pentru perioada 09.08.2011 – 11.04.2013. Onorariul de executare silită în sumă de 1560 lei s-a stabilit raportat la debitul total alcătuit din taxa de poluare, cheltuielile de judecată și dobânda, nefiind depășit procentul legal. Creditorul a achitat 200 lei onorariu consultanță și 350 lei onorariu executare.

Instanța a admis pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Din oficiu, s-a solicitat BEJ S. S. depunerea de copii certificate de pe actele dosarului execuțional.

Prin încheierea din data de 23.07.2013 instanța a respins cererea de suspendare a executării.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

1.asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de BEJ S. S.

Potrivit art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeaşi lege executorul judecătoresc are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile executorii.

De asemenea, art. 60 şi 61 din legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare putând formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesual activă şi pasivă în cadrul unei contestaţii la executare având doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanţelor de judecată şi, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 703 N.C.p.c. (art. 399 alin. 2 C.p.c. 1865) potrivit cărora nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal şi a actelor de executare subsecvente.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 162/2003, Curtea Constituţională a reţinut, în analiza constituţionalităţii art. 399 C.p.c. 1865, că în cadrul contestaţiei la executare, în principiu, organul de executare nu are calitate procesuală pasivă, problema unei astfel de calităţi fiind posibil a fi discutată doar în cazul refuzului de îndeplinire a unui act de executare (ceea ce nu e cazul în speţa de faţă).

Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite excepţia invocată şi va respinge în mod subsecvent acţiunea formulată faţă de BEJ S. S.

2.asupra fondului cauzei

Lipsa calităţii procesuale pasive a AFP Agnita, invocată cu titlul de „excepţie” de contestatoare, nu întruneşte elementele constitutive ale unei excepţii procesuale întrucât pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii. Ca urmare, susţinerea contestatoarei va fi calificată drept apărare pe fondul cauzei şi va fi tratată ca atare de instanţă.

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 2892/30.08.2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dos. nr. 60/174/2012, irevocabilă la 15.11.2012 (f. 14), a fost admisă acţiunea civilă formulată de intimatul O.I. în contradictoriu cu intimata AFM, cea din urmă fiind obligată la restituirea către cel dintâi a sumei de 13.669 lei încasată cu titlu de taxă de poluare şi la plata dobânzii aferente începând cu 09.08.2011 şi până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 739 lei.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins acţiunea formulată de  intimatul O. I. în contradictoriu cu contestatoarea DGFP …, reţinând că taxa de poluare nu se regăseşte în bugetul administrat de Ministerul Finanţelor Publice iar beneficiarul ei este AFM, autoritatea fiscală având doar obligaţia de calcul a respectivei taxe.

AFM a comunicat intimatului O. I. că trebuie să depună cererea de restituire la organul fiscal în a cărui rază îşi are domiciliul conform Ordinului nr. 85/62/2012, cerere disponibilă ca formular tipizat pe site-ul ANAF.. (f. 48, 49, 50)

Prin cererea adresată Administraţiei Financiare Agnita la 08.02.2013, intimatul O. I. a solicitat restituirea taxei de poluare şi a cheltuielilor de judecată care au făcut obiectul dispoziţiilor sentinţei sus-amintite. (f. 10)

Administraţia Financiară Agnita a respins cererea intimatului, invocând faptul că nu a fost obligată în acest sens prin titlul executoriu. (f. 9). În acelaşi sens, au opinat şi  ANAF (f. 6) şi Ministerul Finanţelor Publice (f. 7).

Ca urmare, intimatul O. I. s-a adresat BEJ S. S. cu cerere de executare silită. (f. 36) Executorul a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite, cerere admisă prin Încheierea nr. 65/28.03.2013 pronunţată de Judecătoria Agnita.

BEJ S.S. a cuantificat dobânda legală aferentă sumei de 13.669 lei (taxă de poluare de restituit), prin raportare la dobânda de referinţă a BNR, pentru perioada 09.08.2011-11.04.2013 (f. 15 dos. execuţional)

Raportat la debitul total pus în executare silită (13.669 lei taxă de poluare, 739 lei cheltuieli de judecată şi 1.263 lei dobândă) BEJ …. a stabilit cheltuielile de executare în sumă de 1.868,65 lei compusă din 22,75 lei taxă de timbru, 200 lei onorariu consultanţă pentru întocmirea cererii de executare, 1.560 lei onorariu executare silită şi 85,9 lei cheltuieli executare silită. (f. 34, 35). Intimatul OŢ.I. a achitat 550 lei cu titlul de avans onorariu. (f. 52)

În drept, prin Ordinul nr. 85/62/2012, act comun emis de MINISTERUL MEDIULUI SI PADURILOR şi MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, s-a stabilit o procedură unică de restituire a sumelor stabilite de instanţele de judecată cu titlul de taxa pe poluare prin hotărâri definitive şi irevocabile.

Astfel, conform art. 5.1, pentru restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, cheltuielile băneşti stabilite de instanţe, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, contribuabilul trebuie să se adreseze cu cerere depusă la organul fiscal competent.

În temeiul art. 5.2 din acelaşi act normativ, procedura de restituire urmează regulile prevăzute de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.899/2004, ordin care reglementează restituirea şi rambursarea sumelor de la buget. Acest din urmă act normativ prevede, în esenţă, că organul fiscal verifică solicitarea contribuabilului iar apoi restituie efectiv acestuia sumele determinate potrivit normelor legale.

Ordinul nr. 85/62/2012, care este o normă specială (şi astfel derogatorie de la dreptul comun), nu distinge în privinţa aplicabilităţii după cum parte în procesul în urma căruia instanţa a stabilit obligaţia de restituire a fost una sau ambele instituţii emitente.

Având în vedere actele normative amintite şi în contextul refuzului explicit de executare din partea AFM şi a punerii la dispoziţia contribuabilului de către site-ul ANAF a formularului de cerere de restituire, instanţa consideră că interpretarea previzibilă (în sensul jurisprudenţei CEDO) a dreptului aplicabil în speţă este că, indiferent dacă instanţa a stabilit obligarea AFM sau a Ministerului Finanţelor Publice cu organele sale teritoriale la restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare, operaţiunile de restituire efectivă se efectuează de organul fiscal competent şi nu de AFM.

Această interpretare se impune şi prin prisma prevederilor art. 6 din CEDO, care impune statului (şi instituţiilor publice) obligaţia pozitivă de a da curs hotărârilor judecătoreşti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani. În Cauza Şandor contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţă, dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art.6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi". Curtea reaminteşte că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obţine satisfacţie.

Întârzierea în executarea unei sentinţe irevocabile, imputabilă autorităţilor, aduce atingere şi dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei. Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune, înainte de toate şi cu prioritate, ca o ingerinţă a autorităţii publice în dreptul la respectarea bunurilor sa fie legală. Principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile în aplicarea lor (Broniowski împotriva Poloniei, Hutten-Czapska impotriva Poloniei).

În aceste condiţii, în conflictul între 2 instituţii ale statului care îşi declină reciproc competenţa de a pune în executare o hotărâre irevocabilă, trebuie dat eficienţă unei interpretări a normelor legale care să fie previzibilă pentru creditor, în sensul de a permite oricărei persoane – care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate – să îi anticipeze efectele şi să îşi regleze conduita în mod corespunzător (a se vedea pentru identitate de raţiune şi Olsson contra Suediei, Rotaru contra României). Doar astfel dreptul creditorului devine efectiv şi nu iluzoriu.

Cu privire la onorariul expertului, instanţa constată că acesta a fost stabilit cu respectarea limitei maxime impuse de Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/C/2006 cu modificările aduse prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.  2561/2012. Creanţa care face obiectul executării silite este de 15.671 lei (13.669 lei taxă de poluare, 739 lei cheltuieli de judecată şi 1.263 lei dobândă). Onorariul executorului a fost stabilit la 1.560 lei, deci sub limita maximă legală de 10% din debitul executat. 

Faptul că la dosar există doar dovada avansării parţiale a cheltuielilor de executare de către creditor nu constituie temei pentru anularea executării atâta timp cât legea nu impune, pentru legalitatea executării, avansarea integrală a respectivelor cheltuieli.

Instanţa mai constată că dobânda legală în cauză a fost stabilită în mod corect de executor prin raportare la prevederile OG 13/2011.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge, ca nefondată, cererea formulată de contestatoare.

În baza art. 431 şi 453 N.C.p.c., reţinând culpa procesuală a contestatoarei, instanţa o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocaţial (f. 66).

Domenii speta

Spete similare