Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal Înlocuire pedeapsă suspendare sub supraveghere cu amendă penală.

Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal Înlocuire pedeapsă suspendare sub supraveghere cu amendă penală.

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Amendă penală.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 249/05.07.2017

Prin rechizitoriul nr.. P/2016 din 19.01.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B  a fost trimis în judecată inculpatul L  V  pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

În data de 24.05.2016, în jurul orelor 17,05, organele judiciare  au depistat şi oprit în trafic, pe raza comunei B , pe DN2 (între localităţile L  şi B ), autoturismul marca Dacia cu nr. VS-6..-VI...

Cu ocazia legitimării conducătorului auto s-a stabilit identitatea acestuia, în persoana inculpatului L  V, constatându-se totodată şi  faptul că acesta  emana halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul Drager ARSA 0…9, (poziţia 00062) rezultând o alcoolemie de 0,55 mg/l în aerul respirat.

În aceste condiţii, inculpatul a fost condus la Spitalul Orăşenesc T  B , unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 7  /25.05.2016, inculpatul avea o alcoolemie de 0,95 g‰  alcool în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g‰ alcool în sânge la a doua probă 

Cu ocazia audierii in calitate de suspect, respectiv inculpat, numitul L  V a recunoscut săvârşirea infracţiunii ce i se reţine în sarcină, declarând că, atât în seara anterioară, cât şi în ziua respectivă, a consumat alcool la domiciliu, ulterior s-a deplasat cu autoturismul personal la locul de muncă, întrucât colegul cu care făcuse un schimb nu s-a mai putut prezenta.

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză rezultă faptul că infracţiunea pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale  există, fiind îndeplinite toate elementele normei de incriminare.

Situaţia de fapt, se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: proces verbal constatare a infracţiunii flagrante, declaraţie inculpat L  V ,  rezultat testare etilotest, proces verbal de recoltare probe biologice, buletin de analiză toxicologică nr.714/25.05.2016.

Prin încheierea dată în Camera preliminară la data de 31.03.2017 în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …5/P/2016 din 19.01.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B  privind pe inculpatul L  V pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Inculpatului L  V i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală privind procedura simplificată a judecăţii în cadrul recunoaşterii vinovăţiei, cu consecinţa aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei conform alin. 10 al art. 396 Cod procedură penală, inculpatul solicitând aplicarea acestor dispoziţii.

Fiind audiat, conform art. 375 Cod procedura penala, inculpatul a arătat că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei, precizând că a luat cunoştinţă de probele administrate în cursul urmării penale şi este de acord să fie judecat pe baza acestora.

Instanţa a încuviinţat ca judecata cauzei să se facă potrivit dispoziţiilor 374 alin. 4 Cod procedură penală.

S-a luat act de împrejurarea că inculpatul nu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situație de fapt:

Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.

Faţă de cele analizate, în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, instanţa apreciază că acesta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşite de către inculpatul L  V.

În drept, fapta reţinută în sarcina inculpatului L  V, constă în aceea că, la data de 24.05.2016 a condus pe drumurile publice autoturismul cu număr înmatriculare VS-6..-V.., având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,95 g 0/00 alcool pur în sânge şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Astfel, în urma testării cu aparatul Drager ARSA 03…, (poziţia 00062) a rezultat o alcoolemie de 0,55 mg/l în aerul respirat (fila 17).

În aceste condiţii, inculpatul a fost condus la Spitalul Orăşenesc T  B , unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 7  /25.05.2016, inculpatul avea o alcoolemie de 0,95 g‰  alcool în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g‰ alcool în sânge la a doua probă (fila 13).

Decizia relevantă pentru problema de drept analizată este Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională.

În argumentarea acestei decizii, s-a arătat că "Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. (...) Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită punând în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită".

"(...) Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale (...)".

Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal sunt întrunite ori de câte ori se constată că, la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei autorului depăşea limita legală, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale neavând ca efect dezincriminarea infracţiunii.

Instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea doar a sintagmei "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. 1 din Codul penal, iar nu a normei de incriminare în integralitatea sa, aceasta din urmă fiind menţinută cu o formulare substanţial asemănătoare celei existente în cuprinsul art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Înlăturarea sintagmei sus-menţionate nu este de natură a genera însă un echivoc asupra elementului material al infracţiunii, acesta decurgând chiar din verbum regens - "conducerea" pe drumurile publice -, ceea ce impune stabilirea gradului de alcoolemie la acest moment.

Dezincriminarea priveşte fapta prevăzută de legea penală în întregul său, sub raportul tuturor condiţiilor de incriminare şi sancţionare. Or, dacă legea nouă modifică numai o parte din condiţiile de incriminare în raport cu legea veche, nu ne aflăm în prezenţa unei dezincriminări, ci a unei continuităţi de incriminare a faptei şi, în această situaţie, vor fi incidente dispoziţiile legii penale mai favorabile.

Distincţia regăsită în cuprinsul art. 336 alin. (1) din Codul penal (în formularea anterioară pronunţării deciziei de neconstituţionalitate) dintre momentul săvârşirii propriu-zise a faptei şi amânarea consumării ei până la "momentul prelevării probelor biologice" a constituit, de altfel, unul dintre principalele argumente de neconstituţionalitate, evidenţiindu-se că "de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor".

Ulterior datei de 27 ianuarie 2015, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal este reprezentat de acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Momentul consumării infracţiunii este cel al începerii acţiunii prohibite astfel determinate, iar momentul epuizării este cel al depistării în trafic a autorului faptei.

Determinarea alcoolemiei cu relevanţă penală este, în contextul considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 2014 şi în absenţa unei modificări legislative subsecvente, o chestiune ce ţine, preponderent, de probaţiunea - în fiecare caz particular - a faptei incriminate de art. 336 alin. (1) din Codul penal, iar nu o condiţie de existenţă a infracţiunii. Prin urmare, stabilirea valorii îmbibaţiei alcoolice la momentul conducerii vehiculului urmează a fi realizată prin raportare la toate elementele de fapt relevante într-o speţă dată, respectiv ora depistării în trafic, ora recoltării probelor biologice, existenţa unei singure mostre de sânge prelevate sau a două astfel de probe etc.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material al acestei infracţiuni constă în acţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanţii la traficul rutier şi chiar pentru pietoni, raportul de cauzalitate dintre acţiune şi urmarea imediată rezultând din însăşi săvârşirea faptei, această infracţiune fiind una de pericol.

Instanţa reţine că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta în forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, în accepţiunea dispoziţiei art.16 alin. 3 lit. b Cod penal , întrucât, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv starea de pericol pentru siguranţa circulaţiei şi depistarea sa de organele de poliţie, el a prevăzut şi a acceptat acest rezultat.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi lipsa de antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, cât şi prev. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în raport de conduita procesuală sinceră a inculpatului, reţinând în acest sens gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite, dedus din faptul că inculpatul, ca urmare consumului de alcool a provocat un eveniment rutier ce se puteau solda cu victime şi pagube materiale însemnate,  dar şi conduita bună a inculpatului  pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii, precum şi atitudinea deplin sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.

În raport de aceste considerente, în baza  art. 336 alin. 1 Cod penal şi cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul L  V la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), i), Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a conduce orice vehicul pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), i) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a conduce orice vehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 91 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

Încredinţează supravegherea inculpatului  Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul V .

În baza disp. art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune V , la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;  d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza disp. art. 93 alin. 2 Cod penal, impune condamnatului obligaţia de a urma un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza disp. art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta 80 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În baza disp. art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe baza evaluării iniţiale, în funcţie de aptitudinile şi pregătirea socio-profesională a inculpatului şi în conformitate cu legea de executare a pedepselor, consilierul de probaţiuni va stabili ca munca neremunerată în folosul comunităţii să fie executată la Primăria V , jud. V .

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 1016/09.10.2017 Curtea de Apel G a  admis apelul.

Analizând apelul  formulat din prisma motivelor  invocate, dar  şi din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul inculpatului L V este fondat, urmând a fi admis potrivit art. 421 pct. 2  lit. a ) Cod procedură penală

Raportat la alcoolemia avută de inculpat  la momentul  depistării ( 0,90%0) alcoolemie care se situează în aproprierea pragului legal  de 0,80 %0, Curtea apreciază că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social mai  redus.

De asemenea, raportat la împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se impunea aplicarea unei pedepse complementare şi accesorii.

Dintre  cele două cereri formulate de către inculpat, prin avocat ales, Curtea  găseşte întemeiat motivul subsidiar de apel, acela al aplicării unei amenzi  penale care spre deosebire de modalitatea amânării executării pedepsei, nu presupune un termen de supraveghere (art. 84 Cod penal ).

Domenii speta

Spete similare