Contestaţia la executare. Prescripţie dreptului de a cere executarea silită în cazul contractelor de credit ce constituie titluri executorii de drept. Data de început a curgerii termenului de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită. Nu se poa

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de xx.xx.2017, sub nr xx/299/2017, contestatorul J.A.C. a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.A., anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.X/2017 al SCPEJ, restabilirea situației anterioare executării, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că înţelege să invoce excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, termenul de 3 ani prevăzut de art 705 NCPC începând să curgă fie de la data declarării scadenţei anticipate a creditului, fie de la data înregistrării ultimei plăţi efectuate de contestator.

Contestatorul a solicitat a se proceda la o analiză atentă a contractului de credit încheiat, raportat la sumele ce se solicită, dar şi la plăţile efectuate, considerând că este vorba de o eroare, întrucât, conform contractului de credit acesta a încasat suma de 10.800 lei, însă conform documentelor de la executorul judecătoresc, datorează către creditor un debit în valoare de 19.319,43 lei, sumă ce se compune din 16.874,61 lei debit, la care se adaugă cheltuieli de executare în valoare de 2.444,82 lei, nefiind inserată perioada pentru care datorează această suma sau o modalitate de calcul. Mai mult decât atât, având în vedere valoarea dobânzii, consideră că aceasta a fost calculată până la momentul inițierii executării silite.

În  ceea ce privește cesiunea de creanță, conform contractului de credit asumat de către acesta prin semnătură , a solicitat a se observa faptul că există o clauză ce instituie în sarcina băncii obligația de a proceda la transmiterea unei notificări privind această procedură, clauză ce nu a fost respectată raportat la faptul că executarea silită a fost demarată de către S.A., nu de către creditorul inițial cu care acesta a semnat contractul de credit.

În drept, au fost invocate disp. art.711 si urm. C.pr.civ.

În dovedire, au  fost depuse inscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la SCPEJ pentru comunicarea dosarului de executare X/2017, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 20-83.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

La data de XX.XX.2014 contestatorul J.A.C. a încheiat cu IBNVA Sucursala Bucureşti contractul linie de credit pentru persoane fizice, prin care celui dintâi i-a fost pusă la dispoziţie o linie de credit în valoare de 10.800 lei.

Prin contractul de cesiune de creanta din 02.07.2015, IBNVA Sucursala Bucureşti a cedat catre S.  creanţele derivând din contractul de linie de credit menţionat.

Prin cererea înregistrată la SCPEJ la data de 27.01.2017 (f 34), intimata a solicitat punerea în executare silită a creanţei în cuantum de 16874,61 lei, rezultând din titlul executoriu constând în contractul din 26.11.2004, formându-se dosarul executional nr. X/2017.

Prin încheierea din data de 03.03.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr  5921/299/2017, a fost încuviinţată executarea silită împotriva contestatorului debitor (f 26).

Prin încheierea de la 17.05.2017 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 2444,82 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc-2007,53 lei şi cheltuieli privind comunicarea actelor de procedură prin poştă/curier rapid/agent procedural/cheltuieli de transport, taxe solicitări de informaţii şi cheltuieli ocazionate de efectuarea altor acte de executare silită, în cuantum total de 437,29 lei.

La aceeaşi dată au fost emise adrese de înfiinţare a popririi pentru suma de 19319,43 lei, compusă din 16874,61 lei, reprezentând debit (10583,31 lei debit principal şi 6291,3 lei dobânda aferentă creditului acordat) şi 2444,82 lei cheltuieli de executare silită.

Împotriva acestei executări silite contestatorul J.A.C. a formulat prezenta contestaţie la executare, invocând prescripţia dreptului de a demara executarea silită.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 706 alin. 1 teza I C.p.c., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care se naste dreptul de a obține executarea silită, iar în cazul hotărârilor judecătorești sau arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive. 

Justificarea acestei reguli este impusă de însăși finalitatea prescripției extinctive, constând în stimularea titularilor drepturilor subiective de a-și valorifica drepturile lor într-un termen cât mai scurt, pentru asigurarea certitudinii și stabilității circuitului civil.

Instanţa nu poate reţine apărările intimatei care a invocat dispoziţiile art. 2537 pct 4 şi art. 1522 C. civ. şi apreciază că dispoziţiile invocate de intimată nu sunt aplicabile în cauză, acestea făcând referire la prescripţia dreptului material la acţiune şi nu la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, această din urmă instituţie fiind reglementată expres şi exclusiv de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu problema prescripției dreptului de a obține executarea silită următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului supus prescripției (drept real sau drept de creanță) și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.

În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că în dosarul de executare nr. X/2017 a fost pus în executare un titlu executoriu având ca obiect un drept de creanță, respectiv o sumă de bani. Prin urmare, raportat la acest aspect, instanța constată că este vorba despre un drept de creanță căruia i se aplică termenul de prescripție a executării silite de 3 ani.

În speță, obiectul contractului de împrumut constă în acordarea de către Bancă în favoarea Clientului a unei linii de credit în lei, reînnoibilă. Linia de credit poate fi revocată în mod unilateral de către Bancă, la prima solicitare a acesteia. Utilizarea respectivei linii de credit de către client este la discreţia acestuia, cu respectarea integrală a prevederilor legale, aceasta fiind acordată pentru nevoi personale generale. Totodată, se prevede că rambursarea ratelor aferente liniei de credit se va face lunar, în a doua zi calendaristică a fiecărei luni, prin debitarea automată din contul curent a sumei ce reprezintă rata de rambursare. În cazul în care clientul nu deţine suficiente fonduri în contul curent pentru efectuarea rambursării, Banca va percepe dobânda penalizatoare pentru sumele nerambursate.

În prezenta cauză, instanța constată că, în lipsa unei notificări din partea contestatorului către emitent prin care acesta să-și fi exprimat intenția de a nu mai prelungi contractul, contractul s-a considerat reînnoit;  în aceste condiţii, raportat la clauzele contractuale anterior menţionate, nu se poate susţine că termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la  data ultimei plăţi efectuate de contestator, contractul de credit încheiat între părți continuând să își producă efectele juridice până la declararea scadenţei anticipate a creditului, termenul de prescripţie de 3 ani începând să curgă de la data declarării scadenţei anticipate a creditului.

Raportat la faptul că în temeiul contractului în cazul neîndeplinirii de către împrumutat a oricărei obligaţii asumate atât în baza prezentului contract, cât şi în baza altor contracte încheiate cu banca sau la solicitarea acesteia, Banca are dreptul de a declara creditul scadent imediat, toate datoriile clientului generate de utilizarea liniei de credit ataşate contului curent devenind exigibile imediat, creditorul avea posibilitatea declarării scadenței anticipate fără nicio formalitate prealabilă, instanța reține că cel mai târziu la data incheierii contractului de cesiune (prin care nu se putea transmite decât o creanță exigibilă), creditorul inițial a procedat la data declarării scadenței anticipate a creditului acordat.

Calculând termenul de 3 ani de prescriptie a executării silite de la data contractului de cesiune, respectiv 02.07.2015, instanța reține că acesta nu s-a implinit până la data depunerii cererii de executare silită de către cesionar (27.01.2017).

La data de 04.08.2015 intimata a notificat debitorului cesiunea de creanţă (f f 47), solicitând acestuia din urmă achitarea datoriei în cuantum de 10583,31 lei, împreună cu dobânzile aferente în cuantum de 5531,04 lei.

Instanța nu va reține nici apărarea contestatorului potrivit căreia nu a fost informat cu privire la cesiunea de creanțe. Astfel, contestatorul a fost notificat la data de 04.08.2015 cu privire la cesiunea de creanță, după cum rezultă din dovada de comunicare depusă la f. 47 din dosarul cauzei, iar în ceea ce privește acceptarea cesiunii de către contestator, instanța reține că, pentru a produce efecte juridice cu privire la debitorul cedat, cesiunea de creanță nu este condiționată de acordul acestuia din urmă.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar de intimată reiese ca debitorul a fost înstiintat cu privire la obligatiile de plata restante (adresa din 09.07.2015-f 45), putând cunoaste în acest fel din ce se compune debitul datorat, astfel ca simpla invocare a încalcarii prevederilor art.662 NCPC nu este suficienta pentru a se retine lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei puse în executare, în lipsa altor dovezi în acest sens, cu atât mai mult cu cât contestatorul a solicitat doar administrarea probei cu înscrisuri si nu a apreciat necesara încuviintarea unor probe suplimentare pentru a se verifica modul de calcul al creantei pretinse de intimata.

Cu privire la legalitatea onorariului executorului judecătoresc, instanţa apreciază că susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, instanţa retine că acesta a fost calculat potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, conform carora executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministerul justitiei cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. In cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, pentru creantele in valoare de până 50.000 lei, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentand valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Astfel, in raport de aceste prevederi legale si valoarea creantei de 16874,61 lei instanta retine ca suma de 2007,53 lei (TVA inclus), stabilita cu titlu de onorariu de executor, respecta prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000.

Astfel, executorul judecătoresc a calculat şi încasat de la creditor TVA-ul, taxă ce nu măreşte patrimoniul executorului (astfel încât iese din sfera de reglementare a Ordinului Ministrului Justiţiei, al cărui scop şi spirit era acela de a limita mărirea patrimoniului executorului judecătoresc în dauna creditorului - pentru care un onorariu excesiv ar putea reprezenta o piedică în realizarea deplină dreptului de acces la instanţă -, respectiv a debitorului - cel obligat a suporta în final cheltuielile de executare), dar îl micşorează în primă fază pe cel al creditorului (obligat să avanseze tva-ul), motiv pentru care este suportat în final de debitor, potrivit regulii generale edictate de art. 669 NCPC.

Prin urmare, instanța, constatând că motivele invocate de către contestator in susținerea cererii nu sunt întemeiate și că nu există niciun motiv de nulitate al actelor de executare din dosarul X/2017, urmează să respingă contestația la executare, ca neîntemeiată.

În privinta cheltuielilor de judecata, vazând solutia pronuntata în cauza si prevederile art.453 NCPC, instanta va respinge ca neîntemeiata cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul J.A.C., cu domiciliul în …., în contradictoriu cu intimata S.A., cu sediul în …., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată in şedinţă publică, azi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare