1.Data săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, privind neînregistrarea în evidenţele contabile a veniturilor nu se raportează la data până la care inculpatul avea obligaţia să depună documentele fiscale la anaf privind activitatea economică a societ

1.Data săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, privind neînregistrarea în evidenţele contabile a veniturilor nu se raportează la data până la care inculpatul avea obligaţia să depună documentele fiscale la ANAF privind activitatea economică a societăţii. Potrivit art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi faptele săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale privind omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

În speță omisiunea evidențierii celor 18 facturi fiscale în actele contabile datează din perioada 12.11.2009 – 16.12.2009 care este şi perioada săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, când facturile fiscale respective au fost omise de la evidențierea în actele contabile. Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în raport de data efectivă a înregistrărilor respective și nu în raport de perioada fiscală corespunzătoare obligației depunerii decontului despre care se face vorbire în cuprinsul art. 1561 din Codul fiscal.

Legislaţie aferentă : infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Constată că prin sentinţa penală nr. 192/S/17.10.2016 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxx/62/2016, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969 (18 acte materiale), art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni şi în baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c  Cod penal 1969  - dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani.

În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi în baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c Cod penal 1969 - dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal  anterior, 35 alin. 2 Cod penal 1969, art. 5 Cod penal au fost contopite aceste pedepse aplicate inculpatului prin prezenta şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 3 ani şi 2 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c Cod penal 1969  - dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani.

În baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală, art. 998, 1003 Cod civil anterior a fost admisă acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Statul Român prin ANAF-DGRFP B. şi în consecinţă: a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. B. să achite părţii civile suma de 160.049,46 lei  (din care TVA în sumă de 86.884 lei şi impozit pe profit în sumă de 73.165,46 lei), la care se adaugă obligaţii accesorii până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 61 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001, s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, către Direcţia generală a finanţelor publice în a cărei rază îşi are domiciliul fiscal inculpatul.

În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru a face menţiunile corespunzătoare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 09.02.2016 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxx/P/2011, inculpatul A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de:  - „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (18 acte materiale) şi  - „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal şi art. 5 din noul Cod penal, fapte ce constau în aceea că, acesta în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. s-a sustras în perioada noiembrie - decembrie 2009 de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 160.049,46 lei prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. C. S.R.L. a veniturilor în sumă totală de 544.168,17 lei realizate ca urmare a relațiilor comerciale desfășurate cu S.C. D. S.R.L. B.; acelaşi inculpat, în calitate de administrator al S.C. C.  S.R.L. a declarat în mod fictiv că sediul principal al S.C. C. S.R.L. a fost stabilit în mun. B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., în realitate neavând nici o activitate la acest sediu şi urmărind să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale.

În faţa instanţei de judecată, la termenul de judecată din data de 31.08.2016 , după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală şi s-a consultat cu apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul A.  a învederat acestei instanţe că solicită judecarea cauzei potrivit acestei proceduri, declarând că recunoaşte în totalitate faptele penale reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu. La termenul de judecată menţionat, după audierea inculpatului şi luarea concluziilor asupra cererii inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, instanţa a admis cererea formulată de inculpatul A., faţă de actele dosarului de urmărire penală şi în considerarea atitudinii procesuale a inculpatului care, prin declaraţia dată în faţa instanţei şi-a asumat integral răspunderea faţă de acuzaţiile aduse prin rechizitoriu.

Din analiza probatoriului cauzei, instanţa a reținut în fapt următoarele:

Societatea Comercială C. S.R.L. B., Cod Fiscal […], a fost înmatriculată la data de […]  la nr. […], având ca asociat unic şi administrator pe numitul A.. Sediul social a fost stabilit în mun. B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., iar obiectul de activitate îl constituia “comerț cu ridicata al altor produse”. Totodată, a fost stabilit și sediul secundar în mun. B., str. Z. nr. xxx, jud. B., conform declarației tip model 2 nr. […].  La data de 19.02.2010, asociatul unic şi administratorul A. a fost revocat din funcție, fiind numit asociat unic şi administrator E..

Așa cum reiese din datele furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, în perioada în care S.C. C. S.R.L. a desfășurat activitate, sediul social a fost stabilit în B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., în temeiul contractului de comodat din data de 09.07.2007 încheiat între F., G., H. - în calitate de comodanți şi S.C. C. S.R.L., reprezentată de către A. - în calitate de comodatar, contract ce avea ca obiect împrumutul spre folosință a imobilului situat la adresa mai sus menționată, iar sediul secundar (punctul de lucru) a fost stabilit în B., str. Z. nr. xxx, jud. B., în baza contractului de închiriere nr. 1/19.07.2007 încheiat între I. - în calitate de locator şi S.C. C. S.R.L., reprezentată de către A. - în calitate de locatar, contract ce avea ca obiect închirierea unui teren în suprafață de 1000 mp, cu platforma betonată, situat la adresa mai sus menționată.

În cursul lunii aprilie 2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare B., au efectuat în temeiul O.U.G. nr. 91/2003, aprobată prin Legea nr. 132/2004 un control la sediul societății C. S.R.L., respectiv în B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., în vederea efectuării unor verificări încrucișate a livrărilor de marfă (materiale neferoase) efectuate în cursul anului 2009 de către S.C. C. S.R.L., […] către S.C. D. S.R.L., CUI […], însă nu a putut fi contactat reprezentantul legal al societății. În aceste condiții, organele de control au întocmit invitația seria BV nr. …/28.04.2010 pe numele noului administrator E., prin care acesta era chemat la sediul Gărzii Financiare B. în data de 03.05.2010, pentru a prezenta un set de documente contabile (registrul unic de control, actele constitutive ale societății, evidența financiar-contabilă pentru perioada 2009-2010).

Ținând cont de faptul ca invitația mai sus amintită nu a fost onorată de către administratorul E., s-a procedat la întocmirea şi ulterior, la expedierea prin poştă, cu confirmare de primire, atât la sediul social cât şi la punctul de lucru al agentului economic C. S.R.L., cât şi la adresa de domiciliu a administratorului E., a invitațiilor nr. …/03.05.2010, nr. …/03.06.2010, nr. …/09.06.2010, nr. …/29.06.2010 şi nr. …/29.06.2010 pe numele noului administrator, respectiv E., şi pe numele fostului administrator, A., prin care aceștia erau chemați la sediul Gărzii Financiare B. în cursul lunilor mai, iunie şi iulie 2010 pentru a prezenta un set de documente contabile (registrul unic de control, evidenta financiar-contabilă, registrele contabile, evidenţa financiar-contabilă aferentă anilor 2009-2010), însă plicurile cu invitațiile au fost returnate de Poşta Română cu mențiunea „avizat – reavizat, expirat termen de păstrare”.

Având în vedere cele menționate mai sus, reprezentanții Gărzii Financiare - Secția Județeană B. au formulat plângere penală împotriva administratorului S.C. C. S.R.L., A., în vederea cercetării acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 4 şi art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005. Atât A., cât şi E. au declarat, cu ocazia audierii lor, faptul că în cursul anului 2010 nu au luat la cunoștință despre efectuarea unor verificări de natura celor amintite, invitațiile trimise de către comisarii Gărzii Financiare neajungând la cunoștința acestora (nu există confirmări de primire a corespondenţei expediate, aceasta fiind returnata cu mențiunea “expirat termen de păstrare”).

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat faptul ca agentul economic C. S.R.L. nu a depus la DGRFP B. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice declarațiile informative privind livrările/prestările şi achizițiile pe teritoriul României (declarația 394) pentru semestrul II - 2009, semestrul I şi II – 2010, declarațiile privind obligațiile fiscale către bugetul de stat aferente trimestrului II şi III – 2009 şi trimestrelor I, II şi III – 2010, deconturile de TVA pentru trimestrul II şi III – 2009 şi trimestrele I, II şi III – 2010, bilanțurile contabile aferente anilor 2009 şi 2010.

Cu toate ca agentul economic C. S.R.L. nu a depus declarațiile fiscale şi situațiile financiare sus-menționate, în perioada noiembrie - decembrie 2009, a emis către S.C. D. S.R.L. B., CUI […], 18 facturi fiscale în valoare totala de 544.168,17 lei pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, iar veniturile obținute şi TVA colectată nu le-a declarat la organul fiscal competent, respectiv AFP B., conform jurnalului pentru cumpărări şi a situației facturilor primite şi a plaților, documente financiar-fiscale întocmite de către S.C. D. S.R.L.. Din suma totală de 544.168,17 lei, suma de 543.668,18 lei a fost încasată prin plăți interbancare, conform unui număr de 18 ordine de plată, iar diferența de 500 lei a fost încasată în numerar prin eliberarea chitanței seria …/16.12.2009.

Astfel, în perioada 12.11.2009–16.12.2009, S.C. C. S.R.L. B., CUI […], reprezentată de către A., a desfășurat relații comerciale cu S.C. D. S.R.L. B., CUI […], relații ce au constat în livrarea de materiale feroase şi neferoase (bară de cupru, țeavă de aluminiu) de către primul agent economic, în baza următoarelor 18 facturi fiscale:

-Factura seria BVCAA nr. …/12.11.2009 în valoare de 8.171,14 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/12.11.2009 în valoare de 34.885,81 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/16.11.2009 în valoare de 15.423,15 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/17.11.2009 în valoare de 13.620,41 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/18.11.2009 în valoare de 8.738,62 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/19.11.2009 în valoare de 5.272,79 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/20.11.2009 în valoare de 22.083,35 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/24.11.2009 în valoare de 27.186,22 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/26.11.2009 în valoare de 10.632,32 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/27.11.2009 în valoare de 40.045,17 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/27.11.2009 în valoare de 113.645,00 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/28.11.2009 în valoare de 113.228,50 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/02.12.2009 în valoare de 8.483,82 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/03.12.2009 în valoare de 36.927,62 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/08.12.2009 în valoare de 25.943,83 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/09.12.2009 în valoare de 10.603,54 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/11.12.2009 în valoare de 9.368,06 lei;

-Factura seria BVCAA nr. …/16.12.2009 în valoare de 39.938,82 lei,

Din raportul de constatare întocmit la data de 27.05.2015 de către specialiști din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală – Direcția de Combatere a Fraudelor, detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a rezultat ca prejudiciul total cauzat bugetului de stat de S.C. C. S.R.L. B. prin neînregistrarea celor 18 facturi fiscale emise către S.C. D. S.R.L. B. este în cuantum de 160.049,46 lei, fiind compus din: 73.165,46 lei - impozit pe profit și 86.884 lei – TVA de plata suplimentară.

Documentele financiar-contabile care au stat la baza întocmirii raportului de constatare amintit mai sus (facturi, chitanțe, fişa cont furnizor, jurnale de cumpărări, note de recepție), au fost puse la dispoziție de către reprezentanții S.C. D. S.R.L. B., în baza adresei nr. …/30.04.2013.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale olograf, A. a declarat faptul că în perioada iulie 2007 – februarie 2010 (când a cesionat părțile sociale ale societății) a îndeplinit calitatea de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L. B., societate ce a avut ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata. Totodată, a mai declarat faptul ca documentele financiar-contabile erau ținute la sediul secundar al agentului economic, la sediul principal nedesfășurând-se niciun fel de activitate economică, ci doar de încărcare/descărcare mărfuri feroase şi neferoase.  A. a mai declarat că în cursul lunii decembrie 2009 a desfășurat relații comerciale cu S.C. D. S.R.L. B. ce au constat în livrări de mărfuri feroase şi neferoase, pe baza de facturi fiscale pe care le-a întocmit, semnat şi stampilat, în calitate de administrator.

În ceea ce privește desfășurarea de activități de către S.C. C. S.R.L. atât la sediul principal, cât şi la sediul secundar, martorul J., CNP […] a declarat faptul ca agentul economic menționat, prin reprezentant A., a avut încheiat un contract de comodat bun imobil pentru imobilul situat în mun. B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., însă nu a desfășurat niciun fel de activitate la adresa respectivă, iar martorul I., proprietarul terenului în suprafață de 1000 mp cu platforma betonată, locație la care S.C. C. S.R.L. a avut stabilit punctul de lucru, a declarat că societatea, pe perioada derulării contractului de închiriere, a desfășurat activități ce au constat în depozitarea de materiale feroase, cu toate că, așa cum am arătat mai sus, A. a declarat că la sediul secundar erau depozitate doar documentele financiar-contabile.

În aceste condiții, declararea unui sediu social al societății S.C. C. S.R.L. în mun. B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B. unde societatea nu a desfășurat nici un fel de activitate, a avut ca scop sustragerea de la efectuarea verificărilor fiscale de către organele statului român, fapt confirmat și de dispariția ulterioară a oricăror documente fiscale ale societății, pentru a îngreuna sau a împiedica verificările fiscale (documentele din dosar au fost furnizate de S.C. D. S.R.L. B.).

De asemenea, analizând activitatea comercială dintre S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. constând în livrarea de deşeuri feroase şi neferoase de către prima societate către cea de-a doua, rezultă că aceste livrări au un caracter real, fiind dovedite atât prin audierea martorului K. cât şi din plăţile efectuate interbancar între cele două societăţi, conform extraselor de cont puse la dispoziţie de S.C. D. S.R.L.. În plus, nici inculpatul A. nu a negat existenţa acestor livrări, în singura declaraţie olografă dată în etapa urmăririi penale, mai ales că acesta era şi obiectul de activitate al societăţii comerciale S.C. C. S.R.L..

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a recunoscut integral acuzaţiile astfel cum acestea au fost stabilite prin rechizitoriu-fila 62.

Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv ansamblul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale indicat în rechizitoriu şi declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitatea a faptelor penale,  instanța  a apreciat că în drept fapta inculpatului  A. care, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. s-a sustras în perioada noiembrie - decembrie 2009 de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 160.049,46 lei prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. C. S.R.L. a veniturilor în suma totală de 544.168,17 lei realizate ca urmare a relațiilor comerciale desfășurate cu S.C. D. S.R.L. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (18 acte materiale).

De asemenea s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. a declarat în mod fictiv că sediul principal al S.C. C. S.R.L. a fost stabilit în mun. B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., în realitate neavând nici o activitate la acest sediu şi urmărind să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.

În considerarea deciziei nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, instanța a calificat legea penală anterioară, cea în vigoare la momentul comiterii faptelor penale ca fiind legea mai favorabilă inculpatului, prin urmare acea lege se va aplica în integralitate inclusiv în privinţa dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni şi la caracterul continuat al faptei penale prev. de art. 9 al. 1 lit. b din legea evaziunii fiscale.

Fiind stabilită vinovăţia inculpatului A. sub forma intenţiei directe, instanţa a dispus tragerea acestuia la răspundere penală, în raport de dispozițiile art.72 Cod penal anterior privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei în acord cu cerinţele art. 52 Cod penal anterior. Astfel, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor la legea evaziunii fiscale raportat la  mobilul comiterii faptelor penale – obţinerea de venituri prin eludarea legii dar şi la valoarea  consistentă a prejudiciului adus statului.

Referitor la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a reținut că acesta este o persoană în vârstă de 45 de  ani, din fişa de cazier judiciar rezultă că are mai multe condamnări inclusiv pentru infracţiuni de evaziune fiscală, în prezenta cauză şi-a asumat răspunderea pentru cele întâmplate şi a conştientizat gravitatea acuzaţiei prin adoptarea unei poziţii procesuale ferme de recunoaştere şi regret a faptelor, şi nu în ultimul rând atitudinea inculpatului de recunoaştere a prejudiciului material produs părţii civile.

Prin urmare, aplicând faţă de inculpatul A. dispoziţiile art. 5 Noul Cod penal şi ale art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanţa a apreciat că răspund gradului concret de pericol social al faptelor săvârşite de acest inculpat şi circumstanţelor sale personale următoarele pedepse: - pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 – 18 acte materiale, pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni, - pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c Cod penal 1969  - dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani, relativ la prima infracţiune de evaziune fiscală şi cu privire la cea de-a doua infracţiune de evaziune fiscală, în temeiul aceluiaşi text legal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c Cod penal 1969 - dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal 1969, 35 alin. 2 Cod penal 1969, art. 5 Cod penal  au fost contopite aceste pedepse aplicate inculpatului prin prezenta şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 3 ani şi 2 luni cu executare în regim privativ de libertate faţă de cuantumul sancţionator aceasta este singura modalitate de executare posibilă  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c Cod penal 1969 - dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind stabilită vinovăţia inculpatului A. în comiterea faptei penale de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 – 18 acte materiale, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 998 Cod civil anterior privind răspunderea civilă delictuală a inculpatului, astfel că, în baza art. 397 rap. la art. 25 Cod procedură penală, art. 998, 1003 Cod civil anterior, a fost admisă acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Statul Român prin ANAF-DGRFP B. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. B. să achite părţii civile suma de 160.049,46 lei (din care TVA în sumă de 86.884 lei şi impozit pe profit în sumă de 73.165,46 lei), la care se adaugă obligaţii accesorii până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Apelul parchetului priveşte nelegalitatea sentinţei penale atacate în sensul că instanţa nu a dispus aplicarea unei pedepse accesorii, deşi potrivit art. 72 alin. 2 din Codul penal, aceasta trebuie aplicată implicit în cazul în care pedeapsa principală este închisoarea şi nu s-a ales o altă modalitate de executare a acesteia.  Se mai arată că la termenul din data de 29.09.2016 când s-au pus concluzii pe fond, s-a solicitat contopirea tuturor pedepselor aplicate inculpatului având în vedere că fapta care a făcut obiectul prezentului dosar a fost săvârşită în perioada noiembrie-decembrie 2009 şi de la acel moment a mai suferit două condamnări. Analizând fişa de cazier s-a constatat că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. 1 şi respectiv art. 37 lit. a din Codul penal, întrucât anterior încheierii activităţii infracţionale din prezenta cauză fusese condamnat şi sentinţa penală nr. 823/07.11.2007 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea care a rămas definitivă la 04.12.2009. În motivarea apelului se arată că ulterior inculpatul a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 29/10.02.2014 a Tribunalului Gorj, definitivă la 23.12.2015 prin decizia Curţii de Apel Craiova, faptă săvârşită în perioada 15.02.2013 – 09.08.2013 care este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală atacată. Se arată că fapta din prezenta cauză, săvârşită în formă continuată s-a consumat în data de 20.01.2010, data până la care inculpatul avea obligaţia să depună documentele fiscale la ANAF privind activitatea economică a societăţii pe care o administra. Se arată că întrucât situaţia juridică a inculpatului a fost pusă în discuţia părţilor la data de 29.09.2016, se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 83 alin. 1 şi art. 37 lit. a Cod penal din 1960 şi implicit aplicarea regulilor cu privire la concurs raportat la dispoziţiile sentinţei Tribunalului Gorj.

În apel nu au fost administrate probe noi, iar inculpatul A. nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 21 februarie 2017, în condiţiile art. 83 din Codul de procedură penală.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia de recunoaştere a învinuirii dată de către inculpatul A. la termenul de judecată din 31 august 2016 (fila 62 din faţa instanţei de apel), instanţa de apel constată că prima instanţă a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului A. la săvârşirea faptei, încadrarea juridică a faptei, legea penală mai favorabilă care este Codul penal din 1969 în acest caz. De asemenea pedepsele aplicate sunt corect individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 Cod penal din 1969. 

Raportat la efectul devolutiv al apelului, aşa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor efectului devolutiv, instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

În ceea ce priveşte critica parchetului prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei, instanţa de apel urmează a analiza în continuare data săvârşirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în acest dosar inculpatul A. şi a observa dacă acestea au fost săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 823/2007 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.

Astfel se constată că prin sentinţa penală nr. 823/07.11.2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. xxxx/288/2006, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 193/A din 04.12.2009 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. c Cod penal pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal.

Sentinţa penală nr. 823/07.11.2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. xxxx/288/2006 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 193/A din 04.12.2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, dar prin nerecurare la data de 29.12.2009 (răspunsul Judecătoriei Rm. Vâlcea de la fila 75 din dosarul instanţei de fond şi răspunsul Tribunalului Vâlcea înaintat instanţei de apel la fila 27).

Prin rechizitoriu s-a menționat că în drept fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. s-a sustras în perioada noiembrie-decembrie 2009 de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 160.049,46 lei, prin neînregistrarea în evidențele contabile ale S.C. C. S.R.L. a veniturilor în sumă totală de 544.168,17 lei realizate ca urmare a relațiilor comerciale desfășurate cu S.C. D. S.R.L. B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, 18 acte materiale și aplicarea art. 5 din Codul penal. De asemenea s-a arătat că fapta inculpatului care, în calitate de administrator al S.C. C.  S.R.L. a declarat în mod fictiv că sediul principal al S.C. C. a fost stabilit în municipiul B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., în realitate neavând nicio activitate la acest sediu și urmărind să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.

Se constată că procurorul a indicat perioada noiembrie-decembrie 2009 ca dată a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, fără a indica data săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005. În cuprinsul stării de fapt, se arată că a fost încheiat contractul de comodat din data de 09.07.2007  între comodanți și S.C. C. S.R.L., reprezentată de A.. Ulterior procurorul a indicat prin motivele de apel că fapta din prezenta cauză, săvârşită în formă continuată s-a consumat în data de 20.01.2010, dată până la care inculpatul avea obligaţia să depună documentele fiscale la ANAF privind activitatea economică a societăţii pe care o administra, fără a indica texte legale care să conducă la concluzia că la acel moment a avut loc epuizarea omisiunii evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Și instanța de fond a constatat că în drept fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. s-a sustras în perioada noiembrie - decembrie 2009 de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 160.049,46 lei prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. C. S.R.L. a veniturilor în suma totală de 544.168,17 lei realizate ca urmare a relațiilor comerciale desfășurate cu S.C. D. S.R.L. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (18 acte materiale). De asemenea s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. a declarat în mod fictiv că sediul principal al S.C. C. S.R.L. a fost stabilit în mun. B., str. C. nr. xxx, atelier 1, jud. B., în realitate neavând nici o activitate la acest sediu şi urmărind să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005, în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

În speță omisiunea evidențierii celor 18 facturi fiscale în actele contabile datează din perioada 12.11.2009 – 16.12.2009, perioadă care și reprezintă durata săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, când au facturile fiscale respective au fost omise de la evidențierea în actele contabile.

Astfel, potrivit art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data săvârșirii faptei, persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) şi (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. Iar potrivit art. 156 intitulat ”Evidența operațiunilor”, (1) Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii lor economice. (2) Persoanele obligate la plata taxei pentru orice operaţiune sau care se identifică drept persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform prezentului titlu, în scopul desfăşurării oricărei operaţiuni, trebuie să ţină evidenţe pentru orice operaţiune reglementată de prezentul titlu. (3) Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor achiziţiilor intracomunitare. (4) Evidenţele prevăzute la alin. (1) - (3) trebuie întocmite şi păstrate astfel încât să cuprindă informaţiile, documentele şi conturile, inclusiv registrul nontransferurilor şi registrul bunurilor primite din alt stat membru, în conformitate cu prevederile din norme. Conform art. 1561, perioada fiscală este luna calendaristică. (2) Prin derogare de la alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor. (6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o notificare în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent, obţinută sau, după caz, recalculată.

Se constată că elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în raport de data efectivă a înregistrărilor respective și nu în raport de perioada fiscală corespunzătoare obligației depunerii decontului despre care se face vorbire în cuprinsul art. 1561 din Codul fiscal.

Astfel, potrivit art. 6 din Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991 în vigoare la data săvârșirii faptei, (1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. Potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.

Iar potrivit art. 20 și 21 din Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991, registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. Conform articolului 2 din aceeași lege, contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice prevăzute la art. 1, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

De asemenea declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății a fost făcută de către administrator, inculpatul A., aceasta având loc după încheierea contractului de comodat din 09.07.2007, la data înregistrării S.C. C. S.R.L. la Oficiul Registrului Comerțului, respectiv 31.07.2007  (filele 205 – 224 dosar de urmărire penală).

În aceste condiții, datele săvârșirii faptelor, respectiv 12.11.2009 – 16.12.2009 și 31.07.2007, pentru care este cercetat inculpatul A. în prezentul dosar nu sunt situate în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 823/07.11.2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. xxx/288/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 193/A din 04.12.2009 a Tribunalului Vâlcea la data de 29.12.2009, urmând a fi incidente dispozițiile art. 85 din Codul penal din 1969 și nu dispozițiile art. 83 alin. 1 şi respectiv art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

Pentru a realiza însă contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea atacată cu alte pedepse, indicate de parchet ca fiind aplicate prin sentința penală nr. 29/10.02.2014 a Tribunalului Gorj, definitivă la 23.12.2015 prin decizia Curţii de Apel Craiova, este nevoie ca modificarea pedepselor să aibă loc pe o cale separată întemeiată pe dispozițiile art. 585 din Codul de procedură penală, avându-se în vedere și dispozițiile deciziei dată în recursul în interesul legii nr. 70/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se mai constată că apelul parchetului este întemeiat în ceea ce privește obligativitatea aplicării pedepselor accesorii conform art. 71 Cod penal din 1969. 

Având în vedere toate acestea, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 192/S/17.10.2016 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxx/62/2016, pe care o va desfiinţa în ceea ce priveşte neaplicarea art. 85 Cod penal din 1969, procedeul contopirii şi omisiunea aplicării pedepsei accesorii şi rejudecând:

În baza art. 85 din Codul penal din 1969, va anula suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. c Cod penal pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal, prin sentinţa penală nr. 823/07.11.2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. xxxx/288/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 193/A din 04.12.2009 a Tribunalului Vâlcea la data de 29.12.2009.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b din Codul penal din 1969, va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 823/07.11.2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. xxxx/288/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 193/A din 04.12.2009 a Tribunalului Vâlcea la data de 29.12.2009 cu pedepsele de 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani închisoare şi va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 35 Cod penal din 1969 va aplica alăturat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. c Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal din 1969.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, suma de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare