Stabilire incompletă a stării de fapt. Casare cu trimitere în vederea completării probaţiunii

Prin sentinţa civilă 3842 din 11.05.2016, pronunţată de Judecătoria (...), s-a admis în parte acţiunea reclamanta (...) (...) în contradictoriu cu pârâtul (...) (...) JR, având ca obiect sistare de indiviziune.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 600 mp identificat cu nr. topografic (...)/4 înscris în CF (...) (...).

S-a dispus atribuirea în natură a imobilului în suprafaţă de 600 mp identificat cu nr. topografic (...)/4 înscris în CF (...) (...) reprezentând în natură teren intravilan situat în (...) str. (...) judeţul (...) în favoarea pârâtului (...) (...) JR.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 21000 Euro cu titlu de sultă în favoarea reclamantei.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Având în vedere data iniţială la care părţile au investit instanţa cu cererea de chemare în judecată, măsura disjungerii cererii de ieşire din indiviziune fiind luată pentru buna soluţionare a dosarului, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile Vechiului Cod de Procedură Civilă respectiv dispoziţiile Vechiului Cod Civil astfel cum rezultă din cuprinsul art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a dispoziţiilor Noului Cod Civil.

În fapt în cadrul prezentului dosar instanţa a fost investită cu pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună sistarea stării de indiviziune existentă între părţi cu privire la imobilul identificat cu nr. topo (...)/4 înscris în CF (...) (...) situat în (...) str. (...) Judeţul (...), conform cotelor de proprietate care le revin astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1395/27.91.2012 pronunţată de Judecătoria (...) în dosar (...)/2009 rămasă definitivă în urma pronunţării Deciziei Tribunalului nr. 423/17.12.2012 şi irevocabilă prin Decizia nr. 4994/23.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel (...).

Instanţa de fond a reţinut faptul că prin sentinţa civilă nr. 1395/27.91.2012 pronunţată de Judecătoria (...) în dosar (...)/2009, instanţa a constatat că în masa succesorală rămasă în urma defunctului (...) (...) senior decedat la data de 05.01.1999 se include şi cota de ½ din terenul în suprafaţă totală de 2893/3293 identificat cu nr. topo (...)/4 şi (...)/2/I  înscris în CF colectivă nr. (...) (...) şi CF individuală (...) (...), alături de bunurile înscrise în certificatul de moştenitor nr. (...).2007 emis de BNP (...) (...).

A constatat că au calitate de moştenitori ai defunctului (...) (...) senior, reclamanta (...) (...) şi pârâtul (...) (...) JR în calitate de descendenţi de gr. I în cota de 3/8 parte fiecare şi (...) (...) în calitate de soţie supravieţuitoare în cota de 2/8.

A dispus intabularea dreptului de proprietate în CF colectivă nr. (...) (...) şi CF individuală (...) (...) a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, a pârâtului şi a numitei (...) (...),  asupra cotei de ½ ce a aparţinut defunctului (...) (...) JR , în cotele menţionate la alineatul precedent (câte 3/16 reclamanta şi pârâtul şi 2/16 (...) (...) cu titlu de moştenire.

A constatat că pârâtul (...) (...) jr. are calitate de unic moştenitor al defunctei (...) (...) decedată la data de (...).2007, dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

Sentinţa a rămas definitivă în urma pronunţării Deciziei Tribunalului nr. 423/(...).2012  respectiv a Deciziei nr. 4994/23.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel (...).

Instanţa de fond a reţinut faptul că ambele părţi au calitatea de coproprietari aflaţi în indiviziune cu privire la terenul identificat cu nr. topo (...)/4 înscris în CF (...) (...) situat în (...) str. (...) Judeţul (...) imobil cu o suprafaţă de 3020 mp astfel cum rezultă din precizarea depusă de domnul expert la fila 171 din dosarul nr. (...)/2009 anexat la prezentul dosar, în cotele stabilite prin hotărârile anterior menţionate.

Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la fila 95 domnul expert a propus trei variante de sistarea indiviziunii.

Astfel prin prima variantă de lotizare propusă identificată prin schiţa depusă la fila 96 lotul de 2420 mp cuprinzând şi casa se atribuie pârâtului (...) (...) JR iar lotul în suprafaţă de 600 mp se atribuie reclamantei (...) (...), ambele loturi având front stradal la str. (...).

Instanţa de fond a reţinut faptul că această variantă nu este agreată de către pârât deoarece acesta a construit un solar pe această suprafaţă dar mai ales deoarece ar împiedica accesul acestuia la grădina din spatele casei, astfel cum rezultă din schiţă. Totodată raportat la frontul stradal de 8 metri, expertul arată că ar fi imposibilă obţinerea unei autorizaţii de construcţie conform normelor de urbanism în vigoare la momentul actual.

Cea de-a doua variantă de lotizare propusă de pârât (schiţa depusă la fila 97) presupunea instituirea unei servituţi de trecere asupra terenului identificat cu nr. cadastral (...)/3 teren având destinaţia de drum privat aflat în proprietatea numiţilor (...) şi (...), astfel cum rezultă din adresa Primăriei (...) respectiv precizarea domnului expert depusă la fila 120.

Cea de-a treia variantă propusă de domnul expert o constituie formarea unui singur lot în suprafaţă de 3020 mp lot care să fie atribuit pe seama pârâtului (...) (...) JR, cu plata unei sulte egalizatoare de 21000 Euro.

Prin completarea la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la filele 131-132 domnul expert a depus o nouă variantă de lotizare conform schiţei prin care pârâtului îi revenea în proprietate un lot de 2272 mp, reclamantei un lot de 452 mp iar un lot în suprafaţă de 296 mp aflat în coproprietatea părţilor în cote egale de ½, lotul având destinaţia de drum privat.

Reclamanta (...) (...) a solicitat sistarea indiviziunii în sensul atribuirii întregului lot pe seama pârâtului cu obligarea acestuia la plata unei sulte egalizatoare de 21000 Euro reprezentând contravaloarea suprafeţei de 600 mp care îi revine conform Sentinţei definitive pronunţate în dosarul (...)/2009. Pârâtul (...) (...) JR a solicitat instanţei să dispună sistarea indiviziunii conform completării depuse de domnul expert la data de 12 aprilie 2016.

În conformitate cu prevederile art. 728 din Vechiul Cod Civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, coproprietarii putând solicita oricând ieşirea din indiviziune.

Instanţa de fond a reţinut faptul că principiul ce guvernează materia partajului este acela al împărţelii în natură a bunurilor, conform art. 673 indice 5 Cod de procedură civilă. O excepţie de la acest principiu este cea reglementată de art. 673 indice 10 din Cod de procedură civilă care arată că în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă dar ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia sar ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică a bunului instanţa urmează să dispună atribuirea bunului uneia dintre părţi cu obligarea acesteia la plata unei sulte egalizatoare.

În cazul de faţă instanţa de fond a apreciat că nu se poate dispune împărţirea în natură a imobilului fără ca astfel să se aducă o diminuare a valorii terenului dar mai ales fără ca astfel să nu se aducă atingere destinaţiei terenului.

Prin raportul de expertiză astfel cum a fost el completat d-l expert a formulat în fapt trei variante de împărţire în natură a terenului prin formarea de loturi cuvenite părţilor din prezentul dosar şi o variantă de atribuire integrală a terenului pe seama pârâtului.

Astfel instanţa de fond a reţinut că partajarea terenului conform primei variante propusă de domnul expert (schiţa depusă la fila 96) nu poate fi realizată având în vedere faptul că astfel pârâtul nu ar mai avea acces la terenul situat în spatele casei respectiv datorită faptului că lotul atribuit reclamantei cu un front stradal de 8 metri nu ar corespunde criteriilor stabilite de instituţiile abilitate pentru eliberarea autorizaţiilor de urbanism.

Varianta nr. doi de lotizare a fost înlăturată de instanţa de fond deoarece aceasta ar presupune instituirea unei servituţi de trecere asupra terenului identificat cu nr. cadastral (...)/3 teren având destinaţia de drum privat aflat în proprietatea numiţilor (...) şi (...), astfel cum rezultă din adresa Primăriei (...) respectiv precizarea domnului expert depusă la fila 120.

Cea de-a treia variantă de împărţire în natură este cea propusă prin completarea la raportul de expertiză depusă la dosar la filele 131-132 prin care pârâtului îi revine în proprietate un lot de 2272 mp, reclamantei un lot de 452 mp iar un lot în suprafaţă de 296 mp urmează să rămână în coproprietatea părţilor în cote egale de ½, lotul având destinaţia de drum privat.

Instanţa de fond a reţinut faptul că în cazul în care s-ar dispune sistarea stării de indiviziune în această modalitate s-ar duce la diminuarea valorii economice a lotului care urmează a fi atribuit reclamantei, imposibilitatea folosirii acestuia cu destinaţia de loc de casă raportat la normele de urbanism în vigoare la momentul actual. De altfel instanţa de fond a reţinut că aceste concluzii au fost formulate şi de domnul expert în cadrul dosarului (...)/2009 prin poziţia exprimată faţă de completarea raportului de expertiză depus la fila 171 din acest dosar ataşat la prezentul.

Raportat la aceste considerente instanţa de fond a reţinut că în cazul de faţă nu se poate dispune împărţirea imobilului în natură, sens în care a dispus atribuirea în natură a imobilului în suprafaţă de 600 mp identificat cu nr. topografic (...)/4 înscris în CF (...) (...) reprezentând în natură teren intravilan situat în (...) str. (...) judeţul (...) în favoarea pârâtului (...) (...) JR cu obligarea acestuia la plata unei sulte egalizatoare în cuantum de 21000 Euro, ţinând cont de valoarea unui metru pătrat de teren indicată de domnul expert prin raportul de expertiză întocmit.

Având în vedere obiectul dosarului ţinând cont de faptul că soluţia profită ambelor părţi instanţa de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, apelantul (...) (...) JR.

Prin decizia civilă nr. 1341/A din 16 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2012, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul (...) (...) JR, în contradictoriu cu intimata (...) (...), împotriva sentinţei civile nr. 3842 din 11.05.2016, pronunţată de Judecătoria (...), care a fost păstrată în totalitate.

Apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea intimatului.

Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa de apel a avut în vedere următoarele aspecte:

Părţile au calitatea de coproprietari aflaţi în indiviziune cu privire la terenul identificat cu nr. topo (...)/4 înscris în CF (...) (...) situat în (...) str. (...) Judeţul (...), imobil cu o suprafaţă de 3020 mp .

Disputa părţilor a privit doar modalitatea de partajare respectiv, varianta aleasă de instanţa de fond, variantă cu care apelantul nu a fost de acord.

În fapt, în cauza s-au efectuat variante de partajare, modalitatea prin care prima instanţă a dispus sistarea starii de indiviziune a imobilului prin atribuirea în intregime a imobilului către apelant cu obligarea acestuia la plata sultei în favoarea intimatei, Tribunalul o apreciază ca fiind corectă, soluţia fiind dată cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile în materie.

Tribunalul a reţinut că, prima instanţă a analizat fiecare variantă din expertiza efectuată, argumentând punctual poziţia raportat la concluziile expertului şi motivând soluţia pronunţată în cauză raportat la situaţia de fapt efectivă, descrisă şi în concluziile expertului.

Astfel, s-a reţinut faptul că principiul ce guvernează materia partajului este acela al împărţelii în natură a bunurilor, conform art. 673 indice 5 Cod de procedură civilă. O excepţie de la acest principiu este cea reglementată de art. 673 indice 10 din Cod de procedură civilă care arată că în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă dar ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia sar ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică a bunului instanţa urmează să dispună atribuirea bunului uneia dintre părţi cu obligarea acesteia la plata unei sulte egalizatoare.

În speţă, instanţa de fond a apreciat în mod corect şi legal că nu se poate dispune împărţirea în natură a imobilului fără ca astfel să se aducă o diminuare a valorii terenului dar mai ales fără ca astfel să nu se aducă atingere destinaţiei terenului.

Prin raportul de expertiză astfel cum a fost el completat s-au întocmit trei variante de împărţire în natură a terenului prin formarea de loturi cuvenite părţilor din prezentul dosar şi o variantă de atribuire integrală a terenului pe seama pârâtului.

Astfel cum corect s-a reţinut de instanţa de fond, partajarea terenului conform primei variante propusă de domnul expert (schiţa depusă la fila 96) nu poate fi realizată având în vedere faptul că astfel pârâtul nu ar mai avea acces la terenul situat în spatele casei respectiv datorită faptului că lotul atribuit reclamantei cu un front stradal de 8 metri nu ar corespunde criteriilor stabilite de instituţiile abilitate pentru eliberarea autorizaţiilor de urbanism.

Tribunalul a mai reţinut că, în ceea ce priveşte varianta nr. 2 de lotizare a fost înlăturată de instanţa de fond deoarece aceasta ar presupune instituirea unei servituţi de trecere asupra terenului identificat cu nr. cadastral (...)/3 teren având destinaţia de drum privat aflat în proprietatea numiţilor (...) şi (...), astfel cum rezultă din adresa Primăriei (...) respectiv precizarea domnului expert depusă la fila 120, iar cea de-a treia variantă de împărţire în natură este cea propusă prin completarea la raportul de expertiză depusă la dosar la filele 131-132 prin care pârâtului îi revine în proprietate un lot de 2272 mp, reclamantei un lot de 452 mp iar un lot în suprafaţă de 296 mp urmează să rămână în coproprietatea părţilor în cote egale de ½, lotul având destinaţia de drum privat.

În cazul în care s-ar dispune sistarea stării de indiviziune în această modalitate solicitată de apelant, s-ar ajunge la diminuarea valorii economice a lotului care urmează a fi atribuit reclamantei, imposibilitatea folosirii acestuia cu destinaţia de loc de casă raportat la normele de urbanism în vigoare la momentul actual. De altfel, aceste concluzii au fost formulate şi de domnul expert în cadrul dosarului (...)/2009 prin poziţia exprimată faţă de completarea raportului de expertiză depus la fila 171 din acest dosar ataşat la prezentul.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că varianta propusă de apelant duce la o diminuare a valorii terenului dar mai ales aduce atingere destinaţiei terenului întrucât se ajunge la imposibilitatea folosirii acestuia cu destinaţia de loc de casă raportat la normele de urbanism în vigoare la momentul actual.

Pentru toate considerentele de mai sus, constatând legalitatea hotărârii de fond şi netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva deciziei civile nr. 1341/A/2016 din 16l.12.2016 a Tribunalului (...) a declarat recurs recurentul (...) (...) JR. solicitând, în principal a se dispune casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul (...) în vederea administrării de probe noi, şi, ulterior, sistarea stării de indiviziune a imobilului cu nr. top. (...)/4 în natură, conform variantei a III-a, identificată în varianta depusă la dosar de expert pentru termenul din 13.04.2016 sau potrivit unei noi variante de sistare, tot în natură.

În subsidiar s-a solicitat în temeiul art. 312 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 673 ind. 1 şi următoarele Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de apel, respectiv sistarea stării de indiviziune conform variantei a III-a, identificată în varianta depusă la dosar de expert pentru termenul din 13.04.2016, cu stabilirea unei eventuale sulte, în măsura în care s-ar aprecia că valoarea lotului atribuit intimatei este diminuată, sau varianta a II-a propusă de expert, cu instituirea unei servituţi de trecere pe lotul ce urmează a-i fi atribuit lui.

S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, subliniind că în speţă este posibilă, chiar şi obligatorie, împărţirea în natură a imobilului teren supus partajului.

Arată că în cauză nu a fost dovedită eventuala diminuare a valorii lotului ce se propune a fi atribuit intimatei, nefiind administrate probe din care să rezulte dacă se poate vorbi de o diminuare valorică, iar în măsura în care există posibilitatea, să se stabilească cuantumul diminuării.

Pe de altă parte, arată că nu s-a dovedit imposibilitatea folosirii terenului ca lot de casă, subliniind faptul că nici o normă de urbanism nu interzice edificarea de construcţii în zona imobilului cu nr. top. (...)/4, adică pe strada (...), în intravilanul oraşului (...), între case.

Învederează că, în vederea edificării de construcţii, singurul aspect ce trebuie dovedit este existenţa unei căi de acces sau instituirea unei servituţi de trecere ce poate reprezenta o cale de acces la lotul nou creat.

Arată că este de acord şi se obligă să acorde servitute de trecere pe proprietatea sa şi în situaţia atribuirii intimatei reclamante a lotului de 600 mp creat potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză.

Mai arată în continuare că, după cum rezultă şi din schiţa – plan de amplasament, depusă la dosar odată cu concluziile din apel, respectiv ortofotoplanul zonei, pe parcelele învecinate sunt edificate case de locuit, chiar mai sus de poziţia la care a fost creat lotul, conform variantelor a II-a şi a III-a din raportul de expertiză.

Tot potrivit aceleiaşi schiţe plan, chiar la imobilul casă învecinat, accesul se face pe nr. top. (...)/3 – drum cu o lăţime mai mică de 4 m, astfel că şi ideea lipsei de acces este netemeinică.

Solicită să se aibă în vedere faptul că variantele propuse de expert nu s-au lovit de obiecţiuni reale, temeinice, din partea intimatei. Aceasta s-a mulţumit să solicite obligarea sa la sultă, cu toate că a probat cu înscrisuri faptul că nu are venituri de natură să conducă la achitarea unei sulte de 21.000 euro, acesta fiind motivul pentru care a solicitat partajul în natură, ori instanţa era obligată să caute variante de partajare în natură, ţinând seama de dispoziţiile art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă, care stabileşte că instanţa va face împărţeala în natură.

Apreciază că în respectarea dispoziţiilor art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă era obligatoriu ca cel puţin în apel să fie create variante subsidiare de partajare în natură, însă cererea formulată în acest sens a fost respinsă.

În cele din urmă arată că, prin modul în care a fost admisă acţiunea este prejudiciat, ajungând ca la o vârstă de aproape 70 de ani să trebuiască să-şi vândă casa sau să fie executat silit, motivat de imposibilitatea obiectivă de plată a unei sume enorme de 21.000 euro, sumă pe care nu va fi în măsură să o achite.

La dosar a depus întâmpinare intimata (...) (...) solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Arată că toate motivele de recurs invocate de către recurent reprezintă motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate, neîncadrându-se în cazul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Recurentul apreciază astfel că nu au fost administrate probe sau au fost apreciate greşit probele administrate în cauză şi făcând propria lui analiză şi reapreciere a ajuns la concluzia finală că hotărârea primei instanţe, cât şi cea pronunţată de instanţa de apel, sunt nelegale şi netemeinice.

Arată că se opune oricărei modalităţi de sistare a indiviziunii în varianta solicitată de recurent, orice partajare diminuează suprafaţa de 600 mp, ceea ce ar cauza o scădere importantă a valorii bunului cuprins în lotul ce ar reveni intimatei şi nu în ultimul rând, s-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică a bunului respectiv, aspecte ce ar cauza intimatei un prejudiciu.

Atât prima instanţă cât şi Tribunalul (...) au analizat fiecare variantă de expertiză efectuată, argumentând punctual poziţia raportat la concluziile expertului, motivând soluţia pronunţată în cauză, raportat la situaţia de fapt efectivă.

În ceea ce priveşte calea de acces prin terenul identificat cu nr. top. (...)/3, arată că acest teren are destinaţia de drum privat, aflat în proprietatea numiţilor (...).

Apoi, lotul creat în spate nu are aceeaşi utilitate ca şi o parcelă cu frontul stradal, existând o diferenţă de nivel, lotul creat fiind situat în vârful dealului, în pantă, ceea ce presupune o diferenţă de nivel, utilizabil în aceste condiţii doar ca şi teren arabil.

De asemenea, utilităţile nu există, tragerea şi legarea lor este extrem de costisitoare, cel puţin 250 lei/m utilitate, pe o distanţă apreciabilă.

Legat de acces, arată că porţiunea propusă ca şi drum este neamenajată, este teren arabil cu diverse edificate şi culturi, ceea ce presupune costuri suplimentare.

Examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanţa reţine următoarele:

Tema pretenţiilor şi probaţiunii în speţa dedusă judecăţii o formează sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren identificat cu nr. top. (...)/4, înscris în CF nr. (...) (...), în suprafaţă de 3020 mp, asupra căruia părţile au calitatea de coproprietari, reclamantei (...) (...) revenindu-i suprafaţa de 600 mp, iar pârâtului (...) (...) JR. suprafaţa de 2420 mp.

Prin intermediul criticilor invocate în cadrul recursului, recurentul s-a declarat nemulţumit faţă de modalitatea de partaj aleasă de cele două instanţe, acesta susţinând realizarea unui partaj în natură, care constituie regula în conformitate cu dispoziţiile art. 673 ind. 5 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil cauzei.

Într-adevăr, după cum corect arată recurentul şi cum de altfel au reţinut şi cele două instanţe, realizarea partajului în natură trebuie să constituie regula, celelalte modalităţi urmând a fi folosite doar în situaţia în care partajul în această manieră nu poate fi realizat.

Astfel, textul art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, care conţine reglementarea de principiu a modalităţii de partaj, nu lasă nicio îndoială asupra imperativului partajului în natură atunci când acesta este posibil, textul stabilind în mod categoric faptul că „instanţa va face partajul în natură”, aşa încât prioritatea acestei modalităţi de împărţeală este evidentă.

În speţă s-a constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert (...), s-au propus trei variante de partajare în natură, argumentele instanţelor în înlăturarea primelor două variante fiind fundamentate şi pe cale de consecinţă, corecte.

Cât priveşte varianta a III-a, criticile recurentului cu referire la faptul că în cauză nu s-au administrat probe certe, din care să rezulte diminuarea valorii lotului ce se propune a fi atribuit intimatei, precum şi în sensul imposibilităţii folosirii terenului ca loc de casă, s-a constatat a fi fondate.

Astfel, deşi în faţa instanţei de apel apelantul pârât a solicitat administrarea de probe pentru stabilirea valorii loturilor cuvenite celor două părţi, instanţa le-a respins nejustificat, cu toate că stabilirea valorii imobilului supus partajului este de esenţa acestuia, stabilirea acestei valori fiind cu atât mai mult necesară în cauză, pentru a se asigura echilibrarea loturilor, în condiţiile în care lotul ce i s-ar cuveni reclamantei în varianta III, este poziţionat în spate, fără front stradal, asigurarea echivalenţei valorice fiind reglementată în mod expres prin dispoziţiile art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, text care prevede întregirea loturilor prin sultă, în situaţia în care acestea nu sunt egale în valoare.

De asemenea, nu s-au administrat probe din care să rezulte dacă în varianta III, bunul nu mai poate fi exploatat în funcţie de destinaţia lui, respectiv dacă în această variantă i se modifică destinaţia din teren construibil în teren arabil, după cum reţin instanţele, probe care se impuneau a fi administrate, faţă de susţinerile pârâtului, în sensul că lotul poate fi utilizat ca loc de casa, trimiterea făcută în cuprinsul considerentelor cu titlu generic la normele de urbanism, respectiv la concluziile formulate de dl. expert în cuprinsul raportului de expertiză din dosar nr. (...)/2009, - din care nu rezultă însă cu certitudine împrejurarea respectivă -, nefiind suficientă pentru a susţine concluzia la care a atât judecătoria cât şi tribunalul.

Prin urmare cum aceste aspecte nu au fost clarificate pe deplin în faţa instanţei de apel, împotriva hotărârii pronunţate nu se poate realiza un control judiciar eficient, hotărârea fiind nelegală din această perspectivă.

Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă s-a apreciat că se impunea a se stabili şi alte variante de partajare pentru a se evita realizarea unui partaj inechitabil, cu nesocotirea principiilor care guvernează această materie, fiind necesară aşadar completarea probaţiunii şi sub acest aspect, cu luarea în considerare a faptului că în cadrul recursului recurentul s-a declarat de acord cu formarea unui lot în suprafaţă de 600 mp, care să-i fie atribuit reclamantei, cu acordarea unei servituţi de trecere în exclusivitate pe terenul proprietatea sa.

Aşadar, cum în cauză este necesară completarea probaţiunii, probe care nu pot fi administrate direct în recurs faţă de depoziţiile imperative înscrise în art. 305 Cod procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă a fost admis recursul civil declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 1341/A din 16 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul (...), care a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul (...), urmând ca în rejudecare să se completeze probaţiunea în sensul arătat, respectiv să se stabilească în ce măsură este posibilă realizarea unui partaj în natură cu luarea în considerare a tuturor variantelor de partajare, inclusiv cea propusă de către recurent prin intermediul recursului, în caz contrar urmând a se face aplicabilitatea dispoziţiilor art. 673 ind. 10 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecare.

Domenii speta

Spete similare