Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat

DREPT PENAL

Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat

- art. 102 alin. 3 lit. a) şi art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002

În cazul în care inculpatul a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 adică conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune, odată cu constatarea contravenţiei, poliţistul rutier aplică alături de sancţiunea principală şi pe cea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Concomitent, poliţistul rutier reţine permisul de conducere în baza art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 şi eliberează o dovadă înlocuitoare a permisului de circulaţie. Aceasta este fără drept de circulaţie, iar suspendarea dreptului de a conducere operează chiar din momentul întocmirii procesului verbal. Inculpatul nu poate invoca credibil că nu a ştiut momentul de la care începe să curgă suspendarea dreptului de a conduce. Acest moment este indicat în mod expres în O.U.G. nr. 195/2002, iar cunoaşterea acesteia este dovedită, inculpatul dobândind permisul de conducere după susţinerea unui examen, la care una dintre probe este verificarea cunoştinţelor în materia legislaţiei rutiere.

Decizia penală nr. 521 din 27.09.2017

Prin sentinţa penală nr. 371 din 11 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria (...), în temeiul art. 396 alin. 4 şi 10 Cod procedură penală s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru inculpatul (...), fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), jud. (...), domiciliat în (...), str. (...), jud. (...), CNP (...) pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În temeiul art. 85 Cod penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenţia că în caz de săvârşire a unei alte infracţiuni sau a nerespectării obligaţiilor impuse se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. (...)/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) din data de 12.12.2016 înregistrat sub număr (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (...) pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt: la data de 25.05.2016, în jurul orei 22:45, inculpatul (...) a condus autoturismul marca „Volkswagen”, având nr. de înmatriculare (...), pe DN19, raza localităţii (...), jud.(...), având permisul suspendat.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost menţionate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiuni flagrante (f.7-8), dovadă de circulaţie (f.12), cazier contravenţional (f.14), bilet de externare medicală (f.17), declaraţie inculpat (f.23-26), declaraţie suspect (f.30-33), cazier judiciar (f.34).

În cursul judecăţii inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii însă instanţa a respins cererea inculpatului pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă din data de 04.04.2017.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penale instanţa a reţinut următoarele:

I. În fapt,

a. La data de 25.05.2016, ora 2.35, inculpatul (...) a fost depistat de organele de poliţie conducând autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare (...), având o alcoolemie de 0,11 mg/l motiv pentru care i-a fost suspendat permisul pe o perioadă de 90 de zile.

În acest sens inculpatului i-a fost eliberată o dovadă fără drept de circulaţie (f.12).

b. În aceeaşi zi, în jurul orelor 22.45, organele poliţie au oprit în loc. (...), pe DN19, autoturismul marca Volksvagen cu numărul de înmatriculare (...).

Procedând la identificarea conducătorului auto s-a stabilit că acesta se numeşte (...), iar în urma verificărilor efectuate în evidenţele posesorilor de permis de conducere s-a constatat că acesta are permisul de conducere suspendat. (proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante f.7-8, proces verbal f.15).

Fiind audiat cu ocazia constatării infracţiunii flagrante inculpatul a arătat că are dreptul de a conduce suspendat din data de 25.05.2016 de la orele 02.35, pe o perioadă de 90 de zile fiindu-i reţinut permisul de conducere pentru consum de alcool. (proces verbal de constatare a infracţiuni flagrante f.7-8).

Ulterior, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii inculpatul a declarat că după eliberarea dovezii înlocuitoare nu a ştiut că nu mai are dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

II. În drept, fapta inculpatului (...) care la data de 25.05.2016, în jurul orei 22:45 a condus autoturismul marca „Volkswagen”, având nr. de înmatriculare (...), pe DN19, raza localităţii (...), jud.(...), având permisul suspendat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de conducerea de către inculpat a autoturismului Volkswagen”, având nr. de înmatriculare (...), pe DN19, având permisul de conducere suspendat.

Urmarea socialmente periculoasă constă în atingerea adusă valorii sociale reprezentate de siguranţa circulaţiei.

Pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în forma prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal.

Inculpatul nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a fi exonerat de răspunderea penală. Inculpatul, în calitate de conducător auto, care a absolvit cursurile unei şcoli auto, care cuprind şi o parte de legislaţie, trebuia să cunoască că, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului duce la suspendarea permisului fără drept de circulaţie.

IV. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret instanţa a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are abateri grave a regulilor de circulaţie, este integrat social având un loc de muncă, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor.

Pentru aceste motive, instanţa a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare.

În continuare, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei.

Instanţa nu a mai analizat în detaliu condiţiile prev. de art. 83 alin. 1 lit. a) - c) şi alin. 2 Cod penal, îndeplinirea acestora rezultând din considerentele de mai sus.

