Delimitări între noțiunea de contrabandă utilizată în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și infracţiunea de contrabandă - art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006. Limitele utilizarii prezumțiilor în materie penală.

Rezumat:

Incidenţa deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care stabileşte fără echivoc faptul că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia şi că este suficient ca persoana care a comis fapta prev. la art. 270 alin.(3) să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acesteia fapta are sau nu caracter penal.

Jurisprudenţa CEDO - hotărârea Salabiaku versus Franta 7 octombrie 1988, 10519/83, prin care s-a statuat că utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a acesteia. Orice sistem de drept cunoaşte astfel de prezumţii, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depăşească anumite limite în utilizarea lor, întrucât prin utilizarea lor excesivă puterea de apreciere a judecătorului ar fi golită de conţinut, dacă vinovăţia unei persoane ar fi stabilită pe baza unor prezumţii. În consecinţă, Curtea a considerat că astfel de prezumţii sunt admisibile doar în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat şi pot fi răsturnate de către persoana interesată.

Din această perspectiva Curtea de Apel constată că, referitor la apărările inculpatei făcute atât în faţa instanţei de fond cât şi a celei de control judiciar, şi anume, că nu ar fi cunoscut faptul că pachetele de ţigarete provin din contrabandă, curtea constată că prima instanţă le-a înlăturat pe bună dreptate, reţinând în mod corect că această afirmaţie este neverosimilă, atâta timp cât inculpata a achiziţionat ţigaretele la un preţ derizoriu comparativ cu cel practicat în comerţul licit, ce aveau aplicate în mod vizibil timbre de acciză ucraineană şi nu timbre fiscale româneşti, în condiţii de clandestinitate, de la o persoană necunoscută, din Bazarul Suceava, fără a obţine vreun document justificativ pentru aceste produse.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 409 din 23 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Suceava s-au dispus următoarele:

A fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d C.pen. şi art.76 alin.1 C.pen.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an, conform dispoziţiilor art. 68, alin. 1 lit. b C.pen.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art.92 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani (doi ani).

În baza art. 93 alin. 1 C.pen s-a obligat inculpata A. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În temeiul art.93 alin.2 C.pen., pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpata A. are obligaţia să frecventeze programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de probaţiune.

În baza art.93 alin.3 C.pen. s-a stabilit ca inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile.

În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. s-a dispus ca obligaţia de a executa muncă neremunerată în folosul comunităţii să se execute la Primăria mun. S. sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului S., programul de executare al acestei activităţi urmând să fie stabilit de către Serviciul de probaţiune S..

În temeiul art. 404 alin. 2 C. pr. pen. cu referire la art. 91 alin. 4 C. pen. şi art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, precum şi că, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere săvârşește o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f C.pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 119 pachete de ţigarete depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Suceava şi menţionate în dovada nr. 210267 din data de 05.05.2015, aflată la fila 28 d.u.p. (114 pachete ţigarete marca Fest, de provenienţă ucraineană şi 5 pachete ţigarete marca Viceroy, de provenienţă ucraineană).

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. d C.pr.pen. a fost respinsă solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de confiscare a echivalentului în lei al autoturismului marca ..., cu nr. de înmatriculare xxxx, ca bun folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii de contrabandă (ridicat prin ordonanţa din 05.02.2015 a organelor de cercetare penală şi lăsat în custodia numitului B., potrivit procesului verbal din data de 05.02.2015), ca neîntemeiată.

S-a constatat recuperat în totalitate prejudiciul cauzat părţii civile Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi, în consecinţă, în baza art. 19 şi art. 397 alin. 1 C. pr. pen. şi art. 1357 C.civ. a fost respinsă acţiunea civilă ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 398 C. pr.pen. rap. la art. 272 şi art. 274 alin. 1 C.pr.pen a fost obligată inculpata A. la plata către stat a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1000 lei din cursul urmăririi penale.

În baza art. 398 C.pr.pen. rap. la art. 274 alin. 1 teza a-II-a C.pr.pen. onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de cameră preliminară şi de judecată – av. ..., în cuantum de 325 lei, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1629/30.06.2016, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţie în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Judecătoria Suceava a reţinut următoarele:

În fapt, în data de 05.02.2015, în jurul orelor 19:00, aflându-se în timpul serviciului de supraveghere și control a traficului rutier pe str. Calea Unirii din mun. Suceava, jud. Suceava, un echipaj de poliție din cadrul IPJ Suceava - Serviciul Rutier a oprit, în trafic, pentru un control de rutină, autoturismul marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare TX9443XH care se deplasa din direcția Centru spre cartierul B..., la volanul căruia se afla numitul B., pasageri fiind inculpata A. și C..

În prezența martorilor asistenți D. și E., organele de poliție au procedat la efectuarea unui control amănunțit al autoturismului, în urma căruia a fost identificată într-o cutie de carton, pe bancheta din spate a autoturismului, cantitatea de 119 pachete de țigarete de proveniență ucraineană, respectiv 114 pachete de țigarete marca Fest și 5 pachete de țigarete marca Viceroy, stabilindu-se că acestea aparțineau inculpatei A..

Aceasta a recunoscut faptul că pachetele de țigarete îi aparțin, precizând totodată că le-a achiziționat din Bazarul din mun. S., de la o persoană necunoscută și că intenționa să le transporte la domiciliul părinților săi din sat P.

Ulterior, inculpata împreună cu numiții B. și C. și cu autovehiculul în cauză, a fost condusă la sediul poliției pentru efectuarea de cercetări, fiind numărate pachetele de țigarete și fiind încheiate procese-verbale pentru aspectele constatate.

La stabilirea situației de mai sus expuse, instanța de fond a avut în vedere, față de prevederile art. 99 și art. 103 C.pr.pen., declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, precum și înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală.

Astfel, fiind audiată ca suspectă în cursul urmăririi penale, numita A. a recunoscut că la data de 04.02.2015, în cursul dimineții, s-a deplasat la Complexul comercial Bazar din mun. S., de unde a achiziționat pentru părinții săi care sunt bătrâni și ajung mai rar la oraș, cantitatea de 119 pachete de țigarete de proveniență extracomunitară marca Fest și, respectiv Viceroy, la prețul de aproximativ 5 lei pachetul, de la un bărbat de pe aleea denumită „la Ruși”, al cărui nume nu-l cunoaște. În continuare, inculpata a arătat că inițial a depozitat țigările la domiciliul său, iar următoarea zi l-a rugat pe prietenul său B. să o transporte până la părinții săi pentru a le duce ceva, fără însă a-i spune despre ce este vorba. A arătat inculpata că, în jurul orelor 17:00, acesta a venit la scara blocului unde locuiește, cu autoturismul marca .., cu nr. de înmatriculare xxx și, după ce a pus bagajele pe bancheta din spate a autoturismului, respectiv cutia de carton în care se aflau pachetele de țigarete și o plasă în care se aflau mai multe sticle din plastic de doi litri fiecare, neinscripționate, o parte conținând alcool de consum, iar altele băuturi alcoolice preparate în casă, s-a urcat pe scaunul din dreapta față. Inculpata a precizat că s-au deplasat inițial prin centrul orașului la o farmacie, după care au mers la un suc, în acest timp fiind sunată de prietena ei, C., care a rugat-o să meargă după ea în Ș..., apoi cu toţii s-au deplasat spre oraș. În timp ce se deplasau pe pasarela din cartierul B..., în fața Peco...., au fost opriți însă de un echipaj de poliție, care în urma unui control efectuat în interiorul autoturismului, au identificat bunurile transportate, fiind conduși la sediul Poliției, unde le-au fost ridicate bunurile în cauză, respectiv 119 pachete cu țigarete și 13 sticle cu băuturi alcoolice. Inculpata a susţinut că atât țigaretele cât și băuturile alcoolice erau destinate consumului propriu al părinților săi.

Fiind audiată la data de 24 martie 2016 în calitate de inculpată, aceasta a declarat că își menține declarațiile date anterior în cauză și că nu are de făcut alte completări sau menţiuni suplimentare (f. 5-6 d.u.p.).

În faza de cercetare judecătorească, inculpata a relatat faptul că a cumpărat pachetele de ţigarete pentru părinţii săi din Bazarul S., de la o persoană necunoscută, cu intenţia de a le da muncitorilor.( f. 37- 38 d.i.).

Declaraţiile inculpatei s-au coroborat cu declaraţiile martorilor B. (f. 48-51 d.u.p.) şi C. (f. 52-53 d.u.p.) audiaţi în faza de urmărire penală.

Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul B. a declarat că, în cursul zilei de 05.05.2015, în jurul orelor 12:00, a fost contactat telefonic de inculpata A., care i-a cerut să vină până la ea acasă pentru a o transporta la domiciliul părinților ei din satul P. În momentul în care a ajuns la locuința inculpatei, aceasta a încărcat în autoturism mai multe bagaje. Cu această ocazie a observat că aceasta avea mai multe pachete de țigarete și mai multe sticle cu băuturi alcoolice, pe care le-a așezat pe bancheta din spate a autoturismului. A precizat martorul că în momentul în care a întrebat-o pe inculpată de unde are respectivele bunuri, aceasta i-a răspuns că le-a cumpărat din Bazarul din municipiul S. și că intenţionează să le transporte la domiciliul părinților, pentru consum. Ulterior, s-au deplasat pe raza comunei Ș. de unde a luat-o şi pe martora C., cu intenţia de a se deplasa împreună spre localitatea P. A arătat martorul că nu a cunoscut câte pachete de ţigarete erau în bagaj și nici câte sticle cu băuturi alcoolice erau, aflând aceasta după ce au fost numărate de organele de anchetă (f. 48-50 d.u.p.).

 În continuare, martorul B., a arătat faptul că pe str. ... au fost opriţi în trafic de un echipaj al poliției rutiere. În urma controlului efectuat, s-a identificat în interiorul autoturismului cantitatea de 119 pachete cu țigarete de proveniență extracomunitară și treisprezece sticle din plastic, de doi litri fiecare, care conțineau lichid roșu și alb, cu miros specific de alcool, inculpata A. declarând că aceste bunuri îi aparțin și că intenționa să le ducă părinților săi, care locuiesc în P.

 Aspectele susţinute de martorul B. au fost confirmate şi de martorul C.. Astfel, în cursul urmăririi penale, martora C. a relatat că, în data de 05 februarie 2015, în jurul orelor 17:30, întrucât nu avea cu ce să se deplaseze din Ș., unde fusese la o fostă colegă, a contactat-o pe inculpata A.. A precizat că aceasta din urmă a venit în Ş., în jurul orelor 17:45, cu un autoturism marca... înmatriculat în Bulgaria, condus de un prieten comun, B., după care s-au deplasat spre B..., pentru a merge la domiciliu. Pe str. ... din mun. S. au fost opriți de un echipaj de poliție, care după ce i-au legitimat, i-au solicitat conducătorului auto B. să declare ce bunuri are în mașină, după care au procedat la controlul autoturismului, identificând pe bancheta din spate a mașinii, într-o cutie de carton, cantitatea de 119 pachete cu țigarete, iar în portbagajul mașinii, 13 sticle de doi litri cu alcool, pentru care B. nu a putut prezenta acte. Totodată, martora a mai arătat că în timpul efectuării controlului de către organele de poliție, inculpata A. a declarat că atât pachetele cu țigarete cât și alcoolul îi aparțin, fiind cumpărate din Bazarul S. (f. 52-53 d.u.p.).

Prima instanţă a mai reţinut că, din cuprinsul procesului-verbal din data de 05.02.2015 a rezultat că în maşina condusă de către martorul B. a fost descoperită cantitatea de 119 pachete cu țigarete mărcile Fest și Viceroy, de proveniență ucraineană ( f. 15-17 d.u.p.).

Având în vedere modalitatea în care s-a coroborat materialul probator expus anterior instanţa de fond a înlăturat ca nesincere susţinerile inculpatei din faza de cercetare judecătorească în sensul că nu a cunoscut faptul că pachetele de ţigarete provin din contrabandă. Astfel, Judecătoria Suceava a apreciat că această susţinere a inculpatei, în sensul că nu cunoştea faptul că ţigaretele provin din contrabandă este neverosimilă în condiţiile în care a achiziţionat ţigaretele ce aveau aplicate în mod vizibil timbre de acciză ucraineană şi nu timbre fiscale româneşti în condiţii de clandestinitate, de la o persoană necunoscută din Bazarul S., fără a obţine vreun document justificativ pentru aceste produse.

În privinţa solicitării formulate de apărătorul inculpatei de a se dispune achitarea acesteia motivat de faptul că inculpata nu cunoștea faptul că pachetele de țigarete provin din contrabandă, dar și de faptul că organele de urmărire penală nu au făcut dovada că bunurile respective provin din contrabandă sau că trebuiau să fie plasate sub un regim vamal, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. Astfel, aşa cum s-a arătat persoana vătămată a achiziționat pachetele de țigarete în condiții de clandestinitate, de la o persoană care vinde aceste produse în Bazarul din mun. S., fără a obține vreun document justificativ pentru aceste produse. Mai mult, reține instanța că respectivele pachete de țigarete aveau aplicate timbre de acciză de proveniență ucraineană, și nu timbre fiscale româneşti care să ateste plata accizelor datorate statului român. De asemenea, instanța de fond a amintit că potrivit deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, noțiunea de „contrabandă” utilizată în art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, sau introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal prin sustragerea de la controlul vamal. S-a constatat astfel că noțiunea de contrabandă din textul acestei infracțiuni nu se referă la infracțiunea de contrabandă, nefiind condiționată de comiterea acestei infracțiuni. Instanța de fond a apreciat că se impune coroborarea acestei decizii cu cele constatate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 3287/16.10.2012, pronunțată în dosar nr. 2455/85/2011, prin care se arată că lipsa banderolelor care atestă plata taxelor către autoritățile române este suficientă pentru a proba latura subiectivă a infracţiunii de contrabandă. Astfel, prima instanţă a constatat că este probată săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză de către inculpata A. cu intenție directă.

La individualizarea pedepsei, Judecătoria Suceava a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 74 C.pen., şi anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de contrabandă, la gradul de pericol social concret al faptei, la persoana inculpatei precum şi la atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.

Din perspectiva acestor criterii, instanţa de fond a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpata A. prezintă un grad mediu de pericol social, infracțiunea fiind săvârșită cu forma de vinovăție a intenției și a avut ca urmare producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind normala desfășurarea a activităților economice, respectiv a relațiilor sociale care impun respectarea de către contribuabili a obligațiilor fiscale și a reglementărilor care impun deținerea de produse în anumite condiții prevăzute de Codul fiscal și Codul Vamal al României.

Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei A., întrucât cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Astfel, instanța de fond a reţinut că, inculpata A. este în vârstă de 30 de ani, este căsătorită, are studii superioare, este ... și, potrivit fișei de cazier judiciar, aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale (f. 10 d.i.). Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere și conduita procesuală nesinceră a inculpatei, aceasta încercând în faza de cercetare judecătorească să inducă în eroare instanța de judecată.

Judecătoria Suceava a avut în vedere că inculpata a achitat în cursul urmăririi penale în integralitate prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul de urmărire penală la filele 46-47, fiind incidentă în cauză circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. d C.pen.

Ținând cont că în cauză se impunea reținerea atenuantei prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. d C.pen., instanța de fond a avut în vedere, la stabilirea pedepsei concrete ce a fost aplicată în cauză, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 reduse cu o treime conform art. 76 alin. 1 C.pen.

Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea față de inculpată a unei pedepse de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d C.pen. şi art.76 alin.1 C.pen.

În privinţa pedepselor complementare, instanţa de fond a reţinut că art. 67 alin. 1 Cod penal prevede că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi prima instanţă a constatat că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că activitatea ilicit penală, astfel cum a fost expusă, demonstrează nedemnitatea inculpatei în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 al.1 lit. a) şi lit. b) Cod penal.

În privinţa pedepselor accesorii instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 65 alin.1 Cod penal, acestea se stabilesc în funcţie de modul în care au fost stabilite pedepsele complementare. Astfel, dacă se apreciază necesitatea dispunerii pedepsei complementare trebuie stabilit şi conţinutul pedepsei accesorii în funcţie de conţinutul pedepsei complementare. În consecinţă, raportat la prevederile Codului penal, din dispoziţiile art. 65 alin. 1, a rezultat existenţa unei legături indisolubile între pedepsele complementare şi accesorii.

În consecinţă, instanţa de fond a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.65 alin.1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 şi urm. C.pen., şi anume cuantumul pedepsei rezultante aplicate, respectiv închisoarea sub 3 ani, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, faptul că inculpata şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi aprecierea instanţei de fond că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, aceasta nu va mai comite alte infracţiuni, instanţa de fond, în temeiul art. 91 C.pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani, impunându-i totodată respectarea măsuri de supraveghere prev. la art. 93 alin.(1) Cod penal, iar în temeiul art.93 alin.2 C.pen., pe durata termenului de încercare, a obligat inculpata să frecventeze programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

Față de împrejurarea că inculpata şi-a manifestat acordul de a presta ore de muncă în folosul comunităţii şi ţinând cont de faptul că, în opinia primei instanţe, prestarea acestor ore ar conduce la reeducarea inculpatei, învăţând-o ce înseamnă respectul faţă de semeni, în baza art.93 alin.3 C.pen., prima instanţă a stabilit ca inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că, în cursul urmăririi penale, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1387 lei, la care s-au adăugat accesoriile aferente debitului neachitat, ce se vor calcula de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

În continuare, instanța de fond a constatat că, în cursul urmăririi penale, inculpata A. a achitat atât debitul, cât și accesoriile aferente acestuia, aspect ce a rezultat din chitanțele nr. 0047187 și nr. 0047188, depuse la dosarul de urmărire penală (f. 46-47 d.u.p.)

Prin urmare, constatând faptul că prejudiciul cauzat părţii civile Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi a fost recuperat în totalitate, în baza art. 19 şi art. 397 alin. 1 C. pr. pen. şi art. 1357 C.civ., instanța de fond a respins acţiunea civilă ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f C.pen., instanța de fond a confiscat cantitatea de 119 pachete de ţigarete depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Suceava şi menţionate în dovada nr. 210267 din data de 05.05.2015, aflată la fila 28 d.u.p. (114 pachete ţigarete marca Fest, de provenienţă ucraineană şi 5 pachete ţigarete marca Viceroy, de provenienţă ucraineană).

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. d C.pr.pen., instanța de fond a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de confiscare a echivalentului în lei al autoturismului marca ... cu nr. de înmatriculare xxxx, ca bun folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii de contrabandă, ca neîntemeiată, având în vedere că în sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin.(3) din Legea nr.86/2006, în modalitatea deținerii și nu a transportului de pachete de țigarete.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi inculpata A. pentru motivele prezentate pe larg în cererile depuse la dosarul cauzei şi reiterate oral în şedinţa de judecată, consemnate fiind în încheierea de dezbateri din data de 4 septembrie 2017 când instanţa de control judiciar, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 15 septembrie 2017.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În urma reevaluării probelor administrate în cauză, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că la data de 05.02.2015, în jurul orelor 19:00, inculpata A. a fost identificată în autoturismul marca ... cu nr. de înmatriculare xxx pe str. ..., în faţa staţiei peco ..., în timp ce deţinea cantitatea de 119 pachete cu ţigarete mărcile Fest şi Viceroy, de provenienţă ucraineană, fără a avea documente justificative de provenienţă şi cunoscând că provin din contrabandă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „contrabandă”, prev. de art.270 alin. (3) din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României.

Referitor la apărările inculpatei făcute atât în faţa instanţei de fond cât şi a celei de control judiciar, şi anume, că nu ar fi cunoscut faptul că pachetele de ţigarete provin din contrabandă, curtea constată că prima instanţă le-a înlăturat pe bună dreptate, reţinând în mod corect că această afirmaţie este neverosimilă, atâta timp cât inculpata a achiziţionat ţigaretele la un preţ derizoriu comparativ cu cel practicat în comerţul licit, ce aveau aplicate în mod vizibil timbre de acciză ucraineană şi nu timbre fiscale româneşti, în condiţii de clandestinitate, de la o persoană necunoscută, din Bazarul S..., fără a obţine vreun document justificativ pentru aceste produse. De altfel, în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 3287/16.10.2012, pronunțată în dosar nr. 2455/85/2011, a stabilit că lipsa banderolelor care atestă plata taxelor către autoritățile române este suficientă pentru a proba latura subiectivă a infracţiunii de contrabandă, decizie care este aplicabilă în speţa de faţă.

În ce priveşte decizia nr. 32/2015 a ÎCCJ, pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată de apărare, curtea constată că prin această decizie, instanţa supremă a stabilit următoarele: noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal..

În considerentele acestei decizii, se reţine, printre altele, că „ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Dacă s-ar accepta că existența infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiționată de "infracțiunea de contrabandă", iar nu de "contrabandă", ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracțiunii, și anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârșirii contrabandei, întrucât sintagma "sunt destinate" exprimă o acțiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conținutul constitutiv al acesteia.”

Faţă de conţinutul acestei decizii, care stabileşte fără echivoc faptul că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia şi că este suficient ca persoana care a comis fapta prev. la art. 270 alin.(3) să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal, curtea constată că nici apărarea inculpatei ce vizează valoarea bunurilor care se situează sub valoarea prevăzute la alin.(1) şi (2) al art. 270, şi care i-ar atrage răspunderea contravenţională, nu poate fi primită, ea contravenind însăşi hotărârii instanţei supreme de care a încercat să se prevaleze în favoare sa.

În fine, hotărârea primei instanţe nu contravine nici jurisprudenţei CEDO, aşa cum susţine inculpata, care a invocat hotărârea Salabiaku versus Franţa, 7 octombrie 1988, 10519/83, hotărâre prin care s-a statuat că utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a acesteia. Orice sistem de drept cunoaşte astfel de prezumţii, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depăşească anumite limite în utilizarea lor, întrucât prin utilizarea lor excesivă puterea de apreciere a judecătorului ar fi golită de conţinut, dacă vinovăţia unei persoane ar fi stabilită pe baza unor prezumţii. În consecinţă, Curtea a considerat că astfel de prezumţii sunt admisibile doar în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat şi pot fi răsturnate de către persoana interesată.

Ori, în speţa de faţă, prezumţiile de fapt reţinute de organele judiciare în sarcina inculpatei vis-a–vis de modul şi împrejurările în care aceasta a procurat ţigaretele respective, aşa cum au fost prezentate în cele ce preced, sunt pe deplin rezonabile, în înţelesul stabilit de instanţa de contencios european, în sensul că prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat şi pot fi răsturnate de către persoana interesată, aşa încât, nu se poate reţine vreo încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, inculpata bucurându-se de acest principiu de drept procesual penal până la răsturnarea lui.

În consecinţă, curtea constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită, fiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii de „contrabandă”, prev. de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României.

 Astfel, elementul material al infracţiunii a fost realizat prin acţiunea inculpatei de a deţine cantitatea de 119 pachete de țigarete mărcile Fest și Viceroy, de proveniență ucraineană, provenite din contrabandă, acestea fiind introduse în ţară fără a fi plasate sub regimul vamal (efectuarea de către autoritatea vamală a actelor specifice pentru aplicarea corectă a reglementărilor vamale privind intrarea, tranzitul, destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări), urmarea imediată fiind reprezentată de prejudiciul produs bugetul de stat în cuantum de 1.387 lei. Între activitatea inculpatei de a deţine mărfuri provenite din contrabandă, starea de pericol creată pentru regimul vamal, ca parte a regimului fiscal, şi producerea unui prejudiciu pentru bugetul statului, echivalentul sumei de bani neplătite ca urmare a introducerii în ţară a mărfurilor în altă modalitate de cât cea prevăzută de legislaţia vamală, există legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata A. a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. (3) lit. a Cod penal, întrucât a avut reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor păgubitoare, a urmărit acest rezultat toate acestea reieşind din faptul că a cumpărat o cantitate de 119 pachete de ţigarete de la o persoană necunoscută, la o oră matinală, dintr-un alt loc decât o unitate comercială autorizată, iar ţigaretele aveau aplicate, în mod vizibil timbre de acciză de proveniență ucraineană.

Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, curtea constată că soluţia primei instanţe este nelegală doar sub aspectul temeiului de drept care a justificat reţinerea circumstanţei atenuante în favoarea inculpatei, motiv de desfiinţare a sentinţei ce va fi reţinut din oficiu, nefiind invocat de parchet.

Astfel, este real că inculpata a achitat în cursul urmăririi penale, în integralitate prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul de urmărire penală la filele 46-47, însă acest lucru nu poate face incidentă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal, atâta timp cât infracţiunea de faţă este considerată ca fiind o infracţiune privind frontiera de stat a României, fiind exceptată în mod expres de acest text de lege pentru reţinerea respectivei circumstanţe atenuante.

În schimb, curtea apreciază că în cauză poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. la art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal, referitoare la împrejurările legate de fapta comisă, în considerarea prejudiciului redus cauzat de inculpată prin prezenta faptă, respectiv, de 1.541 lei şi care a fost, într-adevăr, acoperit prin plată, aşa cum s-a menţionat mai sus.

De asemenea, soluţia primei instanţe este nelegală şi în privinţa temeiului de drept reţinut la dispoziţia de confiscare specială, critica parchetului sub acest aspect fiind întemeiată.

Astfel, potrivit disp. art. 112 alin.(1) lit. a) Cod penal, sunt supuse confiscării bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, reprezentând acele lucruri care au luat fiinţă prin comiterea faptei, respectiv bunuri care au avut o existenţă anterioară. Cu toate acestea, sunt asimilate acestor bunuri şi cele care au dobândit o astfel de stare prin săvârşirea faptei, cum sunt bunurile introduse în ţară prin contrabandă, din cauza particularităţii unei noi poziţii de fapt dobândite, ce generează starea de pericol social şi care justifică măsura confiscării speciale.

Prin urmare, cum bunurile ridicate de la inculpată nu reprezintă bunuri a căror deţinere este interzisă de legea penală, deţinerea lor fiind permisă în condiţiile în care acestea ar fi supuse controlului vamal, curtea constată că în speţă nu este incident temeiul prev, la art. 112 alin.(1) lit. f), care reglementează această situaţie, confiscarea trebuind să fie făcută în temeiul art. 112 alin.(1) lit. a) Cod penal, ca bunuri produse prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În ce priveşte critica parchetului referitoare la neconfiscarea echivalentului în lei al autoturismului, ca bun ce ar fi fost folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii de contrabandă, curtea o constată neîntemeiată, prima instanţă reţinând în mod corect faptul că, dată fiind infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei, în modalitatea deținerii și nu a transportului de pachete de țigarete, nu se poate reține că autoturismul a fost determinant pentru realizarea activităţii infracţionale și că realizarea elementului material al infracţiunii în modalitatea deținerii cantităţii de 119 pachete ţigarete nu ar fi fost posibilă fără să fi folosit mijlocul respectiv de transport.

Prin urmare, contrar argumentelor prezentate de parchet prin motivele de apel, curtea constată că în cauza de faţă nu este incident şi textul de la art. 112 alin.(1) lit. b) Cod penal, ca temei al confiscării speciale al echivalentului în lei al autoturismului marca ..., cu nr. de înmatriculare xxx, ridicat prin ordonanţa din 05.02.2015 a organelor de cercetare penală şi lăsat în custodia numitului B., potrivit procesului verbal din data de 05.02.2015.

Faţă de cele expuse mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpată, iar, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de parchet şi va desfiinţa în parte sentinţa apelată, în sensul arătat în cele ce preced, urmând să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu unt contrare deciziei de faţă.

Conform art. 275 alin. (2) şi (3) Cod procedură penală, inculpata va fi obligată la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, celelalte cheltuieli judiciare din apel rămânând în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare