Contestaţie la executare, compensaţia legală.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2017, sub nr. X/299/2017, contestatoarea V.I. S.R.L. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu  intimata A S 1 F P, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea somaţiei nr. A/2017, a titlului executoriu nr. B/2017 şi a adresei de poprire nr. C/2017 emise în dosarul de executare nr. D.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin somaţia şi titlul executoriu din XX.XX.2017, comunicate prin poştă la data de 24.03.2017, societatea sa a fost înştiinţată că figurează în evidenţa fiscală cu suma de plată în valoare totală de 2.092 lei, reprezentând contribuţie de asigurări pentru şomaj, contribuţie pentru asigurări de sănătate, contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii, impozit pe veniturile din salarii etc. De asemenea, prin adresa de poprire din XX.XX.2017, comunicată prin poştă la data de 30.03.2017, a fost înştiinţată că a fost indisponibilizată suma în valoare de 2.092 lei.

Contestatoarea a susţinut că societatea sa deţine o creanţă împotriva organelor fiscale de 1.397.061,22 lei, ce este anterioară debitelor puse în executare de AFP Sector 1, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1630/23.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. X/2/2013, definitivă prin decizia nr. 1013/31.03.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, începând cu chiar data depunerii cererii de plată a dobânzilor fiscale la organul fiscal (25.09.2012), contestatoarea are dreptul la restituirea/compensarea sumei de 1.397.061,22 lei, motiv pentru care sumele din actele de executare contestate sunt stinse prin compensare.

În acest sens, contestatoarea a invocat prevederile art. 167 C.pr.fisc., arătând că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ce a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă. Astfel, contestatoarea a precizat că, încă din luna iunie 2014, a fost depusă notificarea nr. E/2014 prin care a solicitat compensarea parțială a sumelor acordate prin sentinţa civilă nr. 1630/23.05.2014 cu toate sumele certe, lichide şi exigibile datorate de societatea sa reprezentând creanţe fiscale administrate de DGRFP Bucureşti. Cu toate acestea, prin adresa nr. F/2014, debitoarea a fost informată că DGRFP Bucureşti a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1630/23.05.2014, astfel încât punerea în executare a acestei hotărâri este suspendată.

Contestatoarea a menţionat că, deşi are o creanţă stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, organele fiscale emit acte de executare nelegale pentru debite mai mici decât sumele datorate prin sentinţa civilă nr. 1630/23.05.2014.

În continuare, contestatoarea a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru compensare, astfel: societatea sa are asupra bugetului de stat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 1.397.061,22 lei; societatea sa figurează, în acelaşi timp, şi cu debite de 2.092 lei la bugetul de stat administrat de aceeaşi autoritate publică; creanţa sa este anterioară creanţelor invocate de AFP Sector 1 prin actele contestate şi este mai mare ca acestea, astfel încât compensarea operează de drept până la concurenţa celei mai mici sume.

Contestatoarea a invocat prevederile art. 663 C.pr.civ., precizând că sumele imputate de intimată nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile, întrucât acestea sunt compensate parţial cu creanţa sa de 1.397.061,22 lei conform sentinţei anterior menţionate.

Prin urmare, contestatoarea a solicitat instanţei să constate că sumele de plată pentru care s-a început executarea silită în temeiul actelor contestate sunt stinse prin compensare parţială cu creanţa sa de 1.397.061,22 lei, motiv pentru care executarea silită este lipsită de obiect şi temei juridic.

În drept, au fost invocate prevederile art. 167 C.pr.fisc., art. 663 C.pr.civ.

În susţinerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (filele 72).

La data de 15.05.2017, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că organul fiscal de executare silită a respectat întocmai procedura stabilită prin Codul de procedură civilă, astfel că procedura de emitere a somaţiei şi a titlului executoriu este legală, fiind îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru validitatea lor. Or, în lipsa oricărui motiv de nelegalitate sau neconformitate intrinsecă a actelor acte de executare, funcţionează prezumţia simplă de legalitate şi de conformitate a actelor de executare contestate, emise de organul fiscal de executare în recuperarea debitului datorat.

Referitor la obligaţiile fiscale ce au stat la baza emiterii actelor de executare silită, intimata a precizat că titlul de creanţă fiscală este reprezentat de declaraţia fiscală nr. G/2017, depusă de către contestatoare. Astfel, declaraţia fiscală reprezintă titlul de creanţă prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, nemaifiind nevoie de emiterea unei decizii de impunere. Astfel, de la data transmiterii declaraţiei fiscale, aceasta îi este întrutotul opozabilă societăţii, sens în care au fost invocate prevederile art. 95 alin. 4 C.pr.fisc.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 şi următoarele C.pr.civ., art. 230 alin.2, art. 226 alin. 6, art. 46, art. 95 alin. 4 C.pr.fisc.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 06.06.2017, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de către intimată ca neîntemeiate, la care a ataşat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat, pentru contestatoare, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În dosarul de executare nr. D, intimata a emis, împotriva contestatoarei, titlul executoriu nr. B/2017 (fila 11) şi somaţia nr. A/2017 (filele 9-10), pentru plata sumei totale de 2.092 lei reprezentând contribuţii stabilite potrivit declaraţiei fiscale nr. G/2017 (filele 73-81).

De asemenea, aşa cum rezultă din adresa de poprire nr. C/2017 (fila 14), organul fiscal a procedat la indisponibilizarea sumelor existente, precum şi a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi/sau valută deschise de debitoarea V.I. S.R.L.  la terţul poprit U.B. S.A. până la concurenţa sumei de 2.092 lei.

Potrivit art. 260 alin. 1 C.pr.fisc., „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.”

Totodată, aşa cum prevede art. 260 alin. 3 C.pr.fisc., „contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”

În prezenta cauză, contestatoarea a invocat nelegalitatea titlului executoriu nr. B/2017 şi a actelor de executare subsecvente în raport de faptul că intimata trebuia să constate intervenirea compensaţiei legale în temeiul sentinţei civile nr. 1630/23.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. X/2/2013.

Astfel, compensaţia reprezintă modul de stingere a obligaţiilor care constă în stingerea a două obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele. Instanţa reţine că, prin ipoteză, compensaţia presupune existenţa a două raporturi juridice obligaţionale distincte, în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt creditor şi debitor, una faţă de cealaltă.

Instanţa constată că, prin sentinţa civile nr. 1630/23.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. X/2/2013 (filele 17-25), definitivă prin respingerea recursului la data de 31.03.2015 (filele 49-51), DGRFP Bucureşti a fost obligată să emită actele administrativ fiscale – proces-verbal privind calcul accesorii şi, după caz, notă de compensare/notă de restituire – prin care să recunoască reclamantei V.I. S.R.L. dreptul la dobânzi în cuantum total de 1.397.061,22 lei aferente deconturilor de TVA nr. 1/2009, nr. 2/2009, nr. 3/2009 şi nr. 4/2009.

Prin urmare, instanţa constată că, aşa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, societatea contestatoare deţine o creanţă în cuantum de 1.397.061,22 lei împotriva intimatei, aceasta din urmă nefăcând dovada faptului că ar fi restituit contestatoarei suma respectivă sau că ar fi compensat-o cu alte datorii fiscale.

Potrivit art. 167 C.pr.fisc., „(1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ - teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înţeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.  (2) Creanţele debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1). (4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.” 

Astfel, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei legale, şi anume existenţa a două creanţe reciproce care sunt certe, lichide şi exigibile şi care au ca obiect o sumă de bani - contestatoarea datorează intimatei suma de 2.092 lei (potrivit declaraţiei fiscale nr. G/2017), iar intimata datorează contestatoarei suma de 1.397.061,22 lei (conform sentinţei civile nr. 1630/23.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. X/2/2013 care reprezintă titlu executoriu în raport de prevederile art. 632 alin. 2 C.pr.civ.).

De altfel, instanţa reţine că, deşi compensaţia operează de drept, contestatoarea i-a solicitat intimatei să procedeze la aplicarea prevederilor art. 167 C.pr.fisc. (cerere de compensare nr. E/2014 - filele 26-29), însă aceasta a refuzat pe motiv că punerea în executare a sentinţei civile nr. 31630/23.05.2014 este suspendată, întrucât a fost formulat recurs (adresa nr. F/2014 – fila 46).

Or, având în vedere că recursurile formulate de către părţi au fost respinse definitiv la data de 31.03.2015, deci cu aproximativ 2 ani înainte de emiterea actelor de executare contestate în prezenta cauză, instanţa apreciază că intimata a dat dovadă de rea-credinţă prin declanşarea executării silite împotriva contestatoarei în dosarul nr. D.

Prin urmare, având în vedere că societatea debitoare este executată silit pentru suma de 2.092 lei, deşi aceasta deţine o creanţă de 1.397.061,22 lei împotriva intimatei (care este mult mai mare), instanţa constată că debitul urmărit în dosarul nr. D este stins prin efectul compensaţiei legale, impunându-se anularea actelor contestate.

Pe cale de consecinţă, reţinând aceste considerente, instanţa urmează să dispună anularea somaţiei nr. A/2017, a titlului executoriu nr. B/2017 şi a adresei de poprire nr. C/2017, emise de intimată în dosarul de executare nr. D.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putându-se dispune compensarea acestora. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, în raport de aceste dispoziţii legale, instanţa va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 151,44 lei (chitanţă – fila 72) la rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, instanţa va lua act că societatea contestatoare a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea V.I. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, …., în contradictoriu cu intimata A S 1 F P, cu sediul în ...

Dispune anularea somaţiei nr. A/2017, a titlului executoriu nr. B/2017 şi a adresei de poprire nr. C/2017, emise de intimată în dosarul de executare nr. D.

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 151,44 lei la rămânerea definitivă a hotărârii.

Ia act că societatea contestatoare a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare