Apel. Procedura insolvenţei. Cerere de instituire a sechestrului asigurator şi a popririi asiguratorii. Posibilitatea instituirii ambelor măsuri asiguratorii. Scopul, rolul şi cuantumul cauţiunii fixate de instanţă pentru fiecare din cele două măsuri asig

Apel. Procedura insolvenţei. Cerere de instituire a sechestrului asigurator şi a popririi asiguratorii. Posibilitatea instituirii ambelor măsuri asiguratorii. Scopul, rolul şi cuantumul cauţiunii fixate de instanţă pentru fiecare din cele două măsuri asiguratorii. Posibilitatea stabilirii unor cauţiuni în cuantum diferit pentru cele două măsuri

Decizia nr. 216/C/2017-A din 11.07.2017

- art. 952 şi urm., art. 953 alineatele 1, 2 şi 3, art. 1057 Noul Cod de procedură civilă

Prin Încheierea nr. 88 din 22.05.2017, Tribunalul ... a admis cererea de luare a măsurilor asiguratorii şi provizorii formulată de creditorul ... S.R.L., cu sediul în ..., înregistrată la ..., având cod fiscal ..., cu sediul procesual ales pentru comunicare în ..., jud. ..., la sediul Cabinet Avocat ..., în contradictoriu cu debitorul S.C. ... S.R.L., cu sediul în ..., jud. ..., J.../2004, CUI ..., cu sediul procesual ales în … ... şi, în consecinţă:

A dispus înfiinţarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile ale debitorului S.C. ... S.R.L. ..., precum şi înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului S.C. ... S.R.L. ... de o a treia persoană, până la concurenţa sumei de 125.000 euro sau echivalent RON calculat la cursul BNR din data de 11.12.2013, sub condiţia consemnării unei cauţiuni în cuantum de 20 % din valoarea creanţei pentru sechestrul asiguratoriu, şi respectiv de 20 % din valoarea creanţei, pentru poprirea asiguratorie, în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei Încheieri.

În baza art. 453 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă a obligat debitorul S.C. ... S.R.L. ... la plata către creditorul ... S.R.L., cu sediul în ..., a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 953 din noul Cod de procedură civilă,, (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 970 şi 971 din Noul cod de procedură civilă ,,Poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 952”.

Art. 970 prevede că ,,1) Soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua potrivit dispoziţiilor art. 954 - 959, care se aplică în mod corespunzător. În cerere de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terţii popriţi cu privire la care se solicită să se înfiinţeze poprirea.”

Poprirea asiguratorie reprezintă acea măsură la care apelează creditorul unei sume de bani, şi care constă în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la rămânerea definitivă (irevocabilă) a hotărârii date în procesul principal, în scopul recuperării debitului în momentul în care creditorul va obţine un titlu executoriu.

Sechestrul asigurător reprezintă acea măsură asiguratorie la care apelează creditorul unei sume de bani, şi care constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului, până la rămânerea definitivă (irevocabilă) a hotărârii date în procesul principal, în scopul valorificării bunurilor în momentul în care, creditorul va obţine un titlu executoriu.

În speţă, aşa cum reiese din actele de la dosar, creditoarea a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu debitoarea S.C. ... S.R.L., cu sediul în loc. ..., cerere ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 30.07.2014 sub număr de dosar 3868/111/2014, şi care a fost soluţionată în primă instanţă prin Sentinţa nr. 82/2017 din 02.05.2017, instanţa de fond admiţând cererea de chemare în judecată a dispus obligarea debitorului la plata sumei de 125.000 EURO către creditoare.

Instanţa a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 953 alin 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, respectiv că, creanţa în sumă de 125.000 euro este constatată prin acte scrise - facturi fiscale, documente financiar-contabile prin care s-a făcut dovada contravalorii unei cantităţi de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125.000 euro, precum faptul că, societatea creditoare a intentat acţiune ce formează obiectul dosarului nr. 3868/111/2014, respectiv acţiune în pretenţii, dosar aflat pe rolul Tribunalului ....

De asemenea, printre condiţiile impuse de lege pentru instituirea sechestrului se numără, aşadar, şi aceea ca, debitorul să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiect al sechestrului. În cauza de faţă, creditorul, nu a individualizat bunuri aparţinând debitorului, însă acest lucru nu împiedică executorul judecătoresc să identifice bunurile debitoarei, în vederea indisponibilizării lor, până la concurenţa sumei urmărite.

Faţă de cele reţinute, instanţa a admis cererea astfel cum a fost formulată şi a dispus înfiinţarea atât a sechestrului asiguratoriu cât şi a popririi asiguratorii până la concurenţa sumei de 125.000 euro.

În ce priveşte cererea creditoarei de scutire de la plata cauţiunii, instanţa a respins-o, având în vedere că oricare dintre măsurile solicitate şi admise, sunt de natură a afecta activitatea economică a debitorului, motiv pentru care a apreciat că în raport de consecinţele ce se pot ivi în situaţia respingerii cererii în pretenţii, se impune stabilirea unei cauţiuni orientate către maximul prevăzut de lege de 20% din suma urmărită, pentru fiecare măsură în parte, sumă apreciată de instanţă ca fiind în măsură să satisfacă eventualul prejudiciu ce se va crea debitorului ca urmare a măsurilor dispuse.

În temeiul art. 953 şi art. 970 Cod procedură civilă, având în vedere că instanţa a admis cererea de sechestru şi de poprire asiguratorie, a stabilit în sarcina petentei obligaţia plăţii unei cauţiuni în termen de 5 zile de la data emiterii prezentei în cuantum de 20% din debitul urmărit pentru fiecare măsură în parte, suma care va fi consemnată în registrul special de cauţiuni deţinut de instanţă.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, instanţa a obligat debitorul să plătească creditoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrate, au formulat apel apelanta pârâtă ... SRL şi apelanta reclamantă ... SRL.

Prin apelul declarat în cauză, apelanta pârâtă ... SRL a solicitat admiterea apelului său, modificarea în întregime a încheierii atacate si, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător înfiinţat asupra bunurilor sale mobile şi imobile urmăribile, precum şi înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile.

În motivarea apelului, apelanta pârâtă a arătat că soluţia instanţei de fond este lipsită de temei legal.

Sechestrul asigurător reprezintă mijlocul procesual al cărui scop este indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitoarei pentru a se evita diminuarea activului patrimonial al debitorului care, astfel, nu va mai putea dispune de aceste bunuri.

Creditorul diligent, care nu are un titlu executoriu pe care să îl poată pune în executare silită, este în drept să solicite instituirea sechestrului pentru că, în eventualitatea obţinerii titlului executoriu, să poată trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate, având posibilitatea realizării efective a creanţei sale pe calea executării silite.

În cauza de faţă, instanţa a constatat ca s-a făcut dovada existenţei unui înscris reprezentat de sentinţa civilă nr. 82/2007 pronunţată de tribunalul ... în dosar nr. .../2014.

A considerat greşită această apreciere a instanţei în sensul dispoziţiilor că art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă care impune condiţia existenţei unui înscris care să ateste existenţa unei creanţe exigibile.

A apreciat că, creanţa trebuie aşadar să fie certă, lichidă şi exigibilă, în sensul dispoziţiilor art. 663 alin. 2-4 Cod procedură civilă - conform cărora „creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu...dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată", dar constatată printr-un înscris care, conform legii, nu constituie titlu executoriu.

Or, în cazul său este vorba de o acţiune în dosarul nr. .../111/2014 al Tribunalului ... îndreptată împotriva a 5 pârâţi şi de o sentinţă nr. 82/2017 care o obligă, evident în mod nelegal.

Cu privire la măsura înfiinţări popririi asigurătorii, a menţionat că aceasta depăşeşte scopul unei măsuri asigurătorii, de aceea apelul său vizează în special această dispoziţie a instanţei deoarece indisponibilizarea banilor ce intră în conturile sale vor produce prejudicii materiale irecuperabile în patrimoniul său conducând la încetarea activităţii şi implicit la imposibilitatea îndeplinirii obiectului de activitate al societăţii, acela de transport.

Societatea are un număr de 29 de salariaţi astfel cum se poate observa de pe statul de plată pentru luna aprilie 2017 şi în derulare 17 contracte de leasing prin care a cumpărat diverse bunuri pentru societate pentru care achită lunar suma de 29.000Euro.

Luând în considerare aceste aspecte o poprire asupra conturilor sale ar determina un blocaj financiar pentru ea, ce ar determina imposibilitatea achitării salariilor şi ratelor de leasing.

În principiu poprirea asigurătorie se poate încuviinţa de către instanţă în cazurile în care debitorul a micşorat, prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-şi ascundă sau să îşi risipească averea.

Or, în cazul său contractele de leasing dovedesc contrariul şi anume faptul că îşi consolidează şi îşi sporeşte averea prin cumpărarea de autotractoare şi semiremorci necesare realizării obiectului său de activitate.

Din punct de vedere juridic, poprirea sumelor din conturi trebuie sa fie complementara sechestrului asigurător de bunuri, urmând a fi instituita doar în situaţia în care prejudiciul estimat nu este îndestulat de valoarea bunurilor sechestrate.

Prin urmare, a considerat că instituirea unei măsuri asigurătorii care să împiedice partea asupra căreia s-a instituit să dispună de fondurile sale până la soluţionarea litigiului pe fond nu ar putea fi benefică nici circuitului economic şi nici creditorilor părţilor.

Până când nu se va stabili vinovăţia debitorului pentru sumele solicitate de creditor, până nu se va stabili că s-a produs încălcarea obligaţiei  asumate, nu există o creanţă care să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune poprirea asigurătorie.

Cerere de instituire a popririi este formulată cu rea credinţă de către ... atâta timp cât a fost singura care a făcut demersuri pentru aflarea adevărului în dosarul având numărul .../111/2014 al Tribunalului ....

Mai mult în toată această perioadă ... nu poate dovedi că a făcut plăţi către terţe persoane care să nu fie justificate sau că ar fi procedat la diminuarea unor bunuri din patrimoniu sau orice alte activităţi care să conducă la concluzia că tinde să ascundem ori să îşi risipească averea.

În drept, a invocate prevederile art. 954 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă.

Prin apelul formulat în cauză, apelanta reclamantă ... S.R.L. a solicitat în principal, scutirea de plata cauţiunii fixată prin încheierea nr. 88 din 22.05.2017, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului cauţiunii fixată prin hotărârea nr. 88 din 22.05.2017.

În motivarea apelului, apelanta reclamantă a arătat că la data de 15.05.2017 a înregistrat pe rolul Tribunalului ..., în temeiul art.952 -971 Cod de procedură civilă, o cerere de luare a măsurilor asigurătorii şi provizorii a sechestrului asigurător şi a popririi asiguratorie faţă de debitorul său societatea ... S.R.L.

Prin încheierea nr.88 din 22.05.2017 instanţa a hotărât admiterea cererii de luare a măsurilor asigurătorii şi provizorii formulată de ea, în calitate de creditor, în contradictoriu cu debitorul S.C. ... S.R.L., şi în consecinţă s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurătorul asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile ale debitorului S.C. ... S.R.L., precum şi înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului S.C. ... S.R.L. de o a treia persoană, până la concurenţa sumei de 125.000 euro sau echivalent RON calculat la cursul BNR din data de 11.12.2013, sub condiţia consemnării unei cauţiuni în cuantum de 20 % din valoarea creanţei pentru sechestrul asiguratoriu, şi respectiv de 20 % din valoarea creanţei, pentru poprirea asiguratorie, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Întrucât valoarea creanţei constatată prin sentinţa nedefinitivă nr.82/2017 din 02.05.2017 pronunţată în dosarul nr. .../111/2014 al Tribunalului ... se ridică la valoarea de 125.000,00 EURO, procentul de 20% totalizează 25.000,00 EURO, or prin încheierea nr.88 din 22.05.2017 dată în dosar nr. 3515/111/2017, înfiinţarea sechestrului asiguratoriu şi respectiv înfiinţarea popririi asigurătorii este condiţionată de plata unei cauţiuni în valoare de 25.000,00 EURO, pentru fiecare, deci un total de 50.000.00 EURO, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

A menţionat că până la data formulării apelului a înţeles să nu pună în executare încheierea executorie apelată.

Prin promovarea prezentului apel, a criticat încheierea nr. 88 din data de 22.05.2017 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. 3515/111/2017, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cauţiunii, apreciind că prima instanţa, prin raportare la împrejurările concrete alte speţei şi având în vedere prevederile art.953 alin.(l) Cod de procedură civilă, putea dispune înfiinţarea măsurilor asigurătorii provizorii fără plata unei cauţiunii, sau sub condiţia plăţii unei cauţiunii în cuantum mai redus.

Astfel, textul de lege regăsit la art.953 alin.(l) teza finală prevede faptul că în cazul admiterii cererii de înfiinţare a sechestrului asigurător / popririi asiguratorie, creditorul, poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă astfel instanţa nu este obligată să dispună consemnarea unei cauţiunii, aceasta fiind o facultate.

Totodată raportându-ne la prevederile art. 1.057 alin.(2) a arătat că dacă legea nu stabileşte în mod expres cuantumul cauţiunii, acesta va fi fixat de instanţă, fără a putea depăşi 20% din valoarea obiectului cererii.

În motivarea netemeiniciei hotărârii apelate, sub aspectul cauţiunii dispusă, a înţeles să invoce şi dispoziţiile art.6 par. 1 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul de acces la o instanţă, ce reprezintă un element indispensabil pentru respectarea şi asigurarea garanţiilor instituite prin Convenţie.

Cu titlu de jurisprudenţă, a invocat hotărârea Curţii în cauza Iosif şi alţii vs. România hot. nr. 10443/03, unde Curtea a constatat încălcarea art. 6 par. 1, în condiţiile în care instanţele naţionale au obligat pe reclamanţi la plata unei cauţiuni în cuantum de 3.867.331.000 lei vechi, suma fiind, fără îndoială, foarte mare pentru orice justiţiabil, nefiind justificată nici de circumstanţele speciale ale cauzei şi nici de situaţia financiara a reclamanţilor. Curtea a apreciat ca nerelevant faptul că reclamanţii au avut la dispoziţie un anumit timp pentru a achita cauţiunea. în această speţă deosebit de relevat este faptul că în analiza problemei, la punctul 53 din hotărâre Curtea reaminteşte că ea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, 61 şi următoarele, şi Kreuz, menţionată mai sus, 59), însă, trebuie analizat păstrarea unui echilibru între suma pretinsă cu titlu de cauţiune şi interesele ocrotite, instanţa fiind obligată să analizeze aceste aspecte in concreto, sens în care am invocat netemeinicia hotărârii apelate şi nu nelegalitatea acesteia.

A mai arătat că pretenţiile sale faţă de debitoare, în cuantum de 125.000,00 EURO au fost deja admise printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, astfel, a apreciat că există deja o puternică aparenţă de adevăr a pretenţiilor formulate.

Astfel, prin raportare la prevederile art.953 alin.(l) în situaţia în care creanţa este constatată în scris şi este exigibilă se poate înfiinţa sechestrul asiguratoriu/ poprirea asiguratorie, iar plata cauţiunii nu este obligatorie, or, întrucât există situaţii în care, de exemplu, s-ar putea dispune înfiinţarea sechestrului asigurător încă din faza procesuală a primei instanţe pentru o creanţă constatată printr-un contract sub semnătura privată, cu atât mai mult a apreciat că se poate dispune înfiinţarea măsurilor asigurătorii provizorii, fără plata unei cauţiuni, pentru o creanţă care deja este constatată printr-o hotărâre judecătorească, chiar nedefinitivă.

Referitor la reducerea cuantumului cauţiunii, a menţionat că prin raportare la prevederile art. 1.057 Cod de procedură civilă, i s-a impus plata unei cauţiuni în cuantumul maxim permis de lege, iar în acest sens a susţinut că indisponibilizarea sumei de 50.000 EURO (25.000 EURO pentru sechestru asiguratoriu şi 25.000 EURO pentru poprire asiguratorie) pentru o perioadă nedeterminată de timp în vederea asigurării şansei de a recupera o creanţă de 125.000 EURO este o împovărare excesivă pentru creditor.

Totodată, a învederat faptul că de la comunicarea încheierii de admitere a cererii de instituire a măsurilor asigurătorii, va avea un timp extrem de scurt de 5 (cinci) zile de a consemna o sumă însemnată ca valoare, care la acest moment nici nu există în conturile sale.

De asemenea, a subliniat faptul că circuitul economic comercial presupune o permanentă circulaţie a fluxului de numerar, or pentru creditor care are deja indisponibilizată o valoare de 125.000 euro constând în creanţa de recuperat, consemnarea suplimentară a sumei de 50.000 EURO doar pentru a avea o eventuală şansă, presupune asumarea unui risc enorm.

Astfel creditorul fie alege a se lipsi de lichidităţile necesare desfăşurării activităţii curente, riscând crearea unei stări de insolvabilitate fie alege contractarea de noi obligaţii, împrumuturi, pentru a putea fi în măsură a consemna cauţiunea dispusă, ceea ce ar atrage cheltuieli nejustificate cu returnarea-eventualului împrumut şi a accesoriilor sale.

A reiterat faptul că la data de 11.12.2013 a încheiat cu societatea debitoare ... SRL un contract de transport, obiectul acestuia fiind transportul unei cantităţi de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125.000 euro către destinatarul şi beneficiarul mărfii ... SA din ..., …, iar societatea debitoare ... SRL, încălcându-şi obligaţiile contractuale precum şi dispoziţiile convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) a procedat la descărcarea mărfii în ..., fără acordul şi fără ştiinţa sa, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 125.000 EURO, întrucât marfa nu a mai ajuns niciodată la destinatar, aceasta fiind de negăsit.

Astfel, împotriva debitorului s-a formulat cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 30.07.2014 sub număr de dosar .../111/2014, aceasta fiind soluţionată în primă instanţă prin sentinţa nr.82/2017 din 02.05.2017. Instanţa de fond admiţând cererea de chemare în judecată a dispus obligarea debitorului la plata sumei de 125.000 EURO.

În drept, a invocat art.954 alin.(3), art.466 precum şi textele de lege punctuale invocate în cuprinsul apelului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, apelanta reclamantă ... SRL a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta pârâtă ... SRL ca vădit nelegal şi netemeinic, cu consecinţa menţinerii încheierii nr.88 din data de 22.05.2017 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr.3515/111/2017, sub aspectul încuviinţării cererii privind înfiinţarea măsurilor asigurătorii a sechestrului şi a popririi.

În apărare, a menţionat că, instanţa de fond analizând cererea de luare a măsurilor asigurătorii şi provizorii, formulată în baza art.952 - 971 Cod de procedură civilă şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 15.05.2017 a hotărât prin încheierea nr. 88 din 22.05.2017 admiterea cererii de luare a măsurilor asigurătorii şi provizorii împotriva debitorului S.C. ... S.R.L, dispunând în consecinţă înfiinţarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile urmăribile ale debitorului S.C. ... S.R.L., precum şi înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului S.C. ... S.R.L. de o a treia persoană, până la concurenţa sumei de 125.000 euro sau echivalent RON calculat la cursul BNR din data de ‚1.12.2013, sub condiţia consemnării unei cauţiuni în cuantum de 20 % din valoarea creanţei pentru sechestrul asiguratoriu, şi respectiv de 20 % din valoarea creanţei, pentru poprirea asiguratorie, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând actele de la dosar, în mod corect a arătat instanţa de fond faptul că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.953 alin.(1) Cod de procedură civilă, respectiv creanţa este constatată prin înscrisuri şi totodată împotriva debitorului s-a formulat o acţiune în pretenţii, ce face obiectul dosarului nr. .../111/2014, soluţionat în primă instanţă prin sentinţa nr.82 din 02.05.2017 cererea de chemare în judecată fiind admisă, dispunându-se astfel obligarea debitorului la plata sumei de 125.000 EURO.

Împotriva acestei hotărâri debitorul societatea ... S.R.L. a promovat calea de atac a apelului.

Cu referire la primul motiv de apel invocat, a solicitat înlăturarea acestuia ca fiind nefondat.

A apreciat ca fiind necesar şi suficient pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale în ceea ce priveşte luarea măsurilor asigurătorii şi provizorii faptul ca instanţa să fi constatat ca s-a tăcut dovada existenţei unui înscris prin invocarea sentinţei civilă nr. 82 din 2007, întrucât prin raportare la art.430 alin.(4) Cod de procedură civilă această hotărâre are autoritate de lucru judecat provizorie, adică, chestiunile de fond tranşate beneficiază de autoritate de lucru judecat până la soluţionarea eventualului apel, or sentinţa constată o creanţă certă, lichidă şi exigibila, însă, la acest moment ea nu poate fi pusă în executare, făcând astfel distincţia între scadenţă şi caracterul de titlu executoriu al înscrisului.

Cu toate acestea instanţa de fond chemată să se pronunţe asupra cererii de instituire a măsurilor provizorii face o analiză mai aprofundată asupra situaţiei arătând în cuprinsul încheierii de admitere faptul că suma de 125.000 euro reprezentând creanţa sa împotriva debitului este constatată şi prin alte acte scrise reprezentate de facturi fiscale, documente financiar - contabile prin care s-a făcut dovada contravalorii) unei cantităţi de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125,000 euro.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel formulat de către apelantă, a solicitat înlăturarea acestuia ca fiind netemeinic.

Nici la momentul formulării cererii privind luarea măsurilor asigurătorii şi provizorii şi nici la acest moment nu are cunoştinţă privind situaţia activelor patrimoniale ale societăţii apelante, sens în care, pentru protecţia drepturilor creditorului se impune menţinerea atât sechestrului asigurătorul cât şi a popririi asigurătorii, desigur, până la concurenţa creanţei.

În acest sens atât practica judiciară cât şi doctrina au statuat faptul că deşi legea nu prevede în mod expres, creditorul poate solicita instituirea ambelor măsuri asigurătorii dacă instituirea doar a uneia sau a alteia nu constituie o garanţie suficientă pentru executarea viitoare a titlului executoriu, respectiv pentru îndestularea sa, or raportându-ne la valoarea însemnată a creanţei a apreciat că se impun luarea ambelor măsuri.

Se impune totodată a se ţine cont de situaţia concretă din speţă, astfel, la data de 11.12.2013 a încheiat cu societatea debitoare ... SRL un contract de transport, obiectul acestuia fiind transportul unei cantităţi de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125.000 euro către destinatarul şi beneficiarul mărfii ... SA din ..., ..., iar societatea debitoare ... SRL, încălcându-şi obligaţiile contractuale precum şi dispoziţiile convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) a procedat la descărcarea mărfii în ..., fără acordul şi fără ştiinţa societăţii, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 125.000 EURO, întrucât marfa nu a mai ajuns niciodată la destinatar, acesta fiind de negăsit.

Ulterior, împotriva debitorului s-a formulat cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 30.07.2014 sub număr de dosar .../111/2014, aceasta fiind soluţionată în primă instanţă prin sentinţa nr.82/2017 din 02.05.2017, instanţa de fond admiţând cererea de chemare în judecată, dispunând obligarea debitorul la plata sumei de 125.000 EURO, în acest sens trebuie să ne aplecăm atenţia asupra perioadei de timp în care am fost lipsiţi de o sumă importantă de bani, fapt ce a creat un prejudiciu ce nu poate fi cuantificat, sens în care, la obţinerea titlului executoriu se impune ca interesele creditorului să fie ocrotite, sens în care, acesta trebuie să poată proceda la îndestularea creanţei sale în cel mai scurt timp posibil.

Pe de altă parte debitorul are la dispoziţie remediul prevăzut de art. 957 alin.(l) Cod de procedură civilă conform căruia dacă acesta va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cerere, sechestrul asigurător/poprirea asiguratorie.

În ceea ce priveşte chestiunile de fond privind contractele de leasing, contractele individuale de muncă ale debitorului, a apreciat că acestea nu ţin nici de soluţionarea acţiunii în pretenţii nici de soluţionarea prezentului dosar. Societatea ... SRL i-a creat un prejudiciu însemnat prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, iar la acest moment nu poate fi lipsită de măsurile asigurătorii menite a-i permite repararea prejudiciului întrucât, se creează o situaţie mai dificilă pentru debitorul care a cauzat un prejudiciu şi refuză repararea acestuia de bună voie.

În drept, a invocat art.205 Cod de procedură civilă precum şi textele de lege punctual invocate în cuprinsul apelului.

Curtea, având în vedere motivele de apel cuprinse în cele două apeluri declarate, a apreciat că se impune examinarea cu prioritate a apelului declarat de apelanta debitoare S.C. ... S.R.L., în condiţiile în care aceasta a solicitat schimbarea în totalitate a încheierii, în sensul respingerii cererii creditoarei de înfiinţare a celor două măsuri asigurătorii, urmând ca apelul declarat de apelanta creditoare S.C. ... S.R.L., prin care aceasta a solicitat scutirea sau reducerea cuantumului cauţiunii stabilite în sarcina sa, să fie examinat ulterior.

Raportat la aceste precizări, Curtea a reţinut că, prin apelul declarat, apelanta debitoare S.C. ... S.R.L. a invocat, în principal, neîndeplinirea condiţiilor art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru înfiinţarea măsurilor asigurătorii, respectiv lipsa înscrisului care să constate creanţa creditorului. Or, acest motiv de apel nu poate reţinut, în condiţiile în care creditoarea s-a prevalat de sentinţa nr. 82/LP/02.05.2017, pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. .../111/2014, prin care debitoarea S.C. ... S.R.L. a fost obligată să îi plătească suma de 125.000 euro.

Potrivit art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. În speţă, creditorul nu numai că a dovedit intentarea acţiunii contra debitorului, dar a şi obţinut o hotărâre judecătorească prin care acesta din urmă a fost obligat la plata sumei de 125.000 euro. În această situaţie, cerinţele impuse de art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă sunt pe deplin îndeplinite, deoarece, în condiţiile în care prevederile legale impun dovada iniţierii cererii de chemare în judecată, cu atât mai mult cererea de instituire a măsurilor asigurătorii este întemeiată dacă creditorul a obţinut şi o hotărâre judecătorească împotriva debitorului, care nu constituie, însă titlu executoriu, raportat la prevederile art. 633 Cod procedură civilă, faţă de împrejurarea că aceasta este susceptibilă de apel. Este evident că hotărârea judecătorească este un înscris care constată creanţa creditorului, aceasta având autoritate de lucru judecat provizorie, câtă vreme este supusă termenului de apel de 30 zile de la comunicarea ei cu părţile. 

În ceea ce priveşte măsura asigurătorie a popririi înfiinţată de instanţa de fond, Curtea a reţinut că, deşi legea nu prevede în mod expres, creditorul poate solicita instituirea ambelor măsuri asigurătorii, dacă instituirea doar a uneia sau a alteia nu constituie o garanţie suficientă pentru executarea viitoare a titlului executoriu ce se va obţine. Desigur că, măsura popririi asigurătorii, prin efectul său, concretizat în indisponibilizarea sumelor de bani pe care debitorul le are de primit de la o a treia persoană, are repercusiuni serioase asupra activităţii debitoarei, însă acesta nu poate constitui un argument pentru respingerea unei asemenea cereri, atâta timp cât condiţiile impuse de lege pentru înfiinţarea acestei măsuri asigurătorii sunt îndeplinite. Tocmai pentru a evita astfel un abuz discreţionar din partea creditorului  şi pentru a crea posibilitatea ca, în cazul în care poprirea a fost solicitată neîntemeiat, se poate stabili în sarcina creditorului obligaţia de consemnare a cauţiunii şi astfel debitorul să poată fi despăgubit pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat prin indisponibilizarea sumelor ca efect al instituirii acestei măsuri.

Creditorul diligent, care nu are încă un titlu executoriu, recurge la asemenea măsuri asigurătorii, pentru ca, la momentul şi în eventualitatea obţinerii titlului executoriu, să poată trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate ori să poată intra în posesia lor.

După cum însăşi apelanta debitoare a arătat în cuprinsul apelului declarat, poprirea sumelor din conturi trebuie să fie complementară sechestrului asigurător, măsura putând fi instituită doar dacă recuperarea creanţei nu este îndestulată de valoarea bunurilor sechestrate. În acest sens, Curtea a avut în vedere că, în faza de apel, debitoarea însăşi a depus la dosar o listă cu bunurile proprietatea sa, din care rezultă că valoarea acestor bunuri nu acoperă îndestularea creanţei creditorului, ci doar aproximativ 60% din această creanţă. Or, raportat la aceste aspecte, instanţa de apel a apreciat că, în mod legal a fost încuviinţată cererea creditorului de instituire a ambelor măsuri asigurătorii, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins apelul apelantei debitoare S.C. ... S.R.L. ca nefondat.

2. În privinţa apelului exercitat de apelanta creditoare S.C. ... S.R.L., prin care aceasta a solicitat în principal scutirea sa de plata cauţiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului acesteia, instanţa de apel a reţinut caracterul fondat al acestuia.

Instituţia sechestrului asigurator, reglementată de art. 952 şi urm. Noul Cod de procedură civilă, a fost consacrată, de principiu, în scopul de a-i asigura creditorului o garanţie în sensul că îşi va putea valorifica creanţa atunci când va obţine un titlu executoriu. Însă, instituţia sechestrului asigurator nu trebuie folosită discreţionar, respectiv, nu se poate ajunge în situaţia în care, la simpla cerere a creditorului, să se indisponibilizeze toate bunurile mobile şi/sau imobile ale debitorului, fără ca creditorul să plătească o cauţiune - care este menită, finalmente, să îl despăgubească pe debitorul de bună credinţă, care nu s-a sustras de la urmărire, nu şi-a ascuns ori risipit averea şi care nu a făcut nimic pentru a micşora prin fapta sa asigurările date creditorului.

Potrivit art. 953 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată, el putând fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

Art. 953 alin. 2 şi 3 Noul Cod de procedură civilă reglementează situaţiile în care, creanţa creditorului nu este constatată în scris ori creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului, sau nu a dat asigurările promise, ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea, însă, în aceste situaţii creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. 1 - respectiv, să dovedească că a intentat cerere de chemare în judecată - şi să depună o cauţiune.

Din interpretarea art. 953 alin. 1, 2 şi 3 Noul Cod de procedură civilă se desprinde cu evidenţă concluzia că facultatea obligării creditorului la plata unei cauţiuni subzistă doar în ipoteza reglementată de art. 953 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, în timp ce în ipotezele prevăzute de art. 953 alin. 2 şi 3 Noul Cod de procedură civilă plata cauţiunii de către creditor este obligatorie. Independent de ipotezele prevăzute de art. 953 alin. 1, 2 şi 3 Noul Cod de procedură civilă, este de preferat ca, în cazul în care se instituie un sechestru asigurător să se stabilească şi obligaţia creditorului de a achita o cauţiune, pentru a evita astfel un abuz discreţionar din partea acestuia şi pentru a crea posibilitatea ca, în cazul în care sechestrul asigurator a fost solicitat neîntemeiat, debitorul să poată fi despăgubit pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat prin indisponibilizarea bunurilor sale ca efect al instituirii sechestrului asigurator.

Jurisprudenţa a fost constantă în a statua în sensul că, atunci când se analizează scopul şi rolul cauţiunii, aceasta se stabileşte fără a se ţine seama de posibilităţile de plată sau interesul celui obligat la plata cauţiunii, şi aceasta pentru că întotdeauna cauţiunea se stabileşte nu în favoarea creditorului, ci în favoarea debitorului, în raport de eventualele prejudicii ce s-ar produce în patrimoniul acestuia, ca efect al instituirii unei măsuri asiguratorii. Scopul cauţiunii constă şi în prevenirea eventualelor abuzuri ce ar putea fi săvârşite în legătură cu patrimoniul debitorului, aceasta reprezentând o garanţie a exercitării cu bună credinţă a drepturilor procesuale de către creditor.

Raportat la aceste considerente, nu se poate dispune scutirea creditorului de plata cauţiunii.

În ceea ce priveşte cuantumul cauţiunii, s-a avut în vedere că, art. 953 Noul Cod de procedură civilă nu prevede care este cuantumul cauţiunii pe care instanţa o poate stabili, ori pe care creditorul este obligat să o plătească, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materie, respectiv art. 1057 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, care reglementează instituţia cauţiunii judiciare, conform căruia, dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.

Aşadar, legiuitorul a stabilit doar limita maximă a cauţiunii, de 20% din valoarea obiectului cererii, urmând ca stabilirea acesteia, în concret, să se facă de către instanţa de judecată, raportat la împrejurările cauzei. Sub acest aspect, instanţa a reţinut şi faptul că, nimic nu se opune ca, în condiţiile în care creditorul formulează în cadrul aceleiaşi cereri două măsuri asigurătorii, cauţiunea să poată fi stabilită într-un cuantum diferit pentru fiecare dintre ele.

Astfel, trebuie subliniat încă o dată scopul cauţiunii, ca fiind acela de a asigura o garanţie în vederea ocrotirii intereselor debitorului împotriva exercitării abuzive, cu rea-credinţă, de către creditor, a drepturilor sale procesuale. În stabilirea cauţiunii, instanţa trebuie să urmărească asigurarea unui just echilibru între interesele şi consecinţele acestei măsuri raportat la fiecare dintre cele două părţi implicate, astfel încât cauţiunea să fie stabilită într-un cuantum justificat de circumstanţele speciale ale cauzei, fără a constitui, totuşi, pentru creditor, o sarcină financiară excesivă, de natură să îl determine a renunţa la instituirea unor măsuri asigurătorii.

În acest sens, instanţa de apel a avut în vedere, pe de o parte, faptul că, în susţinerea cererii sale, creditorul s-a prevalat de o hotărâre judecătorească obţinută împotriva debitorului, care creează o puternică aparenţă de adevăr a pretenţiilor raportat la care se instituie măsurile asigurătorii, ceea ce justifică stabilirea unei cauţiuni într-un cuantum nu foarte ridicat. Pe de altă parte, trebuie făcută distincţie, în privinţa debitoarei, între consecinţele pe care le presupun cele două măsuri asupra patrimoniului şi a activităţii sale, deoarece, măsura sechestrului asigurător, deşi conduce la sechestrarea bunurilor sale mobile şi imobile, nu are consecinţe atât de importante precum poprirea conturilor sale, în condiţiile în care aceasta are 29 de salariaţi şi operaţiuni în derulare.

Tocmai de aceea, se impune stabilirea unei cauţiuni într-un cuantum diferit pentru fiecare dintre cele două măsuri, respectiv 5% din valoarea creanţei pentru sechestrul asigurător şi 10% pentru poprirea asigurătorie, având în vedere, că, în cazul acesteia din urmă, consecinţele pe care aceasta le atrage trebuie contrabalansate prin stabilirea unui cuantum al cauţiunii mai ridicat în sarcina creditorului.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost admis apelul apelantei S.C. ... S.R.L. şi schimbată în parte sentinţa, în sensul reducerii cuantumului cauţiunii, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale instanţei. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezentul dosar, ci apelanta a precizat că le va cere pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare