Contestatie la executare

Dosar nr. ……………..

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SENTINŢA PENALĂ NR. 39

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2017

PREŞEDINTE : …………….

GREFIER  : ………

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror  …… …….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind pronunţarea asupra contestaţiei la executare formulată de contestatorul - condamnat V. S., privind sentinţa penală nr. 31 din 14.11.2016 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. 1369/119/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov.

Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 al. 1 C.pr.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa contestatorului – condamnat V. S..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2017, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

T R I B U N A L U L

Asupra contestaţiei la executare de faţă.

Constată că, prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă la data de 10 iulie 2017, sub nr. 1121/119/2017, condamnatul V. S., născut la data de ………… în mun. ………. CNP ……….., fiul lui J. şi A., domiciliat în com. ………, jud. Covasna, în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul de avocat I. I., din mun. Braşov, …………, prin apărătorul său ales, în temeiul art. 598 al. 1 lit. c şi d C.pr.pen., a solicitat admiterea contestaţiei la executare, constatarea nelegalităţii sentinţei penale nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă, astfel cum a fost modificată, prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală, privind aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C.pen.), ca urmare a existenţei a două hotărâri judecătoreşti, una pe legea veche (sentinţa penală nr. 135/27.05.2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă la 10.06.2016 prin nerecurare) cu pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv cea de-a doua din 14.11.2016, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile în care, potrivit art. 44 al. l Cod penal privind pluralitatea intermediară, se aplică regula concursului de infracţiuni mai favorabilă condamnatului şi reindividualizarea pedepsei aplicate.

În motivarea contestaţiei, condamnatul V. S. a arătat în esenţă faptul că, prin sentinţa penală nr. 31/14.11.2016 Tribunalul Covasna, în temeiul art. 290 al. l C.pen., cu aplicarea art. 44 al.1 C.pen., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani de închisoare şi în baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 al. l C.pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de l an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 135/27.05.2013  a Judecătoriei Sf. Gheorghe şi s-a dispus "executarea acesteia alăturat pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de dare de mită”, astfel că cele două pedepse s-au cumulat aritmetic, în consecinţă el se află în executarea pedepsei de 3 ani de închisoare.

În continuare, s-a arătat că, potrivit art. 598 al. l lit. d C.pr.pen., celui condamnat i se deschide calea contestaţiei la executare când există o cauză de micşorare a pedepsei, iar potrivit art. 598 al. l lit. c. C.pr.pen., când există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Astfel, s-a arătat că, după cum rezultă din reproducerea sentinţei primei instanţe şi examinarea deciziei instanţei de apel, acestea nu au dat eficienţă şi nu au pus în dezbaterea contradictorie a părţilor aspectele legate de existenţa a două hotărâri judecătoreşti ce erau supuse, potrivit pluralităţii intermediare, regulilor concursului de infracţiuni, respectiv regulii generale de aplicare a legii mai favorabile, instituit de art. 5 din Codul penal, potrivit căruia se aplică legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Ori, în cauză trebuiau puse în aplicare, potrivit regulilor concursului, două pedepse pronunţate sub imperiul a două legi penale, respectiv, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 135/27.05.2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă, şi pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin  sentinţa penală nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.

Astfel, după constatarea existenţei celor două pedepse, se impunea constatarea existenţei a două legi ce impuneau aplicarea legii în timp, respectiv faptul că în această situaţie, se dă eficienţă principiului legii mai blânde. Însă, se arată că instanţele de judecată nu au soluţionat astfel cauza de unde incidentul la executare şi ca urmare a regulilor concursului de infracţiuni, ca urmare a revocării, aplicând criteriul dat de art. 5 Cod penal, se impunea să se dea eficienţă art. 34 din Cod penal sin 1969, care dispune că ”se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor" (regula concursului vechi).

Contestatorul a arătat că, după cum rezultă din sentinţă şi decizie, ca urmare a revocării, respectiv cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.pen., i s-a stabilit pedeapsa de 2 ani, într-un singur timp, şi ca urmare a revocării beneficiului suspendării s-a făcut cumulul între pedeapsa de 2 ani şi cea de 1 an închisoare.

Condamnatul a arătat că, procedând astfel i s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi chiar a interpretării obligatorii de aplicare a legii mai blânde impusă de Decizia Curţii Constituţionale  nr. 265/2014, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi  Curtea a constat că dispoziţiile art. 5 trebuie să capete eficienţă cu privire la combinarea prevederilor legilor succesive în stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile. Ori, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 Cod penal, cu referire la Decizia mai sus amintită, Î.C.C.J. a apreciat că, în urma revocării suspendării condiţionate, devin incidente reglementările art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, respectiv că legea nouă ar fi o lege mai favorabilă cu considerentele date de Decizia nr. 13/2015 a Î.C.C.J, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

De asemenea, contestatorul – condamnat a arătat că, întrucât ne aflăm în faţa unor prevederi legale ce nu sunt predictibile şi previzibile în raport de dispoziţiile art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale UE, privitoare la principiul legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor şi întrucât în cazul său nu s-a dat eficienţă legii mai favorabile, astfel încât să se aprecieze că, urmare a concursului, se poate aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără spor sau cu un spor redus, înţelege să solicite ca, pe calea contestaţiei la executare, să se clarifice şi să se lămurească modul în care a fost calculată pedeapsa de 3 ani de închisoare, respectiv ca să i se aplice prevederile legii vechi în totalitate cu referire la concursul de infracţiuni, adică executarea pedepsei de 2 ani închisoare, fără spor, date fiind şi condiţiile circumstanţelor atenuante ale provocării, ce impuneau reducerea cu o treime a limitelor pedepsei  pentru infracţiunea prev. de art. 290 Cod penal sau acordarea unui spor minim, în condiţiile în care termenul de încercare, raportat la data de 10.06.2013, este împlinit la momentul acestei judecăţi.

Totodată, se constată că, în cuprinsul contestaţiei la executare condamnatul a arătat că pe această cale înţelege să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate a normei de interpretare dată de art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 83 alin. l din Codul penal anterior, toate cu raportare la principiul instituit de art. 49 din Cartea Drepturilor Fundamentale UE ce este direct aplicabil în dreptul intern, respectiv art. l alin. 3 din Constituţie, în care demnitatea, drepturile şi libertăţile cetăţenilor au prioritate, art. 11 şi 20 privind prioritatea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. 1 privind  accesul liber la justiţie şi art. 23 al. 12 din Constituţie potrivit căruia nici o pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată decât în temeiul legii, arătându-se că sunt îndeplinite cele 4 condiţii  prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constituţională, în condiţiile în care în anul 2017, aceasta dând eficienţă Deciziei Pilot şi-a schimbat opinia cu referire la principiul "ultimo ratio” în materie de condamnarea penală şi respectiv oferirea posibilităţii de reabilitare reală şi efectivă.

Însă, în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2017, apărătorul ales al contestatorului – condamnat a arătat că renunţă la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Cu privire la contestaţia la executare, condamnatul a arătat că, în cauză este vorba de o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în cazul căreia  s-a dispus revocarea beneficiului suspendării şi o pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal.

S-a arătat că, potrivit art. 44 alin. 2 Cod penal, în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru nou infracţiune (2 ani) şi pedeapsa anterioară (l an) se contopesc potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, faţă de care întrebarea care se pune este dacă instanţa de judecată a alăturat cele două pedepse şi a obţinut pedeapsa de 3 ani închisoare dând eficienţă art. 83 din vechiul C.pen., care impune executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare, regulile de la concurs nefiind aplicabile, şi dispoziţiile art. 44 alin. (l) şi (2) Cod penal care fac trimitere la contopire privitoare la concursul de infracţiuni.

Astfel, contestatorului – condamnat, a arătat că, procedându-se la compararea celor două legi prevederile concursului de infracţiuni la care face trimitere art. 44 alin. (l) şi (2)  din C.pen. şi interpretarea dată de Decizia Curţii Constituţionale mai sus menţionate, atestă că, în cazul său, instanţele erau obligate să stabilească legea mai favorabilă, cu atât mai mult cu cât el se afla la limita expirării termenului de încercare, condiţii în care legea penală mai favorabilă în cazul său, ca urmare a concursului şi revocării. este legea veche.

Ori, instanţa de judecată a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, reţinând art. 44 alin. (l) în aplicarea şi stabilirea pedepsei, ceea ce creează nelămurire cu privire la împrejurarea dacă pedeapsa de 1 an închisoare,  în cazul căreia s-a dispus revocarea suspendării se află inclus sau nu în pedeapsa de 2 ani, prin interpretarea art. 83 V. Cod penal care impunea cumulul, situaţie în care ne aflăm în faţa unei dedublări a pedepsei de un an închisoare, adică o dată cu aplicarea art. 44 alin. l Cod penal, pe lângă luarea de mită, la care se adaugă aplicarea pedepsei de un an închisoare, ca urmare a revocării.

În final, se arată că în cuprinsul celor două hotărâri judecătoreşti nu se face vorbire de norma de trimitere a art. 44 alin. 2 C.pen., respectiv contopirea potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni, ceea ce atrage după sine cazul de contestaţie la executare prevăzut de  art. 598 al. 1 lit. c şi d din Codul de  procedură penală, motiv pentru care se solicită admiterea contestaţiei la executarea, rejudecarea în limitele învestirii, inclusiv cu posibilitatea reindividualizării pedepsei aplicate, în lumina ultimelor Decizii ale Curţii Constituţionale.

După înregistrarea contestaţiei la executare şi repartizarea aleatorie a dosarului, preşedintele completului de judecată, prin rezoluţia din 10.07.2017 (f.6), a dispus citarea condamnatului şi încunoştinţarea apărătorului ales al acestuia, precum şi ataşarea dosarelor în care s-au pronunţat cele două sentinţe penale de condamnare (f.8,9,10,11).

Astfel, în vederea soluţionării contestaţiei la executare a fost ataşat dosarul nr. 1369/119/2015 al Tribunalului Covasna, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 31 din 14.11.2016, a cărei executare se contestă, precum şi dosarul nr. 5795/305/2012 al Judecătoriei Sf. Gheorghe, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 135 din 27.05.2013 privind pe contestator.

Din actele  şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. 1369/119/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală, contestatorul – condamnat V. S. a fost condamnat la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „dare de mită”, prev. de art. 290 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 44 al. 1 C.pen., reţinându-se în sarcina acestuia faptul că, la data de 24.08.2015, în calitate de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare ……, al cărui conducător auto – S. M. P., a fost identificat, la data de 7.08.2015, transportând material lemnos fără aviz de însoţire şi a fost sancţionat contravenţional, i-a remis comisarului şef de poliţie Ş. D., şef Birou de Combatere a delictelor Silvice din cadrul Serviciului de Ordine Publică din I.P.J. Covasna, în baza promisiunii anterioare, suma de 2.500 lei, cu titlu de mită, cu scopul de a-l determina pe acesta să nu-şi exercite atribuţiile legale vizând constatarea şi sancţionarea contravenţională sau penală a mituitorului.

Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 al. 1 C.pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1(un) an  închisoare aplicată contestatorului-condamnat V. S., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, prin sentinţa penală nr. 135 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă la data de 10.06.2013 prin nerecurare şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de luare de mită şi în final s-a dispus executarea de către condamnat a pedepsei rezultante de 3(trei) ani închisoare, în regim de detenţie, precum şi a pedepsei accesorii prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. din 1969, aplicată prin sentinţa  penală nr. 135 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.

În baza acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 59/27.02.2017 (f.171 d.f.), condamnatul fiind încarcerat, în aceeaşi zi, în Penitenciarul Codlea, pentru executarea pedepsei aplicate.

Aşa fiind, examinând contestaţia la executare formulată de condamnatul V. S.,  prin apărătorul său ales, în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în lumina dispoziţiilor art. 598 al. 1 C.pr.pen., raportat la motivele de contestaţie invocate, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.”

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 al. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”

Totodată, se constată că, prin Decizia nr. 13/2015 a Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 410/10.06.2015), s-a stabilit că „În aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării care, conform art. 41 al. 1 din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior.”

Şi în final, art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior (din 1969), „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.”

Examinând actele şi lucrările dosarului, în lumina dispoziţiilor legale mai sus enunţate instanţa reţine următoarele:

În primul rând, se constată, infracţiunea de „dare de mită”, prev. de art. 290 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 44 al. 1 C.pen., pentru care inculpatul V. S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. 1369/119/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală, a fost săvârşită la data de 24.08.2015, deci sub imperiului legii noi (noul Cod penal intrând în vigoare la data de 1.02.2014), astfel că la stabilirea şi aplicarea pedepsei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, cum corect s-a hotărât prin sentinţa contestată,  pedeapsa fiind aplicată în limitele prevăzute de legea nouă, sub imperiul căreia s-a săvârşit fapta.

Însă, văzând că, această faptă a fost săvârşită după ce contestatorul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1(un) an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C.pen. din 1969, pe un termen de încercare de 3 ani, prin sentinţa penală nr. 135 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă la data de 10.06.2013 prin nerecurare, dar nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, prev. de art. 41 al. 1 C.pen., sub aspectul primului termen al recidivei, respectiv să fi fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi totodată fapta fiind săvârşită în termenul de încercare, deci pedeapsa nu era executată sau considerată a fi executată, s-au reţinut şi dispoziţiile art. 44 al. 1 C.pen. privind pluralitatea intermediară.

Într-adevăr, potrivit art. 44 alin. 2 C.pen., „În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.”, însă, în speţă, nu sunt aplicabile aceste dispoziţii, deoarece contestatorul a săvârşit fapta în termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, situaţie în care se aplică dispoziţiile legale privind regimul suspendării condiţionate, care sunt derogatorii de la norma generală, şi anume dispoziţiile art. 83 al. 1 C.pen. din 1969 privind revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012.

 Ori, după cum s-a enunţat mai sus, art. 83 al. 1 C.pen. prevede că „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.”

În consecinţă, se constată că, prin sentinţa penală nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. 1369/119/2015, în mod corect, în baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 al. 1 C.pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1(un) an închisoare aplicată contestatorului-condamnat V. S. prin sentinţa penală nr. 135 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă la data de 10.06.2013 prin nerecurare şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de luare de mită şi în final s-a dispus executarea de către condamnat a pedepsei rezultante de 3(trei) ani închisoare, în regim de detenţie, precum şi a pedepsei accesorii prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. din 1969, aplicată prin sentinţa  penală nr. 135 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.

Trebuie menţionat că aceste critici au fost invocate de inculpatul V. S. şi în calea apelului în faţa instanţei de control, care prin decizia penală nr. 147/Ap/27.02.2017 a  respins susţinerile inculpatului şi a constatat că, prima instanţă a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012, revocând beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 135/27.05.2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă prin nerecurare la 10.06.2013, conform art. 83 al. 1 C.pen. din 1969, dispunând totodată executarea acestei pedepse alături de cea stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

Aşa fiind, instanţa constată că în speţă nu există nici un motiv de micşorare a pedepsei şi în consecinţă nici cazul de contestaţie prev. de art. 598 al. 1 lit. d C.pe.pen., invocat de inculpat, motiv pentru care se va respinge cererea inculpatului privind reducerea pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.

Totodată, se constată că inculpatul a invocat şi cazul de contestaţie prev. de art. 598 al. 1 lit. c C.pr.pen., respectiv ivirea unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, susţinând că instanţa de judecată a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, reţinând art. 44 alin. (l) în aplicarea şi stabilirea pedepsei, ceea ce creează nelămurire cu privire la împrejurarea dacă pedeapsa de 1 an închisoare, în cazul căreia s-a dispus revocarea suspendării se află inclus sau nu în pedeapsa de 2 ani, prin interpretarea art. 83 V. Cod penal care impunea cumulul, situaţie în care ne aflăm în faţa unei dedublări a pedepsei de un an închisoare, adică o dată cu aplicarea art. 44 alin. l Cod penal, pe lângă luarea de mită, la care se adaugă aplicarea pedepsei de un an închisoare, ca urmare a revocării.

Cât priveşte această susţinere a inculpatului, instanţa apreciază că este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de „dare de mită”, prev. de art. 290 al. 1 C.pen., este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar în cauză,  prin sentinţa contestată, s-a aplicat pedeapsa minimă de 2 ani închisoare, fără să se facă trimitere la dispoziţiile art. 44 al. 2 C.pen., care să creeze vreo nelămurire, în sensul că s-ar fi aplicat dispoziţiile de la concursul de infracţiuni, respectiv contopirea pedepselor, nefiind reţinute în favoarea inculpatului nici circumstanţe atenuante, care ar fi dat posibilitatea stabilirii unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege şi să ridice un semn de întrebare sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei.

Pe de altă parte, din sentinţa contestată rezultă clar că, pedeapsa de 3 ani închisoare este rezultatul cumulului aritmetic dintre pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de dare de mită, şi 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 135 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, în urma revocării beneficiului suspendării condiţionate, în temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispoziţiilor art. 83 al. 1 C.pen. din 1969.

În consecinţă, instanţa constată că în cauză nu există nici o nelămurire cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei şi ca urmare nici cu privire la hotărârea care se execută.

Pentru aceste considerentele, urmează ca, în baza art. 597 al. 4 C.pr.pen, instanţa să respingă, ca nefondată, contestaţia la executare, formulată de condamnatul V. S. privind sentinţa penală nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă, astfel cum a fost modificată, prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală, conform dispozitivului de mai jos.

Văzând că, potrivit art. 275 al. 2 C.pr.pen., persoana căreia i s-a respins contestaţia suportă cheltuielile judiciare avansate de stat, urmează ca instanţa să-l oblige pe contestatorul - condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 597 al. 4 C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul V. S., născut la data de ………… în mun. …….., jud. ……, CNP …….., fiul lui J. şi A., domiciliat în …………, în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul de avocat I. I., din mun. Braşov, ……………, privind sentinţa penală nr. 31 din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă, astfel cum a fost modificată, prin decizia penală nr. 147/Ap din 27.02.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală. 

În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul-condamnat să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2017.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare