Apel. Procedura insolvenţei. Lipsa interesului administratorului judiciar de a exercita calea de atac a apelului împotriva unei sentinţe de soluţionare a contestaţiei la tabelul definitiv de creanţă formulată de doi creditori împotriva înscrierii altui cr

Apel. Procedura insolvenţei. Lipsa interesului administratorului judiciar de a exercita calea de atac a apelului împotriva unei sentinţe de soluţionare a contestaţiei la tabelul definitiv de creanţă formulată de doi creditori împotriva înscrierii altui creditor, admisă în parte la fond, în condiţiile în care creditorul a cărui creanţă a fost contestată şi înlăturată parţial din tabel nu a formulat calea de atac a apelului

Dosar nr. 4632/111/C/2014/a1*- A

Decizia nr. 89/C/2017/A din 06.04.2017

- art. 33 şi 458 Cod de procedură civilă

- art. 56, 58 şi 111 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. 1020 din 07.07.2016, Tribunalul ... a dispus înscrierea creditorului ... în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 1.774.964, 74 lei.

A obligat creditorul ... S.A. la plata în favoarea d-lui expert ... a sumei de 2.460 lei reprezentând diferenţă onorariu.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit concluziilor formulate de expertul desemnat – d-l ...- la data intrării debitorului S.C. ... S.R.L. în insolvenţă valoarea creanţei acestuia este de 1.774.964, 74 lei, destinaţia sumelor aduse cu titlu de creditare după data intrării în procedura insolvenţei neputând fi stabilită. Având în vedere că acesta a explicat în mod clar că suma de 23.975, 16 lei reprezintă o corecţie aplicată soldului contului contabil 4551 în data de 01.01.2010 aferentă anilor precedenţi şi că în cuprinsul raportului şi a completării la acesta se indică în mod clar modalitatea în care a fost stabilită creanţa creditorului, a considerat că se impune reţinerea acestuia ca mijloc de probă pentru determinarea creanţei. Tocmai de aceea, a dispus înscrierea creditorului în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 1.774.964, 74 lei.

Cât priveşte cererea depusă de creditorul ... S.A. la data de 7 decembrie 2015 a reţinut că în încheierea de desemnare a expertului a fost fixat onorariul provizoriu al expertului la suma de 3.000 lei. Volumul de acte pe care l-a presupus întocmirea raportului de expertiză justifică solicitarea unui onorariu final de 5.460 lei, astfel încât considerând nejustificate obiecţiunile formulate, a obligat creditorul la plata în favoarea d-lui expert ... a sumei de 2.460 lei reprezentând diferenţă onorariu.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel administratorul judiciar al debitoarei, CII ..., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi înscrierea creditorului ... în tabelul preliminar, cu suma de 2.313.243,95 lei, deoarece creanţa solicitată este reală şi trebuie admisă integral.

În acest sens, critică faptul că instanţa de fond a admis în mod greşit suma de 1.774.964,74 lei, fără a ţine cont de concluziile formulate de expertul parte, dna. ..., din care rezultă că suma cu care creditorul a creditat societatea este în cuantum de 2.313.243,95 lei, creditarea efectuată fiind o datorie reală a societăţii ... SRL, toate operaţiunile regăsindu-se în situaţiile financiare depuse atât la organele fiscale, cât şi la creditorul ... SA, ca şi documentaţie în vederea încheierii contractului de credit între debitoare şi creditorul persoană fizică.

În urma contestaţiilor formulate, în faţa instanţei de fond s-a solicitat şi s-a administrat proba cu expertiza contabilă, în urma căreia dl. expert desemnat a susţinut că totalul creanţei în perioada 2010-2014 este de 1.774.964.74 lei, faţă de care experta parte a formulat obiecţiuni, susţinând că de fapt creditarea s-a făcut cu suma de 2.313.243,95 lei, având în vedere soldul iniţial din anul 2010, de care expertul desemnat nu a ţinut cont.

Totodată, în ceea ce priveşte partea garantată a creanţei dlui ..., în cuantum de 441.000 lei, apelantul arată că această este reală, având în vedere contractul de garanţei imobiliară încheiat la BNP ..., acesta fiind un contract accesoriu la contractele de creditare nr. 12 din 09.01.2012, nr. 23 din 11.01.2013 şi nr. 34 din 16.01.2014.

Faţă de cele învederate, solicită admiterea apelului, aşa cum a fost formulat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 223 şi 466 Cod de procedură civilă, art. 46 şi 115 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva aceleiaşi hotărâri, a formulat apel şi ... SA, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate iar în rejudecare, în principal, modificarea tabelului preliminar în sensul eliminării întregii creanţe aparţinând dlui ..., respectiv a sumei de 1.774.964,74 lei şi înlăturarea obligaţiei ... SA de achitare a sumei de 2460 lei, reprezentând diferenţa de onorariu expert, iar în subsidiar, înscrierea creanţei creditorului ..., în cuantum de 1.774.964,74 lei, ca şi creanţă chirografară.

În ceea ce priveşte suma de 1.774.964,74 lei, apelanta apreciază că debitoarea nu o datorează, deoarece expertul trebuia să analizeze obiectivele de expertiză şi să se raporteze exclusiv la sumele precizate în cele trei contracte de credit, având în vedere că numai cu acestea creditorul contestat a solicitat înscrierea la masa credală, însă contractele respective nu s-au regăsit la dosarul cauzei şi nici nu au fost puse la dispoziţia expertului nici de către debitoare şi nici de către administratorul judiciar al acesteia.

Faţă de aceste aspecte, apelanta consideră că instanţa de fond nu trebuia să ţină cont de raportul de expertiză întocmit, ci ar fi trebuit să stabilească faptul că ... nu are calitate de creditor al debitoarei.

Mai mult, se arată că deşi expertul a analizat contractele de credit aferente perioadei 2010-2014, această analiză nu este utilă cauzei, fiindcă creditorul nu a solicitat să fie înscris la masa credală cu aceste sume, acesta reprezentând un alt motiv pentru care apelanta apreciază că dl. ... nu poate deţine calitatea de creditor.

Pe de altă parte, se critică faptul că deşi creditorul este înscris atât cu o creanţă privilegiată, cât şi cu o creanţă rezultând din credite acordate debitoarei, instanţa de fond nu a precizat la ce rang de prioritate trebuie înscrisă suma pretinsă a fi datorată şi nu a procedat la analizarea contractului de garanţie reală imobiliară.

În al doilea rând, referitor la suma de 2460 lei, reprezentând diferenţa de onorariu la care instanţa de fond a obligat apelanta, aceasta din urmă arată că, aşa cum rezultă din nota de evaluare depusă de expertul contabil, acesta a lucrat 42 de ore, practicând un tarif de 130 lei/oră, rezultând astfel un onorariu de 5460 lei, însă nu s-a depus un desfăşurător pe zile, în care să se precizeze intervalul orar şi activitatea prestată. Pentru aceste motive, se apreciază că suma de 3000 lei achitată iniţial este suficientă pentru munca prestată de către expert.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 şi art. 466 şi următoarele Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de administratorul judiciar al debitoarei, ... SA a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, având în vedere că primul motiv de apel reprezintă de fapt obiecţiuni la raportul de expertiză, nu vreo critică adusă hotărârii de fond, iar chestiunea vizând cele trei contracte de creditare nu a fost avută în vedere de către niciunul dintre experţi de la fondul cauzei, întrucât aceste contracte nu au fost puse la dispoziţie, deşi au fost solicitate.

Mai mult, deşi administratorul judiciar susţine că toate operaţiunile de creditare se regăsesc în situaţiile financiare depuse la organele fiscale, dovada înregistrării sumelor în contabilitate nu a fost făcută nici în faţa instanţei de control judiciar.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 şi art. 205-208 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată de creditorul ... se solicită admiterea apelului declarat de ... SA şi respingerea apelului declarat de SC ... SRL prin CII ....

CII ..., prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de ... SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că creanţa creditorului ... rezultă din raportul de expertiză întocmit de către dl. ..., cât şi a dnei expert parte ..., astfel că solicitarea creditorului ... SA este lipsit de temei, în sensul că nu se poate solicita că nu se ţină cont de părerea unui specialist desemnat de instanţă, la cererea creditorului cu privire la existenţa creanţei, pe motiv că nu este pe placul creditorului.

În continuare se reiterează aspectele invocate pe calea apelului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205, 223 şi 480 alin. 2 Cod de procedură civilă şi art. 46 din Legea nr. 85/2014.

Examinând apelurile formulate, prin prisma excepţiei lipsei de interes şi a motivelor de apel invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Creditorul ... a fost înscris în cuprinsul tabelul preliminar al creanţelor debitoarei la categoria creditorilor garantaţi cu suma de 441.000 lei, iar cu diferenţa de sumă solicitată în cuantum de 2.039.000 lei a fost înscris la categoria creditorilor subordonaţi. Creanţa acestui creditor a fost contestată de către apelanta creditoare ... SA şi de către creditoarea ..., cei doi contestatori invocând lipsa caracterului cert al creanţei şi intenţia de control urmărită de creditorul ce a justificat creanţa garantată cu un contract de garanţie încheiat cu o zi înainte de deschiderea procedurii.

Pentru a se putea stabili certitudinea creanţei invocate şi realitatea operaţiunilor de creditare ce stau la baza creanţei solicitate, judecătorul sindic a încuviinţat efectuarea unui raport de expertiză contabilă, creanţa fiind înscrisă provizoriu în tabelul de creanţe până la efectuarea expertizei.

După efectuarea raportului de expertiză contabilă şi soluţionarea obiecţiunilor la acesta, prin sentinţa apelată s-a dispus înscrierea creditorului în tabelul definitiv cu suma de 1.774.964,74 lei, iar creditoarea apelantă ... SA a fost obligată la plata diferenţei de onorariu expertiză în favoarea expertului contabil.

Hotărârea pronunţată de judecătorul sindic a fost apelată de către creditoarea contestatoare în ce priveşte modul de soluţionare a cererii de înscriere în tabel a creditorului ..., cât şi sub aspectul diferenţei de onorariu expertiză, precum şi de către administratorul judiciar al debitoarei care a solicitat înscrierea în tabel a aceluiaşi creditor cu întreaga sumă solicitată.

În ce priveşte apelul declarat în cauză de către practicianul în insolvenţă, curtea a invocat şi pus în discuţia părţilor în şedinţa publică din data de 03.11.2016, excepţia lipsei de interes în declararea căi de atac a apelului.

Analizând excepţia invocată, curtea a reţinut că potrivit prevederilor art. 458 Cod procedură civilă, căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane, iar potrivit art. 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Interesul personal în îndeplinirea unui act de procedură presupune ca cel care exercită calea de atac să obţină un folos practic pentru sine şi nu pentru alt participant la proces.

Potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, administratorul judiciar este un organ care aplică procedura insolvenţei şi care acţionează în interesul masei credale, acesta urmărind maximizarea averii debitorului în vederea acoperirii pasivul acestuia sau reorganizării activităţii societăţii în cazul confirmării unui plan de reorganizare.

În cuprinsul legii s-au prevăzut şi cazuri de excepţie, când administratorul judiciar acţionează în interes propriu, respectiv atunci când aspectele litigioase se referă la acesta personal, cum ar fi situaţia înlocuirii sale, caz în care justifică un interes propriu, însă în restul situaţiilor acţionează ca şi un organ al procedurii pentru atingerea scopurilor stabilite de legiuitor prin edictarea actului normativ.

 În speţă, prin declararea căi de atac, administratorul judiciar urmăreşte înscrierea creditorului ... în tabelul definitiv de creanţe cu întreaga sumă solicitată de către acesta, în condiţiile în care titularul dreptului de creanţă nu a înţeles să îşi urmărească realizarea creanţei prin exercitarea căii de atac împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care i s-a recunoscut doar parţial dreptul de creanţă solicitat prin cererea de înscriere la masa credală. Neînscrierea creditorilor în tabelul de creanţe ori înscrierea lor parţială cu o parte din creanţă ori la un alt rang de preferinţă decât cel solicitat reprezintă o măsură vătămătoare numai pentru aceştia, nu şi pentru administratorul judiciar, care procedează la întocmirea tabelelor de creanţă, chiar şi atunci când acţionează în interesul debitorului. Nu există nici o justificare sau raţiune pentru administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de lege legate de administrarea procedurii debitorului, ca acesta să urmărească mărirea masei credale, deşi titularul creanţei respective nu solicită acest fapt în mod direct prin exercitarea drepturilor procesuale conferite de lege.

Interesul administratorului judiciar nu poate fi justificat prin protejarea propriului act întocmit, respectiv al tabelul de creanţe deoarece aceste acte le îndeplineşte în conformitate cu atribuţiile sale legale şi nu se răsfrâng asupra sa personal, ci asupra creditorilor care au solicitat înscrierea la masa credală şi care se pot considera vătămaţi prin neînscrierea creanţei ori înscrierea ei doar parţial. Este adevărat că prevederile ar. 58 din lege permit administratorului judiciar să formuleze obiecţiuni la creanţele creditorilor atunci când acestea nu îndeplinesc toate cerinţele legale în calitatea lui de mandatar al actului de justiţie, însă în acest drept nu se subsumează şi cel de a solicita înscrierea în tabelul de creanţe a unei creanţe pe care titularul dreptului ei nu o reclamă în mod direct. De asemenea, prevederile legale permit debitorului să conteste creanţele înscrise la masa credală, însă acest drept se exercită prin intermediul administratorului special, nu al celui judiciar care a întocmit chiar tabelul contestat de către debitoare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art.56 şi 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, curtea a apreciat că administratorul judiciar nu justifică un interes procesual în declararea căi de atac a apelului, motiv pentru care în conformitate cu prevederile legale mai sus arătate, va dispune admiterea excepţiei lipsei de interes şi respingerea pe acest considerent a apelului declarat de către administratorul judiciar CII ....

În ce priveşte cel de al doilea apel declarat în cauză de către creditoarea contestatoare, curtea a reţinut că motivele de apel invocate sunt parţial fondate, impunându-se radierea creditorului ... din tabelul de creanţe al debitoarei.

Astfel, se a reţinut că prin declaraţia de creanţă înregistrată la data de 27.11.2014, creditorului ... a solicitat să fie înscris la masa credală a debitoarei cu suma totală de 2.480.000 lei din care suma de 441.000 lei creanţă garantată conform contractului de garanţie încheiat la data de 09.10.2014, iar diferenţa de 2.039.000 lei ca şi creanţă chirografară, conform contractelor de împrumut creditare societate nr. 12/09.01.2012, nr.23/11.01.2013 şi nr.34/16.01.2014, înscrisuri justificative ale creanţei care nu au fost anexate cererii de înscriere la masa credală, deşi prevederile art.104 alin.2 din Legea nr. 85/2014 stipulează ca la cerere vor fi anexate documente justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de cauze de preferinţă cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei.

Aceste înscrisuri doveditoare ale creanţei invocate, ce vizează creditările din perioada 2012-2014 nu au fost puse nici la dispoziţia expertului contabil desemnat de prima instanţă pentru a fi analizate în cadrul expertizei contabile, lucrarea fiind întocmită doar pe baza actelor contabile ale debitoarei şi înscrisurilor doveditoare înregistrate în contabilitate. Pe baza acestor înscrisuri expertul a concluzionat că suma nerestituită creditorului din cuantumul împrumuturilor şi creditărilor acordate debitoarei este de 1.774.964,74 lei, perioada analizată fiind cea a anilor 2010-2014.

Înscrierea creditorului ... în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei cu suma stabilită prin expertiza efectuată în primă instanţă este una eronată deoarece aceasta vizează perioada anilor 2010-2014, deşi creditorul a solicitat înscrierea în tabel doar cu suma aferentă creditărilor efectuate în perioada 2012-2014 nerestituite şi nu şi cu suma aferentă perioadei 2010-2011, pe care nu a solicitat-o prin cererea de înscriere la masa credală.

De asemenea, prin cererea de înscriere la masa credală, creditorul intimat a solicitat înscrierea sa în tabel doar cu suma nerestituită din cele trei contracte de împrumut-creditare societate pe care le-a indicat expres în cuprinsul cererii şi care sunt parţial garantate cu contractul de garanţie imobiliară invocat, nu cu suma totală care ar putea rezulta din evidenţa contabilă a debitoarei ca fiind creditată şi nerestituită. Sub acest aspect, motivele de apel invocate de către creditoarea apelantă sunt fondate câtă vreme prin sentinţa atacată s-a dispus înscrierea creditorului în tabel cu o sumă aferentă unei perioade mai mari decât cea solicitată prin cerere, fiind un plus petit, iar pe de altă parte şi fără a fi analizate în concret creditările efectuate prin prisma celor trei contracte invocate în cererea de înscriere la masa credală.

