Împrejurarea că alcoolemia constatată la momentul recoltării primei probe biologice este apropiată de limita legală prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, nu poate conduce la existenţa unei îndoieli rezonabile că fapta nu constituie infracţiune...

Împrejurarea că alcoolemia constatată la momentul recoltării primei probe biologice este apropiată de limita legală prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, nu poate conduce la existenţa unei îndoieli rezonabile că fapta nu constituie infracţiune, în speţă existând declaraţiile inculpatului privind consumul ridicat de alcool şi recunoaşterea învinuirii, coroborate cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit Ordinului nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în cuprinsul articolului 10 se arată că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml. Se mai arată în ordin în cuprinsul articolului 102 că în cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei. Starea de îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, condiţie pentru a se reţine existenţa infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, implică stabilirea unui coeficient de alcool în sânge precis determinat şi poate fi dovedită doar prin efectuarea unei analize de laborator a probelor biologice recoltate. Ori de la momentul conducerii autovehiculului şi până la recoltarea de probe biologice trece un timp, în cuprinsul Ordinului nr. 1512/2013 menţionându-se că recoltarea se va face în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora. Menţiunea din cuprinsul Ordinului 1512/2013 este doar în sensul că, în cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei, aspect însă care nu poate conduce la reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 din Codul penal şi care nu are în speţa de faţă nicio influenţă asupra gradului de alcoolemie avut de către inculpat la momentul recoltării primei mostre de sânge. Refuzarea recoltării celei de-a doua mostre de sânge, scopul acestei recoltări fiind unul evident, conduce la asumarea împrejurării că nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei, persoana fiind deci de acord cu rezultatul obţinut urmare recoltării primei mostre de sânge. Împrejurarea că alcoolemia constatată la momentul recoltării primei probe biologice este apropiată de limita legală prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, nu poate conduce la existenţa unei îndoieli rezonabile că fapta nu constituie infracţiune, în speţă existând declaraţiile inculpatului privind consumul ridicat de alcool şi recunoaşterea învinuirii, coroborate cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Legislaţie aferentă: infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 din Codul penal.

Asupra apelului penal de faţă,

Constată că prin sentinţa penală nr. 32/27.02.2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. xxxx/305/2016, în baza art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal. În baza art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedura penală, a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. 1 Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 84 alin. 2 Cod penal a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. 1 Cod penal, respectiv:  să se prezinte la Serviciul de Probaţiune C., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedura penală au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 88 Cod penal referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârşeşte cu intenţie sau intenţie depăşită o nouă infracţiune.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe cu numărul xxx/P/2016 din data de 27.10.2016, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 04.11.2016 sub număr dosar xxxx/305/2016 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal. 

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că la data de 25.04.2016, în jurul orei 20.20, după ce a consumat băuturi alcoolice şi fără a poseda permis de conducere auto, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului marca Suzuki Vitara cu numărul de înmatriculare […] pe care l-a condus pe D.N. […] din direcţia S.G. către localitatea A., având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică nr. 969/A12/121-a din data de 26.04.2016 emis de S.M.L. C., alcoolemia fiind de 0,90 g‰ alcool pur în sânge la singura probă ridicată la ora 20.45.

Situaţia de fapt reţinută mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare din data de 25.04.2016 (fila 8 dosar urmărire penală), buletin de examinare clinică, cerere de analiză şi proces-verbal de prelevare (filele 10-12 dosar urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 969/A12/121-a din data de 26.04.2016 emis de S.M.L. C. (fila 13 dosar urmărire penală), adresă SPCRPCÎV C. nr. 38521 din 25.07.2016, declaraţii suspect/inculpat (filele 16-22, 25-29 dosar urmărire penală), declaraţie martor B. (filele 31-33 dosar urmărire penală), fişă extras cazier judiciar.

Prin încheierea nr. xxx/CP/2016 din data de 12.12.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpat.

Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând  săvârşirea infracţiunii, iar în faza de judecată s-a prezentat personal în faţa instanţei şi a solicitat judecarea cauzei conform procedurii recunoaşterii învinuirii, în baza art. 375 Cod procedură penală. Raportat la faptul că instanţa a admis cererea formulată, în cauză nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată în baza probelor administrate în cursul urmării penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 25.04.2016, în jurul orei 20.20, după ce a consumat băuturi alcoolice şi deşi nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare […] pe care l-a condus pe drumurile publice din judeţul C..

În timp ce rula pe D.N. […] pe raza localităţii A., inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliţie. În această împrejurare, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, respectiv 0,43 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că acesta a fost condus la spital pentru recoltare de probe biologice, în urma analizei acesteia stabilindu-se existenţa unei alcoolemii de 0,90 g‰ la ora 20.45. De asemenea, s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea fiind însuşite de inculpat în conformitate cu prevederile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Astfel, conform procesului verbal de constatare (fila 8 dosar urmărire penală), la data de 25.04.2016, în jurul orei 20.20 un echipaj al poliţiei rutiere a oprit pentru control pe raza localităţii V., pe D.N […] autoturismul cu numărul de înmatriculare […]. Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului A.. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere. De asemenea, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultantul fiind pozitiv, după care a fost condus la spital în vederea recoltării de probe biologice.

Constatările din procesul-verbal întocmit de către organele de cercetare penală se coroborează cu declaraţiile oferite de inculpat în cursul urmării penale (filele 19-22, 27-29 dosar urmărire penală), când acesta a recunoscut că în cursul zilei de 25.04.2016 a lucrat ca ziler la locuinţa martorului C. din comuna P.O., ocazie în care după pauza de masă a băut 2-3 pahare de vin roşu, iar la finalul zilei de lucru, deşi nu poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare […], proprietatea martorului pe care l-a condus până la domiciliul său din localitatea V., iar apoi până în cartierul de rromi din aceeaşi localitate. Conform inculpatului, la întoarcere s-a oprit la o alimentară din zonă, unde a comandat şi consumat o bere Ciucaş de 500 ml, după care a plecat la volanul autoturismului spre domiciliu, pe traseu fiind oprit pentru control de către organele de poliţie.

Fiind audiat în cauză, martorul B. a relatat că în data de 25.04.2016 în jurul orei 20.20, a fost contactat telefonic de către numitul D., fiul inculpatului, care l-a înştiinţat că tatăl său a fost oprit de către organele de poliţie în timp ce conducea autoturismul mai sus menţionat şi că acesta nu deţinea permis de conducere şi era băut (fila 31 dosar urmărire penală).

În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiei de a conduce pe drumurile publice, instanţa a reţinut adresa nr. 38521/25.07.2016 a S.P.C.R.P.C.Î.V. C. (fila 9 dosar urmărire penală) din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere auto.

Cu referire la consumul de alcool precum şi concentraţia acestuia în sânge, instanţa a reţinut din probele obţinute în urma analizei mostrelor de sânge, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 969-A12/121-a din data  de 26.04.2016 al Serviciului de Medicină Legală C. (fila 13 dosar urmărire penală) nivelul alcoolemiei fiind de 0,90 g‰ la ora 20.45.

În drept, instanţa a reţinut că potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal, „ conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

În interpretarea prevederilor menţionate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 28 mai 2014 prin care s-a statuat că în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.

În acest context, a fost adoptat Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1192 din 15 octombrie 2014 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, publicat în Monitorul Oficial nr. 769 din 23 octombrie 2014 care, la art. 10 alin. 1, prevedea că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge în cantitate de 10 ml.

Prin Decizia nr.732 din data de  16 decembrie 2014 Curtea Constituțională în examinarea conformității art. 336 alin. 1 Cod penal cu dispozițiile constituționale, a constatat că „sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Codul penal este neconstituțională. În motivarea deciziei mai sus enunţate s-a reţinut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. S-a apreciat că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate. În consecință, s-a revenit la soluţia legislativă anterioară care nu excludea calculul retroactiv al alcoolemiei, acesta constând în determinarea îmbibației de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului și necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei. De asemenea, Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor  chestiuni  de drept în materie penală şi-a încetat efectele.

Se arată că o altă consecinţă a pronunţării deciziei nr. 732 din data de 16 decembrie 2014 a fost adoptarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr.  277 din 11 martie 2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 185 din 18 martie 2015 (deci, în vigoare la data comiterii faptelor deduse judecăţii – 25.04.2016) în conformitate cu care ,,pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml”.

Instanţa de fond a arătat că din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor mai sus enunţate rezultă că recoltarea celei de-a doua probe este obligatorie, ci nu lăsată la aprecierea persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier sau a poliţistului.

Mai mult, art. 10 ind. 1 din acelaşi text de lege prevede că supravegherea persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier în intervalul de timp de o oră dintre cele două recoltări de sânge revine poliţistului rutier.

Nerespectării întocmai a procedurii de recoltare reglementate în cuprinsul art. 10 ind. 2 al aceluiaşi ordin, atrage imposibilitatea efectuării estimării retroactive a alcoolemiei.

Cu toate acestea, în cauza de faţă inculpatului A. i-a fost recoltată în vederea stabilirii alcoolemiei o singură probă biologică de sânge la ora 20.45, la un interval de aproximativ 25 de minute de la momentul depistării în trafic.

Cât priveşte motivele pentru care s-a procedat în acest sens, în cuprinsul procesului verbal de constatare, precum şi al declaraţiilor inculpatului se arată că acesta a refuzat recoltarea celei de-a doua probe, cu toate că i s-a adus la cunoştinţă că în acest caz pierde dreptul la o eventuală recalculare a alcoolemiei.

Pe de altă parte, conform procesului verbal de recoltare a mostrelor biologice (fila 11 dosar urmărire penală) motivul pentru care a doua probă biologică nu a fost recoltată a fost acela că inculpatul ,,nu doreşte”.

Or, numai în ipoteza în care s-ar fi reţinut infracţiunea prevăzute de art.  337 Cod penal nerecoltarea celei de-a doua probe de sânge ar fi devenit lipsită de relevanţă, ca urmare a faptului că nu mai era necesară determinarea îmbibației alcoolice la momentul conducerii autovehiculului, fiind suficient refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice. 

Însă, în speţă, nu poate fi vorba de un refuz categoric de natură să atragă răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la recoltarea de probe biologice prevăzută de art. 337 Cod penal, deoarece inculpatului nu i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia imperativă de a se supune recoltării probelor biologice, acesta fiindu-i prezentată drept o facultate, cu indicarea eventualelor consecinţe negative ale deciziei sale.

Drept urmare, este exclusă schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 337 Cod penal.

Este adevărat că prelevarea probei biologice s-a realizat într-un timp relativ scurt faţă de momentul depistării în trafic, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare, cu toate că în cuprinsul aceluiaşi act nu se menţionează şi ora la care s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest, iar din cauza unor deficienţe de natură tehnică rezultatul testării nu a putut fi extras din memoria internă a aparatului.

Însă, având în vedere valoarea foarte apropiată de limita legală a alcoolemiei, care se situează la o fragilă delimitare de răspunderea contravențională şi luând în considerare faptul că în speţă s-a prelevat o singură probă de sânge, ceea ce face imposibilă stabilirea fazei intoxicației etilice (absorbție sau eliminare) și a ratei de eliminare individuală, existând posibilitatea ca la momentul depistării în trafic alcoolemia să fi fost în creştere, deci sub valoarea de 0,80 mg/l, instanţa a reţinut că în speţă nu sunt probe suficiente din care să rezulte că la momentul la care inculpatul a condus pe drumurile publice autovehicul cu numărul de înmatriculare […] acesta avea alcoolemia peste limita admisă de lege, pentru a se angaja răspunderea penală, aceasta indiferent dacă atitudinea procesuală a inculpatului a fost una de recunoaştere a faptei.

Instanţa a constatat astfel că în cauză prezumţia de nevinovăţie reglementată de art. 23 din Constituţie şi art. 4 Cod procedură penală nu a fost răsturnată, existând un dubiu cu privire la conducerea pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, dubiu care profita inculpatului, conform principiului in dubio pro reo.

În consecință, instanța, în baza art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului A., care în data de 25.04.2016, în jurul orei 20.20, a condus pe drumurile publice din localitatea V., judeţul C., respectiv pe D.J. […] autoturismul marca Suzuki Vitara cu numărul de înmatriculare […] fără a deţine permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.  Astfel, sub aspectul laturii obiective, există o acţiune a inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice în condiţii ilicite, caracterul ilicit rezultând din nerespectarea obligaţiei ce îi incubă conducătorului auto de a avea permis de conducere, acţiune ce a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, legătura de cauzalitate dintre acţiune şi urmare rezultând din însăşi materialitatea activităţii desfăşurate de inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere, a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs sau a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracţiunii şi elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.

În speţă, s-a avut în vedere că inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, fiind depistat în urma unui control de rutină, iar activitatea infracţională s-a desfăşurat pe o distanţă scurtă şi pe un drum cu trafic redus, astfel că riscul producerii unui accident nu a fost unul ridicat. Cu privire la persoana inculpatului s-a dat eficienţă faptului că acesta se află la prima încălcare a legii penale, a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, recunoscând  săvârşirea infracţiunii, iar în faţa instanţei şi-a asumat responsabilitatea pentru fapta comisă.

Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere inculpatul a luat cu extremă uşurinţă hotărârea de a conduce în condiţiile ilicite stabilite mai sus, fără a fi determinat de vreo situaţie deosebită. În plus, la momentul derulării acţiunii infracţionale inculpatul se afla sub influenţa alcoolului.

Faţă de acestea, instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv 8 luni închisoare.

În acelaşi timp instanţa a reţinut că, deşi în speţă fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat, nu se impune condamnarea acestuia, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 Cod penal pentru amânarea aplicării pedepsei.

Astfel, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este mai mică de 7 ani închisoare, pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat, şi-a manifestat în faţa instanţei acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii şi, raportat la persoana acestuia (inculpatul este o persoană integrată social şi îşi câştigă existenţa prin muncă), vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia de recunoaştere a săvârşirii faptei, instanţa a considerat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată, în vederea atenţionării acestuia cu privire la consecinţele săvârşirii de fapte prevăzute de legea penală.

Faţă de acestea, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal instanţa de fond a dispus aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. 1 Cod penal, termen care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Parchetul a solicitat pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 din Codul penal. În cuprinsul motivării se arată că instanţa a procedat la analiza condiţiilor existenţei infracţiunii prevăzută de art. 337 alin.1 din Codul penal, fără ca aceasta să fie pusă în discuţie, că în cauză nu s-a cerut şi nu a fost pusă în discuţie efectuarea estimativă a alcoolemiei, instanţa procedând din oficiu la o estimare retroactivă a alcoolemiei, în condiţiile în care aceasta poate fi realizată doar de către un laborator de medicină legală dacă se dispune o expertiză medico-legală pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei şi că instanţa de fiind nu a arătat elementele pe care le-a avut în vedere şi care au condus la concluzia că alcoolemia inculpatului putea fi sub 0,90 g/l la momentul depistării în trafic. Se mai arată că recoltarea probei biologice a avut loc la un interval foarte scurt de la momentul depistării în trafic a inculpatului A., aproximativ 25 de minute, în conformitate cu dispoziţiile art. 190 alin. 8 din Codul de procedură penală. Se mai arată că dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală se poate reţine în ipoteza în care există un dubiu cu privire la faptul că inculpatul este persoana care a săvârşit infracţiunea, iar achitarea dispusă de instanţă îşi găseşte corespondentul în situaţia prevăzută de art. 16 lit. b – fapta nu este prevăzută de legea penală, în cazul în care alcoolemia este mai mică de 0,80 g/l şi fapta constituie contravenţie.

În apel nu au fost administrate probe noi, iar inculpatul A. nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2017, în condiţiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:

Starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă. Au fost administrate probe în cursul urmăririi penale care sunt coroborate cu recunoaşterea învinuirii pe care a făcut-o inculpatul A. fiind ascultat în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 14.02.2017. Acesta arată în mod expres în cuprinsul declaraţiei de recunoaştere faptul că în data de 25.04.2016 a consumat băuturi alcoolice şi anume: trei pahare de vin în pauza de masă la prânz şi o bere înainte de a se urca la volan, după care  a condus autoturismul pe drumurile publice din localitatea V., judeţul C..

Potrivit art. 190 alin. 8 din Codul de procedură penală, invocat de parchet prin motivele de apel, în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale.

Potrivit Ordinului nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în cuprinsul articolului 10 se arată că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml. Atunci când rezultatul testării cu un mijloc tehnic certificat nu indică prezenţa alcoolului în aerul expirat, recoltarea celei de-a doua mostre de sânge nu mai este necesară, putând fi efectuată numai la cererea persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier. Potrivit art. 101, supravegherea persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier în intervalul de timp de o oră dintre cele două recoltări de sânge revine poliţistului rutier. Se mai arată în ordin în cuprinsul articolului 102 că în cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei.

Potrivit articolului 14 din Ordinul 1512/2013, în cazul în care persoana de la care sunt recoltate mostrele biologice solicită şi recoltarea contraprobelor biologice se vor utiliza concomitent două truse standard, costurile aferente fiind suportate de solicitant. În situaţia aceasta se recoltează cantităţi duble de mostre biologice care se repartizează în cele două truse standard, prevederile art. 10 - 13 fiind aplicate corespunzător, iar analiza contraprobei se poate realiza la orice institut de medicină legală, cu respectarea prevederilor art. 20 şi 21.

Conform art. 17 din ordin, consimţământul persoanei cu privire la recoltarea mostrelor biologice în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenţei substanţelor psihoactive în organism este prezumat. Refuzul persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier de a accepta recoltarea mostrelor biologice sau prezentarea la sediul unităţii de asistenţă medicală autorizată ori al instituţiei medico-legale, în vederea recoltării mostrelor biologice, se pedepseşte conform legii, în condiţiile Codului de procedură penală.

Încă de la momentul opririi sale în trafic, inculpatul A. a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autovehiculul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, potrivit menţiunilor din procesul-verbal întocmit la data de 25 aprilie 2016 de către poliţie, de la fila 8 din dosarul de urmărire penală.

Conform procesului-verbal de recoltare de mostre biologice întocmit la data de 25.04.2016, figurează menţiunea recoltării mostrei de sânge I la ora 20.45, iar în ceea ce priveşte recoltarea mostrei de sânge II, figurează menţiunea: „nu doreşte”, însoţită de semnătura inculpatului.

Se constată că starea de îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, condiţie pentru a se reţine existenţa infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, implică stabilirea unui coeficient de alcool în sânge precis determinat şi poate fi dovedită doar prin efectuarea unei analize de laborator a probelor biologice recoltate. Ori de la momentul conducerii autovehiculului şi până la recoltarea de probe biologice trece un timp, în cuprinsul ordinului indicat menţionându-se că recoltarea se va face în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora.

În raport de prevederile art. 337 alin. 1 din Codul penal, argumentele prezentate de către instanţa de fond ar fi de natură să conducă la existenţa elementului material al acestei infracţiuni, în situaţia refuzului de a se supune prelevării celei de-a doua probe de mostre biologice.

Însă menţiunea din cuprinsul Ordinului 1512/2013 este doar în sensul că în cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei, aspect însă care nu poate conduce la reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 din Codul penal şi care nu are în speţa de faţă nicio influenţă asupra gradului de alcoolemie avut de către inculpat la momentul recoltării primei mostre de sânge.

În speţă, inculpatului a refuzat recoltarea celei de-a doua mostre de sânge, scopul acestei recoltări fiind unul evident, deci şi-a asumat împrejurarea că nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei, fiind deci de acord cu rezultatul obţinut urmare recoltării primei mostre de sânge, cu o alcoolemie de 0,90 g/l. Cu ocazia recoltării probelor biologice, inculpatul a confirmat consumul de alcool, vin în cantitate de 400 ml şi bere 500 ml, în intervalul 11.30-20.15, la examenul clinic prezentând halenă alcoolică, conform procesului verbal de recoltare mostre biologice. Împrejurarea că alcoolemia constatată la momentul recoltării primei probe biologice este apropiată de limita legală prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, nu poate conduce la existenţa unei îndoieli rezonabile că fapta nu constituie infracţiune, în speţă existând declaraţiile inculpatului privind consumul ridicat de alcool şi recunoaşterea învinuirii, coroborate cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul A. avea posibilitatea legală, pe de o parte, de a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei dacă s-ar fi recoltat o altă mostră de sânge, iar pe de altă parte ar fi putut chiar solicita recoltarea de contraprobe biologice pe baza cărora să realizeze ulterior analiza contraprobei la orice institut de medicină legală, garanţii oferite de dispoziţiile Ordinului nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier.

Astfel, instanţa de apel constată că inculpatul A. a recunoscut învinuirea în faţa instanţei de apel în condiţiile art. 375 din Codul de procedură penală. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoaşterea învinuirii în condiţiile art. 375 din Codul de procedură penală, rezultă că fapta inculpatului care în data de 25.04.2016, în jurul orelor 20.20, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare […] pe DN [..] din direcţia S.G. către localitatea A., având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prezentând 0,90 g/l alcool pur în sânge la singura probă recoltată la orele 20.45, în ziua de 25.04.2016, îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

În cazul infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani sau amenda, limitele închisorii fiind reduse cu o treime, iar limitele amenzii fiind reduse cu o pătrime, urmare aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

La individualizarea pedepsei, instanţa de apel are în vedere criteriile stabilite prin dispoziţiile art. 74 din Codul penal, orientându-se în a stabili o pedeapsă egală nu minimul special, urmare reducerii limitei cu o treime conform art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, respectiv 8 luni închisoare, în special în raport de împrejurarea privind cuantumul alcoolemiei din sânge.

Urmare aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni, conform art. 39 alin. 1 lit. b, pentru pedeapsa rezultantă de 10 luni şi 20 zile de închisoare, se va menţine aplicarea dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, amânarea aplicării pedepsei, în raport de vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi împrejurările săvârşirii faptei, precum şi posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nefiind necesară.

Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, instanţa de apel va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei penale nr. 32/27.02.2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. xxxx/305/2016, pe care o va desfiinţa în ceea ce priveşte soluţia de achitare şi rejudecând, în baza art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, îl va condamna pe inculpatul A., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului. În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, va contopi pedepsele stabilite şi îi va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 luni şi 20 de zile închisoare, în total 10 luni şi 20 zile închisoare. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate şi, în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare