Încheiere contract având ca obiect acordare finanţare nerambursabilă. Renunţarea la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură de către recurent. Depunere declaraţie rectificativă ce cuprinde obligaţii principale.

Decizie 671/CA din 03.07.2017


Faptul că recurentul a renunţat să mai încaseze de la autoritatea de management suma de 278.876,24 lei reprezentând dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură (suma calculată potrivit raportului de expertiză efectuat la fondul cauzei) aferente creanţelor de încasat de la autoritate, nu îl îndreptăţeşte a primi facilităţi la plata dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau accesoriilor de orice natură, aferente obligaţiilor fiscale principale scadente dacă nu sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe exprese impuse de lege.

Ceea ce este relevant în speţă este faptul că recurentul, la data la care a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1383/18.08.2014 acordarea înlesnirilor la plată pentru obligaţiile fiscale accesorii potrivit art. 16 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 1520/2013, a depus la organul fiscal competent şi declaraţiile rectificative D112 pentru perioada martie / februarie 2012 - decembrie 2013.

Art. 3.1 din Ordinul nr. 144/2012 reglementează data de la care se datorează obligaţii fiscale accesorii în cazul depunerii unei declaraţii rectificative, aceasta fiind ziua următoare scadenţei obligaţiei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa (după cum se observă, textul nu stabileşte o ordine de stingere a obligaţiilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul în care s-ar admite că dacă obligaţiile accesorii achitate ar urma să stingă obligaţiile fiscale principale adăugate, atunci organul fiscal ar fi prejudiciat, obligaţiile fiscale accesorii urmând a fi calculate pentru o perioadă mai scurtă de timp) în timp ce art. 16 alin. 1 din Ordinul nr. 1520/2013 face referire la sumele aferente cererilor de rambursare autorizate la plată (în mod evident, prin depunerea unei declaraţii rectificative, aceasta va cuprinde obligaţii principale ce nu au fost incluse în cererea de rambursare, deci nu au fost autorizate la plată), iar art. 16 alin. 2 face referire la obligaţii principale şi nu accesorii.

O.U.G. nr. 50/2013

Art. 16 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 1520/2013

Art. 3.1 din Ordinul nr. 144/2012

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanţa, înregistrată sub nr. …/212/2015,  contestatoarea  FUNDAŢIA [...] în contradictoriu cu pârâta DGRFP GALAŢI,  a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 218  din Codul de procedură fiscală acţiune privind anularea Deciziei nr. 7/10.12.2014 de soluţionare a contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de Respingere a înlesnirilor la Plata nr. 113341/26.09.2014, emisă de către DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa, solicitând admiterea acţiunii şi anularea actelor administrativ - fiscale atacate, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea înlesnirilor la plata.

Prin Sentinţa civilă 7636/24.06.2015 Judecătoria Constanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

 Pe rolul acestei instanţe cauza  fiind înregistrată la data de 24.09.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1184/CA/30.09.2016 s-a respins  contestaţia ca nefondată în cauza privind pe contestator FUNDATIA [...] şi pe intimat DGRFP GALATI.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin  Decizia de respingere a înlesnirilor la plată  nr. 13341/26.09.2014, în temeiul  dispoziţiilor art. 16  cap. IV din OMFP nr. 1520/2013, respectiv art. V din OUG nr. 50/2013, a fost respinsă cererea nr.  113341/25.08.2014 formulată de contestatoare.

Contestaţia formulată  împotriva deciziei de respingere a  înlesnirilor la plată  a  fost soluţionată în  sensul respingerii prin Decizia nr. 7/10.12.2014.

Contestatoarea a derulat în perioada septembrie 2010 - februarie 2013 Proiectul ID POSDRU/90/2.1/S/62920 conform contractului de finanţare nr. [...]/30.06.2010 şi atestatului - AMPOSDRU nr. …/13.08.2014 şi a încasat înainte de data de 03.06.2013 - suma de 2.259.246 lei reprezentând obligaţii fiscale principale aferente cererilor de rambursare 1 - 7, respectiv, a încasat după data de 03.06.2013 - suma totală de 1.105.104 lei reprezentând obligaţii fiscale principale aferente cererilor de rambursare nr. 8 - 10.

Petenta a încasat cu întârziere sumele aferente cererilor de rambursare menţionate, cu  consecin?a imposibilităţii achitării la termen a obligaţiilor fiscale aferente.

În vederea obţinerii facilitaţilor fiscale prevăzute de OUG nr.50/2013, petenta a renunţat dreptul de a percepe dobânzi şi penalităţi de la Autoritatea de management AMPOSDRU.

Petenta, pentru perioada martie 2013 - decembrie 2013, a depus în data de 18.08.2014  declaraţii rectificative şi în aceeaşi data a depus la organul fiscal şi cererea de scutire de la plata accesoriilor fiscale aferente obligaţiilor fiscale principale cu nr. 113028/18.08.2014.

Organul fiscal a emis şi eliberat în conformitate cu prevederile OMFP nr. 1520/2013, dat  în aplicarea prevederilor art. V din OUG nr. 50/2013, certificatul de atestare fiscala nr. 113341/29.08.2014 şi a notificat petenta, în conformitate cu art. 7 din OMFP nr. 1520/2013 în vederea punerii de acord a neconcordantelor existente între evidenţa fiscală a organului  fiscal şi sumele cuprinse în cererea de scutire menţionată.

Petenta susţine în contestaţie că certificatul  trebuia emis la data de 03.06.2013 cu actualizarea tuturor obligaţiilor fiscale principale suplimentare declarate prin declaraţiile rectificative depuse şi că, la data menţionată accesoriile  aferente obligaţiilor fiscale principale cuprinse în cererile de rambursare nr. 1 - 7 erau datorate şi nestinse, respectiv erau îndeplinite condiţiile obligatorii stipulate la art. 16 alin. (1) OMFP nr. 1520/2013.

De fapt, petenta susţine ca organul fiscal nu trebuia să instituie accesoriile aferente obliga?iilor fiscale principale declarate suplimentar prin declaraţiile rectificative şi să nu se aplice  prevederile OPANAF nr. 144/2012.

Similar, pentru sumele aferente cererilor de rambursare nr. 8 - 10, petenta contestă aplicarea prevederilor OPANAF nr. 144/2012 accesoriilor fiscale aferente obligaţiilor fiscale principale declarate suplimentar prin declaraţiile rectificative.

În fapt, petenta contestă ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale principale şi, respectiv, accesoriilor fiscale aferente, ca urmare a aplicării prevederilor OPANAF nr. 144/2012.

În urma analizei efectuate, s-a constatat că sumele reprezentând obligaţii fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale admise la rambursare conform Atestatului eliberat de autoritatea de management POSDRU cu nr. 16368/13.08.2014  la data depunerii cererii, respectiv 25.08.2014, erau stinse, fapt confirmat şi de fisa sintetică a petentei evaluată la aceeaşi data.

 Potrivit procedurii aprobate prin OPANAF nr. 144/2012, în  cazul în care contribuabilul  depune o declaraţie rectificativă cu  suplimentare  de  obligaţie fiscală, obligaţiile  fiscale accesorii se datorează începând cu ziua  imediat următoare scaden?ei obligaţiei fiscale pentru care s-a  stabilit  diferenţa şi până la data  stingerii  acesteia inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta FUNDAŢIA [...] care a criticat-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 488  alin.1 pct. 8 Cod proc. civilă.

Apreciază că în raport de probaţiunea administrată în cauză, instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare eronată, la cazul concret dedus judecaţii, a dispoziţiilor legale invocate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, respectiv: art. 3 lit. a) din OMFP nr. 1520/2013 ?i  art. 16 din OMFP nr.1520/2013.

În speţă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data emiterii deciziei de respingere a înlesnirilor de plată nr. …/26.09.2014 erau întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de textele articolelor mai sus amintite.

Aceasta susţinere este confirmata şi de concluziile raportului de expertiza întocmit în cauză, expertul reţinând că „certificatul de atestare fiscala nr.113341/29.08.2014 menţionează obligaţii fiscale accesorii, reprezentând majorări de întârziere / dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare totala de 50.005 lei, dintre care 28.158 lei, majorări de întârziere / dobânzi; 21.847 lei, penalităţi de întârziere", astfel că cererea se încadrează în cerinţele art. 16 al. 1 lit. b) din OMFP nr. 1520/2013.

Apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză, motivat de faptul că ,în speţă, ar trebui avut în vedere Procesul - verbal de punere în acord, întocmit potrivit art. 7 din OMFP nr. 1520/2013, iar nu certificatul de atestare fiscală nr. 113341/29.08.2014.

În acest sens, subliniată că dispoziţiile Ordinului nr. 1520/2013 nu reglementează procesul - verbal de punere în acord ca având o valoare superioară certificatului de atestare fiscală, în  condiţiile în care acesta din urmă reprezintă actul administrativ fiscal emis de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabilului, care cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioară depunerii cererii.

În plus, procesul ~ verbal de punere în acord consemna date eronate cu privire la situaţia fiscală a reclamantei, aspect ce a fost învederat de reprezentantul  legal la chiar data întocmirii sale, astfel ca, în mod evident, sumele menţionate în cuprinsul acestuia reprezintă calculul efectuat în mod unilateral de organul fiscal, calcul ce nu a fost confirmat prin lucrarea de specialitate efectuata în cauză.

Ulterior întocmirii procesului verbal de punere în acord, cu nesocotirea dispoziţiilor anterior citate, nu a fost eliberat un nou certificat de atestare fiscală care să cuprindă obligaţiile fiscale datorate de societate şi pe care instanţa de fond să-l fi avut în vedere la soluţionarea aspectului privind întrunirea / neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 16 din OMFP nr. 1520/2013.

Instanţa de fond s-a raportat exclusiv la procesul - verbal de punere în acord, înscris ce cuprinde, astfel cum a arătat, obligaţii fiscale stabilite unilateral de organul fiscal, considerând eronat că situaţia fiscală reală a societăţii ar rezulta, în mod cert, din cuprinsul acestuia, iar nu din cuprinsul certificatului de atestare fiscală nr. …/29.08.2014, reţinut de expert la întocmirea lucrării de specialitate.

Pe de altă parte,  la soluţionarea cererii nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 144/2012 pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor cuprinse în declaraţiile fiscale în cazul depunerii de către contribuabili a unei declaraţii rectificative.

În speţă nu le-a fost comunicată nicio decizie de impunere în cuprinsul căreia să fie individualitate obligaţiile fiscale accesorii stabilite în urma îndreptării erorilor cuprinse în declaraţiile fiscale rectificative formulate, care să fie însoţită de fişa pe plătitor iniţială, fişa rezultată în urma reanalizării şi fişa pe plătitor corectată conform prevederilor art. 3.4 din Ordinului nr. 144/2012.

Pe de alta parte, contrar celor reţinute în cuprinsul hotărârii recurate, la data depunerii cererii de acordare a înlesnirilor la plată, obligaţiile fiscale accesorii calculate urmare depunerii declaraţiilor rectificative la  organul fiscal competent erau datorate şi nestinse.

În acest sens, este de subliniat că a  înţeles a contesta inclusiv ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale principale ?i, respectiv, a accesoriilor aferente acestora.

Apreciază că, în pofida celor reţinute în cuprinsul hotărârii recurate, în speţă, în privinţa cererilor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 si 7 sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în materie, întrucât:

- fundaţia a încasat, după termenul contractual, sume aferente cererilor de rambursare autorizate la plată de la autorităţile competente înainte de data de 3 iunie 2013; în acest sens urmează a se reţine concluziile raportului de expertiză, care dovedesc faptul că plăţile realizate de către autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene au fost efectuate cu întârziere;

- obligaţiile fiscale principale care au generat obligaţii fiscale accesorii au fost autorizate la plată de către autoritatea de management, condiţie îndeplinită în speţă, astfel cum rezultă ?i din Decizia de respingere contestată; 

- obligaţiile fiscale accesorii sunt datorate şi nestinse la data depunerii cererii, sens în care urmează a fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză potrivit cărora, la data formulării cererii de acordare a înlesnirilor la plata, în sarcina societăţii, apar înregistrate obligaţii fiscale accesorii, reprezentând majorări de întârziere/ dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare totală de 50.000 lei, din care; 28,158 lei, reprezentând majorări de întârziere / dobânzi şi 21.847 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, astfel cum rezultă din cuprinsul Certificatului de atestare fiscala nr. …/29.08.2014.

- contribuabilul a renunţat la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură, aferente creanţelor de încasat de la autoritatea competentă în cauză, astfel cum rezulta din Atestatul nr. 16368/13.08.2014, eliberat de către autoritatea competentă

De asemenea, instanţa de fond a reţinut gre?it că, în privinţa cererilor de rambursare nr. 8, 9 şi 10 nu s-ar verifica întrunirea cumulativa a condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. 2 din OMFP nr. 1520/2013.

Astfel cum a arătat anterior, la data de 18.08.2014 au depus declaraţiile rectificative  D 112 pentru perioada martie 2012 - decembrie 2013.

Nici de această dată, la soluţionarea cererii de acordare a înlesnirilor la plată nu au fost respectate prevederile Ordinului nr. 144/10.02.2012 pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor cuprinse în declaraţiile fiscale în cazul depunerii de către contribuabili a unei declaraţii rectificative.

În  pofida celor reţinute de judecătorul fondului, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea înlesnirilor la plata,astfel:

- obligaţiile fiscale principale care au generat obligaţii fiscale accesorii erau stinse la data de 03.06.2013; în urma depunerii declaraţiilor rectificative, aceste sume nu erau datorate, conform art. 111 din OG nr. 92/2003, care stabileşte termenul de plată atât pentru obligaţiile fiscale principale cât şi pentru obligaţiile fiscale accesorii în funcţie de data comunicării acestora;

- obliga?iile fiscale accesorii sunt datorate ?i nestinse la data depunerii  cererii la organul fiscal competent;

- contribuabilul a renun?at la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalită?i ori accesorii de orice natură, aferente crean?elor de încasat de la autoritatea competentă.

Nu în ultimul rând, consideră că, prin modalitatea improprie de aplicare a OMFP nr. 144/2012 şi OG nr. 92/2003 în analiza situaţiei  fiscale a societăţii, organul fiscal a încălcat  inclusiv prevederile OUG nr. 50/2013 precum şi scopul legiuitorului la momentul adoptării acestui act.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea în fond a cauzei şi admiterea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 7/10-12.2014 privind soluţionarea contestaţiei depuse de societate împotriva Deciziei de respingere a înlesnirilor la plata nr. 113341/26.09.2014 emisă de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Galaţi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constan?a, cu consecinţa anularii actelor administrativ - fiscale atacate ?i a obligării intimatei la acordarea înlesnirilor la plată solicitate.

Prin întâmpinare intimata – pârâtă DGRFP GALAŢI – A.J.F.P. CONSTANŢA a solicitat respingerea recursului ca nefondat invocându-se considerentele din cuprinsul deciziei de respingere a contesta?iei.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instan?a a re?inut următoarea situa?ie de fapt necontestată de către păr?i:

 La data de 30.06.2010 recurenta a semnat cu Organismul intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane" contractul de finanţare cu număr de identificare POSDRU/90/2+1/S/62920, având ca obiect acordarea de finanţare nerambursabilă conform anexelor contractuale.

Începând cu data de 15.02.2011 şi până la data de 28.0S.2013 au fost depuse cereri de rambursare la autoritatea competentă ?i au fost încasate cheltuieli eligibile conform contractului  cu titlu de obligaţii fiscale principale, după cum urmează: 2.259.246,00 lei, sumă încasată până la data de 03.06.2013 conform cererilor de rambursare 1-7 ?i 1.105.104,00 lei, suma încasată după data de 03.06.2013, conform cererilor de rambursare 8 -10.

Toate cererile de rambursare formulate au fost plătite de către autoritatea competentă cu întârziere.

Guvernul României a emis în data de 03.06.2013 OUG nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, fapt pentru care la data de 09.09.2013 a fost publicat în Monitorul Oficial al României OMFP nr. 1520/2013 de aplicare a art. V din OUG nr. 50/2013.

Urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2013 şi a OMFP nr. 1520/2010, recurenta a depus la autoritatea competentă cererea înregistrată sub nr. …/12.06.2014 prin care a solicitat eliberarea unui atestat de renunţare la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură aferente creanţelor de încasat de la autoritate.

La data de 13.08.2014 autoritatea competenta a procedat la eliberarea atestatului nr. …  în vederea acordării înlesnirilor la plata a obligaţiilor fiscale principale şi accesorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 si 2 din Ordinul nr. 1520/2013.

La data de 18.08.2014 recurenta  a  depus la organul fiscal competent declaraţiile rectificative D112 pentru perioada martie / februarie 2012 - decembrie 2013 ?i a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1383/18.08.2014 acordarea înlesnirilor la plată pentru obligaţiile fiscale principale şi accesorii potrivit art. 16 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 1520/2013.

Prin adresa nr. 113028/18.08.2014 AJFP Constanţa - Serviciul de Colectare a solicitat informaţii suplimentare în vederea soluţionării cererii  formulate, aducând la cuno?tin?ă recurentei că, întrucât s-ar fi constatat anumite neconcordante între sumele solicitate la scutirea la plata a accesoriilor la obligaţiile fiscale principale, este necesar a se prezenta la sediul ANAF în vederea clarificării situaţiei fiscale.

 În urma discuţiilor purtate s-a procedat la încheierea Procesului - verbal de punere de Acord nr. …/22.09.2014, în cuprinsul căruia au fost menţionate următoarele:

- sumele cuprinse în cererile de rambursare 1-7 din atestatul nr…./13.08.2014 nu se încadrează în  prevederile art. 16 al. 1 lit. b) din OMFP nr. 1520/2013, respectiv "obligaţiile fiscale accesorii sunt datorate şi nestinse la data depunerii cererii";

- sumele cuprinse în cererile de rambursare 8, 9 ?i 10 din atestatul nr. …/13.08.2014 nu se încadrează în prevederile art.16 alin. 2 lit. a) din OMFP nr. 1520/2013, respectiv „obligaţiile fiscale principale care au generat obligaţiile fiscale accesorii sunt stinse la data de 03.06.2013".

 La data de 26.09.2014 Administraţia Naţională a Finanţelor Publice a emis Decizia de respingere a înlesnirilor la plată nr. 113341, reţinându-se neîndeplinirea prevederile OMFP nr. 1520/09.09.2013.

Împotriva Deciziei de respingere a înlesnirilor la plata nr. 113341/26.09.2014 recurenta a formulat contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia nr. 7/10.12.2014.

Organul fiscal a reţinut pentru respingerea solicitării de înlesnire la plată faptul că pentru cererile 8,9 şi 10 încasate după data de 03.06.2013 nu sunt îndeplinite cerinţele art. 16 alin. 2 lit. a) din OMFP nr. 1520/2013 iar pentru cererile 1-7 încasate anterior datei de 03.06.2013 nu sunt îndeplinite cerinţele art. 16 alin.  1 lit. b) din OMFP nr. 1520/2013.

Potrivit art. 488 punctul 8 Cod procedură civilă:

(1) „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

-----

8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

 În speţă sunt aplicabile prevederile art. V alin. 20 din OUG nr. 50/2013 potrivit cu care:

„Contribuabilii care au încasat, după termenul contractual, sume aferente cererilor de rambursare aprobate, de la autorităţile competente, înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, beneficiază de scutirea la plata dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau accesoriilor de orice natură, aferente obligaţiilor fiscale principale scadente, pentru perioada cuprinsă între data la care trebuia efectuată plata şi data plăţii, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) obligaţiile fiscale principale care au generat dobânzi, penalităţi de întârziere sau accesorii de orice natură sunt validate de către autoritatea competentă;

b) dobânzile, penalităţile de întârziere sau accesoriile de orice natură sunt datorate şi nestinse la data depunerii cererii;

c) contribuabilii au renunţat la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi sau accesorii de orice natură, aferente creanţelor de încasat de la autoritatea competentă în cauză”.

De asemenea, ordinul OMFP nr. 1520/2013 prevede la art. 16 următoarele:

„Scutirea la plată/Amânarea la plată, în vederea scutirii, a obligaţiilor fiscale accesorii

(1) Contribuabilul care a încasat, după termenul contractual, sume aferente cererilor de rambursare autorizate la plată de la autorităţile competente, înainte de data de 3 iunie 2013, poate solicita organului fiscal competent scutirea la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data la care trebuia efectuată plata de către autoritatea competentă potrivit termenelor stabilite în contractul de finanţare şi data efectuării plăţii, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) obligaţiile fiscale principale care au generat obligaţii fiscale accesorii au fost autorizate la plată de către autoritatea de management;

b) obligaţiile fiscale accesorii sunt datorate şi nestinse la data depunerii cererii;

c) contribuabilul a renunţat la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură, aferente creanţelor de încasat de la autoritatea competentă în cauză.

(2) Contribuabilul care are de încasat sume sau a încasat sume după data de 3 iunie 2013, ca urmare a unei cereri de rambursare cu termenul de plată depăşit, de la autorităţile competente poate solicita organului fiscal competent amânarea la plată, în limita sumei solicitate la rambursare, în vederea scutirii, a obligaţiilor fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale scadente după depunerea cererii de rambursare în cauză, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) obligaţiile fiscale principale care au generat obligaţii fiscale accesorii sunt stinse la data de 3 iunie 2013;

b) obligaţiile fiscale accesorii sunt datorate şi nestinse la data depunerii cererii la organul fiscal competent;

c) contribuabilul a renunţat la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură, aferente creanţelor de încasat de la autoritatea competentă în cauză.

Înlesnirile la plată ce se pot acorda sunt reglementate dup cum urmează în art.1 alin. 1 din OMFP nr. 1520/2013:

a) amânarea la plată a obligaţiilor fiscale principale, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii în situaţia în care contribuabilii au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în baza contractelor de finanţare încheiate cu acestea, denumite în continuare autorităţile competente;

b) anularea obligaţiilor fiscale accesorii prevăzute la lit. a), în situaţia în care contribuabilul a renunţat la dreptul de a percepe ori de a încasa dobânzi, penalităţi sau accesorii de orice natură aferente creanţelor de încasat de la autorităţile competente, iar amânarea la plată a fost finalizată;

c) scutirea la plată a obligaţiilor fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale scadente pentru perioada cuprinsă între data la care trebuia efectuată plata de către autoritatea competentă potrivit termenelor stabilite în contractul de finanţare ca urmare a unei cereri de rambursare şi data efectuării plăţii, în cazul contribuabililor care au încasat după termenul contractual sume aferente cererilor de rambursare autorizate la plată înainte de data de 3 iunie 2013, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. V alin. (20) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă;

d) amânarea la plată, în vederea scutirii, a obligaţiilor fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale scadente după data depunerii cererii de rambursare la autoritatea competentă, în cazul contribuabililor care au de încasat sume ca urmare a unei cereri de rambursare cu termenul de plată depăşit, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. V alin. (21) din ordonanţa de urgenţă.

(2) Prin sume certe, lichide şi exigibile de încasat de la autorităţile competente se înţelege sumele autorizate la plată aferente cererilor de rambursare depuse de beneficiar.

Solicitarea recurentei este în sensul reglementat de art. 1 alin. 1 lit. c din OMFP nr. 1520/2013.

Renunţarea la dreptul de a percepe sau încasa dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură aferente creanţelor de încasat de la autoritate este o opţiune a beneficiarului finanţării nerambursabile şi nu constituie singura condiţie pentru acordarea facilităţilor la plată.

Astfel, faptul că recurentul a renunţat a mai încasa de la autoritatea de management suma de 278.876,24 lei reprezentând dobânzi, penalităţi ori accesorii de orice natură (suma calculată potrivit raportului de expertiză efectuat la fondul cauzei) aferente creanţelor de încasat de la autoritate, nu îl îndreptăţeşte a primi facilităţi la plata dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau accesoriilor de orice natură, aferente obligaţiilor fiscale principale scadente dacă nu sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe exprese impuse de lege.

Referirea recurentului la prevederile art. 7 alin. 5 din OMFP nr. 1520/2013 nu este întemeiată, acest articol reglementând procedura de acordare a amânării la plată, în timp ce prin prezenta cerere se analizează o procedură de scutire la plată în condiţiile art. 1 alin. 1 lit. c din Ordin.

Ceea ce este relevant în speţă este faptul că recurentul, la data la care a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1383/18.08.2014 acordarea înlesnirilor la plată pentru obligaţiile fiscale  accesorii potrivit art. 16 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 1520/2013, a depus la organul fiscal competent şi declaraţiile rectificative D112 pentru perioada martie / februarie 2012 - decembrie 2013.

În raport de aceste declaraţii rectificative recurentul susţine că cererea sa de acordare a scutirii la plata este una întemeiată, organul fiscal făcând un calcul greşit al accesoriilor care, în opinia recurentului, erau datorate şi nestinse la data de 18.08.2014 – data formulării cererii de acordare facilităţi (pentru cererile 1-7), respectiv a obligaţiilor fiscale principale – care în opinia recurentei erau stinse la 03.06.2013 (pentru cererile 8, 9 şi 10). Aceste susţineri şi le întemeiază şi pe lucrarea expertului financiar contabil numit în cauză dar şi pe prevederile Ordinului nr. 144/2012 pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor cuprinse în declaraţiile fiscale în cazul depunerii de către contribuabili a unei declaraţii rectificative.

Prevederile Ordinului nr. 144/2012 nu sunt în măsură să aducă o altă interpretare prevederilor art. 16 alin. 1 şi 2 mai sus citat. Astfel, art. 3.1 din Ordinul nr. 144/2012 reglementează data de la care se datorează obligaţii fiscale accesorii în cazul depunerii unei declaraţii rectificative, aceasta fiind ziua următoare scadenţei obligaţiei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa (după cum se observă, textul nu stabileşte o ordine de stingere a obligaţiilor, cu atât mai mult cu cât în cazul în care s-ar admite că, dacă obligaţiile accesorii achitate ar urma să stingă obligaţiile fiscale principale adăugate, atunci organul fiscal ar fi prejudiciat, obligaţiile fiscale accesorii urmând a fi calculate pentru o perioadă mai scurtă de timp)  în timp ce art. 16 alin. 1 din Ordinul nr. 1520/2013 face referire la sumele aferente cererilor de rambursare autorizate la plată (în mod evident, prin depunerea unei declaraţii rectificative, aceasta va cuprinde obligaţii principale ce nu au fost incluse în cererea de rambursare, deci nu au fost autorizate la plată), iar art. 16 alin. 2 face referire la obligaţii principale şi nu accesorii.

Pentru aceste considerente vor fi înlăturate şi apărările ce fac trimitere la prevederile OG nr. 92/2003 şi OUG nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale.

De asemenea, îndeplinirea sau nu a cerinţelor pentru acordarea facilităţilor nu poate fi legată de comunicarea sau nu a unei decizii de impunere.

Din perspectiva art. 16 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 1520/2013, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, după cum urmează:

Pentru cererile 1-7, Ordinul face referire la cereri de rambursare autorizate la plată. Prin depunerea unei declaraţii rectificative, aceasta va cuprinde obligaţii principale ce nu au fost incluse în cererea de rambursare, deci nu au fost autorizate la plată. Solicitarea recurentei este însă de acordare a scutirii pentru accesoriile aferente obligaţiilor fiscale principale care au generat obligaţii fiscale accesorii ce au fost autorizate la plată de către autoritatea de management (în acest sens organul fiscal a apreciat îndeplinită condiţia prevăzută la art. 16 alin. 1 lit. a), cu motivaţia că, prin depunerea unor declaraţii rectificative s-au modificat obligaţiile principale, astfel că sumele achitate nu sunt corespunzătoare obligaţiilor fiscale principale şi accesorii autorizate la plată, ci doar obligaţiilor fiscale principale care s-au mărit prin declaraţia rectificativă.

Aşa cum s-a arătat, textul art. 16 alin. 1 face referire la sumele aferente cererilor autorizate la plată iar accesoriile acestor sume autorizate la plată au fost achitate, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută la art. 16 alin. 1 lit. b), aşa cum a constatat organul fiscal.

În ceea ce priveşte cererile 8, 9 şi 10, art. 16 alin. 2 nu mai face referire expresă la sumele aferente cererilor de rambursare autorizate la plată, astfel că prin depunerea unor declaraţii rectificative care modifică valoarea obligaţiilor principale rezultă că aceste obligaţii fiscale principale care au generat obligaţii fiscale accesorii pentru care se solicită scutirea nu se vor fi stins la data de 3 iunie 2013.