Apel. Litigii cu profesionişti. Pretenţii. Cerere de obligare a administratorului unei societăţi comerciale la repararea prejudiciului produs bugetului de stat pentru nereţinerea şi nevirarea contribuţiilor cu stopaj la sursă, pe temeiul răspunderii civil

Apel. Litigii cu profesionişti. Pretenţii. Cerere de obligare a administratorului unei societăţi comerciale la repararea prejudiciului produs bugetului de stat pentru nereţinerea şi nevirarea contribuţiilor cu stopaj la sursă, pe temeiul răspunderii civile delictuale. Netemeinicie

Decizia nr. 251/2017 din 07.09.2017

- art. 1349, 1357 Cod civil, art. 73 alineat 2 din Legea nr. 31/1990

Prin Sentinţa nr. 48 din 10.03.2017, Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...), cu sediul în (...), str.(...), judeţul (...) în reprezentarea A.N.A.F., în contradictoriu cu pârâtul (...), cu reşedinţa în (...), str.(...), judeţul (...).

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune civilă în despăgubiri, pentru pretenţii în valoare de 569.341 lei, ca urmare a faptului că prin Sentinţa penală nr.053 din 21 septembrie 2015 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul penal nr.(...)/2015 ,menţinută prin Decizia penală nr.757/2015 a Curţii de Apel (...), s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, temeiul de drept al acţiunii reprezentându-l dispoziţiile art.1349 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală.

În primul rând Tribunalul a constatat că suma solicitată prin acţiunea introductivă, în cuantum de 569.341 lei, este o datorie a S.C. (...) S.R.L (rezultând din fapta omisivă constând în nereţinerea şi nevirarea contribuţiilor reprezentând stopaj la sursă către bugetul de stat) nicidecum o datorie personală a administratorului acesteia, pârâtul (...).

În speţa de faţă Tribunalul a apreciat că devin incidente dispoziţiile speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată, în ceea ce priveşte răspunderea administratorului unei societăţi comerciale faţă de creditorii societăţii.

Astfel, potrivit art. 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată „acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată”.

În condiţiile în care faţă de debitoarea S.C. (...) S.R.L. s-a deschis procedura insolvenţei, împotriva pârâtului (...) poate fi demarata o acţiune privind atragerea răspunderii personale a acestuia pentru pasivul societăţii al cărei administrator a fost.

Astfel, la cererea lichidatorului judiciar/administratorului judiciar/preşedintelui comitetului creditorilor/creditorului care deţine mai mult de 50 % din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, să fie suportat de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă, prin una din următoarele fapte, prevăzute în mod limitativ la art. 169 alin. 1 lit. a) – h) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, Tribunalul a mai reţinut că reclamanta are la dispoziţie şi procedura administrativă fiscală pentru antrenarea răspunderii personale (solidare) a administratorului unei societăţi comerciale pentru datoriile înregistrate la bugetul de stat, în condiţiile stabilite prin Codul de procedură fiscală şi Ordinul A.N.A.F. nr. 127/2014.

Oricum, chiar dacă s-ar accepta că poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 1349 şi următoarele Cod civil, a administratorului pentru datoriile societăţii pe care o reprezintă, s-a reţinut că în speţă reclamanta nu a făcut dovada vinovăţiei pârâtului (...) în calitatea sa de administrator al S.C. (...) S.R.L. Astfel, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă vinovăţia pârâtului (...) cu privire la presupusa faptă ilicită constând în nereţinerea şi nevirarea contribuţiilor reprezentând stopaj la sursă către bugetul de stat.

Împotriva acestei hotărârii, a formulat apel Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), în reprezentarea A.N.A.F., pentru Statul Român, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa obligării pârâtului (...), în calitate de administrator al SC (...) SRL, la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 595,636 lei, reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii aferente.

În motivare, apelanta critică hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, apreciind că în mod eronat, a reţinut instanţa de fond că din nicio probă administrată nu rezultă vinovăţia pârâtului, atât timp cât prevederile legale în materie sunt în sensul obligativităţii fiscale de a calcula, de a declara, de a reţine şi de vira contribuţiile reprezentând stopajul la sursă către bugetul general consolidat al statului.

Astfel, apelanta susţine că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 1357 şi următoarele Cod civil, respectiv:

Existenţa unui prejudiciu în cuantum de 595,636 lei este dovedită prin înscrisurile existente la dosarul penal nr. (...)/2014 al Judecătoriei (...), precum şi prin actele întocmite de instituţia apelantă. La această sumă se adaugă şi obligaţiile fiscale accesorii, având în vedere că prejudiciul provine din impozite neachitate.

Existenţa unei fapte ilicite constă în nevirarea contribuţiilor şi impozitelor cu reţinere la sursă, determinată de activitatea desfăşurată de firma administrată de pârât, în legătură directă de cauzalitate cu prejudiciul produs bugetului de stat.

Existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – se susţine de către apelantă că şi această condiţie este îndeplinită, prin faptul că prejudiciul nu a fost recuperat.

Fapta ilicită a fost săvârşită cu vinovăţie – rezultă din probele administrate în cauza penală că pârâtul se află în culpă cu privire la producerea prejudiciului material, fiind cel care a coordonat activitatea societăţii comerciale, în aşa fel încât nu au putut fi obţinute veniturile necesare acoperirii contribuţiilor legale către bugetul de stat. Deşi pârâtul a fost achitat printr-o hotărâre judecătorească, acest aspect nu înlătură răspunderea civilă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1349 şi următoarele Cod civil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod de procedură civilă.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, i-a chemat în judecată pârâţii (...) şi (...) S.R.L., solicitând instanţei să fie obligaţi în solidar, la repararea prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 569.341 lei, reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă datorate A.J.F.P. (...) până la data de 22 decembrie 2015, precum şi la plata dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor aferente, de la scadenţă până la data plăţii efective, dar şi să dispună menţinerea măsurii sechestrului asigurator, dispusă prin ordonanţa procurorului din 16 iulie 2012, emisă în dosarul nr. (...)/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...).

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, demersul juridic al reclamantei apelante a fost exercitat pe motivul că, Judecătoria (...), în urma pronunţării în dosarul penal nr. (...)/2015, a sentinţei penale nr.1053 din 21 septembrie 2015, menţinută prin Decizia penală nr.757/2015 a Curţii de Apel (...), a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, fiind întemeiat pe dispoziţiile art.1349 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu starea de fapt expusă şi ţinând cont de prevederile legale incidente, curtea a apreciat că întemeiat judecătorul fondului a respins acţiunea reclamantei.

Instanţa de control a observat că pârâtului (...) i se cere suportarea prejudiciului ce face obiectul litigiului deoarece, în calitatea sa de administrator al societăţii nu a reţinut şi nu a virat către bugetul statului contribuţiile cu stopaj la sursă.

Fapta ilicită o reprezintă, practic, omisiunea pârâtului de rândul întâi de a îndeplini o obligaţie legală, în calitatea sa de administrator al societăţii (...) S.R.L.

Potrivit art. 1357 alin. 1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Într-adevăr, în cauză administratorul societăţii a săvârşit o faptă ilicită, însă pentru recuperarea sumei în discuţie, care reprezintă datoria societăţii şi nu o datorie personală a celui dintâi, Legea 31/1990, prin art. 73 alin. 2 stabileşte dispoziţii speciale în acest sens, care derogă de la dreptul comun.

Astfel, Legea societăţilor comerciale reglementează că acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea insolvenţei.

Aşadar, este evident că reclamanta nu se poate prevala de reglementările generale ale Codului civil în vederea obţinerii reparării prejudiciului suferit, câtă vreme, prin Legea 31/1990, se stabileşte o procedură judiciară specială.

Mai mult, din înscrisurile de la dosar reiese că, împotriva (...) S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenţei, iar în cadrul acestei proceduri reclamanta putea întreprinde măsurile prevăzute de lege în vederea recuperării prejudiciului chiar şi de la fostul administrator al societăţii.

Astfel, prin cele mai sus expuse, curtea a achiesat la concluziile tribunalului.

Prin urmare, faţă de modul de soluţionare a pricinii, sunt superflue criticile reclamantei prin care se arată că, în speţă, prima instanţă a apreciat eronat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Deoarece observaţiile reclamantei sunt neîntemeiate, cum sentinţa atacată este temeinică şi legală, apelul a fost respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de cei îndreptăţiţi.

Domenii speta

Spete similare