Apel. Obligație de a face

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Apel. Obligație de a face

- art. 202 alin. 21 și art. 204 alin. 4 și 5 din Legea nr. 31/1990

- art. 21 și art. 22 din Legea nr. 26/1990

- art. 480 Cod procedură civilă

Obligația de a solicita efectuarea înregistrărilor în Registrul comerțului aparține cesionarului părților sociale și nu cedentului care și-a pierdut calitatea de asociat și administrator.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 284 din 21 septembrie 2021

Prin Sentința nr. (...)/LP/08.02.2021, Tribunalul (...) a respins cererea formulată de reclamantul (R), CNP (...), cu domiciliul procesual ales în (...), în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (...), (P2), CNP (...), domiciliat în Suedia, 23134 Trellebord, Engelbrektsg, nr. (...), prin curator av. (...), cu sediul în (...) și SC (P3) SRL, cu sediul în (...), având ca obiect obligație de a face și acțiune în constatare.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, coroborat cu art. art. 2 pct. 2 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public și Uniunea Națională a Barourilor din România, privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară, a obligat reclamantul să plătească curatorului avocat (...) suma de 940 lei, reprezentând onorariu curator.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit datelor furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul (...), reclamantul (R) figurează în prezent ca asociat unic și administrator cu puteri depline al societății (P3) SRL, deținând o cota de participare la beneficii și pierderi de 100%.

Prin cererea de depunere și menționare acte nr. (...)/18.02.2011, reclamantul a solicitat menționarea în Registrul Comerțului a Actului adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...) prin care asociatul unic (R) a cesionat toate părțile sociale pe care le deținea în cadrul societății (P3) SRL, către (P2), a fost desemnat administrator al societății pârâtul, a fost schimbat sediul social al societății și a fost completat obiectul de activitate cu activități codificate CAEN cu codurile 3612, 3613, 3614, 3615, 3166 și 3617.

Reclamantul nu a depus alături de Actului adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...) actul constitutiv actualizat, în concordanță cu dispozițiile art. 117 alin. 1 din Normele Metodologice din 10 octombrie 2008 privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008, aplicabile în cauză.

Art. 117 alin. 1 prevede că, „(1) După fiecare modificare a actelor constitutive, pentru înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, administratorul, consiliul de administrație, respectiv directoratul va depune, odată cu depunerea actului prevăzut la art. 115, după caz, la registrul comerțului actul constitutiv actualizat.

Pe de altă parte, se solicită menționarea în Registrul Comerțului a modificării obiectului de activitate.

Activități codificate CAEN cu codurile 3612, 3613, 3614, 3615, 3166 și 3617 se regăseau în nomenclatorul valabil la data întocmirii actului adițional, respectiv anul 2002, dar acesta a suferit modificări.

Urmare a Ordinului INS nr. 337/2007, privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională, obiectul de activitate al societății nu poate fi completat cu activitățile prevăzute în actul adițional mai sus menționat, acestea regăsindu-se în vechiul nomenclator CAEN.

În ce privește schimbarea sediului social al societății potrivit art. 119 din Ordinul nr. 2594/C/2008, “cererea de înregistrare a mențiunii privind schimbarea sediului social va fi însoțită, pe lângă înscrisurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. b) și e) și la art. 115, de certificatul de înregistrare în original și de dovezile privind plata taxelor legale și timbrul judiciar, în original”.

Astfel, în concordanță cu dispozițiile art. 69 lit. b) și e), reclamantul trebuia să depună alături de actul de schimbare de sediu și b) documentul care atestă drepturile de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social și/sau de sedii secundare, precum: extras de carte funciară, în termen de valabilitate la depunere, dar nu mai vechi de 30 de zile, contract de vânzare-cumpărare, contract de donație în formă autentică, certificat de moștenitor, act notarial de ieșire din indiviziune sau de delimitare a proprietății, hotărâre judecătorească definitivă privind proprietatea sau folosința/uzufructul, hotărâre judecătorească definitivă de ieșire din indiviziune, proces-verbal de recepție a construcției, act de adjudecare a imobilului vândut în cadrul executării silite; contract de schimb, contract de închiriere (înregistrat la administrația finanțelor publice, pentru cel încheiat între persoane fizice și persoane juridice; neînregistrat la administrația finanțelor publice, pentru cel încheiat între persoane juridice), contract de subînchiriere, contract de concesiune, contract de leasing imobiliar, contract de comodat, contract de uz, contract de uzufruct, certificat de rol fiscal/rol agricol în termen de valabilitate sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosință, la alegerea solicitantului. Extrasul de carte funciară și certificatul de rol fiscal/rol agricol se depun în original, celelalte documente urmând a fi depuse în copie certificată de parte sau în copie legalizată. În cazul în care imobilul este deținut în coproprietate, se vor prezenta, după caz, și acordul coproprietarilor, acordul asociației de proprietari, acordul vecinilor direct afectați cu privire la schimbarea destinației de locuință a spațiului respectiv, în original, respectiv, e) declarația-tip pe propria răspundere privind autorizarea funcționării, în original, semnată de asociați sau de reprezentanții legali ai societății.

Reclamantul nu a depus aceste înscrisuri.

Pentru toate aceste considerente, cererea reclamantului este neîntemeiată și a fost respinsă.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, coroborat cu art. art. 2 pct. 2 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public și Uniunea Națională a Barourilor din România, privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară, a obligat reclamantul să plătească curatorului avocat (...) suma de 940 lei, reprezentând onorariu curator.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel (R), prin care a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință obligarea intimatului pârât (P2) să înregistreze la Registrul Comerțului (...) actul adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...) și celelalte acte subsecvente, iar în condițiile de refuz să fie obligat să facă înregistrarea actului modificator intimata pârâtă ORC (...).

De asemenea, a solicitat a se constata că începând cu data de 01.10.2002 apelantul reclamant nu mai are nicio răspundere de fapt și de drept în ceea ce privește administrarea societății SC (P3) SRL, ca urmare a revocării sale din funcția de administrator, conform Actului Adițional de modificare a actelor constitutive ale societății SC (P3) SRL având încheierea de dată certă nr. (...)/01.10.2002 de către BNP (...), cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat că prin Actul Adițional de modificare a actelor constitutive ale societății SC (P3) SRL având încheierea de dată certă nr. (...)/01.10.2002 de către BNP (...) respectiv Procesul verbal al adunării generale a asociaților SC (P3) SRL sub semnătură privată încheiat în data de 01.10.2002 asociatul unic al intimatului (R) au cesionat toate cele 20 de părți sociale, reprezentând 100% din capitalul social al S.C. (P3) S.R.L. către cesionarul intimatului pârât (P2), acesta din urmă devenind asociat unic al acestei societăți. De asemenea, prin aceleași acte, părțile semnatare au hotărât numirea în funcția de administrator al societății S.C. (P3) S.R.L. pe asociatul unic cesionar, intimatul pârât (P2).

Intimatul pârât (P2), în calitatea sa de unic asociat și administrator al S.C. (P3) S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația legală, prevăzută de art. 204 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată în ceea ce privește menționarea în registrul comerțului a actului adițional și a Procesului verbal al adunării generale de cesiune părți sociale și numire administrator.

Potrivit mențiunii înscrise actul adițional face parte integrantă din actele constitutive ale societății pe care îl modifică corespunzător.

A arătat că deși au trecut 17 ani de la cesiunea intervenită, intimatul pârât (P2) nici până în prezent nu a înscris în registrul comerțului actele prin care i s-a cesionat firma.

Apelantul a considerat că intimatul pârât (P2) avea obligația de a depune la Registrul Comerțului (...) pentru înregistrare actul adițional de transmitere a părților sociale, actul constitutiv actualizat cu datele de identificare ale noilor asociați conform art. 203 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

A precizat că începând cu data de 01.10.2002 a transmis toate bunurile ce reprezintă activul patrimonial dar și pasivul. Prin realizarea acordului și predarea bunurilor a operat transferul dreptului, iar intimatul a dobândit calitatea de asociat unic și administrator cu toate drepturile și obligațiile aferente.

Apelantul a învederat instanței că intimatul căruia i-a cesionat societatea nu este de găsit și nu poate nimeni semna în locul acestuia, iar toate actele societății sunt la acesta.

A invocat prevederile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, art. 22 din același act normativ și art. 204 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

Față de dispozițiile legale mai sus citate, se poate reține faptul că intimatul pârât (P2), în calitate de administrator al S.C. (P3) S.R.L., conform actului adițional nr. (...)/01.10.2002 și a Procesului verbal al adunării generale a asociaților, nu și-a îndeplinit obligația legală de a efectua mențiunile la ORC de pe lângă Tribunalul (...) cu privire la cesiunea părților sociale și numirea noului administrator al societății.

Intimatul pârât era singurul care avea obligația să depună actele la registrul comerțului, deoarece conform art. 5 din Legea 31/1990 era nevoie de specimenul de semnătură al acestuia, acesta devenind după cesionare administrator.

A mai arătat faptul că în aceeași dată, respectiv 01.10.2002, s-a semnat procesul verbal între fostul administrator – apelantul reclamant din prezenta cauză și noul administrator, respectiv intimatul (P2) prin care apelantul reclamant i-a predat intimatului documentele contabile în original, actele constitutive ale societății, precum și bunurile acesteia.

De asemenea, a menționat faptul că la data cesionării părților sociale, societatea, conform certificatului fiscal emis de ANAF (...), nu avea datorii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 468 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 31/1990, art. 131 alineat 4 din Legea nr. 31/1990, art. 204 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

La data de 19.05.2021, față de apelul declarat în prezenta cauză, intimatul (P2) prin curator avocat (...) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea Sentinței civile nr. (...)/LP/2021, pronunțată de Tribunalul (...), în dosarul nr. (...)/20J9, ca legală și temeinică.

În apărare, a considerat că instanța dc fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a depus alături de Actul adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...) actul constitutiv actualizat, astfel cum prevede art. 117, alin. 1 din Normele Metodologice din 10 octombrie 2008, în ce privește modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008.

Pe lângă acestea, pentru înregistrarea altor mențiuni de schimbare, erau necesare și alte acte, pe care Registrul Comerțului le-a solicitat, dar apelantul a omis să le depună. Astfel, inclusiv Registrul Comerțului, a arătat prin notele scrise depuse la dosarul de fond, că reclamantul deține pârghiile necesare pentru actualizarea datelor societății, de altfel, reclamantul a depus eforturi în acest sens, în anul 2011, însă din cauza faptului că nu a depus toate actele solicitate, cererea sa a rămas în nelucrare.

Mai mult, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, conform art. 22 alin. 2 din Legea 26/1990 „înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării”, în acest sens, a considerat că reclamantul are posibilitatea de a înregistra la Registrul Comerțului modificările intervenite în actul constitutiv al societății.

Reclamantul avea și are la dispoziție o cale administrativă prin care poate clarifica această situație, ceea ce face ca prezenta acțiune în constatare să fie inadmisibilă, conform art. 35 din Codul de procedură civilă.

Prin notele scrise depuse la data de 17.06.2021, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat să se dispună obligarea pârâtului (P2) să înregistreze la Registrul Comerțului (...) actul adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...) și celelalte acte subsecvente, iar în condițiile de refuz să fie obligată să facă înregistrarea actului modificator pârâta ORC (...), să se constate că începând cu data de 01.10.2002 reclamantul nu mai are nicio răspundere de fapt și de drept în ceea ce privește administrarea societății (P3) SRL, ca urmare a revocării sale din funcția de administrator.

În fapt, s-a arătat că, conform actelor aflate la dosarul societății arhivat la ORC figurează ca unic și administrator cu puteri depline al societății (P3) SRL, dl. (R) deținând cota de participare la beneficii și pierderi de 100%.

Referitor la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului (P2) să înregistreze la Registrul Comerțului (...), actul adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...) și celelalte acte subsecvente, iar în condițiile de refuz să fie obligată să facă înregistrarea actului modificator pârâta ORC (...), a arătat următoarele:

Conform art. 131 alin. 2 din Normele Metodologice din 10 octombrie 2008 privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008 pentru înregistrarea mențiunilor privind transmiterea părților sociale ca efect al hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a încuviințat retragerea ori prin care s-a dispus excluderea unor asociați, solicitantul va atașa această hotărâre la cererea de înregistrare.

În acest sens, Oficiul Registrului Comerțului va putea înregistra mențiunile privind retragerea reclamantului din calitatea de asociat și încetarea calității de administrator al (P3) SRL doar în cazul în solicitantul va depune în acest sens o cerere de înregistrare a hotărârii judecătorești definitive.

De asemenea, la cererea de înregistrare vor trebui atașate actul constitutiv actualizat, și dovezile privind plata tarifului legal, respectiv tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

În cazurile în care prin hotărârea judecătorească nu se dispune și cu privire la situația aporturilor la capitalul social al asociaților/acționarilor rămași în societate, la cerere se vor anexa, după caz, hotărârea adunării generale a asociaților/acționarilor rămași în societate (original) sau actul adițional modificator (original), din care să rezulte noua repartizare a aporturilor asociaților/acționarilor la capitalul social (valoare totală, numai părți sociale, cota de participare la beneficii și pierderi), actul constitutiv actualizat, declarația pe propria răspundere a asociatului unic sau după caz a noilor administratori din care să rezulte că îndeplinesc condițiile legale pentru deținerea acestor calități (original).

În ce privește schimbarea sediului social al societății, a învederat instanței că potrivit art. 119 din actul normativ mai sus menționat “cererea de înregistrare a mențiunii privind schimbarea sediului social va fi însoțită, pe lângă înscrisurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. b) și e) și la art. 115, de certificatul de înregistrare, în original, și de dovezile privind plata taxelor legale și timbrul judiciar, în original”.

În continuare, a invocat art. 161 (1) din Normele Metodologice din 10 octombrie 2008 privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008.

A mai arătat că prin cererea de depunere și menționare acte nr. (...)/18.02.2011, dl. (R) a solicitat menționarea în registrul comerțului a actului adițional autentificat sub nr. (...)/01.10.2002 de BNP (...), fără a solicita ulterior publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a și înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului.

Urmare a Ordinului INS nr. 337/2007, privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională, obiectul de activitate al societății nu poate fi completat cu activitățile prevăzute în actul adițional mai sus menționat, acestea regăsindu-se în vechiul nomenclator CAEN.

Totodată, în raport cu competențele stabilite în sarcina oficiilor registrelor comerțului, aceste instituții au doar calitatea de organe de executare asigurând, prin înregistrările în registrul comerțului, opozabilitatea actelor și faptelor comercianților.

Așa fiind, din redactarea menționată, rezultă faptul că opozabilitatea față de oficiul registrului comerțului a hotărârilor judecătorești prin care se dispune efectuarea de înregistrări în registrul comerțului, nu se asigură prin participarea procesuală a acestora, ci rezultă ex lege.

În drept, și-a întemeiat susținerile pe prevederile Codului de procedură civilă, Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe dispozițiile OUG nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului, aprobată prin Legea nr. 84/2010, modificată prin OUG nr. 85/2010.

Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, Curtea a reținut că apelul este fondat, sub următoarele aspecte:

Potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de fond, reclamantul din prezenta cauză – în calitate de cedent, a încheiat cu pârâtul de rândul 2 – în calitate de cesionar, “Actul adițional de modificare a actelor constitutive ale societății S.C. (P3) S.R.L.”, cu încheierea de dată certă nr. (...)/01.10.2002 dată de notarul public (...), prin care cedentul a cesionat totalitatea părților sociale deținute în societate în favoarea pârâtului, care a devenit astfel unic asociat. De asemenea, s-a prevăzut și radierea reclamantului din funcția de administrator al societății, concomitent cu dobândirea acestei funcții de către pârât. Părțile au mai convenit schimbarea sediului societății din (...) în localitatea (...), cât și completarea obiectului de activitate al societății, obiectul principal fiind Producția mobilierului pentru birou și magazine, cod CAEN 3612.

Rezultă din actul adițional că, acesta vizează mai multe modificări, care trebuiau operate în registrul comerțului, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 4 și 5 din Legea 31/1990 și art. 21 din Legea 26/1990. Astfel, potrivit art. 204 alin. 4 și 5 din Legea 31/1990, după fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul vor depune la registrul comerțului actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul încheierii judecătorului-delegat, cu excepția situațiilor stipulate la art. 223 alin. (3) și la art. 226 alin. (2), când înregistrarea va fi efectuată pe baza hotărârii definitive de excludere sau de retragere; oficiul registrului comerțului va înainta din oficiu actul modificator astfel înregistrat și o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă “Monitorul Oficial”, spre a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societății.

De asemenea, art. 21 lit. a) și h) din Legea 26/1990, impune înregistrarea în registrul comerțului a oricărui act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului, precum și a oricărei modificări privitoare la acte, fapte și mențiuni înregistrate.

Prima instanță a reținut în mod greșit că, obligația de solicita efectuarea înregistrărilor care se impuneau în registrul comerțului revenea reclamantului, în calitatea sa de cedent al părților sociale și fost administrator al societății.

Dimpotrivă, atât raportat la dispozițiile legale care vor fi arătate în continuare, cât și la înscrisurile aflate în dosarul cauzei, o atare obligație revenea pârâtului, în calitatea sa de cesionar al părților sociale și administrator al societății.

Astfel, art. 204 alin. 4 din Legea 31/1990 evocat anterior, face referire expresă la obligația administratorilor de a depune la registrul comerțului actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările.

De asemenea, art. 22 alin. 1 din Legea 26/1990 prevede că, comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21 în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare. Or, în condițiile în care, administratorul reprezintă societatea, obligația pusă de lege în sarcina comerciantului nu poate fi îndeplinită decât prin administrator.

Totodată, art. 117 din Ordinului nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, după fiecare modificare a actelor constitutive, pentru înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, administratorul, consiliul de administrație, respectiv directoratul va depune, o dată cu depunerea actului adițional, și actul constitutiv actualizat.

În aceste condiții, cum reclamantul și-a pierdut prin actul de cesiune, orice prerogativă în cadrul societății, nemaifiind nici asociat, și nici administrator, obligația de a solicita înregistrarea în registrul comerțului a tuturor mențiunilor decurgând din actul adițional la actul constitutiv revenea pârâtului, care prin acest act a dobândit atât calitatea de asociat, cât și pe cea de administrator.

Faptul că, reclamantul a solicitat, totuși, în anul 2011 menționarea în registrul comerțului a actului adițional, cerere care i-a fost admisă prin rezoluția nr. (...)/21.02.2011 a ORC de pe lângă Tribunalul (...), nu poate determina respingerea cererii acestuia de obligare a pârâtului la înregistrarea în registrul comerțului a actului adițional, în condițiile în care, operațiunea de cesiune a părților sociale parcurge două etape, una de menționare a depunerii actului adițional (realizată de reclamant) și a doua de înregistrare efectivă a cesiunii, care presupune depunerea unor înscrisuri care nu erau în posesia reclamantului, astfel că, acesta nu putea continua finalizarea procedurii de cesiune.

Potrivit prevederilor art. 202 alin. 21 din Legea 31/1990 (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), hotărârea adunării asociaților de cesiune a părților sociale se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. După verificarea acesteia și a formularelor relevante, Registrul Comerțului comunică hotărârea AGA către Monitorul Oficial, spre a fi publicată. Mai mult, potrivit alin. 22 al aceluiași articol, hotărârea cu privire la cesiune va fi transmisă de către Oficiul Registrului Comerțului de îndată, pe cale electronică, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București.

Persoanele interesate, în speță organele fiscale și creditorii sociali, dar și „orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale” beneficiază de un termen de 30 de zile din momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a, pentru a formula „o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale”.

Transmiterea părților sociale va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului de opoziție, respectiv 30 de zile, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia.

În prima etapă a menționării în registrul comerțului a actului de cesiune, ceea ce trebuie depus la ORC este doar cererea de depunere și menționare acte și actul modificator al actului constitutiv, respectiv hotărârea adunării generale a asociaților în original.

După expirarea termenului de 30 de zile de la momentul publicării hotărârii AGA în Monitorul Oficial, se inițiază etapa a doua, care reprezintă și ultima cerință în vederea transferării părților sociale și al realizării publicității prevăzute de legea română pentru societățile comerciale. Această etapă presupune depunerea unui set de acte, respectiv: cererea de înregistrare, dovada publicării hotărârii adunării generale a asociaților, actul modificator al actului constitutiv, respectiv hotărârea adunării generale a asociaților, actul constitutiv actualizat, în original, copii certificate de pe actele de identitate ale persoanelor fizice care dobândesc calitatea de asociați, declarațiile date pe proprie răspundere de către asociatul unic/noii asociați care prin cesiune au dobândit părți sociale, precum si declarații pentru noii administratori din care să rezulte că îndeplinesc condițiile legale pentru deținerea acestor calități (original), declarații specimen de semnătură pentru noii administratori; dovezile privind plata tarifului legal.

Or, această a doua etapă nu putea fi realizată de reclamantul cedent, care nu mai avea nici o calitate în cadrul societății, ci doar de către pârât, cu atât mai mult cu cât, la momentul perfectării actului adițional, acestuia îi fuseseră predate toate documentele privind activitatea societății.

Raportat la aceste considerente, se impune admiterea primului capăt de cerere din acțiunea formulată, privind obligarea pârâtului (P2) să înregistreze în Registrul Comerțului actul adițional de modificare a actelor constitutive ale societății SC (P3) SRL.

În ceea ce privește solicitarea ca, în caz de refuz al pârâtului, să fie obligată pârâta ORC de pe lângă Tribunalul (...) să efectueze înregistrarea actului modificator, Curtea a respins acest capăt de cerere, întrucât din prevederile Ordinului nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, rezultă că, efectuarea înregistrărilor actului adițional la actul constitutiv al societății nu poate fi efectuată în lipsa unor înscrisuri expres prevăzute de lege (pentru înregistrarea mențiunilor privind sediul social - art. 119 și urm., pentru înregistrarea mențiunilor privind modificarea obiectului de activitate - art. 129-130, pentru înregistrarea mențiunilor privind schimbarea membrilor organelor de administrare și/sau conducere și de control – art. 161 și urm.)

Or, în lipsa înscrisurilor necesare, nu se poate impune Oficiului Registrului Comerțului să efectueze înregistrările respective. Această instituție îndeplinește funcția de efectuare a publicității legale a persoanelor fizice și juridice înregistrate, precum și a actelor lor.

În această situație, punându-se în sarcina pârâtului obligația de a efectua înregistrările necesare, neexecutarea acestei obligații dă naștere dreptului reclamantului de a pune în executare această obligație într-una din formele prevăzute de Codul de procedură civilă.

S-a impus a fi respins, de asemenea, și capătul de cerere de a se constata că, începând cu data încheierii actului adițional, reclamantul nu mai are nici o răspundere în ceea ce privește administrarea societății, întrucât, prin raportare la prevederile art. 35 Cod procedură civilă, nu se poate cere decât constatarea existenței sau inexistenței unui drept determinat. Or, solicitarea reclamantului nu se încadrează în această ipoteză.

De asemenea, există și posibilitatea ca reclamantul să fi continuat să exercitate funcția de administrator și după încheierea actului adițional, întrucât există și instituția administratorului de fapt, iar nu doar a celui de drept, astfel încât, și din această perspectivă, acest capăt de cerere nu poate fi primit.

Pe de altă parte, prin această solicitare, reclamantul vizează raporturile juridice cu terții, respectiv faptul că, acesta nu mai reprezintă societatea, în calitate de administrator, de la data încheierii actului adițional. Or, încheierea în anul 2002 a actului adițional la actul constitutiv al societății, nu are efect de opozabilitate față de terți. Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea 26/1990, înregistrările în registrul comerțului sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României partea a IV-a. Așadar, doar prin înregistrarea actului adițional în registrul comerțului se poate realiza publicitatea și opozabilitatea față de terți a mențiunilor înregistrate. Or, chiar în condițiile în care pârâtul avea obligația de a solicita înregistrarea actului adițional, nu se poate omite faptul că, reclamantul a stat totuși în pasivitate de la data încheierii actului adițional – 2002 și până în anul 2011, când a solicitat menționarea actului adițional, iar acțiunea în instanță a fost demarată după nu mai puțin de 17 ani de la data încheierii actului adițional.

Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă a fost admis apelul și schimbată în totalitate sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii.

În temeiul art. 2 alin. 1 lit. l) și alin. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, a stabilit onorariul curatorului special – avocat (...) în cuantum de 940 lei pentru prima instanță și 940 lei pentru apel, care se va avansa din bugetul statului.

De asemenea, raportat la culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 49 alin. 1 teza a II-a și alin. 2 din OUG 80/2013, a obligat intimatul pârât (P2) să plătească statului suma de 1880 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu curator special.

Domenii speta

Spete similare