Deoarece cele trei contracte de împrumut-creditare societate indicate expres în cuprinsul cererii de înscriere la masa credală au fost depuse abia în faza procesuală a apelului, curtea a dispus completarea expertizei contabile efectuate în primă instanţă, în sensul ca expertul să analizeze creditările efectuate în societate prin prisma celor trei înscrisuri doveditoare ale creanţei invocate de intimatul creditor.

În acest sens, prin completarea raportului de expertiză contabilă aflată la fila 180, expertul contabil a învederat instanţei că suma cu care intimat a creditat societatea debitoare prin prisma celor trei contracte şi a evidenţei contabile este zero deoarece împrumuturile efectuate în perioada vizată au fost efectuate în baza altor contracte de împrumut-creditare şi nu pe seama contractelor invocate în cererea de înscriere la masa credală, sens în care au fost depuse în anexa raportului exemplificativ alte contracte de împrumut care apar înregistrate în contabilitatea debitoarei şi care au un corespondent în evidenţa contabilă şi documentele contabile care atestă plata efectivă a creditărilor. Aceste concluzii rezultate din completarea la expertiza contabilă nu au fost contestate de către creditorul intimat care a solicitat înscrierea la masa credală şi nici nu s-a solicitat administrarea probei contrare. Într-adevăr expertul asistent parte al administratorului judiciar formulează o altă poziţie din care rezultă că se confirmă efectuarea creditărilor care ar putea fi justificate prin cele trei contracte invocate de creditor, însă acest fapt nu poate duce la reţinerea existenţei unor creditări efective prin prisma celor trei contracte câtă vreme acestea nu au fost înregistrate în contabilitate, unde apar alte contracte de creditare cu alte sume în aceeaşi perioadă.

Coroborând materialul probator aflat la dosarul cauzei, curtea a contatat că cererea de înscriere la masa credală a debitoarei formulată de către creditorul intimat ... nu poate fi primită câtă vreme acesta nu a făcut dovada că a creditat societatea debitoare cu vreo sumă de bani prin intermediul celor trei contracte de împrumut-creditare societate indicate expres în cuprinsul cererii de înscriere la masa credală, creditările fiind efectuate în baza altor contracte pe care nu le-a invocat în cuprinsul cererii şi nu le-a solicitat la plată. Ori, câtă vreme creditorul nu a solicitat înscrierea la masa credală cu totalul sumei nerestituite din creditările efectuate pe seama societăţii, care apar înregistrate în evidenţa contabilă indiferent de contractul care stă la baza acestora, ci a solicitat să fie înscris doar cu suma nerestituită aferentă celor trei contracte invocate expres, cererea acestuia nu poate fi primită în lipsa dovezii că ar fi creditat în mod efectiv societatea cu vreo sumă de bani prin cele trei contracte care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă.

Drept urmare, curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada de către creditorul intimat că ar deţine împotriva averii debitoarei o creanţă certă şi exigibilă rezultată din creditările efectuate prin cele trei contracte, motiv pentru care se impune radierea acestuia din tabelul de creanţe al debitoarei.

În ce priveşte motivele de apel invocate de către creditoarea apelantă vizând suma de 2.460 lei diferenţă onorariu expert la care a fost obligată prin sentinţa apelată, curtea a reţinut că sunt nefondate, complexitatea lucrării de expertiză şi volumul mare de acte care au fost necesar a fi analizate de către expertul contabil justificând solicitarea şi stabilirea unui onorariu final în cuantum de 5460 lei, astfel cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă. Nu s-a făcut dovada că acest onorariu solicitat ar fi unul disproporţionat în raport de alte lucrări de expertiză similare ori că tariful orar solicitat ar fi unul exagerat în raport de tariful orar al altor experţi sau că s-ar fi solicitat la plată mai multe ore decât cele efectiv justificate pentru întocmirea lucrării.

De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că în cuantumul aceluiaşi onorariu intră inclusiv aspectele solicitate a fi clarificate în apel prin completarea de expertiză şi pentru care expertul nu a solicitat un onorariu suplimentar.

Concluzionând, curtea a constatat că sunt fondate doar motivele de apel invocate pe fondul cererii de înscriere la masa credală a creditorului intimat şi nefondate cele privind onorariul expertului contabil, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.480 Cod procedură civilă a dispus admiterea apelului declarat de apelanta ... SA şi schimbarea în parte a sentinţei apelate conform dispozitivului prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare