Recurs. Procedura insolvenţei. Nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor de infirmare a lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul – sindic, ca urmare a admiterii cererii de înlocuire a fostului lichidator judiciar, în situaţia în care fostul lic

Recurs. Procedura insolvenţei. Nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor de infirmare a lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul – sindic, ca urmare a admiterii cererii de înlocuire a fostului lichidator judiciar, în situaţia în care fostul lichidator judiciar, desemnat provizoriu de judecătorul – sindic, fusese confirmat de adunarea creditorilor şi, deci, era numit în mod definitiv

Decizia nr. 104/C/2017 din 21.09.2017

- art. 19, 22 şi 24 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr.151/F din 3 mai 2017, pronunţată de Tribunalul (...), a fost admisă în parte contestaţia formulată de creditorul (...) cu domiciliul în (...), (...), jud. (...) şi domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat, Insolvenţă şi Birou de Mediator (...) în (...), (...), jud. (...), şi s-a dispus anularea parţială a hotărârii adunării generale a creditorilor debitorului S.C. D. S.R.L. din data de 25 ianuarie 2017 în ceea ce priveşte confirmarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvenţă L1 IPURL cu sediul în (...) (...), jud. (...), CUI (...), nr. de înregistrare în tabloul practicienilor de insolvenţă RSP (...)/31.12.2006.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut în fapt, că la data de 25 ianuarie 2017 a avut loc Adunarea Generală a Creditorilor debitorului S.C. D. S.R.L. în cadrul căreia s-a luat în discuţie confirmarea în calitate de lichidator judiciar a C.I.I. L2 şi stabilirea retribuţiei acestuia. În urma voturilor exprimate, potrivit centralizării întocmite, s-a stabilit că un procent de peste 50 % din masa credală a votat în sensul desemnării în această calitate a practicianului în insolvenţă L1 IPURL, fiind prorogată discuţia referitoare la stabilirea remuneraţiei.

Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării măsurii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei care au lipsit de la şedinţa adunării creditorilor. Creditorul contestator a votat împotriva desemnării practicianului în insolvenţă L1 IPURL, astfel încât are legitimitatea procesuală de a formula contestaţie, impunându-se examinarea legalităţii motivelor invocate.

În acest sens, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa nr. 446/F/12.10.2016 s-a admis sesizarea formulată de creditorul C2, s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar L3 IPURL şi a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. D. S.R.L. practicianul în insolvenţă Cabinet Individual de Insolvenţă L2-(...). După cum rezultă în mod expres din dispozitivul sentinţei, măsura de desemnare nu s-a făcut în mod provizoriu, ci definitiv.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu mai poate interveni o altă decizie a creditorului majoritar sau a creditorilor, luată în adunarea generală, prin care să se procedeze la desemnarea unui alt lichidator judiciar, întrucât manifestarea lor de voinţă poate avea loc o singură dată. Admiterea soluţiei contrare ar duce la ideea că ori de câte ori judecătorul sindic procedează la înlocuirea unui lichidator judiciar în temeiul art. 22 din Legea nr. 85/2006, cel desemnat ar avea o calitate provizorie. Or, textul legal are în vedere ipoteza unui lichidator judiciar definitiv înlocuit ca o sancţiune pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile.

Ipotezele avute în vedere de cele două dispoziţii legale - art. 19 alin.2, 22 şi art. 22 din Legea nr. 85/2006 - sunt diferite, întrucât analiza făcută de judecătorul sindic în ultima situaţie priveşte neîndoielnic modul de exercitare a atribuţiilor stabilite în sarcina lichidatorului judiciar şi nu îndeplinirea unei simple condiţii ce vizează voinţa colectivă a creditorilor sau cea individuală a creditorului majoritar. Ipotezele diferite avute în vedere de legiuitor impun şi aplicarea unor soluţii diferite, nefiind posibilă luarea unei decizii de infirmare a lichidatorului judiciar în condiţiile în care în dosarul de insolvenţă desemnarea s-a făcut în temeiul art. 22 din Legea nr. 85/2006.

De altfel, examinarea prevederilor art. 11 alin. 1 lit. c) şi 107 alin. 2 lit. b) conduce la concluzia că judecătorul sindic poate dispune desemnarea o singură dată provizoriu a unui lichidator judiciar – la momentul deschiderii procedurii de faliment. Acceptarea ipotezei avansate de creditorii majoritari privind caracterul provizoriu al numirii efectuate prin sentinţa nr. 446/F/12.10.2016 reprezintă o interpretare a legii dincolo de limitele acesteia. Tocmai de aceea, sub acest aspect, contestaţia este întemeiată.

Cât priveşte celelalte pretenţii formulate, s-a reţinut că ele vizează chestiuni de oportunitate în cadrul procedurii ce scapă controlului exercitat de către judecătorul sindic potrivit art. 11 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 85/2006. Ca atare, pretenţiile formulate sub acest aspect au fost apreciate nefondate, astfel că au fost respinse.

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic au formulat recurs creditorii C2 (...), C3, SC C4 SRL – prin C2, SC C5 SRL şi SC C6 SRL, solicitând instanţei modificarea în întregime a sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei formulate de către creditorul C7 împotriva Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor debitorului D1 SRL din data de 25 ianuarie 2017.

În motivarea recursului se arată în mod greşit, judecătorul sindic socoteşte că atunci când se dispune înlocuirea lichidatorului judiciar în temeiul art. 22 din legea insolvenţei, aceasta se face în mod definitiv, astfel că nu se mai poate pune problema confirmării sale de către adunarea creditorilor.

În toate situaţiile în care judecătorul sindic desemnează un practician în insolvenţă, fie odată cu deschiderea procedurii generale sau simplificate, fie pe parcursul procedurii, ca urmare a unor incidente procesuale, acesta nu poate fi numit decât provizoriu. Acesta este modul în care trebuie interpretat textul de lege din cuprinsul art. 11 din Legea nr. 85/2006 care stabileşte cu titlu de principiu faptul că judecătorul sindic desemnează pe unul dintre practicienii în insolvenţă compatibili care va administra procedura până la confirmarea sau înlocuirea sa de către creditori.

Această interpretare rezultă din interpretarea sistemică a întregii legi a insolvenţei care nu conţine nici un text din care să rezulte că judecătorul-sindic numeşte definitiv un practician în insolvenţă, judecătorul sindic având atribuţia doar de a confirma practicianul în insolvenţă desemnat prin votul creditorilor. De asemenea, prin Încheierea nr. 446/2016 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. (...), acesta a dispus desemnarea practicianului în insolvenţă în funcţia de lichidator a D1 SRL, deci nu numirea sa sau confirmarea sa în această funcţie. Mai mult, această interpretare a legii o regăsim în textul legii noi a insolvenţei care prevede în mod expres că după înlocuirea culpabilă a administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul sindic desemnează un administrator/lichidator judiciar provizoriu (art. 57 alin. 5 din Legea nr. 85/2014).

Toate aceste elemente justifică legalitatea opţiunii creditorilor ale căror creanţe depăşesc cota de 50% de a confirma un alt lichidator la prima adunare, după momentul înlocuirii pentru motive temeinice a lichidatorului judiciar. Aşadar, recurenţii creditori sunt îndreptăţiţi ca, la prima adunare după ce decizia privind înlocuirea lichidatorului judiciar a rămas definitivă, să procedeze la confirmarea sau nu a lichidatorului desemnat prin aceeaşi încheiere de către judecătorul sindic. Această prerogativă este recunoscută în mod indirect atât de vechea Lege nr.85/2006, în temeiul art. 19 alin. 21, cât şi de legea nouă, de data asta în mod expres, aşa cum rezultă din art. 57 alin. 5 din Legea 85/2014.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs şi creditoarea SC”C8”SRL, solicitând instanţei modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestaţiei formulate împotriva hotărârii Adunării Creditorilor debitoarei, în faliment, din data de 25.01.2017, de către contestatorul C7.

În motivarea recursului se arată următoarele:

Referitor la nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor din data de 25.01.2017 invocată de contestatoare, conform art. 14 alin.7 din Legea nr.85/2006, hotărârea creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate. Potrivit art.15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii prin valoare, a creanţelor prezente.

Din coroborarea prevederilor art. 24 cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 rezultă că, pentru a decide desemnarea unui lichidator, fie în sensul confirmării lichidatorului desemnat de judecătorul sindic, fie în sensul desemnării altui lichidator, legea prevede o majoritate specială, derogatorie de la dispoziţiile art. 15 alin. (1), respectiv votul creditorilor care deţin 50% din valoarea totală a creanţelor. În cadrul Adunării creditorilor din data de 25.01.2017 au fost prezenţi sau au votat prin corespondentă creditori ale căror creanţe reprezinte 96,99% din totalul creanţelor înscrise la masa credală. Hotărârea de confirmare a practicianului în insolvenţă L1 SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL în faliment a fost aprobată de creditorii ce reprezintă un procent de 81,85% din masa credală, astfel încât au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, hotărârea Adunării creditorilor fiind legală.

Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat că adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în această materie este stabilită de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor prezente.

În speţă, ceea ce invocă în realitate contestatoarea nu vizează aspecte de nelegalitate, ci unele de oportunitate, care, însă exced controlul instanţei de judecată, pentru că art. 11 alin. 2 din Legea nr.85/2006 prevede fără echivoc că atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar sau lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciara aferente procedurii insolvenţei. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii doar de către creditori, prin organele acestora, judecătorul sindic nefiind în măsură să cenzureze aceste hotărâri.

De asemenea, alin. (1) lit. d) al art. 11 statuează că una dintre principalele atribuţii ale judecătorului-sindic este aceea de a confirma, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Or, contestatoarea n-a invocat şi nici dovedit vreun aspect de nelegalitate al şedinţei adunării creditorilor debitoarei SC D. SRL din data de 25.01.2017, şedinţă la care au participat creditorii reprezentând 96,99% din totalul creanţelor raportat la tabloul definitiv, punctele ordinii de zi fiind adoptate cu un procent de 81,85% din masa credală, motiv pentru care se impune respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Referitor la măsura de desemnare a lichidatorului judiciar definitiv de către judecătorul sindic prin sentinţa nr.44/F/12.10.2016, recurenta arată că, din motivarea Sentinţei rezultă că judecătorul sindic consideră că, după cum rezultă în mod expres din dispozitivul sentinţei nr.44/F/12.10.2016, măsura de desemnare nu s-a făcut în mod provizoriu, ci definitiv.

Recurenta consideră că această abordare este în totală contradicţie cu litera şi spiritul legii, conducând la pronunţarea unei hotărâri netemeinice şi nelegale. Ca urmare a cererii creditorilor, în baza art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a dispus pentru motive temeinice înlocuirea lichidatorului judiciar L3 cu lichidatorul judiciar Cabinet Individual de insolvenţă L2 (...).

Din coroborarea art. 11 lit. c) şi d) cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, rezultă că, pentru a decide desemnarea unui lichidator, fie în sensul confirmării lichidatorului desemnat de judecătorul-sindic, fie în sensul desemnării altui lichidator, legea prevede că desemnarea se va face dintre practicienii în insolvenţă care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, iar acest practician va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor.

În lipsa unei oferte de servicii depusă la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar desemnat, judecătorul sindic nu a stabilit nici retribuţia acestuia, astfel încât, aprobarea remuneraţiei acestuia intră tot în atribuţiile Adunării creditorilor, ca şi confirmarea acestuia.

Conform art. 11 alin.2 din Legea nr. 85/2006, atribuţiile judecătorului sindic sunt strict limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar sau lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. În acest context, se poate considera că, judecătorul sindic, prin măsura desemnării unui lichidator judiciar definitiv şi nu a unuia provizoriu, a impus creditorilor un practician împotriva voinţei acestora, măsură ce excede atribuţiilor stabilite prin lege acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 lit. c) şi d) şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, decizia desemnării/confirmării lichidatorului judiciar definitiv aparţine exclusiv creditorilor, în condiţiile legii, care, aşa cum a arătat mai sus, au fost îndeplinite, rolul judecătorului sindic în această situaţie fiind doar de a confirma prin încheiere administratorul/lichidatorul judiciar desemnat de adunarea creditorilor, precum şi a onorariului negociat.

Intimatul, C7, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanţei respingerea recursurilor ca nefondate, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate, pentru următoarele:

Se impune a fi menţinută calitatea celui înlocuit, iar întrucât cel înlocuit era definitiv şi înlocuit ca o sancţiune pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile, se impune a aprecia şi interpreta art. 22 din Legea nr.85/2006 în acest sens al păstrării calităţii de lichidator definitiv şi a celui desemnat de judecătorul sindic.

Situaţiile prevăzute de art. 19 şi 22 din Legea insolvenţei sunt diferite şi trebuie interpretate diferit, iar în ceea ce priveşte desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu prevăzută de art. 11 lit. c) aceasta conduce la concluzia că judecătorul sindic poate dispune o singură dată numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu la momentul deschiderii procedurii de faliment şi nu în situaţia din prezenta speţă, aşa cum susţin nelegal recurenţii.

În fapt, cu ocazia adunării generale a creditorilor din data de 25.01.2017 s-a hotărât prin votul creditoarei C2, care este fosta administratoare a debitoarei, cu interese vădite în tergiversarea vânzării, precum şi a plăţii creanţelor către restul creditorilor, în special a creditorului C7, neconfirmarea în calitate de lichidator judiciar a C.I.I. L2 (...) pentru debitorul S.C D. S.R.L. şi confirmarea L1 Ipurl în calitate de lichidator judiciar al S.C. D. S.R.L. Arată că a votat împotriva acestei hotărâri şi pentru confirmarea în calitate de lichidator judiciar a CLI. L2 (...) pentru debitorul S.C. D. S.R.L.

Solicită a se observa atitudinea de rea credinţă a creditoarei C2 care a sesizat judecătorul sindic cu motivele de incompatibilitate a lichidatorului L3, după care, datorită faptului că nu i-a convenit pe cine a numit judecătorul sindic în mod obiectiv, neutru şi corect, încearcă în mod abuziv să controleze din nou întreaga procedură, fără a avea nici măcar taxa de timbru plătită şi fără a avea creanţe reale. Nicăieri în întreaga procedură de insolvenţă nu rezultă faptul că se impune în cauză o confirmare a lichidatorului cu care a fost înlocuit lichidatorul judiciar în baza art. 11 lit. e) de către judecătorul sindic. O asemenea analogie pe care vor să o facă adversarii săi, între numirea iniţială a lichidatorului provizoriu şi înlocuirea acestuia cu altul la 4 ani de la deschiderea procedurii nu poate fi primită, sens în care apare ca fiind inadmisibilă o confirmare a acestuia. Nu au fost singurii care au votat pentru confirmarea CII. L2 (...), ci şi creditorul S.C. C9 S.R.L. care a realizat că nu este legal, corect, moral şi în spiritul bunei credinţe ceea ce continuă a realiza creditoarea C2 şi restul apropiaţilor.

CII L2, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. SRL, prin poziţia procesuală formulată la recursurile formulate în cauză, solicită instanţei respingerea recursurilor şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

În susţinerea apărărilor formulate arată următoarele:

În opinia sa, desemnarea efectuată de judecătorul sindic în baza dispoziţiilor art. 22 alin. 2 din Legea insolvenţei, nu poate fi supusă controlului sau confirmării exercitate de Adunarea Creditorilor, în acest moment al procedurii, din cel puţin două considerente: desemnarea lichidatorului judiciar nu s-a efectuat în mod provizoriu de către instanţa de judecată pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 2 şi 3 din Legea 85/2006, dispoziţie legală care conferă dreptul creditorilor la prima adunare să dispună înlocuirea lichidatorului provizoriu; dispoziţiile art. 19 alin. (21) au fost introduse prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 173/2008, pentru asigurarea respectării principiului celerităţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfăşurării adecvate a activităţii practicienilor în insolvenţă, aşa cum reiese din nota de fundamentare a acestei ordonanţe de urgentă a Guvernului.

În completarea celor susţinute mai sus, prin Decizia 1255/2011 - referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 alin. 2, Curtea arată că nu poate primi critica autorilor potrivit căreia creditorul majoritar poate oricând să decidă înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar doar pe acest unic considerent că deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, ceea ce ar permite, într-adevăr, instaurarea arbitrariului şi abuzului de drept. În acest moment al procedurii, consideră că înlocuirea lichidatorului judiciar nu poate avea loc decât în condiţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivata, pentru motive temeinice.

Prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu valoare de principiu că în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebită faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.

De observat este faptul că, la solicitarea creditoarei C2, de sesizare din oficiu pentru înlocuirea fostului lichidator judiciar L3 IPURL, aceasta nu a avut o preferinţă pentru desemnarea unui anumit lichidator judiciar. Ulterior, solicitarea venită din partea grupului majoritar în 25.01.2017, de înlocuire a lichidatorului judiciar CII L2 (...), după desemnarea făcută de instanţă la 12.10.2016, vine în completarea şirului de acţiuni promovate de administratorul special/asociat/ creditor sub protecţia unei aşa zise majorităţi în procedură, majorităţi ale cărei interese vin în contradicţie cu principiile şi scopul Legii insolvenţei, singurul motiv al grupului majoritar fiind blocarea lichidării bunurilor debitorului D. SRL.

După cum se menţionează şi în sentinţa nr. 446/F/2014, transparenţa care trebuie să guverneze procedura nu poate fi obstrucţionată de interesul unor creditori, majoritari în cazul de faţă, care au deţinut şi calitatea de administratori/asociaţi ai debitorului. Insolvenţa presupune pierderea controlului asupra deciziilor debitorului de către foştii asociaţi şi preluarea controlului de către creditori. În situaţia de faţă, arată lichidatorul judiciar, ne aflăm în prezenţa unui conflict de interese între asociaţii şi firmele pe care le controlează direct d-na C2, respectiv creditorii majoritari deţinând 51,46% din masa credală C2, C3, C4, C5, C10. Acordarea unei asemenea puteri de decizie creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, în orice moment al procedurii, este discriminatorie în raport cu alţi creditori, care, deşi beneficiază de garanţii reale şi cu rang prioritar (C7), nu îşi pot exprima opinia asupra desemnării administratorului judiciar sau a lichidatorului, dar nici asupra modalităţii de valorificare a bunurilor.

Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate de recurenţi, cu luarea în considerare a apărărilor intimaţilor, precum şi a actelor dosarului, Curtea de Apel a constatat că acestea nu sunt întemeiate, urmând să fie respinse, pentru următoarele considerente:

În speţă, nu se contestă de către nici una din părţi împrejurarea că fostul lichidator judiciar, L3 IPURL, fusese desemnat de către judecătorul – sindic în mod provizoriu şi apoi a fost confirmat de adunarea creditorilor, fiind astfel lichidator judiciar definitiv. El a fost înlocuit de către judecătorul – sindic, prin Sentinţa nr. 446/F/12.10.2016, prin care s-a admis sesizarea formulată de creditorul C2 şi s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar L3 IPURL cu practicianul în insolvenţă Cabinet Individual de Insolvenţă L2-(...). Aşa cum în mod corect reţine judecătorul – sindic, prin Sentinţa de înlocuire s-a desemnat noul lichidator judiciar, nu s-a numit acesta în mod provizoriu.

Cu toate acestea, în adunarea creditorilor din data de 25.01.2017, având ca ordine de zi confirmarea lichidatorului judiciar şi stabilirea remuneraţiei acestuia, creditorii, în procent de 81,85% din masa credală, au hotărât confirmarea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a practicianului în insolvenţă L1 IPURL.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, Curtea de Apel a constatat, în acord cu judecătorul – sindic, că lichidatorul judiciar desemnat prin Sentinţa nr. 446/F/12.10.2016 nu putea fi confirmat sau infirmat, fiind desemnat în mod definitiv în procedură, şi nu în mod provizoriu.

Astfel, din dispoziţiile Legii insolvenţei, nr. 85/2006, rezultă că numirea în mod provizoriu a unui administrator judiciar sau lichidator se poate face de către judecătorul – sindic o singură dată pe parcursul procedurii, la data deschiderii procedurii generale de insolvenţă, respectiv la data deschiderii procedurii de faliment (art. 19 alineat 1 şi art. 24).

Desemnarea administratorului sau lichidatorului judiciar definitiv se poate face tot o singură dată pe parcursul procedurii, de către adunarea creditorilor, în prima şedinţă sau ulterior, sau de către creditorul care deţine cel puţin 50% din masa credală, aceştia putând decide fie confirmarea administratorului sau lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, fie desemnarea altui practician în insolvenţă în această calitate (art. 19 alineatele 2 şi 2 indice 1 din Lege). Dacă nu există contestaţii la hotărârea sau decizia de confirmare sau desemnare a administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul – sindic, numeşte prin Încheiere administratorul sau lichidatorul judiciar propus de creditori sau creditor, dispunând încetarea atribuţiilor celui numit provizoriu.

Ulterior acestui moment, administratorul sau lichidatorul judiciar definitiv numit nu mai poate fi înlocuit decât în condiţiile reglementate de art. 22 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, legea nereglementând o altă posibilitate. Creditorii nemulţumiţi de persoana desemnată de judecătorul – sindic prin hotărârea de înlocuire nu au decât posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii de înlocuire. Ei nu mai pot să convoace o adunare a creditorilor sau să decidă individual desemnarea altui administrator sau lichidator judiciar pentru că legea nu prevede o asemenea posibilitate, aşa cum s-a reţinut mai sus. Singura posibilitate legală de schimbare a administratorului sau lichidatorului judiciar definitiv este cea reglementată de art. 22 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, ceea ce înseamnă că şi un administrator sau lichidator judiciar care a înlocuit pe un altul, ca urmare a dispoziţiei în acest sens a judecătorului – sindic, nu mai poate fi schimbat decât tot în condiţiile art. 22 alineat 2, putând fi la rândul său înlocuit.

Nu poate fi primită susţinerea recurenţilor conform căreia, ori de câte ori judecătorul – sindic desemnează sau numeşte un administrator sau lichidator judiciar, acesta din urmă este supus confirmării sau infirmării creditorilor, fiind vorba despre o măsură de oportunitate. Susţinerile recurenţilor sunt în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006. Atât numirea administratorului sau lichidatorului judiciar provizoriu, cât şi înlocuirea în condiţiile art. 22 alineat 2 a celor definitivi, sunt chestiuni de legalitate, şi nu de oportunitate, aşa cum ţine de legalitate şi posibilitatea confirmării sau nu a administratorului sau lichidatorului judiciar înlocuit. Astfel că, judecătorul – sindic este competent să verifice acest aspect al legalităţii hotărârii adunării creditorilor supusă analizei sale pe calea prezentei contestaţii.

În ce priveşte referirea recurenţilor la dispoziţiile art. 57 alin. 5 din Legea 85/2014, ceea ce, în opinia lor, ar conduce la concluzia posibilităţii creditorilor de a confirma practicianul în insolvenţă care a înlocuit un altul în procedură, prin hotărârea judecătorului – sindic, instanţa constată că aceste dispoziţii legale, oricum inaplicabile cauzei, se referă la situaţia înlocuirii administratorului sau lichidatorului judiciar, la cererea sa, înlocuire care poate avea loc în orice moment al procedurii, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic putând încuviinţa înlocuirea acestuia, în urma analizei cererii. În acest caz, judecătorul-sindic va desemna un alt administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu. Legea nr. 85/2014 cuprinde dispoziţii similare cu cele reţinute mai sus, ca fiind aplicabile speţei, din Legea nr. 85/2006.

Constatând netemeinicia recursurilor formulate, Curtea de Apel le-a respins, în baza art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă, menţinând ca legală şi temeinică Sentinţa atacată, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de către intimaţi.

Domenii speta

Spete similare