Cesiunea creanțelor rezultate din contractele încheiate cu instituțiile publice

Se examinează acţiunea civilă formulată de reclamanta XX cu sediul în XX XX CUI XX - prin lichidator judiciar XX cu sediul în XX, în contradictoriu cu pârâta XX- PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna XX, pentru pretenţii.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de şedinţă, care învederează că reclamanta a depus la dosar înscrisuri: adresa nr.XX emisă de XX XX prin care s-a înaintat XX contratul de cesiune de creanţă din 19.01.2013 şi adresa XX prin care a înaintat XX contratul de cesiune de creanţă din 19.05.2014(filele 70-72).

Instanţa constată terminată cercetarea judecătorească şi, faţă de solicitarea reclamantei de judecare a cauzei „în lipsă”, rămâne în pronunţare asupra cererii de chemare în judecată.

TRIBUNALUL,

Prin cerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul XX, reclamanta XX a chemat în judecată pârâta XX-PRIN PRIMAR, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 458.078 lei cu titlu de preţ şi la plata penalităţilor în întârzierea plăţii preţului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului din 19.05.2014, a preluat toate drepturile în legătura cu creanţa în sumă de 458078 lei rezultată din contractul nr. XX, că facturile emise în baza contractului de execuţie au fost recunoscute de pârâtă, că creaţa împotriva pârâtei este certă, lichidă şi exigibilă şi se impune obligarea pârâtei la plată.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare şi a invocat excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Cu privire la excepţia prescripţiei, pârâta a arătat că pretenţiile reclamantei derivă din contractul încheiat la data de 31.10.2008, că facturile emise datează din 2008 şi 2009, acţiunea fiind făcută peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Pe fond pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că reclamanta nu a respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 146/2002, contractul de cesiune nefiind valid.

Prin încheierea din 28.02.2017, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Între pârâtă, în calitate de achizitor, şi XX, în calitate de executant, s a încheiat contractul de execuţie lucrări nr. XX. Contractul încheiat de pârâtă, în calitate de autoritate publică, este un contract de achiziţie publică în sensul art. 3 lit. f din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit acestui articol, contractul de achiziţie publică este contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul ori mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

La data de 26.07.2011, pârâta a confirmat obligaţia de plată în sumă de 521.403 lei faţă de executant.

La data de 19.01.2013, prin contract de cesiune de creanţă, XX a cesionat, către XX, toate drepturile în legătură cu creanţa în sumă de 458.078 lei faţă de XX. Această creanţă a fost cesionată de XX, la data de 19.05.2014, către XX, reclamanta din prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 9.1 din contractul de execuţie nr. XX, „Cesiunea totală sau parţială a obligaţiilor asumate prin contract se va putea face numai cu acordul achizitorului.”. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 6 ind. 1, alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2002, în forma în vigoare la dat încheierii contractului de cesiune de creanţă de către reclamantă, „Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate.”

Rezultă că atât contractul de lucrări cât şi actul normativ anterior indicat condiţionează cesionarea drepturilor de încasat de la instituţii publice de acceptul prealabil al instituţiei publice.

Cum în cauză reclamanta nu a făcut dovada acceptului pârâtei cu privire la cesionarea drepturilor de către executantul evidenţiat în contractul încheiat de autoritatea publică şi cum dispoziţia legală în acest sens este imperativă, instanţa va respinge acţiunea, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta XX cu sediul în XX XX CUI XX - prin lichidator judiciar XX cu sediul în XX, în contradictoriu cu pârâta XX- PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna XX, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul XX.

Domenii speta

Spete similare