Contencios administrativ; Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

TRIBUNALUL SATU MARE - SECŢIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 571/CA/09.09.2015,

DEFINITIVĂ PRIN NERECURARE

Contencios administrativ; Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

În materia cererilor/petiţiilor persoanelor vătămate într-un  drept sau interes legitim, în situaţia în care autoritatea publică nu răspunde în termenul prevăzut de lege, tăcerea administraţiei poate fi sancţionată de către instanţa de contencios administrativ doar prin obligarea autorităţii publice să soluţioneze cererea sau să emită actul administrativ sub sancţiunea unei amenzi judiciare, cu plata de despăgubiri,  iar în cazul în care, deşi tardiv, autoritatea publică înţelege să respingă solicitările petentului, să nu recunoască dreptul/interesul legitim, răspunsul autorităţii publice poate fi solicitat a fi anulat, după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, în materia dreptului administrativ, ca de altfel şi în alte domenii ale dreptului material sau procesual, „tăcerea” administraţiei nu este sancţionată cu considerarea ca aprobată a unei cereri sau cu existenţa unui act administrativ  de respingere a cererii, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Extras hotărâre:

Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. de mai sus, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ … prin PRIMAR solicitând instanţei, ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să constate caracterul nelegal al refuzului pârâtei de a-i comunica informaţiile de interes public expres solicitate prin adresa nr. 3256/02.06.2015, să oblige pârâta să îi comunice informaţiile publice solicitate prin adresa nr. 3256/02.06.2015, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată solicitate.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată următoarele:

Reclamantul deţine şi funcţia de …, astfel că a depus la registratura UAT … cererea nr.3256 din 02.06.2015 prin care a solicitat să i se comunice copii a actelor şedinţei Consiliului Local … din data de 21.05.2015 şi 29.05.2013

Întrucât nu a primit răspuns, reclamantul a depus plângerea înregistrată sub nr.3911/06.07.2015 după ce la data de 28.06.2015 a transmis pe adresa de mail a UAT … o solicitare cu conţinut similar cu scopul soluţionării amiabile a situaţiei.

Subliniază că potrivit art.42 alin.1 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, şedinţele consiliului local sunt publice. iar potrivit art.42 alin.7, în termen de 3 zile de la şedinţa consiliului local secretarul unităţii are obligaţia afişării la sediul primăriei a procesului verbal sau pe pagina de internet.

Faţă de cele de mai sus, solicită admiterea acţiunii şi în condiţiile art.7 alin.3 din Legea 544/2001, art.15 din HG 123/2002 să se dispună obligarea pârâtei la comunicarea către reclamant în forma solicitată a informaţiilor publice solicitate.

Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând acţiunea reclamantului prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, a apărărilor pârâtei, a stării de fapt rezultate din probele administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul găseşte că  acţiunea reclamantului este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea privind comunicarea informaţiilor de interes public adresată pârâtei sub nr. 3256/02.06.2015 reclamantul a solicitat unităţii administrativ teritoriale pârâte, prin primarul şi secretarul acesteia să îi comunice în baza prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, a Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi a Legii nr. 215/2001, comunicarea copiilor certificate conform cu originalul după actele şedinţei Consiliului Local … din data de 21.05.2015 şi după actele şedinţei ordinare din 29.05.2015.

Autoritatea publică pârâtă nu a comunicat petentului vreun răspuns la această cerere privind modul de soluţionare a acesteia (de ex.:clasare pentru neindicarea în concret a informaţiei solicitate, solicitarea unor clarificări privind temeiul de drept al cererii, solicitarea unor taxe pentru eliberarea copiilor solicitate, respingerea sau admiterea acestei cereri, etc.) nici în termenul de 10 zile reglementat de dispoziţiile Legii nr. 544/2001 indicată în principal de către petent, nici în termenul general de 30 de zile reglementat de celelalte acte normative indicate în mod generic în cuprinsul cererii.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, „în sensul prezentei legi:

 a) prin autoritate sau instituţie publica se înţelege orice autoritate ori instituţie publica ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie naţională, precum şi orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităţi publice centrale ori locale şi la care statul roman sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar;

 b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezulta din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”, iar potrivit art. 5 şi art. 111 din acelaşi act normativ, „fiecare autoritate sau instituţie publica are obligaţia sa comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:

a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;

b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audiente al autorităţii sau instituţiei publice;

c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;

f) programele şi strategiile proprii;

g) lista cuprinzând documentele de interes public;

h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se considera vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate”;

„Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţii publice.”

De asemenea, potrivit art. 6, art. 7, art. 9 alin. 1, din acelaşi act normativ, “orice persoana are dreptul sa solicite şi sa obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.

Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:

a) autoritatea sau instituţia publica la care se adresează cererea;

b) informaţia solicitată, astfel încât sa permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public;

c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicita primirea răspunsului”; „autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenta solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”;

„În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.”

De asemenea, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „orice persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată”,  iar potrivit art. 2 lit. h din acelaşi act normativ, „h) nesoluţionare in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”.

Potrivit art. 18 din Legea privind contenciosul administrativ, „(1) instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

(4) Atunci când obiectul acţiunii in contencios administrativ îl formează un contract administrativ, in funcţie de starea de fapt, instanţa poate:

a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;

b) obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;

d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;

e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale si morale.”

În practica constantă a instanţelor de contencios administrativ s-a statuat că, în materia cererilor/petiţiilor persoanelor vătămate într-un  drept sau interes legitim, în situaţia în care, ca şi în speţa de faţă, autoritatea publică nu răspunde în termenul prevăzut de lege, tăcerea administraţiei poate fi sancţionată de către instanţa de contencios administrativ doar prin obligarea autorităţii publice să soluţioneze cererea sau să emită actul administrativ sub sancţiunea unei amenzi judiciare, cu plata de despăgubiri,  iar în cazul în care, deşi tardiv, autoritatea publică înţelege să respingă solicitările petentului, să nu recunoască dreptul/interesul legitim, răspunsul autorităţii publice poate fi solicitat a fi anulat, după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, în materia dreptului administrativ, ca de altfel şi în alte domenii ale dreptului material sau procesual, „tăcerea” administraţiei nu este sancţionată cu considerarea ca aprobată a unei cereri sau cu existenţa unui act administrativ  de respingere a cererii, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Faţă de cele de mai sus, constatând că pârâtul nu a soluţionat cererea formulată de reclamant în termenele, condiţiile şi forma prevăzute de dispoziţiile legale invocate ca temei de drept al cererii adresate acesteia de către petent, în lipsa unei manifestări exprese de voinţă din partea autorităţii publice pârâte, reţinând faptul că instanţa nu are posibilitatea de a cenzura decât incidental legalitatea „nesoluţionării cererii în termen legal” , aceasta a apreciat că acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant este parţial întemeiat, motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) Cod de procedură civilă, art. 8, 10, 18 din Legea nr.554/2004 aceasta urmează a fi admisă în parte în sensul obligării autorităţii publice pârâte să formuleze un răspuns scris la cererea adresată acesteia de către reclamant sub nr. 3256/02.06.2015, fără obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant acestea nefiind justificate, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare