Informaţii de interes public

Informaţii de interes public

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea apreciază criticile vizând caracterul de informaţie de interes public a valorii impozabile a unui imobil ca fiind neîntemeiate.

Sub acest aspect, se reţine că reclamantul a solicitat prin cererea înregistrată la pârâta Comuna să i se elibereze un certificat fiscal cu valoarea impozabilă a unui imobil, actul fiindu-i necesar la Judecătorie într-un dosar aflat pe rol.

Raportat la cuprinsul cererii, se reţine că informaţiile solicitate sunt referitoare la impozitul aferent unui imobil, aflat în proprietatea altei persoane fizice. Instanţa de control judiciar are în vedere prevederile art. 11 alin. 1 din OG nr. 92/2003 forma în vigoare la data formulării cererii – 16.12.2015, potrivit cărora funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.

Dispoziţiile art. 11 alin. 2 din OG nr. 92/2003, forma în vigoare la data formulării cererii – 16.12.2015,  statuează că informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise:

a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;

b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;

c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;

d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului în cauză;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

În cauză, nu sunt întrunite exigenţele legale privind comunicarea informaţiilor referitoare la impozit atât timp cât imobilul cu privire la care se solicită comunicarea valorii impozabile nu se află în proprietatea reclamanţilor şi nu s-a făcut dovada existenţei acordului scris al contribuabilului în cauză, conform art. 11 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003.

Întrucât reclamantul nu a invocat calitatea de contribuabil/succesor al contribuabilului, transmiterea informaţiilor nu este permisă în temeiul art. 11 alin. 3 din OG nr. 92/2003.

Conform art. 11 alin. 4 din OG nr. 92/2003 este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

Curtea observă că prin însăşi cererea de comunicare a informaţiilor de interes public se menţionează persoana fizică în proprietatea căreia se află imobilul a cărui valoare impozabilă se solicită a fi comunicată. În consecinţă, nici în temeiul art. 11 alin. 4 alin. 4 din OG nr. 92/2003 nu este permisă transmiterea informaţiilor cu caracter fiscal menţionate.

Faţă de cele expuse, raportat la dispoziţiile art. 11 din OG nr. 92/2003 privind secretul fiscal coroborate cu prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 544/2001, Curtea apreciază că nu sunt întrunite condiţiile legale privind comunicarea informaţiilor referitoare la impozitul aferent imobilului şi, în consecinţă, în temeiul art. 496 alin. 1 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

Prin cererea formulată la data de 04.01.2016, reclamanta a solicitat pârâtei Comuna, să-i comunice printr-un înscris care este parcela, respectiv tarlaua în care este amplasat imobilul înscris în registrul agricol pe numele unei persoane pentru care s-a eliberat certificat de moştenitor, datele fiindu-i necesare în dosarul Judecătoriei, cu menţiunea anexării unei copii a certificatului de moştenitor.

Prin adresă, pârâta Comuna comunică reclamantei faptul că nu îi poate comunica informaţiile solicitate întrucât nu a dovedit nicio calitate raportat la proprietar (relaţie de rudenie/procură) şi nici nu a făcut dovada existenţei vreunui dosar aflat pe rolul unei instanţe şi/sau a unei cereri exprese a instanţei de judecată; datele vor fi comunicate moştenitoarei în baza certificatului de moştenitor sau instanţei de judecată, la cererea expresă a acesteia.

 În temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din OG nr. 28/2008 privind registrul agricol, fiecare proprietate situată în extravilanul localităţilor, atât în cazul clădirilor, cât şi în cel al terenurilor, cu sau fără construcţii, se identifică prin denumirea parcelei, numărul topografic al parcelei/tarlalei/solei, acolo unde este posibil, sau prin denumirea locului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este cunoscută de localnici.

Conform art. 3 alin. 2 teza I din Ordinul 734/480/2015, toate datele din registrul agricol, atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic, au caracter de interes public.

Instanţa reţine că informaţiile solicitate de reclamantă – parcela, respectiv tarlaua în care este amplasat imobilul înscris în registrul agricol reprezintă conform art. 3 alin. (4) din OG nr. 28/2008 date de identificare a imobilului menţionat, având caracter de interes public, potrivit art. 3 alin. 2 teza I din Ordinul 734/480/2015.

Faţă de cele expuse, Curtea va admite, conform art. 496 alin. 1 C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă împotriva aceleaşi sentinţe.

Va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În temeiul art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 coroborat cu prevederile art. 3 alin. 2 teza I din Ordinul 734/480/2015, va obligă pârâta să comunice reclamantei numărul parcelei şi numărul tarlalei aferente imobilului în litigiu, pentru care s-a eliberat certificatul de moştenitor.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obligă pârâta, căzută în pretenţii, la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond/taxă judiciară de timbru.

Curtea apreciază ca inadmisibil petitul de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate şi până la executarea obligaţiilor. Sub acest aspect, se reţine că fiind incidente în cauză, în temeiul principiului specialia generalibus derogant, dispoziţiile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.

Prevederile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 544/2001 reprezintă o aplicare a dispoziţiilor de drept comun în materia executării obligaţiilor de a face. În acest sens, art. 906 C. proc. civ. enunţă că pentru neexecutarea obligaţiilor de a face sau de a nu face nu se pot acorda daune cominatorii.

Dispoziţiile normative anterior menţionate exclud stabilirea de daune cominatorii în sarcina autorităţii sau instituţiei publice obligate să furnizeze informaţiile de interes public solicitate, ci permit doar obligarea la plata de daune morale şi/sau materiale – daune nesolicitate în prezenta cauză.

În consecinţă, va menţine dispoziţia de respingere a celorlalte petite.

În temeiul art. 453 C. proc. civ, va respinge petitul de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere că potrivit rezoluţiei rezoluţie de la dosarul de recurs şi celor menţionate în încheierea de şedinţă din data de 29.11.2016, s-a constatat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. În temeiul art. 45 din OUG nr. 80/2013, recurenta are deschisă posibilitatea procedurală de a solicita restituirea taxei judiciare nedatorate.

Domenii speta

Spete similare