Nemotivare hotărâre. Desfiinţarea hotărârii instanţei de fond de către instanţa de apel

PROCEDURĂ PENALĂ

Nemotivare hotărâre. Desfiinţarea hotărârii instanţei de fond de către instanţa de apel

- art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 419 Cod de procedură penală

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de control judiciar elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidenţă datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea unei date concrete, fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată sau referirea explicită ori implicită la actele cauzei în general nu înseamnă a motiva” (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 656/2004,www.scj.ro).

În acelaşi sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale îi atribuie „instanţei” obligaţia de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi probelor părţilor (CEDO, hotărârea din 20 aprilie 2010, în cauza Boldea c. României, parag. 32 38).

Tot astfel, potrivit art. 31 din Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărâ¬rilor judecătoreşti se reţine că pentru a fi de calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justiţiabil şi de societate în general drept rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile şi al unei aprecieri convingătoare a faptelor, fiind executabilă. Justiţiabilul va avea atunci convingerea că a fost examinată cauza sa şi că a fost soluţionată corect şi societatea va percepe hotărârea ca pe un factor ce poate restabili pacea socială.

Curtea a constatat că prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată, ci s-a rezumat la a reproduce conţinutul rechizitoriului şi al declaraţiilor inculpaţilor şi martorilor audiaţi fără a prezenta niciun considerent din care să rezulte modul în care a apreciat că se impune adoptată soluţia pronunţată în cauză.

Astfel, hotărârea primei instanţe nu conţine nici un element de raţionament juridic apt să conducă la concluzia examinării efective a cauzei.

Decizia penală nr. 447 din 5 iulie 2017

Prin sentinţa penală nr. 151 din 24 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul (...), în baza art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 şi a art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul (I1), fiul lui (...), născut la (...) în (...), jud. (...), domiciliat în (...), CNP (...), căsătorit, 10 clase, fără antecedente penale, administrator la SC (S1) SRL (...), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 8 alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 şi a art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de stabilire cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal 1969 i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) Cod penal.

În baza art. 86 ind.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 noul Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 ind.2 Cod penal.

În baza art. 86 ind.3 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (...);

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasarea care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.404 alin.4 noul Cod procedură penală s-a învederat inculpatului consecinţele nerespectării obligaţiilor impuse, în speţă prev.art.86 ind.4 Cod penal 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art.26 Cod penal 1969 raportat la art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 şi a art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul (I2), fiul lui (…), născut la (…) în (...), jud. (...) domiciliat în (...), (…), CNP (…), necăsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, fost reprezentant al SC (S2) SRL, SC (S3) SRL, SC (S4) SRL (...), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 8 alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 şi a art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de stabilire cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal inculpatul s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),b) şi c) Cod penal

În baza art. 86 ind.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 noul Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 ind.2 Cod penal.

În baza art. 86 ind.3 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (...) ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasarea care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.404 alin.4 noul Cod procedură penală s-au învederat inculpatului consecinţele nerespectării obligaţiilor impuse, în speţă prev.art.86 ind.4 Cod penal 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a admis acţiunea civilă alăturată procesului penal şi în consecinţă, în baza art. 25 alin. 1 din Codul de procedura penală coroborat cu art. 1349 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpaţilor (...) şi INCULPATUL (I2), în solidar, la plata sumei totale de 2.552.752 lei constând în prejudiciul cauzat bugetului de stat, cu majorările şi penalităţi de întârziere aferente, în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. (...), cu sediul în (...), str. (...), reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin mandatar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în loc. (...), (…) jud. (...), cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

În baza art. 393 raportat la art. 249 Cod procedură penală s-a menţinut sechestrul asigurator instituit de către procuror în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din data de 20.08.2013 (filele 270-273, vol. I dosar u.p.) până la concurenţa sumei ce face obiectul despăgubirii în prezenta cauză.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.

În baza art. 274 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului suma de 1500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) emis la data de 24 ianuarie 2014 în dosar nr.(...)/P/2010 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor (...), cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) combinat cu art. 9 alin. 3 din Legea 241/2005, şi infracţiunii de asociere în vederea stabilirii cu rea credinţă a contribuţiilor la buget având ca rezultat obţinerea fără drept de compensări de TVA de la buget prev. şi ped. de art. 8 alin. 2 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 33 şi 41 alin. 2 Cod penal, comise prin faptele descrise la pct. 1, 2.1 şi 3.1 şi indicate la lit. A) din Rechizitoriu şi INCULPATUL (I2), cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în forma de evidenţiere operaţiuni fictive în scopul diminuării obligaţiilor la bugetul de stat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin.1 lit. c) combinat cu art. 9 alin. 3 din Legea nr.241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale şi infracţiunii de asociere în vederea stabilirii cu rea credinţă a contribuţiilor la buget având ca rezultat obţinerea fără drept de compensări de TVA de la buget prev. şi ped. de art. 8 alin. 2 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 33 şi 41 alin. 2 Cod penal. comise prin faptele descrise la pct. 1, 2.1 şi 3 şi indicate la lit. B) din Rechizitoriu.

În urma evaluării coroborate a probelor şi elementelor cu valoare probatorie administrate în dosarul de urmărire penală nr.(...)/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), cu probaţiunea administrată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 08.07.2010 ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. (...) – S.C.C.O. (...) s-au sesizat din oficiu cu privire la (...), reprezentant ai SC (S1) SRL (...), SC (S2) SRL (...) sub aspectul comiterii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. 2 Cod penal, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 din Cod penal, spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea 656/2002 şi evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. (...)/P/2010.

La această cauză au fost conexate dosarele penale nr. (...)/P/2010, (...)/P/2010 şi (...)/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), (...)/P/2011, (...)/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), (...)/P/2012 al D.N.A. (...) şi (…)/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...).

La data de 31.08.2010 Garda Financiară (...), cu numărul (...), a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) Sesizarea penală şi Procesul Verbal încheiat la SC (S2) SRL (...), CUI (...), înregistrată sub nr. (...)/2010, trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), înregistrată sub nr. (...)/P/2010, reunită ulterior sub nr. (...)/P/2010 în care la 22.03.2011 s-a declinat din nou competenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. (...)/P/2011 în vederea conexării la dosarul (...)/P/2010, cu privire la faptul că Inculpatul (I2), în calitate de administrator al SC (S2) SRL, în perioada 2007 - 2009 a efectuat livrări de bunuri în valoare de 7.254.730 lei către SC (S1) SRL, SC (S5) SRL şi (S6) SRL şi nu a depus declaraţiile obligatorii evaluând un prejudiciu cauzat de 1.406.932 lei, iar societatea se află în dizolvare judiciară.

La data de 03.02.2011 A.N.A.F. - D.G.F.P. (...) cu numărul (...), a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), sesizare penală şi Proces Verbal încheiat la SC (S2) SRL (...) CUI (...), înregistrată sub nr. unic (...)/P/2011, conexată prin Ordonanţa din 14.03.2011 la dosarul numărul (...)/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) - dosar vol. VI p. 1-8 -, cu privire la faptul că învinuitul (I2), în calitate de administrator al SC (S2) SRL, în perioada 2007-2009 a efectuat livrări de bunuri în valoare de 7.254.730 lei către SC (S1) SRL, SC (S5) SRL şi SC (S6) SRL şi nu a depus declaraţiile obligatorii, societatea fiind declarată inactivă.

La data de 09.06.2011 A.N.A.F. - D.G.F.P. (...) cu numărul (...), a înaintat organelor de anchetă din (...), sesizare penală, R.I.F. şi Proces Verbal încheiat la SC (S6) SRL (...) CUI (...), înregistrată sub nr. unic (...)/P/2011, conexată prin Ordonanţa din 23.06.2011 la cauza (...)/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), având ca obiect faptul că inculpatul (I2) şi (...), în luna decembrie 2009 au preluat părţile sociale ale SC (S6) SRL (...), societate pe care au utilizat-o într-un circuit în folosul SC (S1) SRL şi SC (S7) SRL, iar ulterior, iar în luna mai 2010 au cesionat fictiv părţile sociale către (...).

La data de 09.07.2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) sesizare penală faţă de reprezentanţii SC (S8) SRL în relaţiile cu SC (S1) SRL considerate ca fiind fictive, iar la 29.08.2011 s-a înregistrat o altă plângere penală faţă de reprezentanţii SC (S1) SRL (...).

În cele două sesizări la 09.11.2011 s-a propus a nu se începe urmărirea penală faţă de reprezentanţii SC (S8) SRL şi declinarea competenţei la D.N.A. (...).

Urmare a declinării competenţei de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial (...), în data de 09.07.2012 aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. (...)/P/2012. În ordonanţa de declinare s-a reţinut că numitul (...) în calitate de administrator al SC (S1) SRL (...) în perioada 2006 - 2010 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale în scopul diminuării impozitului pe profit şi sustragerii de la plata TVA-ului, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 6.301.070 lei (3.353.282 lei reprezentând debite impozit pe profit şi TVA iar 2.947.788 lei accesorii respectiv majorări şi penalităţi) - dosar vol. VIII, filele 6-9.

Inculpatul (I1) în calitate de administrator şi unic asociat al SC (S1) SRL (...) îndeplinind şi funcţiunile de responsabil cu facturile, împuternicit pe conturile societăţii, în scopul diminuării bazei impozabile a impozitului pe profit şi a TVA de plată, în perioada 2006 - 2010 a creat un circuit de facturare fictivă şi de înregistrare în contabilitatea acestei societăţi a documentelor fiscale false - facturi - astfel emise de către pretinşi furnizori de materii prime şi materiale (furaje concentrate, alte materiale), în scopul măririi artificiale a cheltuielilor cu activitatea curentă a societăţii, (a preţului de producţie aferent activităţii principale a firmei - de creştere şi îngrăşare a suinelor) având drept efect diminuarea bazei de calcul a impozitului pe profit, şi a diminuării TVA de plată cu sumele reprezentând TVA aferent preţului de achiziţie al materiilor prime achiziţionate de pe piaţa internă.

Spre realizarea scopului menţionat, inculpatul (I1) a utilizat facturi şi alte documente fiscale emise în fals de către Inculpatul (I2), administrator la SC (S4) SRL (...), SC (S2) SRL (...), SC (S6) SRL (...), facturi emise de regulă direct către SC (S1) SRL (...).

S-a constatat, pe de o parte, o continuitate în procedura utilizată pe toată perioada cercetată, iar pe de altă parte, o continuitate şi transfer de proceduri de la o firmă la alta, cu materializarea efectului fiscal la SC (S1) SRL (...), societate în beneficiul căreia a fost şi constituit acest circuit.

Astfel, iniţial activitatea a fost realizată utilizându-se documente emise în numele SC (S4) SRL (...), (facturi emise în perioada august 2006 – martie 2007), societate înfiinţată în 2006 de către asociaţii Inculpatul (I2) şi (...), societate care a fost radiată la 20.10.2009 pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale.

Ulterior şi imediat subsecvent, emiterea documentelor fiscale fictive a fost realizată prin intermediul SC (S2) SRL (facturi emise în perioada aprilie 2007 – decembrie 2009), societate constituită la 28.03.2007 de către aceiaşi Inculpatul (I2) şi (...), declarată inactivă la data de 29.05.2009 - pentru nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe şi radiată în baza Sentinţei 1480/LC/16.11.2009 pronunţate în cauza (...)/2009.

În continuare, în perioada decembrie 2009 – februarie 2010 operaţiunile s-au derulat prin intermediul SC (S6) SRL (...), societate cesionată de asociaţii Inculpatul (I2) şi (...) în luna decembrie 2009.

În cursul lunii mai 2010, după demararea inspecţiei fiscale generale la SC (S1) SRL (...), părţile sociale ale SC (S6) SRL (...) au fost cesionate de către asociaţii inculpaţi numitului (...) domiciliat în loc. (…) – dosar vol. VII filele 83 – 100.

Operaţiunile fictive de aprovizionare efectuate au fost comise prin societăţile comerciale şi modalităţile următoare:

1. SC (S4) SRL (...)

Inculpatul (I2) şi (...) au fost asociaţi în cadrul acestei societăţi, administrator statutar fiind (...), în anul 2009 societatea fiind radiată.

În baza a 93 de facturi emise de inculpatul (I2) în numele SC (S4) SRL în perioada august 2006 - martie 2007, inculpatul (I1), în numele SC (S1) SRL a dedus TVA în suma de 280.478 lei.

Cu privire la operaţiunile derulate, cu prilejul inspecţiei fiscale derulate, SC (S4) SRL nu a pus la dispoziţia organelor de control documentele societăţii pentru a fi verificate pe motiv că acestea au fost pierdute. De asemenea s-a constatat de către organele de control fiscal că SC (S4) SRL, nu a depus la organele fiscale competente declaraţiile de impozite şi taxe, deconturile de TVA şi declaraţiile informative cod 394.

În relaţia comercială dintre cele două societăţi, SC (S4) SRL a fost reprezentată de către inculpatul (I2), care a întocmit facturile şi a rulat sumele de bani aferente contravalorii acestora, ocupându-se şi de achiziţionarea produselor refacturate către SC (S1) SRL - dosar vol. VII filele 16-19.

În nota explicativă dată organelor de control de către administratorul SC (S1) SRL, inculpatul (I1), acesta a declarat că transportul furajelor a fost în sarcina furnizorului, însă acest aspect este în contradicţie atât cu datele înscrise pe unele facturi (facturile emise în cursul anului 2007) la rubrica „date privind expediţia”, unde sunt trecute datele de identificare al unui autovehicul aparţinând învinuitului (...), respectiv camion VW înmatriculat sub nr. (...) cu masa maximă autorizată de 7490 kg. (masă maximă autorizată mult inferioară cantităţilor facturate), cât şi cu declaraţiile învinuitului Inculpatul (I2) care indică contrariul, dosar vol. I filele 96-99, 102, 104-107, 135-139. Mai mult, SC (S4) SRL (...) nu figurează cu achiziţii de astfel de bunuri de la nici un furnizor comercial din ţară sau străinătate, conform bazei de date A.N.A.F..

Administratorul SC (S1) SRL nu a putut face dovada contrară celor constatate de organele de control fiscal, respectiv a realităţii acestor operaţiuni, prezentând pentru verificare (cu excepţia facturilor semnate de primire de către învinuit (...) doar note de recepţii care nu aveau completate rubricile privind delegatul şi mijlocul de transport şi care purtau aceeaşi semnătură cu cea a delegatului înscris pe facturi.

Din aceste documente a rezultat ca toată marfa ar fi fost recepţionată de către administratorul societăţii verificate, neexistând nicio comisie de recepţie sau un gestionar care să recepţioneze marfa, cu toate că în nota explicativă inculpatul (I1) a declarat că nu era întotdeauna de faţă la descărcarea mărfii. De asemenea nu au fost prezentate contracte, comenzi, dovada transportului mărfii sau orice alte documente care să facă dovada realităţii operaţiunilor în cauză.

În urma înregistrării operaţiunilor descrise mai sus, SC (...) s-a sustras de la plata TVA prin înregistrarea de TVA neneductibil în sumă de 280.478 lei - dosar vol. I, fila 90.

2. SC (S2) SRL (...)

2.1 În baza a 184 de facturi emise în perioada aprilie 2007 - decembrie 2009 de către SC (S2) SRL, reprezentând achiziţia de furaje, SC (S1) SRL a dedus TVA în sumă de 667.119 lei – dosar vol. IV, filele 1-97, vol. V, filele 1-113. În urma controalelor financiar contabile, această sumă a fost stabilită ca fiind nedeductibilă întrucât SC (S2) SRL nu a pus la dispoziţia organelor de control documentele societăţii pentru a fi verificate pe motiv ca acestea au fost pierdute, nu au fost depuse la organele fiscale competente declaraţiile de impozite şi taxe, deconturile de TVA şi declaraţiile informative cod 394. În cursul controalelor fiscale efectuate, prin Nota Explicativă întocmită, învinuitul (I2), administratorul societăţii (S2) SRL a indicat că toate actele materiale efectuate în relaţia cu SC (S1) SRL au fost fictive, indicând că circuitul fiscal şi financiar a fost derulat la solicitarea unei terţe persoane (pe care nu o numeşte) care i-a comunicat dispune de o sursă de furnizare a furajelor, şi că are nevoie de o firmă prin care să ruleze fictiv achiziţii de furaje, respectiv de la care să fie ulterior facturate fictiv către o altă firmă beneficiară - dosar vol. VI, filele 49-51.

În scopul arătat, învinuitul (I2) a recunoscut că a fost implicat într-un circuit fictiv de facturare şi încasare a unor sume de bani prin conturi bancare, urmate de restituirea sumelor de bani astfel ridicate în numerar au fost înmânaţi respectivului terţ nenumit. De asemenea precizează că nu a văzut niciodată marfa ce ar fi fost livrată şi nici mijloacele de transport care ar fi livrat această marfă - dosar vol. VI, filele 49-51.

Aceste aspecte sunt confirmate de extrasele de cont ale SC (S2) SRL, din care rezultă că depunerile în cont au fost efectuate de la SC (S1) SRL, SC (S6) SRL şi SC (S5) SRL, sume de bani care au fost de regulă retrase din conturi în numerar de către învinuitul (I2) sau învinuita (...), imediat după depunerea lor în cont, în cursul aceleiaşi zile, iar rareori în zilele următoare depunerii lor, în aşa fel încât în conturi au fost lăsate sume de bani nerelevante raportat la dimensiunea tranzacţiilor, de ordinul zecilor de lei - dosar vol. XII p. 1-208.

De asemenea, s-a constatat că deşi încasează contravaloare furaje furnizate, nu există rulaje în conturi din care să rezulte că s-ar fi achiziţionat astfel de produse - dosar vol. XII filele 1 şi urm.

Din rulajele conturilor SC (S2) SRL deschise la Banca (...) rezultă că inculpatul (I2) şi (...) au ridicat sume de bani cu titlul fictiv şi de achiziţii materii prime şi materiale, - fără a se putea identifica în contabilitatea firmei ce fel de bunuri s-au achiziţionat - respectiv plăţi salarii, iar sumele ridicate raportate la valoarea lor nu justifică astfel de plăţi - dosar vol. XII p. 95-98, 100-104, 106-157.

S-a constatat de asemenea că nu există niciun caz în care să se fi depus bani în contul bancar reprezentând depăşire plafon de casă.

Din cele de mai sus rezultă faptul că s-a creat o anumită procedură de lucru din care a făcut parte învinuitul (I2) şi SC (S2) SRL şi care s-a efectuat în scopul voit şi urmărit de a se produce un efect financiar şi fiscal asupra unei firme cu care SC (S2) SRL are relaţii fictive de furnizor de furaje. În urma controalelor fiscale efectuate rezultă că firmele cu care SC (S2) SRL a avut aparent relaţii comerciale au fost SC (S8) PRO, SC (S9) SRL (ambele controlate de către învinuit, ambele cu comportament fiscal de “firme fantomă”) precum şi SC (S1) SRL, controlată de învinuitul (...), societate care, în conformitate cu facturile înregistrate în contabilitate, este beneficiar final al tuturor achiziţiilor de furaje derulate prin SC (S2) SRL, SC (S8) PRO SRL, SC (S6) SRL, şi totodată furnizorul sumelor de bani introduse în circuit la care învinuitul (I2) a făcut referire - dosar vol. XII p. 1-208.

În contraprestaţie învinuitul (I1) i-a transferat învinuitului (I2) un autoturism de teren TOYOTA RAV4 XA3 an fabr. 2006 sub forma de vânzare-cumpărare între SC (S1) SRL şi învinuitul (Î3). Ulterior, cu prilejul declanşării controalelor A.N.A.F. la firmele controlate de învinuitul (I2) acesta a înstrăinat acest autovehicul - dosar vol. I fila 145.

Comportamentul fiscal de tipul “firme fantomă” al acestei societăţi comerciale rezultă din faptul că de la înfiinţare până la data efectuării controlului financiar al A.I.F. (...), finalizat prin Procesul Verbal nr. (...)/27.01.2011 nu a depus declaraţii de impozite şi taxe, contribuţii, deconturi de TVA şi declaraţii informative 390 şi 394, iar administratorul societăţii nu a prezentat organelor de control niciun fel de document, - contabil sau nu -, emis de societate, pe motiv că au fost pierdute.

În susţinerea concluziei fictivităţii actelor comerciale şi a documentelor fiscale întocmite în modalitatea precizată mai sus este şi faptul că mijloacele de transport înscrise pe documente sunt:

- fie fictive (auto cu nr. de înmatriculare (...) şi (...)

- fie sunt mijloace de transport persoane aparţinând unor terţe persoane fizice (…) cu masa maximă autorizată net inferioară cantităţilor de mărfuri transportate, autovehicule cu care nu se putea efectua transportul cantităţii de furaje menţionate pe facturi,

- fie că pe mai multe facturi este trecut un mijloc de transport aparţinând învinuitului (...), cu toate ca acesta declară în cursul anchetelor fiscale şi penale că transportul a fost efectuat de furnizor.

Corelând cantitatea de furaje transportate conform datelor înscrise pe fiecare din facturi (cantitatea fiind aceeaşi, de 22.000 kg) cu mijloacele de transport înscrise în acestea se constată că nu se putea efectua transportul acestei cantităţi într-o singură cursă şi nici nu au fost prezentate avize de însoţire a mărfii care sa demonstreze ca s-au efectuat mai multe curse urmate de întocmirea facturii ulterior acestora - dosar vol. IV, filele 1-97; vol. V, filele 1-113.

De asemenea SC (S2) SRL (...) nu figurează cu achiziţii de astfel de bunuri de la nici un furnizor din ţară sau străinătate, conform bazelor de date A.N.A.F. şi V.I.E.S., borderourile de achiziţie ale societăţii (S2) SRL sunt fictive, neavând la baza nici o operaţiune reală de achiziţii de furaje de la persoane fizice. Acest fapt rezultă şi din faptul că, deşi în contabilitatea firmei apar în registrele de cumpărări la furnizori “populaţie”, nu există corelativ în actele contabile borderourile de achiziţie justificative – dosar vol. I, fila 86.

Din analiza borderourilor de achiziţii furaje de la persoane a rezultat că achiziţionarea s-a efectuat de la cinci persoane fizice ((PF1), (...) – 441.495 kg, (PF2), (…) – 417.735, (PF3) (…) – 346.940 kg, (PF4), din (...), (…) – 413.776 kg, (PF5), din (...), (…) – 380.874 kg, cantitatea totală fiind de 2.000.820 kg – dosar vol. IV, filele 140-181.

Dintre persoanele de mai sus, numiţii (PF1) şi (PF2) nu au putut fi identificaţi, întrucât seriile CI înscrise în dreptul acestora nu le aparţin (CI seria (...) fiind alocat numitei (...)) respectiv nu a fost alocat (CI seria (…). Din verificările efectuate a rezultat că buletinul de identitate seria (…), înscris în dreptul numelui (PF5) a aparţinut numitului (…), persoană care a părăsit România cu destinaţia S.U.A. în cursul anului 2005, dosar vol. VI f. 71.

Numiţii (PF3), (PF5)  şi (PF4)  cu prilejul audierii lor au arătat că nu au nicio implicare în furnizarea de furaje, în conformitate cu documentele fiscale şi contabile descrise mai sus, nu deţin infrastructura necesară producerii de furaje ori terenuri agricole din care să obţină productele necesare procesării furajelor, iar (PF5)  şi (PF4)  nu îl cunosc pe învinuitul (I2), dosar vol. I filele 181-184; vol. VI, filele 15, 64-65, 70, 72.

Martorul (PF5)  are legături directe cu inculpatul (I2) şi (...) precum şi SC (S1) SRL, acesta fiind împuternicit începând cu 28.03.2008 pe contul curent al SC (S1) SRL deschis la Banca (...), nr. (...)  – dosar vol. XI, p. 12 – astfel că inculpaţii (...), Inculpatul (I2) şi (...) au avut acces la datele de stare civilă ale acestuia pe care le-au folosit în scopul întocmirii de documente fictive de achiziţie furaje de la persoane fizice.

Datele de stare civilă ale martorului (PF3), au fost disponibile învinuitei (...), întrucât aceasta, în calitate de contabil, a ţinut contabilitatea uneia din firmele acestuia – dosar vol. I fila 181.

Fictivitatea facturilor rezultă şi din faptul că, deşi în data de 29.05.2009, prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1167/29.05.2009, S.C. (S2) SRL a fost declarată inactivă pentru nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe, iar în baza Sentinţei 1480/LC/16.11.2009 pronunţată în cauza (...)/2009 a Tribunalului (...) a fost radiată, în luna decembrie 2009 se mai emite o factură de livrare furaje către SC (S1) SRL - dosar vol. IV, fila 97.

Administratorul SC (S1) SRL nu a putut face dovada din punct de vedere al documentelor fiscale conforme a realităţii acestor operaţiuni, respectiv nu a prezentat pentru verificare (cu excepţia facturilor semnate de primire de către învinuitul (...) – dosar vol. IV p. 1-138 - doar note de recepţii care nu aveau completate rubricile privind delegatul şi mijlocul de transport şi care poartă aceeaşi semnătura cu cea a delegatului înscris pe facturi. Din aceste documente rezultă că toata marfa ar fi fost recepţionată de către administratorul societăţii verificate, nefiind constituită nici o comisie de recepţie sau prezent un gestionar care să recepţioneze marfa, cu toate că în nota explicativă învinuitul (...) declară că nu era întotdeauna de faţă la descărcarea mărfii. De asemenea nu au fost prezentate contracte, comenzi sau orice alte documente care să facă dovada realităţii operaţiunilor în cauză ori dovada transportului mărfii.

Această fictivitate este stabilită şi constatată iniţial prin RIFG (…)/27.01.2011 al AIF (...) - dosar vol. I, filele 85-87.

Prin urmare, rezultă că pe lângă procesul real de aprovizionare, creştere, îngrăşare şi ulterior abatorizare a suinelor, s-au înregistrat în contabilitatea SC (S1) SRL facturi fictive de achiziţie furaje, în scopul vădit de a diminua şi compensa obligaţiile la buget rezultate din activitatea economică profitabilă a societăţii, respectiv să diminueze datoriile la bugetul consolidat al statului.

Operaţiunile comerciale derulate prin această societate sunt fictive, întrucât în afara operaţiunilor fictive cu societăţile de mai sus, reprezentate de facturarea fictivă şi emiterea de chitanţe de încasare alte activităţi comerciale nu au mai avut loc.

2.2 SC (S1) SRL a înregistrat în contabilitate, în baza unor facturi emise de SC (S2) SRL achiziţii de utilaje (stivuitor, buldoexcavator, încărcător frontal), în valoare totală de 372.100 lei (valoare fără TVA) prin care s-a dedus TVA în suma de 70.700 lei.

Din baza de date A.N.A.F. rezultă că nici un furnizor din ţară sau străinătate nu declară livrări de bunuri către SC (S2) SRL (conform Raportului Vies nr. (...)/27.05.2010 şi a declaraţiei 394 - Neconcordante pentru anul 2007-2009 puse la dispoziţie de către AIF (...).

În documentele de achiziţie nu sunt trecute date care să identifice tipul utilajului, marca, seria, ori alt element de identificare, iar pe de altă parte nici pe aceste utilaje nu există plăcuţe sau ştanţe cu serii de identificare. De asemenea, nu au fost identificate actele de identitate a acestor utilaje (din care ar fi putut să rezulte proprietarii anteriori). Utilajele în cauză nu au fost nici înregistrate fiscal ca mijloace rutiere la Primăria (...) - dosar vol. I, filele 254-258.

În cadrul societăţii au fost identificate ca existente utilaje de genul celor facturate în facturile de mai sus, însă procedura urmată de învinuitul (...), descrisă mai sus, face imposibilă identificarea certă a facturilor de aprovizionare raportat la bunurile existente în patrimoniul societăţii.

Având în vedere cele de mai sus, s-a constatat că - în lipsa probei unei provenienţe diferite de cea consemnată în documentele fiscale ale societăţii - nu se poate conchide că utilajele existente în patrimoniul societăţii comerciale (...) SRL nu sunt cele înscrise în facturile emise de SC (S8) SRL – dosar vol. I filele 87-90.

 3. SC (S6) SRL (...)

3.1.) În baza a 25 de facturi emise de SC (S6) SRL (...) în perioada decembrie 2009 – februarie 2010, SC (S1) SRL a dedus TVA în suma de 185.697 lei, sumă constatată ca fiind nedeductibilă de către organele fiscale, drept consecinţă a fictivităţii lor – dosar vol. I, filele 87-88.

Pe tot parcursul derulării de operaţiuni comerciale, SC (S6) a fost reprezentată numai de către învinuitul (I2), acesta fiind şi persoana care s-a ocupat de partea administrativ-contabilă, dosar vol. VIII p. 17, 19.

 Cele de mai sus au fost stabilite în baza coroborării mai multor factori, printre care a faptului că SC (S6) SRL nu a pus la dispoziţia organelor de control documentele societăţii pentru a fi verificate, şi a faptului că societatea nu a depus la organele fiscale competente declaraţiile de impozite şi taxe, deconturile de TVA şi declaraţiile informative cod 394 pentru anul 2010. Această fictivitate rezultă şi din contradicţiile existente între datele înregistrate în facturi şi declaraţiile învinuitului (...) din cuprinsul notei explicative dată organelor de control în care acesta declară ca transportul furajelor a fost în sarcina furnizorului, aspect care este în contradicţie cu datele înscrise pe unele facturi la rubrica “date privind expediţia” unde sunt trecute date de identificare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...) aparţinând SC (S1) SRL, coroborat cu faptul că societatea din (...) nu figurează cu achiziţii de astfel de bunuri de la nici un furnizor din ţară sau străinătate, conform bazei de date A.N.A.F.

În conformitate cu extrasele de cont deschise de SC (S6) SRL la CR (S10) SA Sucursala (...), învinuitul (I2) a ridicat în numerar din cont suma totală de 20.000 lei, justificând drept operaţiune plata sumelor de 14.950 lei către (PF4) din (...)/(...), CI (...) şi respectiv 50.050 lei către (PF2), din (...)/(...), CI (...) (...) care ar fi predat furaje SC (S6) SRL conform Borderoului de achiziţii nr. (…)/15.12.2009 - dosar vol. VII p. 3, 13, 74. Cu prilejul efectuării verificărilor fiscale, s-a constatat că nu a fost emisă de către autorităţile române o carte de identitate cu seria (...) (...) (serie atribuită lui (PF2). Numitul (PF4), fiind identificat, a indicat că are calitatea de conducător auto la SC (S1) SRL (...), dar că nu a fost implicat în furnizarea de furaje - dosar vol. VII, fila 3, vol. VI fila 72.

Din extrasul de cont deschis de SC (S6) SRL la Banca (B) SA rezultă că în perioada decembrie 2009 – februarie 2010 SC (S6) SRL a efectuat plăţi sau a încasat sume de bani numai de la/la SC (S1) SRL, SC (S2) SRL, SC (S4) SRL - dosar vol. VII, filele 68-70.

Această stare de fapt este întărită şi de faptul că administratorul SC (S1) SRL, învinuitul (...) nu a putut face dovada realităţii acestor operaţiuni, respectiv nu a prezentat pentru verificare (cu excepţia facturilor semnate de primire de către acesta) decât note de recepţii neconforme, respectiv care nu aveau completate rubricile privind delegatul şi mijlocul de transport şi care poarta aceeaşi semnătura cu cea a delegatului înscris pe facturi. Din aceste documente rezultă că toată marfa ar fi fost recepţionată de către administratorul societăţii verificate, nefiind prezentă nicio comisie de recepţie sau un gestionar care să recepţioneze marfa, cu toate ca în nota explicativă învinuitul (...) a declarat că nu era întotdeauna de faţă la descărcarea mărfii. De asemenea, nu au fost prezentate contracte, comenzi sau orice alte documente care sa facă dovada realităţii operaţiunilor în cauză sau dovada transportului mărfii.

În urma verificării bazelor de date A.N.A.F., s-a constatat că SC (S6) SRL nu figurează cu achiziţii de furaje de la niciun furnizor din ţară sau străinătate, dosar vol. VIII, p. 28.

În baza celor de mai sus, organele fiscale au stabilit prin RIFG (…)/27.01.2011 un impozit pe profit suplimentar datorat de SC (S1) SRL în sumă de 156.376 lei – dosar vol. I fila 87.

3.2. În data de 21.05.2010 societatea a fost cesionată numitului (...) din (…) (vol. VIII filele 83 şi urm.)

 4. SC (S7) SRL (...)

În baza a 9 facturi emise de SC (S7) SRL în perioada mai 2008 - decembrie 2008, SC (S1) SRL (...) a dedus TVA în suma de 152.397 lei, reprezentând achiziţii de materiale de construcţii şi furaje.

Din baza de date A.N.A.F. şi a Registrului Comerţului rezultă ca SC (S7) SRL nu s-a înregistrat plătitoare de TVA la înfiinţarea societăţii şi nici pe parcursul existentei acesteia (în vectorul fiscal nu s-a înregistrat taxa pe valoare adăugată), prin urmare SC (S7) SRL este o persoană juridică neimpozabilă din punct de vedere a taxei pe valoare adăugată, în aceste condiţii persoana juridică neimpozabilă nu avea dreptul sa emită facturi cu TVA.

SC (S7) SRL se afla la data emiterii tuturor facturilor în lichidare judiciară (procedură deschisă din anul 2007), iar lichidatorul judiciar desemnat nu a reuşit să ia legătura cu administratorul societăţii şi nu a intrat în posesia documentelor pentru a depune cererea privind deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată.

De asemenea, societatea nu a depus la organele fiscale competente declaraţiile de impozite şi taxe, deconturile de TVA şi declaraţiile informative cod 394.

Referitor la aceste operaţiuni, există indicii cu privire la fictivitatea lor, care rezultă din faptul că mijloacele de transport consemnate în documentele de provenienţă fie nu există în realitate (numere de înmatriculare nealocate - (...), fie sunt mijloace de transport cu numere nevalide (…) este radiat din anul 2005, numărul de înmatriculare (…) este un număr de înmatriculare provizoriu care a expirat în anul 2006) ori autovehicule cu care, datorită specificaţiilor constructive şi masei maxime autorizate, nu se putea efectua transportul cantităţii de materiale de construcţii şi furaje în modul menţionat pe facturi (ex. (...) este un camion Volkswagen cu o masa maxima autorizata de 7490 kg) - dosar vol. VI filele 62-63. Această fictivitate este susţinută şi de faptul că pe unele facturi este trecut un mijloc de transport aparţinând învinuitului (...) iar acesta declară că transportul a fost efectuat de furnizor. De asemenea apar înscrise pe facturi şi mijloace de transport aparţinând altor societăţi comerciale care nu au efectuat nici un transport de marfă pentru societatea verificată şi nu au legătură cu operaţiunile consemnate în facturi.

Aceeaşi fictivitate a operaţiunilor comerciale consemnate în facturile identificate mai sus rezultă şi din faptul că învinuitul (...) arată că plata contravalorii acestor facturi s-a efectuat cu ordine de plată, deşi în contabilitatea SC (S1) SRL nu se regăsesc înregistrate aceste documente, iar lipsa lor este constatată şi în extrasele de conturi aparţinând acestei societăţi comerciale.

Ca urmare a operaţiunilor descrise, SC (S1) SRL şi-a diminuat impozitul pe profit aferent exerciţiului activităţii curente pe anul 2008 cu suma de 26.980 lei şi TVA de plată cu suma de 152.397 lei – dosar vol. I, filele 88, 91.

5. SC (S5) SRL (...)

În baza a 87 de facturi emise de SC (S5) SRL, în perioada decembrie 2008 - februarie 2010 SC (S1) SRL a dedus TVA în suma de 473.065 lei. În urma verificărilor şi controalelor fiscale efectuate a reieşit că achiziţiile de furaje înregistrate de la SC (S5) SRL nu sunt reale, respectiv că SC (S5) SRL a fost folosită ca intermediar între SC (S2) SRL din (...) şi SC (S1) SRL din (...), constatarea existenţei faptice a mărfii nefiind realizată nici de administratorul societăţii furnizoare SC (S2) SRL, învinuitul (Î3) şi nici de administratorul societăţii intermediare SC (S5) SRL, învinuitul (Î4). De asemenea şi în acelaşi sens, pe de o parte mijloacele de transport înscrise pe documente sunt fictive sau sunt mijloace de transport aparţinând SC (S1) SRL– dosar vol. IV pag. 99-138. Fictivitatea datelor consemnate în facturi rezultă şi din faptul că, în declaraţiile sale, învinuitul (...) a declarat că transportul a fost efectuat de furnizori, fapt contrazis de către furnizori, care declară că transportul a fost asigurat de către beneficiar. De asemenea, bunurile facturate către SC (...) apar în documentele SC (S2) SRL ca fiind procurate de la diverse persoane fizice, care, fiind întrebate cu privire la capacitatea lor de a produce furaje arată că nu deţin terenuri agricole sau mijloacele tehnice pentru producerea unor astfel de produse, şi că nu au nicio legătură cu furnizarea de astfel de bunuri - dosar vol. VI, p. 64-65, 70, 72.

Cu prilejul controlului fiscal, organele de control fiscal au constatat că SC (S5) SRL a fost utilizată ca şi intermediar şi în alte relaţii comerciale fictive cu alte societăţi din (...) şi din ţară.

Ca urmare a înregistrării facturilor fiscale de la SC (S5) SRL (...), SC (S1) SRL a diminuat impozitele aferente exerciţiilor activităţii curente pe anii 2008 (cu 103.834 lei), 2009 (cu 275.190 lei), şi 2010 (cu 19.347 lei), în total 398.371 lei - dosar vol. I fila 88.

6. SC S12 SRL (...)

În perioada noiembrie - decembrie 2008 SC (S1) SRL a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 3 facturi emise de SC S12 SRL în valoare totală de 319.642 lei, din care TVA în sumă de 51.035 lei, facturi reprezentând achiziţii de materiale electrice şi montaj materiale electrice. Facturile de mai sus au fost înregistrate pe contul 2311 „Investiţii în curs” şi nu au fost achitate până la data controlului – dosar vol. I fila 92.

În urma controlului încrucişat efectuat la SC S12 SRL a rezultat că în evidenţa contabilă a furnizorului SC S12 SRL (evidenţă refăcută în urma dispoziţiei de măsuri emisă prin Proces Verbal de către organele competente) nu figurează ca şi client SC (S1) SRL, respectiv nu au fost emise şi înregistrate în evidenta contabilă (în jurnalul de vânzări şi în decontul de TVA) facturile menţionate mai sus.

Administratorul SC (S1) SRL a declarat că facturile în cauză nu au fost achitate întrucât lucrările nu au mai fost executate conform înţelegerii pe care a avut-o cu reprezentantul acestei firme. Cu toate acestea, nu s-a realizat între comercianţi operaţiunea de stornare a acestor facturi, ele rămânând înregistrate în contabilitatea SC (S1) SRL, cu consecinţa diminuării impozitului pe profit şi TVA.

Având în vedere aceste aspecte, s-a constatat că există indicii că operaţiunile de mai sus, înregistrate în contabilitatea SC (S1) SRL nu sunt reale (reprezintă operaţiuni nerealizate în fapt), cu consecinţa că taxa pe valoare adăugată înregistrată de SC (S1) SRL în baza acestor facturi nu este deductibilă fiscal.

7. SC (S13) SRL (...)

În luna decembrie 2009 SC (S1) SRL a înregistrat în evidenţa contabilă factura nr. 717/16.12.2009 emisă de SC (S13) SRL cu o valoare totală de 249.900 lei, din care TVA în sumă de 39.900 lei reprezentând achiziţie semiremorcă 16 t.

În vederea verificării realităţii şi legalităţii acestei operaţiuni s-a solicitat efectuarea unui control încrucişat la SC (S13) SRL din (...) - (...), însă din răspunsul primit rezultă că nu s-a putut efectua controlul solicitat datorită faptului că administratorul societăţii s-a sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale. De asemenea, conform adresei (...)/14.07.2010 întocmită de AIF (...), a rezultat ca SC (S13) SRL a fost declarată contribuabil inactiv şi s-a înaintat, în conformitate cu prevederile Legii 241/2005 sesizare penală raportat la organele de conducere.

8. SC (S14) SRL (...)

În perioada noiembrie - decembrie 2008 SC (S1) SRL a înregistrat în evidenţa contabilă un nr. de 19 facturi în valoare totală de 202.507 lei, din care TVA în sumă de 32.333 lei, emise de furnizorul SC (S14) SRL reprezentând materiale electrice (corpuri de neon), contravaloarea facturilor a fost achitată atât în numerar, cat şi prin virament bancar. Referitor la facturile achitate prin virament bancar (fact. (...)/12.12.2008 în sumă de 47.780,88 lei şi fact. (...)/10.12.2008 în suma de 71.683,22 lei) fără menţionarea cantităţii şi denumirea corpurilor de neon comercializate şi anexe în care să fie menţionate aceste informaţii, acestea fiind emise cu denumirea generică „materiale electrice”.

Din documentele contabile rezultă că SC (S14) SRL a achiziţionat aceste mărfuri de la furnizorul SC (S15) SRL din (...) (593 bucăţi corpuri neon cf. fact. (...)/03.11.2008).

Fictivitatea operaţiunilor facturate rezultă din faptul că SC (S14) SRL a facturat corpuri de neon către SC (S1) SRL înaintea momentului în care astfel de produse au intrat în patrimoniul acestei societăţi, inclusiv în data de 01.11.2008, deşi factura prin care acestea au fost achiziţionate de către SC (S14) SRL de la SC (S15) SRL poartă data de 03.11.2008 prin urmare SC (S14) SRL a vândut ceva ce nu avea la acel moment pe stoc. Existenţa în cadrul SC (S1) SRL a unor materiale de gen similar, în lipsa înregistrării în contabilitate a unor alte materiale similare ca tip şi număr relevă indicii cu privire la existenţa faptică a suprapunerii peste o achiziţie reală de materiale de la un furnizor necunoscut a unor facturi de provenienţă neconforme, în scopul vădit de supraevaluare a valorii lor de achiziţie şi implicit de inventar.

În data de 28.09.2010 comisarii Gărzii Financiare (...) au efectuat un control încrucişat la sediul SC (S1) SRL din (...) unde au fost identificate corpuri de neon montate în halele societăţii aflate în curs de renovare, însă nu s-a putut verifica dacă acestea au aceleaşi caracteristici ca şi cele menţionate în anexele la facturile de aprovizionare.

În cursul lunii decembrie 2008 SC (S1) SRL a înregistrat în evidenţa contabilă factura de achiziţie nr. (...)/17.12.2008 în valoare totală de 130.614,40 lei, din care TVA în sumă de 20.854,40 lei, emisă de SC (S14) SRL, reprezentând achiziţia unui motostivuitor. Conform documentelor de provenienţă, acest utilaj a fost achiziţionat de către SC (S14) SRL de la SC (S15) SRL, dar pe factura de aprovizionare nu este menţionat nici un element de identificare al motostivuitorului (seria, marca, modelul, culoarea ori data fabricaţiei). Contravaloarea acestei facturi a fost achitată integral de SC (S1) SRL către SC (S14) SRL prin virament bancar în data de 03.04.2009, aceeaşi dată la care SC (S14) SRL a achitat la rândul ei factura furnizorului SC (S15) SRL. La sediul societăţii a fost identificat un motostivuitor de culoare roşie despre care au fost informaţi că este cel care a făcut obiectul tranzacţiei, (de altfel este singurul motostivuitor din patrimoniul societăţii), utilajul în cauză fiind într-o stare de uzură şi degradare deosebit de avansată parând a fi nefuncţional, însă nu se poate demonstra, în lipsa unor elemente de identificare certe că acesta este utilajul achiziţionat prin factura de mai sus.

Potrivit sesizării penale nr. (...)/13.09.2010 formulată de Garda Financiară (...) s-a arătat că, în urma controlului efectuat la SC (S15) SRL s-a constatat, faptul că relaţiile comerciale dintre SC (S15) SRL şi furnizorii şi clienţii acestei societăţi, au un caracter fictiv, permiţând beneficiarilor finali ai acestor tranzacţii, în cazul de faţă SC (S1) SRL, să deducă TVA aferent unor operaţiuni care nu au fost efectuate în realitate.

Având în vedere cele de mai sus, constatându-se fictivitatea operaţiunilor atestate în această factură, a fost înlăturată din contabilitatea SC (S1) SRL (...) factura vizată, cu consecinţa neacordării dreptului de deductibilitate a TVA în sumă totală de 53.187 lei aferent facturii emise de SC (S14) SRL.

Fictivitatea operaţiunilor comerciale consemnate în facturile indicate mai sus rezultă şi din mijloacele de transport consemnate că ar fi efectuat transportul, din verificările efectuate în bazele de date ale SPCRPCIV (...) şi (...) s-au constatat neconcordanţe între datele înscrise pe documente şi realitatea acestora şi anume:

- numerele de înmatriculare (...) nu figurează în baza de date a autorităţilor publice - dosar vol. VI fila 62, 63; vol. IX, nr. 40;

- Autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...) este radiat din anul 2005, numărul de înmatriculare (...) este un număr de înmatriculare provizoriu care a expirat în anul 2006, autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...) este un camion Volkswagen cu o masă maximă autorizată de 7490 kg şi aparţine învinuitului (...) - dosar vol. I, fila 259.

De subliniat este faptul că în nota explicativă dată de învinuitul (...), acesta a declarat că transportul a fost în sarcina furnizorului iar învinuitul (I2) declară că transportul a fost asigurat de către beneficiar sau alţi intermediari neindicaţi şi neidentificabili.

De asemenea, din informaţiile primite de la Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din (...) s-a constatat că unele autovehicule înscrise pe facturi aparţin unor societăţi comerciale, fapt pentru care s-a solicitat efectuarea de controale încrucişate obţinându-se astfel informaţii, respectiv autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...) aparţine societăţii (S16) SRL, dar nu este un mijloc de transport marfă, ci un autoturism marca VW Polo şi este folosit de societate pentru instruirea cursanţilor, SC (S16) SRL nu are încheiate contracte de prestări servicii transport şi nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu SC (S7) SRL.

Autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...) aparţine societăţii (S17) SRL şi este un autotractor (TIR). Din verificările efectuate s-a constatat că nu există documente (foi de parcurs, contracte de prestări servicii transport, comenzi) din care să rezulte că societatea ar fi efectuat aceste transporturi.

Autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...) a aparţinut societăţii (S17) SRL , dar a fost radiat în anul 1999.

De asemenea în perioada comiterii faptelor penale, învinuitul a avut în proprietate începând cu data de 02.07.2008 un autoturism TOYOTA RAV 4 XA3, an fabr. 2006, provenit de la SC (S1) SRL, înmatriculat sub nr. de înmatriculare (...) autovehicul radiat la 14.07.2010, respectiv după momentul în care organele A.N.A.F. au constatat faptele de natură penală în sarcina acestuia, astfel reuşind să sustragă acest bun de la viitoarele măsuri asiguratorii ce se impuneau - dosar vol. I, fila 144 - 145, 259.

Starea de fapt reţinută este dovedită cu următoarele probe şi mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: procesul verbal de inspecţie fiscala încheiat la data de 31.08.2010 de către inspectorii din cadrul Gărzii Financiare (...) şi anexele acestuia filele 1-339, vol. III dosar u.p.; sesizarea penală formulată de asemenea de Garda Financiară – f. 11-83, vol. II dosar u.p.; declaraţiile martorilor filele 173-183 vol. I; declaraţiile inculpaţilor; filele 93-96,99,101-104,12-14, vol. VIII precum şi f. 130-134,150, 74 (vol. II), 16-18 vol. VIII, ale învinuitului (I2), înscrisuri eliberate de Banca (...) filele 1-225; răspunsul la solicitarea formulată O. N. P. C. S. B., f. 261-278, vol. X; raportul de inspecţie fiscală întocmit la data de 24.01.2011 de D.G.F.P. (...), f. 195-258, vol. X; adresa nr. (...)/27.01.2011 emisă de către Administraţia Finanţelor Publice (...) privind suma cu care se constituie parte civilă, respectiv 6301070 lei, filele 3-4, vol. X; cazierele judiciare ale inculpaţilor, filele 453-455,vol. I; Ordonanţă de aplicare a măsurilor asiguratorii din 20 aug.. 2013, filele 270-273; precum şi cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti respectiv: declaraţia inculpaţilor (...) dată în şedinţa publică din 16.03.2015 (fila 179 dosar fond) şi declaraţia inculpatului (I2) dată în şedinţa publică din 27.04.2015 (filele 190 şi urm. dosar fond) precum şi cea din dată de 01.02.2016 (fila 1 şi urm vol. II dosar fond); declaraţiile martorilor după cum urmează: (M1) (fila 207 dosar fond); (M2) (filele 208 dosar fond); (M3) (fila 209 dosar fond); (M3) (fila 210 dosar fond); (PF4)  (fila 223 dosar fond); (PF3) (fila 229 dosar fond); (Î4) (fila 235 dosar fond); planşă fotografică cuprinzând 120 de fotografii întocmite şi depuse în probaţiune de inculpatul (I1), filele 21 52, vol. II dosar fond), bonuri de cântar depuse în probaţiune de inculpatul (I1), însoţite de facturi fiscale, de la pag-62-197 vol. II dosar fond); adresa nr. (…)/16.05.2016 comunicată de A.J.F.P. (...) la dispoziţia instanţei pentru stabilirea cuantumului exact al prejudiciului cauzat, al accesoriilor datorate; Referat de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (...) privindu-i pe cei doi inculpaţi.

În declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei în şedinţa publică din 14.12.2015 inculpatul (I1) a arătat instanţei că nu se face vinovat de niciuna din infracţiunile reţinute prin actul de sesizare al instanţei.

A arătat că în anul 2003 a înfiinţat SC (S1) SRL societate la care a fost administrator, calitate pe care o are şi în prezent.

În ceea ce priveşte învinuirea constând în aceea că în perioada 2006 – 2010 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli constând în aprovizionări cu furaje de la societăţile administrate sau coordonate de inculpatul (I2), urmând înregistrarea acestora a unor facturi fictive în contabilitatea societăţii, acesta a declarat că această împrejurare nu corespunde realităţii, toate cantităţile de marfă care au intrat în societate au fost înregistrate în mod corect.

A recunoscut însă că unele dintre facturile fiscale poartă modificări în sensul în care la rubrica „menţiuni despre delegat şi nr. mijlocului de transport” au fost completate de către inculpat însă precizează că, operaţiunile consemnate în acele facturi erau reale în sensul în care produsele au fost recepţionate, au fost însoţite de documente şi introduse în consum.

Parte din declaraţiile inculpatului (...) nu se coroborează cu declaraţia pe care inculpatul (I2) a dat-o în faţa instanţei în şedinţa publică din 01.02.2016. Acesta a declarat că în legătură cu firmele pe care acesta le administra, respectiv SC (S2) SRL, SC (S3) SRL, la începutul activităţii acestora neexistând un sistem reglementat de colectare a cerealelor cumpăra cereale direct de la populaţie, fie direct de la oameni, fie prin intermediari, marea majoritate a acestor achiziţii făcându-se fără întocmirea vreunui document. Recunoaşte inculpatul de asemenea că mare parte din produse le livra SC (S1) SRL, cantităţile de marfă astfel livrate fiind facturate.

Inculpatul (I2) a declarat în faţa instanţei despre întocmirea borderourilor de achiziţie în care sunt trecute numele unor persoane, demonstrate ulterior ca fiind nereale, că la vremea respectivă nu se puteau ridica mai mult de 10.000 lei din bancă, iar acele borderouri de achiziţii le folosea tocmai pentru a derula operaţiunile prin bancă iar numele şi datele de identificare ale acelor persoane, făceau parte din cercul de prieteni al inculpatului, aceştia încredinţându-i datele de identificare.

În ceea ce priveşte transportul acestor cereale inculpatul a declarat în faţa instanţei că le efectua fie cu transportatori persoane fizice, fie persoane juridice, cu niciuna dintre aceste entităţi neîntocmindu-se un contract scris de transport, contravaloarea acestor servicii fiind plătită din banii personali ai inculpatului.

De asemenea a arătat coinculpatul (I2) care era procedura de facturare a cantităţilor de cereale explicând că la un moment dat societatea administrată de inculpatul (I1) şi-a achiziţionat un cântar, la primire se cântărea marfa şi ce se livra se factura, existând situaţii când se totalizau avizele de expediţie, raportat la împrejurarea că existau situaţii când transportul se efectua cu două sau mai multe maşini mici.

În probaţiune, inculpatul (I1) a depus la dosarul cauzei un număr de 30 de pagini cuprinzând 120 de fotografii care surprind imagini din interiorul şi exteriorul complexului de creştere şi îngrăşare a animalelor aparţinând de SC (S1) SRL, aspecte cu care acesta a dorit să dovedească instanţei că activitatea desfăşurată de către SC (S1) SRL nu era o activitate conjuncturală şi fictivă, ci era una amplă şi serioasă, depunând în acest sens cu privire la fiecare factură bonul de cântar care a stat la baza emiterii acesteia după întocmirea notei de recepţie şi constatarea diferenţelor.

Bonul de cântar şi nota de recepţie, atesta data şi ora intrării produsului, inclusiv mijlocul de transport cu care acesta a fost adus, documente care atestă de altfel realitatea livrării.

Din audierea martorilor propuşi de către inculpat, (M1), (M2), (M3), (M4), (PF4), instanţa a reţinut că toţi aceştia au lucrat în perioada în care se reţine a fi fost săvârşite faptele de care este acuzat inculpatul (I1) la societatea administrată de acesta, având diferite calităţi în societate şi având cunoştinţe despre eventualele intrări în circuitul societăţii a unor cantităţi de furaje şi modalitatea în care acestea erau aduse.

Astfel, martorul (M1) a arătat că îl cunoştea pe numitul Inculpatul (I2) pentru că venea pe la sediul societăţii şi deşi acesta lucra în calitate de şofer la SC (S1) SRL nu a transportat niciodată cantităţi de furaje doar începând cu anul 2010 când societatea şi-a achiziţionat propriile maşini.

Martorul (M2) a arătat că în perioada de referinţă asigura servicii de contabilitate SC (S1) SRL şi precizează că personal nu a predat sau preluat vreo cantitate de furaje sau cereale şi nu a încasat sume de bani reprezentând contravaloarea acestora, nu îşi explică de ce pe unele borderouri de achiziţie apare numele său, precum şi datele de identificare constând în numărul şi seria cărţii de identitate, precizând martorul însă că semnătura de pe aceste borderouri nu-i aparţine.

În acelaşi sens au declarat şi martorii (M3) şi (M4), muncitori în cadrul societăţii, care au arătat că îl cunosc pe coinculpatul (I2), că acesta venea frecvent în sediul societăţii, fără ca aceştia să poată da relaţii despre operaţiunile comerciale derulate între cele două societăţi.

Martorul (PF3) a declarat în faţa instanţei că îl cunoaşte pe coinculpatul (I2), mama acestuia din urmă efectuând actele de contabilitate primară la societatea martorului, situaţii în care apreciază că prin intermediul mamei sale coinculpatul (I2) a avut acces la numele şi CNP-ul său, date de identificare care au apărut pe borderourile de achiziţie întocmite de Inculpatul (I2) pentru SC (S2) SRL.

Raportat la toate acestea instanţa a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi vinovăţia în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul (I1), din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală faptă prev. şi ped. de art.9 alin.1 şi lit. c) din Legea nr.241/2005, precum şi săvârşirea infracţiunii prev. de art.8 alin.2 din aceeaşi lege, constând în aceea că acesta în asociere cu inculpatul (I2) a stabilit cu rea credinţă contribuţiile la bugetul consolidat al statului având ca rezultat obţinerea fără drept de compensări de TVA.

Astfel, instanţa a reţinut că infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005 poate avea ca subiect activ administratorul de fapt al societăţii iar nu numai administratorul de drept al societăţii, elementul material al acestei infracţiuni constând în fapta de a evidenţia în acte contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu au la bază operaţiuni legale ori aceea de a evidenţia alte operaţiuni fictive. Pe baza acestor acte nejustificative false se operează apoi în celelalte documente contabile cheltuieli nereale evident cu consecinţa diminuării venitului net şi implicit a diminuării obligaţiilor fiscale către stat.

Astfel, instanţa nu a primit apărarea formulată de către inculpatul (I1) raportat la realitatea operaţiunilor trecute în facturile fiscale, realitate care în opinia inculpatului este dovedită de existenţa bonurilor de cântar, pe care acesta le-a depus în probaţiune, având în vedere faptul că aceste documente relevă doar realitatea unor operaţiuni de cântărire (necesare de altfel pentru o evidenţă corectă a furajelor intrate în societate, chiar dacă nu întotdeauna evidenţiate în documentele societăţii) cantităţi care nu sunt totalizate şi identificate conform facturilor fiscale emise de societăţile administrate de numitul Inculpatul (I2).

Astfel, instanţa a reţinut că fapta inculpatului (I2) cu consecinţele fiscale care s-au produs în contabilitatea societăţii SC (S1) SRL, aceea de emitere, în perioada 2007-2010 a mai multor facturi fiscale către SC (S1) SRL, fiind astfel creată aparenţa mai multor operaţiuni de livrare a unor furaje care în fapt nu au avut loc, fiind astfel denaturat prin mărire artificială a cheltuielilor prin aceste operaţiuni fictive cheltuielile din procesul de creştere şi îngrăşare a porcinelor şi fiind simulate plăţi de către inculpatul (I1) prin conturile bancare ale SC (S1) SRL, sume virate în conturile societăţilor controlate de inculpatul (I2) ca plăţi reprezentând contravaloarea acestor operaţiuni fictive şi retragerea acestor sume ca şi aporturi numerar de către inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005 precum şi a infracţiunii de asociere în vederea stabilirii cu rea credinţă a contribuţiilor la buget având ca rezultat obţinerea fără drept de compensări de TVA de la buget, prev. şi ped. de art.8 alin.2 din aceeaşi lege.

Instanţa a reţinut astfel că această faptă este pe deplin dovedită prin analiza declaraţiei 394 (informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional depusă de furnizorii şi clienţii societăţii la organul fiscal), din care rezultă că valoarea declarată de către cele trei societăţi beneficiare: SC (S1) SRL, SC (S5) SRL şi SC (S6) SRL, nu corespunde cu valoarea achiziţiilor declarate prin declaraţia 394, fiind dovedit în mod evident existenţa unor necorelări între preţurile unitare înscrise în borderourile de achiziţie făcute de către (S2) SRL, respectiv facturile emise către cele trei societăţi.

Pe cale de consecinţă, rezultă cu certitudine faptul că în perioada 2007 – 2010 SC (S2) SRL administrată de către inculpatul (I2) a facturat către cele trei societăţi enumerate mai sus, importante cantităţi de furaje pentru creşterea porcilor, care conform documentelor înscrise în extrasele bancare şi respectiv a celor declarate de administratorul societăţii, ar avea ca sursă de provenienţă persoane fizice, fapt pentru care s-au întocmit borderouri de achiziţie, în acest fel TVA colectată aferentă vânzărilor devine în totalitate TVA de plată.

Ca urmare a faptului că nu au putut fi identificate în totalitate facturile emise, baza de calcul folosită la stabilirea TVA-ului a fost cea cuprinsă în declaraţia 394, mai puţin în cazul vânzărilor către SC (S6) SRL (...), unde au fost luate în considerare încasările din sistemul bancar.

Instanţa a reţinut că infracţiunea prevăzută de art.8 alin.2 din Legea nr.241/2005 are ca şi conţinut obiectiv restituirea sau rambursarea la cererea debitorului următoarele sume: cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă, cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală, cele plătite ca urmare a unei erori de calcul, cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cele de rambursat de la bugetul de stat, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau alte organe competente potrivit legii, în condiţiile subiective ale stabilirii acestora cu rea credinţă de către debitor.

Se observă din dispoziţiile de mai sus că această infracţiune este însoţită, de regulă, de infracţiunile de evaziune fiscală, acestea constituind mijlocul de realizare a infracţiunii scop, respectiv determinarea sumei taxei, impozitului sau contribuţiei şi implicit, obţinerea nelegală de sume de bani de la bugetul general consolidat.

Pentru aceste motive instanţa a aplicat inculpatului (I2), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în forma prevăzută de art.9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005, o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

Pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută la art.8 alin.2 a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

Instanţa a reţinut ca lege penală mai favorabilă în temeiul art.5 Cod penal, legea penală veche, raportat la împrejurarea că faptele reţinute ar fi fost săvârşite de către inculpat au fost săvârşite în perioada 2007-2010 sub imperiul legii penale vechi care, atât în ceea ce priveşte regimul circumstanţelor atenuante, precum şi a modalităţii de individualizare a pedepsei sunt mai favorabile inculpatului.

Astfel, instanţa la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere:

a) – limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea specială;

b) – reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art.74 Cod penal constând în faptul că acesta s-a aflat la singurul contact cu legea penală, având de-a lungul procedurii penale o conduită sinceră de recunoaştere a faptelor săvârşite, manifestând regret pentru săvârşirea acestora;

c) – concluziile raportului de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul (...) din care instanţa a reţinut că susţinerea familială, menţinerea unei imagini pozitive în comunitatea apropiată, planurile sale de viitor ce au la bază mijloace legale de realizare, achitarea unei părţi din prejudiciul creat, precum şi faptul că este implicat în activităţi lucrative constante ce îi ocupă în mod dezirabil timpul, sunt argumente ce pot prefigura un viitor traiect social favorabil al inculpatului.

Pentru aceste considerente instanţa a dispus în temeiul art.86 indice 1 Cod penal suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86 indice 2 Cod penal.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul (I1) instanţa a reţinut vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.99 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005 sens în care a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

De asemenea, a reţinut vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.8 alin.2 din Legea nr.241/2005, infracţiune pentru care îi va aplica acestuia 3 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere:

a) – limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială,

b) – efectele circumstanţei atenuante reţinută de către instanţă, cea prev. de art.74 Cod penal,

c) – concluziile raportului de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul (...) care concluzionează că vasta activitate profesională a inculpatului, susţinerea din partea celor apropiaţi, precum şi conduita sa dezirabilă şi imaginea pozitivă de care beneficiază, duce la ideea că inculpatul deţine abilităţi sociale bine conturate dispunând de suficiente mijloace în vederea respectării normelor sociale general acceptate.

De asemenea, şi în ceea ce-l priveşte şi pe acest inculpat instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, reţinând ca lege penală mai favorabilă legea penală veche, atât sub aspectul aplicării şi conţinutului circumstanţelor atenuante, cât şi a modalităţii de individualizare a executări pedepsei.

Raportat la actul de sesizare al instanţei, s-a constatat că trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi a fost făcută cu solicitarea de a fi condamnaţi în baza textelor din legea specială, mai exact în condiţiile art.9 alin.3 din Legea nr.241/2005, aspect de care instanţa nu a ţinut cont, neaplicând acest text de lege pentru simplul fapt că, raportat la perioada în care cei doi inculpaţi au desfăşurat activitatea infracţională, respectiv 2007 – 2010, această prevedere legală care a agravat conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, a fost introdus în Legea nr.241/2005 prin Legea nr.50/2013 care a intrat în vigoare în martie 2013, nefiind astfel aplicabilă celor doi inculpaţi.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în temeiul art.25 alin.1 din Codul de procedură penală coroborat cu art.1349 Cod civil a dispus obligarea în solidar a celor doi inculpaţi la plata sumei totale de 2.552.752 lei constând în prejudiciu cauzat bugetului de stat cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente, în favoarea părţii civile Statul Român.

În baza art.393 raportat la art.249 Cod de procedură penală a menţinut sechestrul asigurător instituit de către procuror în cursul urmăririi penale.

În baza art.274 Cod de procedură penală a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apelul declarat

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul (I1), acesta solicitând la termenul de judecată din 21 iunie 2017 cu ocazia dezbaterii apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. nr. 151 din 24.10.2016 pronunţate de Tribunalul (...) şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul (...) apreciind că nu se poate realiza un control judiciar efectiv al hotărârii instanţei de fond întrucât aceasta nu este motivată. Susţine, în subsidiar, şi celelalte motive de apel depuse la dosar în scris.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Curtea a apreciat că instanţa are obligaţia de a motiva în fapt şi în drept hotărârea pronunţată atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.

În acest sens instanţa supremă a arătat că „motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de control judiciar elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidenţă datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea unei date concrete, fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată sau referirea explicită ori implicită la actele cauzei în general nu înseamnă a motiva” (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 656/2004,www.scj.ro).

În acelaşi sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale îi atribuie „instanţei” obligaţia de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi probelor părţilor (CEDO, hotărârea din 20 aprilie 2010, în cauza Boldea c. României, parag. 32 38).

Tot astfel, potrivit art. 31 din Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărâ¬rilor judecătoreşti se reţine că pentru a fi de calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justiţiabil şi de societate în general drept rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile şi al unei aprecieri convingătoare a faptelor, fiind executabilă. Justiţiabilul va avea atunci convingerea că a fost examinată cauza sa şi că a fost soluţionată corect şi societatea va percepe hotărârea ca pe un factor ce poate restabili pacea socială.

Curtea a constatat că prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată, ci s-a rezumat la a reproduce conţinutul rechizitoriului şi al declaraţiilor inculpaţilor şi martorilor audiaţi fără a prezenta niciun considerent din care să rezulte modul în care a apreciat că se impune adoptată soluţia pronunţată în cauză.

Astfel, hotărârea primei instanţe nu conţine nici un element de raţionament juridic apt să conducă la concluzia examinării efective a cauzei.

Curtea a constatat că din hotărârea primei instanţe nu rezultă:

a.o modalitate coerentă de determinare şi aplicare a legii penale mai favorabile. În această privinţă Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 Cod penal, a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând criteriul aprecierii in concreto. Prin urmare, instanţa nu a motivat opţiunea de a reţine încadrarea juridică a infracţiunilor potrivit legislaţiei în vigoare anterior datei de 01.02.2014;

b.care sunt actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunilor continuate de care sunt acuzaţi inculpaţii, numărul acestora şi data comiterii lor;

c.analiza tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii;

d.modalitatea concretă de comitere a actelor de participaţie penală de care sunt acuzaţi inculpaţii;

e.care sunt probele din care se poate reţine modul de comitere a fiecărei infracţiuni, mai exact pentru fiecare act material în parte, de care sunt acuzaţi inculpaţii;

f.analiza apărărilor formulate de fiecare inculpat în parte în scopul reţinerii sau înlăturării acestora, prin raportare la probele în acuzare;

g.modalitatea de determinare a cuantumului prejudiciului produs de inculpaţi prin comiterea faptelor de care sunt acuzaţi.

Aşadar, Curtea a constatat că singura contribuţie a judecătorului de la prima instanţă în redactarea considerentelor hotărârii s-a limitat la preluarea situaţiilor de fapt din cuprinsul rechizitoriului, a conţinutului declaraţiilor şi a minutei fără a analiza în baza unui raţionament juridic care sunt argumentele care impun soluţia pentru care acesta a optat.

Toate aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăţi efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de către instanţa de apel întrucât ar conduce la lipsirea inculpaţilor de un grad de jurisdicţie.

Curtea a apreciat că această situaţie creează o restrângere disproporţionată a dreptului la un proces echitabil care nu poate fi compensată prin analiza instanţei de control judiciar.

Deşi omisiunea primei instanţe de a motiva soluţia pronunţată nu constituie o cauză de nulitate absolută, astfel încât nu se încadrează ca atare printre motivele care pot atrage desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu art. 421 pct. (2) lit. b) Cod procedură penală, Curtea a constatat că soluţia se impune pentru a garanta respectarea atât a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cât şi a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală garantat de art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, potrivit art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale persoana declarată vinovată de o infracţiune are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau condamnării de către o jurisdicţie superioară.

Totodată, s-a constatat că situaţia din prezenta cauză nu se numără printre excepţiile prevăzute de art. 2 alin. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cu privire la care este suficientă existenţa unui singur grad de jurisdicţie: în cazul infracţiunilor minore (în cazul acestora, înlăturarea dublului grad de jurisdicţie trebuie prevăzut expres, or dispoziţiile art. 38 alin. 2 Cod de procedură penală nu exclud hotărârile cu privire la infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze din categoria celor fără drept de la exercitarea apelului), în cazul în care inculpatul a fost judecat în primă instanţă de cea mai înaltă jurisdicţie, ori a fost condamnat şi declarat vinovat ca urmare a unui apel împotriva achitării sale.

Chiar dacă apelul este o cale de atac integral devolutivă, instanţa de control judiciar având plenitudine de jurisdicţie şi putând reaprecia şi statua asupra vinovăţiei, acest efect al apelului nu echivalează cu a statua în primă şi ultimă instanţă asupra situaţiei de fapt în privinţa acţiunii penale şi civile, cu respectarea tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, apelul fiind în principal o cale de atac şi, prin urmare, presupunând în mod necesar realizarea controlului judiciar. Or, controlul judiciar nu poate fi realizat în concret în lipsa unei judecăţi efective în primă instanţă cu respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În situaţia în care Curtea ar analiza toate componente acţiunii penale şi civile din cauză pentru prima oară în apel, inculpatul nu ar avea acces la exercitarea controlului judiciar asupra acestei decizii, hotărârea fiind definitivă.

Faţă de cele de mai sus, Curtea, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 419 Cod de procedură penală, a admis apelul declarat de către inculpatul (I1), cu efect extensiv şi pentru inculpatul (I2), împotriva Sentinţei penale nr. 151/04.10.2016 a Tribunalului (...), pe care a desfiinţat-o în totalitate şi a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul (...), ţinând cont de considerentele prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare