Prin săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice prevăzută de art. 337 Cod penal sunt puse în pericol două valori sociale, fiind periclitată siguranţa circulaţiei rutiere....

Prin săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice prevăzută de art. 337 Cod penal sunt puse în pericol două valori sociale, fiind periclitată siguranţa circulaţiei rutiere, dar fiind pusă în pericol şi activitatea organelor judiciare chemate să verifice respectarea legislaţiei rutiere de către participanţii la trafic.

Nu este întemeiată critica apelantului inculpat referitoare la faptul că refuzul trebuia exprimat la spital, nu în fața organelor de poliție, pentru a putea fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 337 Cod penal. Norma de incriminare nu impune această condiţie în ceea ce priveşte refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Din toate probele administrate în cauză, inclusiv declaraţia inculpatului, reiese faptul că refuzul inculpatului a fost ferm şi neîndoielnic, inculpatul nefiind de acord cu testarea sau cu prelevarea probelor biologice întrucât a arătat că a consumat băuturi alcoolice, dar nu a condus autoturismul.

Legislaţie aferentă: infracţiunea de refuzul  sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din Codul penal.

Asupra apelului penal de faţă,

Constată că prin sentinţa penală nr. 2014/22.09.2016 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxxxx/197/2015, în baza art. 337 Cod penal a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani reprezentând termen de supraveghere şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 1 şi 93 alin. 2 lit. b  Cod penal pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune P. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă şi următoarea obligaţie:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune sau organizate  în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3  Cod penal i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie:

- să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria R. sau Primăria P..

I s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani de dispoziţiile art. 337 din Codul penal. În actul de sesizare s-a reţinut că în data de 17.07.2014, în jurul orelor 17,00 inculpatul A. după ce a efectuat manevra de mers înapoi cu autoturismul marca Mitsubishi L200 cu numărul de înmatriculare […] și a fost implicat într-un accident soldat cu pagube materiale a refuzat testarea aerului expirat și recoltarea de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

Inculpatul, audiat în faza de urmărire penală, a negat săvârșirea infracțiunii, acesta arătând că nu a condus autoturismul, că fratele său proprietarul autoturismului i-a deschis portiera acționând telecomanda și că motivul deplasării la autoturism a fost acela de a lua din torpedou un pachet de țigări. În fața instanței inculpatul audiat fiind a reiterat aspectele menționate în cadrul declarației date în faza de urmărire penală.

În cadrul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea martorilor: B., C., D, E și F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 17.07.2014, în jurul orei 13,00 inculpatul A. împreună cu frații săi B, C. și cumnatul său F. s-au deplasat la Restaurantul [..] situat pe strada […] unde au mâncat și au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat între grupul din care făcea parte inculpatul și angajații restaurantului s-a declanșat un conflict, fapt care a determinat angajații restaurantului să solicite intervenția angajaților societății de pază […].

Anterior sosirii agenților de pază inculpatul și persoanele care îl însoțeau au achitat nota de plată și au ieșit în exteriorul restaurantului. Inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului marca Mitsubishi L200 cu numărul de înmatriculare […] și a efectuat o manevră de mers înapoi pentru a ieși din parcare, moment în care a acroșat autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare […], condus de martorul D. (în care se afla în calitate de clientă martora E.) care staționa pe banda 1 de circulație în așteptarea culorii verde a semaforului pentru a se încadra pe strada […]. Deși martorii E şi D. au observat manevra de mers înapoi efectuată de inculpat, iar martorul D. a încercat să îl avertizeze pe inculpat despre iminența impactului, acesta a pus în mișcare autoturismul. În urma impactului dintre cele două autoturisme, autoturismul  marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare […], condus de martorul D. a suferit următoarele avarii: o urmă de înfundare și o urmă de zgâriere (stratificare cu substanță ce pare a fi vopsea de culoare gri-negru) pe aripa stânga spate, situate la o înălțime de 73,5 cm de la sol până la 95 cm de la sol, pe o lățime de 18 cm (înfundat) și 8 cm (zgâriere), iar autoturismul marca Mitsubishi L200 cu numărul de înmatriculare […] a prezentat o urmă de zgâriere în colțul dreapta spate, începând la o înălțime de 74 cm de la sol până la 95 de cm de la sol. După producerea impactului inculpatul a efectuat o manevră de mers înainte, aducând astfel autoturismul în poziția anterioară iar martorul D. a oprit autoturismul, s-a deplasat în apropierea portierei din partea dreaptă și a solicitat inculpatului să coboare din autoturism. Inculpatul a coborât din autoturism și a negat faptul că între cele două vehicule s-a produs un impact.

În aceste condiții martorul D. a sunat la numărul de urgență 112, astfel că la fața locului s-a deplasat un echipaj al poliției rutiere. La solicitarea agenților de poliție martorul D. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testării fiind 0,00 iar inculpatul a refuzat inițial testarea cu apartul etilotest și apoi deplasarea la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

În acest interval de timp la fața locului au ajuns și agenții societății de pază, între aceștia și însoțitorii inculpatului declanșându-se un conflict care s-a finalizat prin conducerea acestora din urmă la sediul poliției și la sancționarea lor contravențională pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.

Pentru a stabili această situație de fapt instanța de fond a avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 17.07.2014 aflat la filele 13-16 din dosarul de urmărire penală, planșele fotografice întocmite la momentul examinării autovehiculelor implicate, declarațiile martorilor F., D. și E., precum și parțial declarațiile inculpatului și ale martorilor B., C., în măsura în care acestea se coroborează cu probele mai sus arătate.

În drept, judecătoria a reținut că fapta inculpatului care, la data de 17.07.2014, în jurul orelor 17,00 după ce a efectuat manevra de mers înapoi cu autoturismul marca Mitsubishi L200 cu numărul de înmatriculare […] și a fost implicat într-un accident soldat cu pagube materiale a refuzat testarea aerului expirat și recoltarea de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de monstre biologice prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective există o acțiune a inculpatului, și anume refuzul de a permite recoltarea probei biologice necesară în vederea stabilirii alcoolemiei, producându-se urmarea prevăzută de lege, respectiv o stare de pericol social pentru societate, în special relațiile ce privesc siguranța pe drumurile publice pentru participanții la trafic prin imposibilitatea stabilirii dacă circulația pe drumul public se realizează cu respectarea tuturor condițiile legale. Între acțiunea inculpatului și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă. În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenție directă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, inculpatul A., solicitând să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că deşi consumase alcool nu a dorit să se supună acestei proceduri, întrucât nu a fost conducătorul  unui vehicul la momentul la care i s-a solicitat acest lucru.

Inculpatul a arătat că împreună cu fratele său şi cu o rudă, au participat la o licitaţie de masă lemnoasă, iar după adjudecare s-au dus să sărbătorească la un restaurant, moment în care inculpatul a constatat că nu are pachetul de ţigări la el, atunci l-a rugat pe fratele său să-i deschidă maşina din telecomandă, s-a dus la maşină ca să-şi ia din torpedou pachetul de ţigări. Este posibil ca în momentul în care acesta s-a urcat în maşină şi s-a întins din partea şoferului  spre torpedou ca să ia pachetul de ţigări să fi acţionat frâna de mână şi maşina să se fi deplasat puţin în spate, însă nu  este de acord cu constatările organului de poliţie în sensul că ar fi fost la volan cu intenţia de a ieşi din parcare, aşa cum a declarat martora E., pasagera din taxiul respectiv. În primul rând, fiind vorba de o maşină de teren avariile ar fi fost mult mai mari, iar, în al doilea rând, nu avea nici un motiv să plece în condiţiile în care ceilalţi erau în restaurant  şi maşina nici măcar nu era a lui.

Un alt aspect pentru care inculpatul consideră că nu se poate reţine această infracţiune pentru care este trimis în judecată în cazul în care acest refuz s-a făcut în faţa organului de poliţei, deoarece nu acesta este persoana însărcinată de lege de a recolta sânge, ci trebuie să fie condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B. pentru recoltarea unor probe biologice şi atunci dacă ar fi refuzat prelevarea probelor, atunci consideră că s-ar fi putut vorbi despre săvârşirea acestei infracţiuni pentru care este cercetat în prezenta cauză.

Nu în ultimul rând,  precizează faptul că instanţa de fond în mod netemeinic a înlăturat apărarea inculpatului, reţinând că martorii audiaţi în cauză sunt părtinitori pentru că sunt rude cu aceştia, preferând să dea crezare taximetristului a cărui maşină se presupune că a fost lovită. 

În apel nu s-au administrat probe.

Inculpatul nu s-a prezentat la judecarea apelului, deși a fost citat în mod legal. Potrivit celor susținute de apărătorul său ales, inculpatul nu dorea să dea declarație în apel.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:

Starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății se constată că prima instanţă a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptei şi încadrarea juridică a acesteia.

Astfel, în mod just instanța de fond a reținut doar parțial declarațiile inculpatului A. și ale martorilor B. şi C.. Curtea subliniază faptul că martorii B. şi C. sunt frații inculpatului, declarațiile lor fiind influențate de o subiectivitate inerentă, rezultată din relația de rudenie.

Martorii D., E. și F. pe de altă parte, sunt martori obiectivi, care nu se aflau în nicio relație cu inculpatul, aspectele relatate în declarațiile lor coroborându-se atât între ele, cât și cu cele reținute în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante referitoare la avariile suferite de autoturismele conduse de inculpat și martorul D. și cu planșele fotografice întocmite la momentul examinării autovehiculelor implicate în accident.

Astfel, atât martorul D. (taximetrist, ce conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare …), cât și martora E. (client în taxi) au arătat că la intersecția dintre strada […] și str. […], în timp ce așteptau opriți în coloană la semafor din parcarea oblică din fața restaurantului […] un autoturism de teren cu platformă în spate, oprit în parcare, a manevrat cu spatele pentru a ieși din parcare, că a observat că se îndreaptă spre taxi, realizând că se va produce un impact, martorul D. a observat manevra, iar pentru a evita impactul a strigat la șoferul mașinii de teren să oprească, însă impactul tot s-a produs.

 Varianta prezentată de inculpatul A. nu este susținută decât de declarațiile fraților săi, al căror subiectivism nu poate fi ignorat de către instanţă, în special dat fiind faptul că nu se coroborează în nici un fel cu restul probatoriului administrat în cauză.

Astfel, această variantă este infirmată atât de probele analizate mai sus, cât și de declarația martorului F.. Acesta a arătat că în momentul în care o persoană (martorul D.) îi reproșa inculpatului A. că i-a lovit mașina, inculpatul a arătat că martorul este vinovat pentru că nu a păstrat o distanță corespunzătoare (deci inculpatul nu a susținut atunci că nu el ar fi fost cel care a condus autoturismul marca Mitsubishi).

Cu privire la susținerea apelantului inculpat referitoare la faptul că refuzul trebuia exprimat la spital, nu în fața organelor de poliție, pentru a putea fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 337 Cod penal, nici această critică nu este întemeiată.

Norma de incriminare nu impune această condiţie în ceea ce priveşte refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Din toate probele administrate în cauză, inclusiv declaraţia inculpatului, reiese faptul că refuzul inculpatului a fost ferm şi neîndoielnic, inculpatul nefiind de acord cu testarea sau cu prelevarea probelor biologice întrucât a arătat că a consumat băuturi alcoolice, dar nu a condus autoturismul. Astfel în cursul urmăririi penale, în cuprinsul declaraţiei dată în calitate de suspect în 02.10.2014 (fila 20 dosar urmărire penală), acesta arată că echipajul de poliţie rutieră i-a cerut să facă testarea cu aparatul etilotest, însă a refuzat categoric, ştiind că nu a fost implicat în vreun accident şi că a fost ameninţat că va fi dus să i se recolteze probe de sânge în mod forţat, dar i-a înştiinţat pe agenţi că nu este de acord şi nu l-au mai condus.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, curtea, analizând din oficiu aceste aspecte potrivit art. 417 din Codul de procedură penală, constată că au fost respectate dispoziţiile legale în materie.

Prin săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice prevăzută de art. 337 Cod penal sunt puse în pericol două valori sociale, fiind periclitată siguranţa circulaţiei rutiere, dar fiind pusă în pericol şi activitatea organelor judiciare chemate să verifice respectarea legislaţiei rutiere de către participanţii la trafic.

În speţă, refuzul inculpatului A. a fost unul nejustificat, iar eschivarea de la prelevarea probelor biologice a fost săvârşită cu intenţie.

Inculpatul A. avea la momentul săvârşirii faptei vârsta de 33 de ani, fără a figura în cazierul judiciar cu antecedente penale.

La individualizarea pedepsei, se au în vedere criteriile conform art. 74 din Codul penal, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Minimul special în cazul infracţiunii prevăzută de art. 337 din Codul penal este de 1 an închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A. fiind situată în imediata apropiere a acestui minim.

Instanţa de apel apreciază că instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, care este de natură să conducă la atingerea scopului pedepsei, acela de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Se au astfel în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmăreşte asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

Instanţa de apel constată deci că modalitatea de executare aleasă de către instanţa de fond, suspendarea sub supraveghere este corect aleasă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 din Codul penal, aplicarea pedepsei fiind suficientă şi chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, în condiţiile stabilite de instanţa de fond.

Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, instanţa de apel va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 2014/22.09.2016 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxxxx/197/2015, pe care o va menţine.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant A. va fi obligat la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare