Analiza valabilităţii actului ce constituie temei al creanţei în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe.

Articolul 106 din Legea nr. 85/2014 reglementează verificarea creanţelor de către administratorul judiciar, stabilind în alineatul 1 obligaţia de a efectua o cercetare amănunţită a documentelor justificative ale creanţei a căror depunere odată cu cererea de admitere a creanţei este obligatorie potrivit art. 104 alin.2 şi în alineatul 3 posibilitatea administratorului judiciar  de a solicita de la debitor, în cazul în care consideră necesar,  informaţii şi documente suplimentare.

Sintagma folosită de legiuitor privind stabilirea legitimităţii creanţei semnifică faptul că verificarea administratorului judiciar se referă la existenţa sau nu a documentului ce constituie fundamentul creanţei şi la cercetarea aspectelor de ordin formal privind intervenirea unor cauze de stingere a creanţei precum plata totală sau parţială, prescripţia, contestarea şi nu la analiza condiţiilor de validitate ale documentului respectiv.

Cu alte cuvinte în îndeplinirea atribuţiei de verificare, administratorul judiciar nu poate aprecia asupra valabilităţii documentelor ce constituie temei al creanţei, aspecte ce pot fi însă verificate  de judecătorul sindic pe calea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe.

Ca urmare, pe baza  tuturor înscrisurilor ( atât cele verificate de administratorul judiciar cât şi cele depuse de contestator) judecătorul sindic va analiza, în limitele investirii creanţa şi dreptul trecut sau, după caz, netrecut de administratorul judiciar în tabelul preliminar. Analiza cuprinde toate aspectele inclusiv validitatea actului ce constituie temei al creanţei, dacă au fost invocate cauze de nulitate.

Prin sentinţa nr. 198 din data de 19.07.2017, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis contestaţia formulată de contestatoarea B.R.D.GSG în contradictoriu cu intimaţii SCETSRL prin lichidator judiciar AISPRL şi administratorul special HD

A înlăturat creanţa în cuantum de 2.123.650 lei a creditorului PAT de la masa credală a debitoarei SCETSRL.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea formulată la data de 02.11.2015, creditorul PAT a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SCETSRL. Prin încheierea din 04.11.2015, s-a admis cererea formulată de debitorul SCE TSRL şi, în temeiul art.71 alin.1 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului SCETSRL. De asemenea, s-a constatat că cererea formulată de creditorul PAT constituie declaraţie de creanţă.

Administratorul judiciar a procedat la verificarea creanţei invocate de creditorul PTA, aceasta fiind trecută în tabelul preliminar, în categoria creanţelor chirografare, cu valoarea de 2.123.650 lei.

Instanţa  a reţinut că prin cererea formulată creditorul PAT a arătat faptul că deţine o creanţă în sumă de 2.123.650 lei, depunând ca documente justificative ale acesteia contractul de cesiune din 11.03.2015, protocolul din 18.03.2015, notificarea privind cesiunea.

Potrivit contractului de cesiune (fila 36), cedentul HC a cedat cesionarului PAT creanţele pe care le deţine asupra debitoarei SC Elpidor Trading SRL în valoare de 1.033.413 lei, conform balanţei analitice întocmită pentru luna februarie 2015. Potrivit contractului de cesiune preţul şi plata cesiunii sunt descrise şi achitate conform celor stipulate în Anexa la contract, anexă care face parte din acesta şi este confidenţială faţă de terţi.

Conform clauzelor contractuale (pct.2.4), la data încheierii contractului cedentul predă cesionarului biletul la ordin seria BRDE3AE nr.0170581, în alb, drept garanţie pentru plata obligaţiei datorate de la debitorul cedat SCETSRL.

Contractul este semnat de părţi şi are aplicată ştampila societăţii debitoare SCETSRL.

La data de 18.03.2015 între SC Elpidor Trading SRL, în calitate de debitor cedat, şi PAT, în calitate de cesionar, s-a încheiat un protocol (fila 37), debitorul asumându-şi obligaţia să achite creanţa până la data de 31.03.2015, dată după care se percep penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi datorate la datoria capitalizată la ziua precedentă.

Potrivit protocolului, debitorul a predat cesionarului la data încheierii acestuia biletul la ordin seria BRDE3AE nr.0170581, în alb, drept garanţie pentru plata obligaţiei datorate.

Prin contestaţia formulată, creditorul BRD - GSG a invocat faptul că documentele depuse nu sunt apte să justifice existenţa creanţei, cuantumul acesteia sau exigibilitatea. A susţinut că acestea sunt întocmite pro causa, contractul de cesiune apărând ca o convenţie tripartită deoarece este aplicată ştampila societăţii pe un act la care nu este parte, iar preţul creanţei nu este cunoscut, nu a fost achitat. S-a mai susţinut că protocolul nu precizează cine este reprezentantul legal al societăţii, deşi se convine aplicarea unei penalităţi de întârziere de 0,5 %/zi de întârziere calculată la datoria capitalizată la ziua precedentă.

Instanţa a constatatat că, creanţa creditorului PAT înscrisă în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei SCETSRL este formată din suma de 1.033.412 lei reprezentând debit principal ce a format obiectul cesiunii de creanţă şi penalităţile de întârziere calculate în baza protocolului încheiat la data de 18.03.2015.

În ceea ce priveşte cesiunea de creanţă, s-a reţinut că potrivit art.1533 alin.1 Cod civil, aceasta este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ. 

Conform art.1567 Cod civil, „(1) Cesiunea de creanţă poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

(2) Dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispoziţiile prezentei secţiuni se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donaţie.

(3) Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operaţiune juridică în cadrul căreia părţile au convenit să se execute prestaţia constând în transmiterea unei creanţe.”

S-a constatat astfel că cesiunea de creanţă, deşi are un regim juridic propriu, este o operaţiune ce îmbracă forma unui alt contract, cu titlu gratuit (donaţie) sau după caz, cu titlu oneros (vânzare, schimb, rentă viageră). În aceste condiţii, cesiunea este supusă regulilor din materia transmisiunii obligaţiilor, dar şi dispoziţiilor care reglementează operaţiunea juridică prin care părţile au convenit să se execute prestaţia constând în transmiterea creanţei.

În cauză, s-a constatat că, în contractul de cesiune de creanţă încheiat între Hadâmbu Costică şi creditorul Popescu Aurel Titus se menţionează că preţul cesiunii şi plata acestuia sunt descrise şi achitate conform celor menţionate în anexa la contract, anexă care face parte din contract şi este confidenţială.

Prin adresa comunicată instanţei la data de 15.06.2016, creditorul Popescu Aurel Titus a invocat faptul că, pe de o parte,  preţul creanţei excede cadrului procesual al prezentei cauze, iar pe de altă parte, acesta a intrat în patrimoniul vânzătorului ca persoană fizică şi nu în patrimoniul societăţii.

Instanţa a constatat însă că, aşa cum s-a menţionat anterior, cesiunea de creanţă, în condiţiile în care este cu titlu oneros, aşa cum se susţine, trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare.Conform art.1179 Cod civil, „ (1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimţământul părţilor; 3. un obiect determinat şi licit; 4. o cauză licită şi morală.(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile”, iar potrivit art.1235 C.civ., „cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul”.

Art.1238 alin.2 C.civ., prevede că „cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

În ceea ce priveşte consimţământul părţilor la încheierea contractului, contestatoarea a invocat faptul că lipseşte consimţământul persoanei fizice HC, deoarece în dreptul semnăturii acestuia apare ştampila societăţii debitoare care nu este parte în contract.

Instanţa a apreciat însă că nu se poate reţine lipsa consimţământului în condiţiile în care Hadâmbu Costică,  în calitatea de cedent, a semnat contractul încheiat. Faptul că a fost aplicată ştampila societăţii nu constituie un element de natură să ducă la concluzia că lipseşte consimţământul cedentului şi nici nu conferă debitoarei SCETSRL calitatea de parte în contract.

Pe de altă parte, s-a reţinut că în cazul contractului de vânzare motivul care îl determină pe vânzător să încheie contractul de vânzare cumpărare este obţinerea preţului, iar motivul care îl determină pe cumpărător să plătească preţul este obţinerea bunului.

În cauză, instanţa a reţinut că, deşi în contractul de cesiune este menţionată existenţa unui preţ, nu a fost dovedită existenţa acestuia, deşi creditorului PAT i s-a pus în vedere să facă dovada existenţei şi plăţii preţului. Or, preţul stabilit în bani este una din condiţiile de validitate ale contractului de vânzare conform art.1660 C.civ.

Prin urmare, constatând că  lipseşte contraprestația cumpărătorului, element esențial al contractului de vânzare-cumpărare, s-a apreciat că, contractul este încheiat cu încălcarea normelor de drept stabilite pentru încheierea sa valabilă fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a contractului în temeiul art.1238 alin.2 C.civ., contractul având o cauză ilicită.Pe de altă parte, instanţa a reţinut că, preţul contractului, respectiv avantajul obţinut de vânzător în schimbul transmiterii bunului, este de esenţa contractului de vânzare, astfel că inexistenţa unui preţ constituie un element de natură să ducă la concluzia că, de fapt, voinţa părţilor a fost în sensul încheierii unui contract cu titlu gratuit.Cum, în cauză, nu s-a dovedit că prin încheierea contractului cedentul a obţinut un avantaj, instanţa  a apreciat că între părţi s-a încheiat o cesiune de creanţă cu titlu gratuit, iar pentru valabilitate acesteia este necesar să fie îndeplinite condiţiile de validitate ale contractului de donaţie.

Astfel, potrivit art.1011 alin.1 C.civ., donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. Prin urmare, forma autentică a contractului de donaţie este cerută ad validitatem, sub sancţiunea nulităţii absolute ce poate fi invocată de orice persoană interesată conform art.1247 alin.2 Cod civil.

Cum contestatoarea a invocat încheierea contractului cu nerespectarea normelor de drept aplicabile, instanţa a apreciat că, contractul de cesiune de creanţă încheiat între HC şi creditorul PAT este lovit de nulitate absolută în condiţiile în care, fiind un contract cu titlu gratuit (în lipsa stipulării unui preţ şi nedovedirii existenţei unei anexe în care să fie menţionat acesta), pentru încheierea sa valabilă era necesară forma autentică.Faţă de cele menţionate anterior, instanţa a  reţinut că creditorului PAT a fost înscris în mod eronat în tabelul de creanţe al debitoarei SCETSRL cu creanţa în cuantum de 2.123.650 lei (debit principal şi penalităţi de întârziere) ce rezultă din contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 11.03.2015 în condiţiile în care contractul este lovit de nulitate absolută.

Reţinând nulitatea contractului de cesiune de creanţă pentru nerespectarea condiţiilor de validitate ale contractului, instanţa a apreciat că nu se impune analizarea celorlalte motive invocate de contestatoare cu privire la întocmirea documentelor justificative pro causa şi inexistenţa creanţei transmise de cesionarul HC

Pentru aceste considerente, instanţa a admis contestaţia formulată de contestatorul B.R.D. GSG şi a înlăturat creanţa în cuantum de 2.123.650 lei a creditorului Popescu Aurel Titus de la masa credală a debitoarei SCETSRL.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditorul  PAT, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelantul a invocat nerespectarea dispoziţiilor legale de către instanţa de fond, arătând că aceasta a invocat din oficiu nulitatea absolută a actului ce constituie temeiul creanţei în lipsa unei cereri exprese formulate de contestatoarea BRD – GSG.

Apelantul a subliniat că administratorul judiciar, pe baza evidenţelor contabile, a verificat creanţa sa şi a dispus înscrierea în tabelul preliminar şi că expertizele efectuate în cauză au confirmat poziţia administratorului judiciar în sensul existenţei creanţei în cuantum de 1.033.413 lei, sumă cu care cedentul HC a creditat societatea precum şi a penalităţilor în sumă de 1.090.237 lei stabilite conform protocolului încheiat cu debitoarea.

A arătat apelantul că cesiunea creanţei de la HC către el a fost una cu titlu oneros, însă actul privind preţul cesiunii nu a fost depus la dosar, deoarece a invocat confidenţialitatea preţului.

A mai arătat apelantul şi că plata creanţei a fost garantată print-un bilet la ordin în alb predat de debitoare.

La data de 07.09.2017  intimata contestatoare  BRD - GSGA PRIN BRD GSG SA GC - DMCS a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material în condiţiile în care s-a dovedit că actul a fost încheiat pro forma, în mod nelegal şi imoral, cu scopul fraudării intereselor creditorilor.

În opinia intimatei contestatoare instanţa de fond a reţinut corect că în cazul actului cu titlu gratuit  se impune încheierea în formă autentică a contractului de cesiune conform prevederilor privind donaţia, în situaţia unui preţ nesemnificativ sancţiunea ar fi tot nulitatea pentru preţ derizoriu şi că, dacă cesiunea a avut loc la un preţ corespunzător, se impune dovada plăţii, devenind aplicabile dispoziţiile legii spălării banilor în contextul în care apelantul se afla în proceduri de executări silite.

Tot în întâmpinare intimata contestatoare a arătat că nu s-a făcut dovada plăţii preţului.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Articolul 106 din Legea nr. 85/2014 reglementează verificarea creanţelor de către administratorul judiciar, stabilind în alineatul 1 obligaţia de a efectua o cercetare amănunţită a documentelor justificative ale creanţei a căror depunere odată cu cererea de admitere a creanţei este obligatorie potrivit art. 104 alin.2 şi în alineatul 3 posibilitatea administratorului judiciar  de a solicita de la debitor, în cazul în care consideră necesar,  informaţii şi documente suplimentare.

Urmare a verificării, administratorul judiciar stabileşte legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe şi întocmeşte tabelul preliminar al creanţelor.

Stabilirea legitimităţii creanţei presupune determinarea, pe baza documentelor justificative depuse şi a documentelor suplimentare, dacă au fost solicitate, a temeiului  creanţei şi a incidenţei aspectelor ce ţin de stingerea totală sau parţială a creanţei, prescripţia creanţei, contestarea creanţei.

Sintagma folosită de legiuitor privind stabilirea legitimităţii creanţei semnifică faptul că verificarea administratorului judiciar se referă la existenţa sau nu a documentului ce constituie fundamentul creanţei şi la cercetarea aspectelor de ordin formal privind intervenirea unor cauze de stingere a creanţei precum plata totală sau parţială, prescripţia, contestarea şi nu la analiza condiţiilor de validitate ale documentului respectiv.

Cu alte cuvinte în îndeplinirea atribuţiei de verificare, administratorul judiciar nu poate aprecia asupra valabilităţii documentelor ce constituie temei al creanţei, aspecte ce pot fi însă verificate  de judecătorul sindic pe calea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe.

După verificarea efectuată de administratorul judiciar, debitorul, creditorii şi orice altă persoană interesată poate face contestaţie la tabelul preliminar de creanţe cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar în tabel potrivit art.111 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Contestaţia formulată în temeiul art. 111 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se depune împreună cu toate înscrisurile de care contestatorul înţelege să se folosească în dovedirea susţinerilor sale cu arătarea probelor care se solicită.

Ca urmare, pe baza  tuturor înscrisurilor ( atât cele verificate de administratorul judiciar cât şi cele depuse de contestator) judecătorul sindic va analiza, în limitele investirii creanţa şi dreptul trecut sau, după caz, netrecut de administratorul judiciar în tabelul preliminar. Analiza cuprinde toate aspectele inclusiv validitatea actului ce constituie temei al creanţei, dacă au fost invocate cauze de nulitate.

În speţă, administratorul judiciar AISPRL, urmare a verificării creanţei a înscris în tabelul preliminar al creanţelor împotriva  averii debitoarei SCETSRL creditorul PAT cu o creanţă chirografară în cuantum de 2.123.650.

Împotriva trecerii în tabel a creanţei creditorului PAT creditorul garantat BRDGSG  a formulat contestaţie vizând trecerea greşită  în tabel a acestei creanţe, solicitând înlăturarea acestei creanţe, sens în care a invocat lipsa consimţământului cedentului persoană fizică Hadâmbu Costică la încheierea contractului de cesiune din data de 11.01.2015, lipsa datei certe a actului, necunoaşterea şi neachitarea preţului creanţei, întocmirea pro causa a actului, fictivitatea creanţei.

Prin sentinţa  apelată judecătorul sindic, pe baza celor invocate în contestaţie, a admis contestaţia formulată de BRD –GSG şi a înlăturat creanţa creditorului PAT din tabelul definitiv al creanţelor considerând că actul ce constituie temei al creanţei, respectiv contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută, întrucât este un act cu titlu gratuit căruia îi lipseşte preţul şi  nu a fost încheiat în forma autentică, formă prevăzută ad validitatem sub sancţiunea nulităţii.

Raportat la materialul probator administrat în cauză şi la dispoziţiile incidente în speţă, Curtea reţine următoarele:

Existenţa creanţei numitului HC împotriva debitoarei ETSRL în sumă totală de 1.033.413 lei rezultă din evidenţele contabile ale debitoarei conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert contabil CNM. (filele 60-65 dosar fond).

Contractul de cesiune încheiat la data de 11.03.2015 între  HC în calitate de cedent şi PAT în calitate de cesionar prevede că primul cedează celui de al doilea creanţele pe care le deţine împotriva SCETSRL în valoare totală de 1.033.413 lei, cu preţul descris şi achitat conform anexei la contract parte integrantă din acesta şi confidenţială, cedentul predând cesionarului ca garanţie pentru plata obligaţiei debitorului cedat SCETSRL biletul la ordin în alb seria BRDE3AE nr.0170581 ( fila 36 dosar fond).

În anexa la contractul de cesiune  se prevede că preţul este de 50.000 lei şi a fost achitat la data de 11.03.2015 ( fila 57 dosar apel).

Ulterior încheierii contractului de cesiune şi urmare a notificării acestuia, debitoarea a convenit cu cesionarul PAT  prin protocolul din data de 18.03.2016 că se  obligă să achite creanţa în cuantum de 1.033.414 lei până la data de 31.03.2015, că  în cazul neachitării creanţei până la  data convenită datorează penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi la datoria capitalizată în ziua precedentă şi că predă creditorului PAT biletul la ordin în alb seria BRDE3AE nr.0170581.

Creanţa cedată în sumă de 1.033.413 lei cu penalităţile aferente,  recunoscută de debitoare, a fost  înregistrată în evidenţa contabilă a SCE în contul 462.1 – creditori, creanţă  în cuantum de 1.033.413 lei  plus penalităţi în cuantum de 1.090.237 lei ( concluziile raportului de expertiză – fila 65 dosar fond).

Faţă de cele reţinute, rezultă existenţa creanţei cedentului HC împotriva debitoarei ETSRL în cuantum de 1.033.414 lei, cedarea de bunăvoie de către HC a creanţei conform contractului din 11.03.2015 către PAT, stabilirea în acest contract a preţului cesiunii, confidenţial, stipulat în anexa parte integrantă din contract,  recunoaşterea  creanţei şi a penalităţilor  de către debitoare prin protocolul din data de 18.03.2015 şi garantarea plăţii creanţei de către debitoare prin biletul la ordin în alb seria BRDE3AE nr.0170581.

În contextul arătat mai sus este greşită soluţia judecătorului sindic, potrivit căreia creanţa nu poate fi înscrisă în tabelul de creanţe în considerarea nulităţii actului, ce constituie temei al creanţei. (actul de cesiune este cu titlu gratuit şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului de donaţie).

În consecinţă, în mod corect administratorul judiciar a înscris în tabelul de  creanţe împotriva averii debitoarei creanţa creditorului PAT în cuantum de 2.123.650. 

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia formulată de BRD - GSGSA prin BRDGSGSA GC - DMCS împotriva tabelului preliminar de creanţe .

Domenii speta

Spete similare