În ceea ce priveşte ultima condiţie, aceea prevăzută la lit. d), instanţa a reţinut că amânarea aplicării pedepsei se poate dispune dacă în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În acest sens, s-a reţinut că anterior comiterii faptei inculpatul nu a mai fost implicat în comiterea de fapte penale, a avut tot timpul o viaţă onestă, însă din nesocotinţă şi pe fondul unor factori declanşatori a comis infracţiunea din prezenta cauză.

De asemenea, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, integrarea socială a inculpatului, aspecte care duc la concluzia că o condamnare nu este oportună în cazul inculpatului.

În temeiul art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

Astfel, în temeiul art. 85 Cod penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenţia că în caz de săvârşire a unei alte infracţiuni sau a nerespectării obligaţiilor impuse se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Apelul declarat:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) şi inculpatul (...).

În motivele sale de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 371 din 11 aprilie 2017 pronunţate de Judecătoria (...) pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie în sensul aplicării unei pedepse în limite legale dat fiind faptul că procedura abreviată solicitată de inculpat a fost respinsă de către instanţa de fond, reţinându-se în mod greşit aplicabilitatea sa.

S-au susţinut de asemenea şi motivele de netemeinicie a hotărârii pronunţate de instanţa de fond solicitându-se a se aprecia că amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea sau amenda pe un termen de supraveghere de 2 ani nu este aptă să realizeze scopul pedepsei penale, respectiv prevenirea săvârşirii de infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de regulile de convieţuire socială şi aplicarea unei pedepse just individualizate cu amenda, cu executarea acesteia, în limitele prevăzute de art. 61 alin. 1 şi 4, lit. c) Cod penal.

În motivele de apel înaintate, inculpatul (...) prin apărător ales a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale nr. 371 din 11 aprilie 2017 pronunţate de Judecătoria (...) şi a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 şi art.16 alin. 1, lit. b), teza II-a Cod procedură penală urmând a se reţine că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă pe baza probelor administrate în cauză.

Inculpatul (...) a solicitat ca judecarea sa să aibă loc în baza procedurii abreviate, declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa. Prin declaraţia dată (fila 7 dosar fond) inculpatul recunoaşte faptul conducerii autoturismului pe drumurile publice, dar neagă faptul că ar fi cunoscut faptul că nu are dreptul de a conduce. Cererea sa a fost corect respinsă de prima instanţă, nefiind îndeplinite toate cerinţele legale. Astfel, pentru a fi admisă cererea de judecare în procedura simplificată trebuie, printre alte condiţii, ca recunoaşterea săvârşirii faptei/faptelor să fie totală, adică atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective. Procedura abreviată nu poate fi aplicată dacă inculpatul recunoaşte fapta în materialitatea sa, dar nu şi forma de vinovăţie. Or, în speţa de faţă, inculpatul a recunoscut faptul conducerii autoturismului pe drumurile publice, dar neagă faptul că ar fi cunoscut că dovada înlocuitoare a permisului de conducere este fără drept de circulaţie, prin urmare neagă faptul că ar fi acţionat cu intenţie.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă în esenţă, următoarea stare de fapt:

În data de 25.05.2016, la ora 2.35, inculpatul conducând autoturismul VW Passat cu numărul de înmatriculare (...), pe raza localităţii (...), a fost oprit de un echipaj de poliţie care l-a testat cu aparatul etilotest. Întrucât a reieşit că avea o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,11 mg/l, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile eliberându-i-se dovadă fără drept de circulaţie (fila 12 dosar urmărire penală). Inculpatului i s-a comunicat şi verbal că are dreptul de a conduce suspendat, fapt recunoscut de acesta.

Cu toate acestea, în aceeaşi zi, în jurul orelor 22.45, inculpatul a condus din nou autoturismul pe raza localităţii (...), fiind oprit de un echipaj al poliţiei rutiere.

Faptul conducerii pe drumurile publice a autoturismului de către inculpat rezultă din declaraţia acestuia de recunoaştere.

Faptul că inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat rezultă din dovada înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie (fila 12 dosar urmărire penală). Inculpatul recunoaşte că în momentul ridicării permisului şi eliberării dovezii i s-a comunicat că s-a luat măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, dar nu a verificat dacă dovada este sau nu cu drept de circulaţie pentru o perioadă determinată.

Apărarea sa – necunoaşterea momentului de la care începea să curgă perioada de suspendare – este nefondată. Inculpatul săvârşise contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002 adică conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune. În această situaţie, odată cu constatarea contravenţiei, poliţistul rutier aplică alături de sancţiunea principală şi pe cea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Concomitent, poliţistul rutier reţine permisul de conducere în baza art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002 şi eliberează o dovadă înlocuitoare a permisului de circulaţie. Aceasta este fără drept de circulaţie, iar suspendarea dreptului de a conducere operează chiar din momentul întocmirii procesului verbal în situaţia în care este vorba, printre altele, de contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002. În consecinţă, dreptul de a conduce al inculpatului, în speţă, fusese suspendat începând cu data de 25.05.2016, la ora 2.35. Inculpatul nu poate invoca credibil că nu a ştiut momentul de la care începe să curgă suspendarea. Aşa cum s-a arătat anterior, acest moment este indicat în mod expres în O.U.G. nr. 195/2002, iar cunoaşterea acesteia este dovedită, inculpatul dobândind permisul de conducere după susţinerea unui examen, la care una dintre probe este verificarea cunoştinţelor în materia legislaţiei rutiere.

Faţă de acest probatoriu, Curtea a considerat că fapta inculpatului este tipică, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat. Prin urmare, apelul formulat de inculpat, prin care se solicită achitarea sa în baza art. 16 lit. b) teza a II-a Cod de procedură penală, este nefondat.

Apelul parchetului vizează cuantumul pedepsei, incidenţa cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi neîndeplinirea condiţiilor privind amânarea aplicării pedepsei.

În ceea ce priveşte pedeapsa stabilită de prima instanţă, Curtea a constatat că aceasta este sub minimul special prevăzut de lege. Coborârea sub acesta este posibilă doar în situaţia în care sunt incidente cauze de reducere a limitelor de pedeapsă. Prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Această cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă se aplică atunci când judecata are loc în procedura recunoaşterii vinovăţiei sau atunci când în urma respingerii cererii inculpatului de aplicare a procedurii abreviate, după efectuarea cercetării judecătoreşti, instanţa reţine aceeaşi stare de fapt ca cea recunoscută de inculpat. În speţă, prima instanţă a respins cererea inculpatului de judecare în procedura abreviată. Hotărârea instanţei de fond nu conţine nici un argument pentru a justifica reţinerea incidenţei art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Nu poate fi însă vorba de reţinerea unei stări de fapt ca cea recunoscută de inculpat, deoarece aşa cum s-a arătat anterior, acesta invocă lipsa de vinovăţie, or cele expuse mai sus demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a acţionat cu intenţie, fie ea şi indirectă.

Prin urmare, se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi majorarea pedepsei stabilită de prima instanţă de la 4 luni la 6 luni, individualizare ce corespunde criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal.

Contrar susţinerilor parchetului care apreciază că se impune condamnarea inculpatului, Curtea a reţinut că analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile subiective şi obiective prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Cu privire la condiţiile obiective Curtea a constatat că:

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de conducere unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal săvârşită de inculpat este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, aşadar, maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 Cod penal.

b) pedeapsa stabilită de instanţa de judecată este de 6 luni închisoare, deci încadrându-se în limita prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. a) Cod penal.

Cu privire la condiţiile subiective Curtea a constatat că:

a) inculpatul nu a fost anterior condamnat printr o hotărâre definitivă, la pedeapsa închisorii astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, nefiind cunoscut cu antecedente penale;

b) inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală.

Curtea a considerat că fapta, nu este, în sine, de natură a duce la concluzia că este absolut necesară aplicarea imediată a unei pedepse, având în vedere modalităţile de individualizare a regimului sancţionator reglementate de Noul Cod penal în care soluţia de condamnare este ultima ratio, atunci când celelalte regimuri nu sunt apte să satisfacă testul proporţionalităţii, precum şi posibilităţile de îndreptare ale inculpatului.

Curtea a apreciat că pedeapsa stabilită sub aspectul modalităţii de executare a acesteia, este proporţională cu gravitatea faptei comise, iar reintegrarea socială a inculpatului este posibilă şi fără a se dispune o soluţie de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul este o persoană în vârstă de 43 de ani care nu este cunoscută cu antecedente penale şi care este integrată social, având un loc de muncă şi o poziţie procesuală adecvată. În aceste condiţii, faţă de atitudinea de respectare a exigenţelor legale de către inculpatul aflat la vârsta adultă de mijloc, Curtea a opinat că stabilirea unei pedepse şi măsurile de supraveghere care se vor lua faţă de inculpat sunt apte să conducă la împlinirea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei, fără aplicarea imediată a acesteia.

Faţă de cele de mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul (...) împotriva Sentinţei penale nr. 371/11.04.2017 a Judecătoriei (...).

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) împotriva Sentinţei penale nr. 371/11.04.2017 a Judecătoriei (...).

A desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

A înlăturat dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

A majorat pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului (...), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul având permisul de conducere suspendat prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal, de la 4 luni închisoare, la 6 luni închisoare.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului parchetului au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare