Contestație decizie concediere

Titlu: contestație decizie concediere

Tip speță: sentință civilă

Data speță: 20.10.2016

Domeniu asociat: litigii muncă

Conținut speță: Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă formulat de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta S.C. C.R.S. S.A., având ca obiect contestaţie decizie de concediere dec. 1167/31.05.2016.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 13.10.2016 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când la cererea părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea  cauzei  la data de 20.10.2016, când:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin acţiunea formulată la data de 05.07.2016 şi înregistrată sub nr. 972/116/2016, reclamantul C.G. adresa de comunicare a actelor de procedura la avocatul ales convenţional C.C., în baza art. 194 CPC, art. 266-275 Codul muncii, a chemat în judecată pe pârâta SC  C.R.S. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1 - anularea deciziei nr. 1167/31.05.2016 de desfacere pe motive disciplinare a contractului individual de munca pe perioada nedeterminata cu nr. 465/05.07.2005 deoarece  decizia emisa este nelegala, netemeinica ,decizie ce i-a fost comunicata în data de 06.06.2016;

2 - calcularea şi obligarea pârâtei la plata orelor de munca suplimentare efectuate zilnic peste orele legale de munca, calculate retroactiv pentru ultimii trei ani de munca, respectiv de la 06.07.2013 până la data introducerii prezentei acţiuni 05.07.2016:

3 - calcularea si obligarea paratei la acordarea sporurilor de munca pentru orele lucrate in zilele de sâmbăta duminica si sărbători legale pentru aceeaşi perioada;

4- calcularea si obligarea paratei la plata sporurilor de munca cuvenite pentru ultimii trei ani de zile conform prevederilor din contractele colective de munca încheiate la nivelul societăţii pârâte aferente anilor 2013-2017 calculate retroactiv pentru perioada 06.07.2013-05.07.2016;

5- obligarea pârâtei la reîncadrarea sa pe funcţia avută la data desfacerii contractului individual de muncă pe durata nedeterminată si acordarea drepturilor salariale cuvenite de  la data desfacerii contractului individual de muncă 01.06.2016 până la reîncadrarea efectivă.

În motivare se arată că începând cu data de 05.07.2005 a devenit angajatul pârâtei in funcţia de şofer conform contractului individual de muncă pe perioada nedeterminată nr.465/05.07.2005.Conform actului adiţional nr. 1171/21.06.2013 i-a fost modificat CIM respectiv felul muncii de la aceasta data desfășurându-şi activitatea ca şofer autobuz cu atribuţiile prevăzute in fisa postului anexată, transporta muncitori angajaţi salubritate ai pârâtei din judeţul Călăraşi in Bucureşti şi retur.

Conform fişei postului activitatea sa era supervizată începând din data de 31.05.2013 de către d-l M.M. care era si şeful direct, numitul D.C.C. nefiind îndreptăţit să facă aceste referate.

Începând cu data de 01.06.2016 prin decizia nr. 1167/31.05.2016 in baza art. 61 lit."a" coroborat cu art. 248 alin. lit. 'e" din CM i-a încetat CIM pe perioada nedeterminată, fiind concediat pe motive disciplinare. La baza acestei măsuri considerate abuzive, nelegale, au stat referatele întocmite de către D.C.C. (sef secţie transport persoane in cadrul secţiei Exploatare Auto - Departamentul Mecanizare - Divizia Logistica) ce nu era şeful său direct si care de fel nici nu ţinea cont de relaţiile de subordonare ale fiecăruia in cadrul acestei societăţi si căruia daca nu-i erai in graţii, erai împotriva lui.

Arată că împotriva sa si peste şeful direct, numitul D.C.C. a întocmit in mod repetat sub diferite pretexte neacoperite de realitatea faptelor un număr de trei referate cu nr. 1784,1785,1786 toate în aceeaşi data de 15.04.2016.

După cum rezultă din aceasta decizie referitor la primul referat cu nr. 1784 s-a renunţat a se lua vreo măsură invocându-se art. 252 alin. 1 din CM.

Daca ar fi fost adevărat conţinutul acestui referat cu nr. 1784/15.04.2016 cu referire la presupuse fapte din 2015 nu ştie de ce nu a făcut D. referatul la acea dată urmat de cercetarea sa disciplinară pentru a constata dacă se face sau nu vinovat de ceea ce îl acuză anul trecut 2015, la timpul potrivit, să fie sancţionat legal.

La fiecare dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse prin cele doua referate a dat explicaţiile reale, pertinente, dar au fost înlăturate în mod nejustificat de către pârâtă, reclamantul observând că se doreşte practic darea afară si că decizia era deja luată dinainte.

In data de 25.04.2016 în momentul in care s-au retras cei din comisia de cercetare mergând spre ieşirea din acel birou, in acea cameră rămăsese cu şefa de personal care i-a zis să-şi dea demisia şi că are ordin să îl dea afară, confirmându-i ceea ce el bănuia.

Referitor la referatul cu nr. 1784/15.04.2016 pentru presupuse abateri in perioada iunie-noiembrie 2015 deşi a explicat concret cum au stat lucrurile nu au ţinut cont de apărările sale chiar dacă nu s-a luat vreo măsură.

In luna iunie 2015 a lucrat pe autobuzul IF-04-ZZW doar în datele de 1,3,5,7 iar din data de 08.06.2015 maşina a fost dusă la reparat de către colegul său de tură, apoi le-a dat o altă maşină tot o troacă cu nr. IF-87-RPS pe care au lucrat până pe data de 25.06.2015 apoi din 29.06.2015 a intrat in CO pentru anul 2014 (18 zile din 2014)iar restul zilelor până pe 31.07.2015, a avut CO pentru zile din anul 2015, apoi a lucrat pe auto IF-04-HCN până pe data de 23-24 dec. 2015 când a predat-o. Pe fiecare maşină lucrau doi şoferi fiecare câte o zi.

In tot acest timp nici discuţie n-a fost despre cele descrise de D.C. in acest referat.

Referitor la referatul nr. 1785/15.04.2016 a precizat de asemenea in mod corect apărările reale care i-au fost de asemenea înlăturate, neţinându-se cont de nimic.

 D.C. i-a impus să parcheze autobuzul B-56-KZB seara in curtea societăţii in spatele curţii după birouri intr-un loc fără lumină, departe de paza de la poartă, încă din data de 07.04.2016.

 Arată că a lucrat pe autobuzul B-56-KZB in perioada martie-aprilie 2016, care seara rămânea în garajul societăţii.

Pe data de 13.04.2016 surprinzător, dimineaţa, in jurul orelor 06,50 a fost sunat de către şoferul A.M. cu care nu era in relaţii bune (un apropiat al lui D.C.) întrebându-l unde este si dacă a ajuns la maşina. I-a spus că mai întârzie pe drum deoarece era un şofer nou pe autobuzul de muncitori şi nu ştia unde să lase oamenii, l-a ajutat arătându-i traseul şi a ajuns la garaj la maşină la Străuleşti la ora 07,10 negăsindu-l acolo pe A..

Precizează că a luat cheile maşinii de la poarta unităţii unde rămâne noaptea, a mers la autobuz, a pornit si a plecat imediat la Peco cu maşina B-56-KZB ( veche de peste 15 ani) pentru a alimenta în acea zi, să se vadă cât are rezervorul si cât ia maşina.

Ştia din seara precedentă că acolo îl va aştepta directorul D. si revizorul D.C. însă in mod surprinzător era si D.C.C. deşi nu trebuia si nu avea ce să caute si el acolo. A tras maşina la alimentat, a deschis rezervorul pe partea dreapta cu cheile şi in mod surprinzător şi D. a deschis rezervorul pe partea stingă dar nu cu cheile care erau la reclamant si cu care se descuia, ci cu mâinile libere, nefiind încheiat, fără să-i zică nimic. Apoi D.C.C., personal, a ridicat si capota laterală de la motor partea stângă şi l-a chemat pe director ca şi când el ştia dinainte despre ce era vorba si i-a arătat că la injectoarele 3 si 4 sunt slăbite conductele. Motorul era oprit fiind la alimentat iar reclamantul l-a întrebat de unde până unde acest scenariu, in plus conductele erau încinse iar el nici măcar nu pusese mâna pe ele, însă nu i-a răspuns nimic ceea ce i-a demonstrat clar că el ştia dinainte de tot acest scenariu pus la punct.

A alimentat 169 litri de motorină, a tras maşina de la staţia Peco Rompetrol Bucureşti Noi, a strâns piuliţele conductelor cu un patent atât cât s-a putut, neavând chei adecvate la maşină, pentru a ţine măcar până la garaj, unde le-au strâns bine mecanicii.

Deşi lucra in aceasta societate de peste 11 ani timp in care nu a avut nicio abatere de niciun fel, nimeni nu a vrut să-i ofere vreo explicaţie a acestui scenariu pus la punct de către D.C tocmai pentru ca aşa trebuia să se întâmple. Nimeni din conducerea societăţii nu le-a impus să alimenteze doar de la acest Peco Rompetrol Bucureştii Noi la care dacă intrai cu autobuzul si veneau maşini mici in spate nu mai puteai ieşi ceea ce le-am şi demonstrat, lungimea de 13 metri a autobuzului blocând din lipsa spaţiu manevrare acel Peco care este adecvat pentru autoturisme, nu camioane mari.

Referitor la referatul nr. 1786/15.04.2016:

Aceste stări extrem de tensionate determinate pe plan profesional in ultimii trei ani de zile si menţinute permanent de către, D.C.C. acceptată tacit sau influenţaţi ori interesat de ceilalţi factori de decizie ai pârâtei, i-au afectat in mod repetat starea fizică si psihică a sănătăţii de-a lungul acestor ani .

Încă din anul 2013, după ce acesta a angajat un şofer i-a zis sa plece din societate, însă a refuzat întrucât se descurcă profesional.

In cursul anului 2015 înainte de a se interna si opera la piciorul drept, l-a ţinut intr-o permanenta tensiune, îi telefona şi îi reproşa tot felul de bazaconii de multe ori fiind la volan iar dacă-i cerea să îl lase in pace, că este la volan şi îl tensionează, acesta răspundea că-i place când vede oamenii enervaţi şi stresaţi.

După acest neaşteptat eveniment înscenat, in data de 13.04.2016 de către D.C., a doua zi in data de 14.04.2016 nu s-a mai putut deplasa, abia a fost dus la medic datorită unei crize subite lombare necesitând CM până pe data de 10.05.2016. Precizează că întotdeauna există maşini si şoferi de rezervă pentru orice situaţii neprevăzute cum a fost si aceasta.

Pe data de 10.05.2016 a mers din nou la muncă, a intrat in curtea societăţii fără să îl bage nimeni in seamă, iar pe la 10-10,30 a venit şeful pazei, care i-a cerut să iasă afară din curtea societăţii deoarece aşa a primit ordin de la C.D.. I-a precizat că este salariatul acestei societăţi i-a arătat legitimaţia apoi a vorbit la telefon cu cineva, după care i-a precizat că-i totul in regula. Nu i s-a dat maşina să lucreze, D.C i-a zis că ar fi bine să-şi dea demisia încă din acea zi de 10.05.2016, fapt afirmat şi de către V.A., şefa resurse umane, încă din data de 25.04.2016 cu ocazia aşa zisei cercetării disciplinare când i-a precizat ca a primit ordin sa îl dea afara.

In aceasta perioada până la data desfacerii contractului de muncă a stat în sala de mese a societăţii fiind puşi oamenii de pază şi de-ai lui D.C.C. să urmărească tot ce face inclusiv când mergea la toaletă.

Precizează că pe autobuzele pe care a lucrat, munca se făcea în ture zilnice, reclamantul o zi, alt coleg o zi. Un traseu era pe ruta Spanţov – Ulmeni – Olteniţa – Curcani – Nana  - Valea Stânii – Luica - Bucureşti si retur seara, iar altul pe ruta Budeşti – Pârlita – Vasilaţi - Bucureşti şi retur seara. Munca începea dimineaţa la orele 04-04,30 si se încheia seara la orele22,30- 23 lucrând practic zilnic circa 18 ore conform foilor de parcurs , faz-urile maşinilor pe care a lucrat in ultimii trei ani de zile astfel : IF-04-HCT; IF-04-HCI; IF-04-HCL; IF-04-HCH; IF-87-RPS; IF-04-ZZW; IF-04-HCN; B-56-KZB; IF-04-KZO;B-53-RPS. Conform acestor foi parcurs si faz-urilor a lucrat zilnic aproape 10 ore peste cele 8 ore de munca legale, lunar lucram suplimentar circa 100 ore neplătite, anual circa 1200 ore neplătite iar in cei trei ani din urmă circa 3600-4000 ore neplătite, la care se adaugă sporurile pentru zilele de sâmbăta, duminica si sărbători legale.

Acestea urmează a se calcula si a obliga pârâta si la acordarea sporurilor ce decurg din contractele colective de munca aferente perioadei celor trei ani anteriori menţionaţi, respectiv contractele colective valabile in perioadele 2013-2016 ce prevăd drepturi salariate despre care conducerea n-a vrut sa ştie şi de care nu au beneficiat,reclamantul având un salariu brut de 2100 lei si net de circa 1600-1700 lei

PROBE: înscrisuri, interogatoriu pârâta, expertiza financiar contabilă privind drepturi salariale, martori.

Solicită ca pârâta să depună la dosar foile de parcurs, faz-urile, pontajele certificate pentru maşinile pe care a lucrat in perioadele de timp specificate in acţiune precum si copii certificate de pe contractele colective de munca la nivelul societăţii parate, valabile in perioada 2013-2016 (unul existent pentru 2013-2015 si celalalt pentru 2015-2017 ce includ perioada reclamata)

Depune alăturat in dublu exemplar:

 - copii certificate decizie desfacere CIM nr. 1167/31.05.2016, convocare cu nr. 1972 din aceeaşi zi cu referatele, 15.04.2016, CIM nr. 465/05.07.2005, act adiţional la CIM cu nr.1171/21.06.2013, fisa postului cu menţiunea şefului direct M.M., bilet ieşire din spital din data de 23.11.2015,adeverinţa medicala si certificate concediu medical seria CCMAI nr. 1112224/23.11.2015 refuzat de către parata la plata, interogatoriul paratei, copii plic cu data poştei, delegaţie avocaţiala.

MARTORI : S.N. şi P.C. (zis P.) .

Prin întâmpinare pârâta S.C. C.R.S. S.A., solicită să se respingă cererea formulată de către reclamantul C.G..

În motivare se arată că, reclamantul C.G. a fost angajatul societăţii C.R.S. S.A. până la data de 01.06.2016, când i-a încetat Contractul Individual de Muncă, pentru motive disciplinare, în baza Deciziei nr. 1167/31.05.2016.

 Arată că în perioada cât a avut calitatea de angajat al R., reclamantul C.G., a beneficiat, în termen, de toate beneficiile prevăzute de legislaţia muncii şi Contractul Individual de Muncă, astfel încât cererile şi criticile acestuia cu privire la plata orelor suplimentare, sporuri de muncă pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbătorile legale, cât şi sporurile de muncă prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate, au fost acordate în întregime.

Motive pentru respingerea cererii de chemare în judecată:

I. Decizia nr. 1167/31.05.2016 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, iar faptele reţinute şi care au condus la concedierea reclamantului au fost verificate.

Fapta menţionată în Decizia nr. 1167/31.05.2016 privind „sabotarea procesului de normare pentru autobuzul B56KZB si încercarea de a frauda Societatea, cu riscul creării unui incendiu care putea să aibă loc în perimetrul staţiei de carburant sau pe traseu, într-un autobuz plin cu angajaţii Societăţii" a fost săvârşită de către reclamantul C.G., cu intenţie.

Aşa cum au arătat şi în Decizia nr. 1167/31.05.2016, reclamantul, în baza funcţiei pe care o avea, respectiv de şofer autobuz, a fost anunţat în data de 11.04.2016, pentru a se prezenta  în dimineaţa zilei de 13.04.2016, în vederea determinării normei de consum la autobuzul pe care acesta îl conducea, cu numărul de înmatriculare B 56 KZB, vehicul destinat transportului de pasageri (angajaţii societăţii) şi pe care reclamantul îl conducea.

Norma de consum urma să se stabilească prin umplerea rezervorului de combustibil cu motorină, parcurgerea traseului şi în final reumplerea acestuia. Totodată, consumul rezultat în comparaţie cu distanţa parcursă, urma să fie raportat şi celorlalte consumuri anterioare.

În data de 13.04.2016, dimineaţă la ora 07.38, reclamantul s-a prezentat la punctul de întâlnire de la staţia Rompetrol Bucureştii Noi a alimentat cantitatea de 160,98 l şi întrucât pe durata alimentării s-a sesizat un miros puternic de motorină şi s-au văzut aburi ieşind de la motor, persoanele prezente la procedura de determinare a consumului de combustibil au ridicat capacul de la motor şi au constatat, că odată cu pornirea motorului, de la conductele de motorină care alimentau motorul, curgea în jet motorină peste motor şi ţeava de eşapament, întrucât şuruburile de strângere de la două dintre conducte erau slăbite.

În urma procedurii de cercetare disciplinară pentru această faptă, s-a constatat că singura persoană care avea accesul, cât şi interesul (înregistrarea unui consum mai mare de combustibil la 100 km) să desfacă şuruburile de strângere a conductelor de alimentare a motorului cu motorină, era reclamantul C.G..

De asemenea, alimentarea la o altă staţie de combustibil decât cea indicată reprezintă încă odată în plus încălcarea prevederilor din fişa postului şi nerespectarea dispoziţiilor primite de către şefii ierarhici.

Pentru a se concluziona în acest fel, s-au reţinut următoarele:

a)Reclamantul a staţionat în data de 13.04.2016, pe drumul de la autobază, până la staţia de combustibil (locul de întâlnire cu echipa care urma să facă determinarea normei de consum), astfel cum rezultă din raportul GPS timp de aproximativ 25 de minute, având timp suficient pentru a slăbi şuruburile conductelor de alimentare cu motorină;

b)în locul de staţionare în autobază, nu a existat nicio pată de motorină, deşi autobuzul, la pornirea motorului, după o staţionare îndelungată, trebuie să stea pe loc aproximativ 15 minute cu motorul pornit, pentru a umple rezerva de aer, aceasta fiind necesară pentru sistemul de frânare şi amortizare, în primul rând, dar şi pentru alte sisteme necesare utilizării în condiţii normale a autobuzului (ex. acţionarea uşilor). Practic nu se poate pleca imediat de pe loc odată pornit motorul, rezerva de aer fiind condiţie pentru frânarea în regim de siguranţă. (în acest sens vom proba cu martori şi înscrisuri).

Este evident, astfel, că slăbirea şuruburilor conductelor de alimentare s-a realizat ulterior plecării în ziua respectivă, cu autobuzul din autobază.

c)Asupra autobuzului nu se putea interveni în timpul nopţii, întrucât, pe de-o parte acesta se afla în raza de vizibilitate a agentului de pază şi, pe de altă parte, s-a atras atenţia reclamantului de către şeful secţiei transport personal, chiar în seara dinainte, să se asigure că autovehiculul este închis, pentru a preveni eventuale furturi.

d)Şuruburile conductelor de alimentare cu combustibil nu puteau fi slăbite decât cu intervenţie umană.

e)Dispoziţia de parcare a autobuzului în bază într-o anumită zonă era încă din luna februarie 2016 la solicitarea Managerului Departamentului CCP SI, motivat de evitarea riscului de accidentări a personalului din incintă şi pentru o mai bună vizibilitate din partea agentului de pază.

În acest sens este declaraţia Directorului de Logistică, L.M., document care a stat la baza înlăturării afirmaţiilor reclamantului în faza de cercetare disciplinară.

f)Compartimentele de acces la motor şi rezervor erau asigurate cu cheie, conducătorul autobuzului având obligaţia asigurării acestora.

g)în conformitate cu fişa postului, reclamantul are obligaţia de a verifica înainte de plecarea în cursă „nivelul uleiului în baie, lichidul de răcire şi presiunea de aer în instalaţia de frânare", astfel încât se demonstrează încă odată că aşteptarea pentru umplerea rezervei de aer era o activitate obligatorie înainte de plecarea de pe loc.

h) Nu au fost făcute sesizări către revizor, de către reclamant, cu privire la eventuale defecţiuni la sistemele de asigurare (încuiere) a compartimentelor autobuzului.

Pentru a se reţine astfel, comisia de cercetare disciplinară a avut în vedere totodată şi declaraţiile lui M.L. - Director Logistică, D. T. - Şef Secţie Exploatare, D.C.C. - Şef Secţie transport persoane.

Fapta reţinută în sarcina reclamantului reprezintă, dincolo de aspectul economic, un real risc pentru angajaţii societăţii care erau transportaţi cu respectivul autobuz, în condiţiile în care combustibilul care curgea pe motor şi pe ţeava de eşapament (obiecte deosebit de fierbinţi şi cu risc de existenţă a scânteii) putea să ia foc şi astfel să fie pusă în pericol viaţa şi sănătatea pasagerilor. Riscul este şi mai mare în condiţiile în care incendiu se putea produce chiar în staţia de combustibil, fapt ce ar fi putut genera o catastrofă.

Regretabil este că reclamantul nu conştientizează gravitatea faptelor sale şi a riscurilor pe care acestea le importă, însă conducerea societăţii avea obligaţia ca, mai întâi de toate, să înlăture din rândul angajaţilor o persoană care, pentru urmărirea propriului scop, este în stare să pună în pericol vieţi omeneşti.

II. Între reclamant şi D.C.C. - Şef Secţie transport persoane există o relaţie ierarhică de subordonare şi nu au existat relaţii de duşmănie.

Reclamantul, prin acţiunea formulată şi pentru a ascunde propria culpă, încearcă să indice o relaţie conflictuală cu D.C.C. - Şef Secţie transport persoane, arătând printre altele că acesta a efectuat sesizările cu privire la evenimentul mai sus descris şi a dat dispoziţii de-a lungul timpului către reclamant, fără însă a avea o calitate.

Conform fişei postului, reclamantul se subordona din punct de vedere ierarhic impiegatului auto, revizorului, şefului de coloană şi şefului secţiei transport persoane.

D.C.C. este angajat în cadrul C.R.S. S.A. în funcţia de Şef Secţie transport persoane, acesta gestionând întreaga activitate a autobuzelor de transport persoane, inclusiv a conducătorilor auto de pe aceste autobuze. Conform fişei postului, Şeful Secţiei de transport persoane are în subordine şeful de coloană şi/sau asistentul şef de coloană de la autobuze, cât şi şoferii autobuzelor.

În aceste condiţii, buna funcţionare a autobuzelor şi urmărirea activităţii şoferilor de pe autobuze, este o sarcină de serviciu a lui D.C.C., astfel încât afirmaţiile reclamantului sunt făcute cu rea credinţă.

Dealtfel, reclamantul îşi invocă propria turpitudine, arătând permanente stări conflictuale, atât cu dl. D.C.C., căruia îi era subordonat, cât şi cu alţi angajaţi ai societăţii (ex. „A.M. cu care nu eram în relaţii bune").

 De asemenea, atitudinea de frondă a reclamantului faţă de angajaţi ai R., sau decizii ale şefilor ierarhici, în perioada cât era angajat al societăţii reiese din chiar cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o, acesta tăgăduind printre altele componenţa comisiei pentru stabilirea consumului de combustibil pentru autobuzul pe care acesta îl conducea („Ştiam din seara precedentă că acolo mă aştepta directorul D. şi revizorul D.C. însă în mod surprinzător era şi D.C.C., deşi nu trebuia si nu avea ce să caute el acolo").

Reclamantul, astfel, îşi arogă dreptul de a contesta deciziile „directorului D." cu privire la membrii care trebuie să facă parte din comisie, însă faţă de acest aspect îl lăsă la aprecierea instanţei.

Alte dovezi ale inexistenţei unei stări conflictuale se regăsesc în însăşi cererea de chemare în judecată, prin prezentarea de fapte nereale şi contradictorii, cum ar fi:

Reclamantul arată că starea conflictuală cu D.C.C. datează din anul 2013, când „după ce acesta a angajat un şofer mi-a zis să plec din societate". Este important de ştiut că societatea noastră angajează anual peste 100 de şoferi, ca urmare a fluctuaţiei de personal. De asemenea parcul de maşini şi utilaje al societăţii depăşeşte 500, ca şi număr, astfel încât, chiar dacă D.C.C. ar fi putut angaja (nu are o astfel de calitate) un şofer, erau locuri suficiente, pentru a nu fi nevoie de îndepărtarea reclamantului C.G.. Ulterior, reclamantul revine şi arată că de fapt starea conflictuală a început în acelaşi an 2013, ca urmare a faptului că D.C.C. i-a cerut să semneze „hârtii" să-i fie redus salariul şi, în urma refuzului, „de atunci începând să-mi poarte ranchiună". Astfel de hârtii nu pot fi decât acte adiţionale la Contractul Individual de Muncă, documente care se semnează în cadrul Departamentului Resurse Umane şi nu prin intermediari.

Reclamantul nu a făcut nici o sesizare către conducerea societăţii cu privire la o eventuală purtare abuzivă a lui D.C.C., în cei trei ani în care susţine că a trebuit să suporte un tratament stresant ce a provocat stări extrem de tensionate.

Reclamantul afirmă că D.C.C. şi societatea au refuzat să îi primească concediul medical aferent perioadei 01.12.2015-14.12.2015, „fiind forţat de către aceştia să merg la muncă nerefăcut". Concediul medical, respectiv adeverinţa eliberată de către medic se înregistrează la Departamentul Resurse Umane, D.C.C. neavând nici dreptul nici motivul pentru a primi sau a refuza un astfel de document. Astfel se arată o critică în plus adusă unei persoane, pentru a fi influenţată instanţa de judecată. Mai mult decât atât, în situaţia în care cineva din cadrul R. ar fi refuzat primirea documentului medical, reclamantul putea să îl depună la registratură sau să îl trimită prin poştă cu confirmare de primire şi să stea în concediul medical prescris de medic toată perioada, fără ca nimeni să „îl forţeze" să vină la serviciu. Atât procedurile cât şi legislaţia muncii îl protejează pe angajat de astfel de potenţiale abuzuri, iar reclamantul, încă odată, nu a făcut nicio sesizare către conducerea societăţii în acest sens.

III. Constatarea prescrierii faptelor menţionate în referatul 1784/15.04.2016 de către Comisia de cercetare disciplinară şi, ulterior de către conducerea societăţii, a reprezentat aplicarea legii. Prezentarea unei constatări, către conducerea societăţii, cu privire la gestionarea defectuoasă a combustibilului de către reclamant, reprezintă o obligaţie a şefului ierarhic superior.

Reclamantul critică faptul că prin referatul nr. 1784/15.04.2016 s-a adus la cunoştinţa societăţii presupuse fapte ale acestuia cu privire la consumuri şi gestionări defectuoase de combustibil, în acest sens iterează ideea unui conflict existent între el şi D.C.C..

Este evident că, în cazul unei astfel de constatări, când apar lipsă în gestiune 231 1 motorină, persoana care face constatarea  are obligaţia înştiinţării angajatorului. Este un fapt care protejează pe de-o parte, pe cel care are în răspundere secţia de transport persoane pentru o gestiune defectuoasă, cât şi, pe de altă parte, societatea angajatoare, cu privire la patrimoniul şi cheltuielile acesteia.

Totodată, era obligaţia conducerii societăţii să dispună o analiză a acestei situaţii, iar comisia de analiză, în speţă Comisia de cercetare disciplinară a arătat care îi sunt constatările cu privire la situaţia de fapt şi, în mod legal a expus aplicarea prevederilor art. 252, alin (1) din Codul Muncii.

Legiuitorul nu interzice cercetarea unor fapte care au avut loc cu mai mult de 6 luni în urmă, ci doar sancţionarea acestora. Cercetarea însă rămâne o diligentă a societăţii pentru a se proteja pe viitor de orice acte ale angajaţilor săi care pot, în mod voit sau nu, să producă pagube societăţii.

O critică a existenţei referatului 1784/15.04.206, care indica un supraconsum total de 2833 de litri, denotă reaua credinţă, acesta, în calitate de angajat, având obligaţia (inclusiv civică) de a veghea şi a-l ajuta pe angajator să elimine astfel de fapte, nu să critice identificarea lor.

Totodată referatul indica patru şoferi, nu doar pe reclamant, în sarcina căruia, din totalul de 2.833 de litri a fost stabilită o cantitate de 231 de litri, astfel încât este evident că nu a fost făcut pentru a-l afecta în mod direct pe reclamant.

IV.În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului cu privire la plata orelor suplimentare pentru perioada 06.07.2013-05.07.2013, acestea sunt nereale.

Şoferii de autobuz aduc salariaţii la serviciu şi la sfârşitul programului îi duc înapoi acasă, prin urmare, în afara acestor 2 drumuri per zi, cu excepţia unor intervenţii/verificări/reparaţii la autobuze, ei sunt liberi. în acest sens, s-au făcut şi acte adiţionale în care s-a specificat expres acest lucru.

V.Reclamantul şi-a încasat sporurile de muncă pentru lucrul în zilele de week-end şi sărbători legale şi nu există alte sporuri de care acesta să nu fi beneficiat

Conform art. 44/3 din CCM la nivelul unităţii valabil 2015-2017: „Sporul pentru lucrul în zilele de weekend şi sărbători legale este inclus în salariul de bază".

Conform art. 45/3 din CCM la nivelul unităţii valabil 2012-2014 : „Sporul pentru lucrul în zilele de weekend şi sărbători legale este inclus în salariul de bază".

Prin urmare, nu există alte sporuri prevăzute de care „conducerea n-a vrut să ştim şi nu am beneficiat".

VI. Susţinerile reclamantului cu privire la faptul că nu a mai fost sancţionat disciplinar sunt neadevărate.

În acest sens, este Decizia nr. 349/26.02.2016, prin care reclamantul C.G. a fost sancţionat disciplinar cu avertisment scris pentru neglijenţă faţă de bunurile din dotare, nerespectare procedurilor interne şi neanunţarea şefilor ierarhici cu privire la evenimentele în care este implicat autovehiculul pe care îl conduce. În concret, acesta, a lovit maşina de stâlpul porţii, dar nu a anunţat şefii ierarhici conform obligaţiilor stabilite prin fişa postului.

Acestei sancţiuni i se adaugă şi Deciziile 1881/117.09.2012 şi 4880/08.09.2010, prin care reclamantul a mai fost sancţionat disciplinar, decizii ataşate.

Faţă de toate cele mai sus menţionate şi în urma probatoriului solicită să se respingă acţiunea formulată de către reclamantul C.G..

În probaţiune:înscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori.

Martori: D.C.C., D.T..

Prin încheierea din data de 29.09.2016, Tribunalul a dispus disjungerea capetelor de cerere 2,3 şi 4 şi formarea unui alt dosar,motivat de faptul că în speţă,contestaţia împotriva deciziei de concediere comportă urgenţă.

Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul,reţine că reclamantul C.G. începând cu data de 05.07.2005 a devenit angajatul paratei in funcţia de şofer conform contractului individual de munca pe perioada nedeterminata nr.465/05.07.2005. Conform actului adiţional nr. 1171/21.06.2013 i-a fost modificat CIM respectiv felul muncii ,de la aceasta data desfăşurându-şi activitatea ca şofer autobuz cu atribuţiile prevăzute in fisa postului anexata,transporta muncitori angajaţi salubritate ai paratei din judeţul Călăraşi in Bucureşti si retur.

Începând cu data de 01.06.2016 prin decizia nr. 1167/31.05.2016 in baza art. 61 lit."a" coroborat cu art. 248 alin. lit. 'e" din CM reclamantul, fiind concediat pe motive disciplinare.

În motivarea deciziei,s-a reţinut că abaterea disciplinară descrisă detaliat în actul de sesizare constă în principal în sabotarea procesului de normare pentru autobuzul B 56 KZB şi încercarea de a frauda societatea, cu riscul creării unui incendiu care putea să aibă loc în perimetrul staţiei de carburant sau pe traseu, într-un autobuz plin cu angajaţii societăţii, neanunţarea şefilor ierarhici cu privire la neprezentarea sa la serviciu, fapte care fac imposibilă continuarea relaţiilor de muncă. Acţiunile reprobabile ale salariatului s-au resimţit în pagube materiale, crearea unei stări conflictuale, de indisciplină şi nerespectare a normelor interne, nerealizarea la timp a intereselor şi obiectivelor societăţii, punerea în pericol a vieţii pasagerilor şi/sau persoanelor aflate în zona perimetrală a mijlocului de transport, punerea în pericol a activelor societăţii şi perturbarea programului de lucru, acestea având un caracter nociv în plan disciplinar.

Sancţiunea s-a aplicat pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 5 lit. a, b, c, d, e, g, k, m, n, art. 41 alin. 5, 6, 8, 9, 11,14,21,25,30, art. 42 alin. 3,4,10,13,23, art. 48 alin. 2 pct. 2,6, alin. 3 pct. 2,3,4,5,8,24,29,31,35,39,46,57,66 din Regulamentul Intern.

Sancţiunea s-a aplicat în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. a), art. 248 alin. (1) lit. e), coroborate cu cele ale art. 251-252 din Codul Muncii şi art. 39-48 din Regulamentul intern, precum şi cu dispoziţiile art. 86 alin. 2 şi art. 87 alin. 1 din CCM; La stabilirea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile cumulative stabilite în art. 250 din Codul Muncii.

 În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi testimonială, fiind audiat martorul D.T., la cererea ambelor părţi.

Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a textelor de lege incidente în cauză,constată că acţiunea este fondată.

Reclamantul a fost convocat pentru data de 25.04.2016 pentru cercetare disciplinară ca urmare a controlului efectuat asupra modului de gestionare a cantităţilor de carburant utilizate cu ocazia folosirii autobuzului cu numărul de înmatriculare IF 04 ZZW, aflat în exploatarea reclamantului C.G., raportata la un consum de 29 litri pentru 100 de km, în concordanţă cu norma de consum stabilită pentru acest autobuz, a rezultat o lipsă în gestiune de 231 litri de motorină, dovadă a administrării necorespunzătoare a cantităţilor de combustibil utilizate în perioada iunie 2015- noiembrie 2015, conform Referatului nr. 1784/15.04.2016, întocmit de şeful ierarhic;

2.ca urmare a hotărârii conducerii departamentului mecanizare de a determina norma de consum de carburant la autobuzul cu numărul de înmatriculare B 56 KZB, la data de 13.04.2016 a fost convocat reclamantul C.G., în vederea îndeplinirii măsurilor necesare realizării acestui calcul. Pentru a cunoaşte cu exactitate cantitatea existentă în rezervor, înainte de normare, s-a dispus umplerea rezervorului „la plin", ultima alimentare având loc la data de 08.04.2016, ora 17,32 (sfârşitul programului), când s-a deplasat, în mod inexplicabil, nejustificat şi fără aprobare, la staţia Mogoşoaia, cu toate că traseul se desfăşoară pe ruta Străuleşti – Chitila - Romexpo-Străuleşti şi staţia de alimentare Bucureştii Noi nu impune o abatere de la traseu. La ora 07=38, prezentându-se la punctul de întâlnire de la staţia Rompetrol Bucureştii Noi cu o întârziere de 25 minute, a alimentat cantitatea de 160,98 l.

Întrucât pe durata alimentării s-a sesizat un miros puternic de motorina şi s-au văzut aburi ieşind de la motor, deşi la data de 12.04.2016 se verificase starea tehnică generală a autobuzului şi nu se constataseră nereguli şi, în plus, în istoricul de service al acestuia nu au fost reclamaţii cu privire la sistemul de alimentare cu carburant, după încheierea procesului de alimentare, în încercarea de a depista cauzele care determină aceste nereguli, a fost deschis capacul de la motor şi, la pornirea motorului, s-a putut observa că şuruburile de strângere de la conductele de motorină de la injectoarelor 3 şi 4 erau slăbite, aruncând motorină, în jet, peste motor şi ţeava de eşapament. Întrucât, pe durata neutilizării, autobuzul este staţionat în locaţia Străuleşti, într-un obiectiv asigurat permanent cu pază, accesul altor persoane la acesta, este exclus. Verificările de la faţa locului au demonstrat că nu există urme de ulei şi/sau motorină la locul de staţionare. Constatarea făcută la atelierul intern de reparaţii a întărit faptul că este imposibil ca, pe durata funcţionării, piuliţele de prindere ale conductelor cu motorină de la injectoare să se slăbească fără o intervenţie externă. Toate aspectele constatate şi probate induc o suspiciune de sabotare a procesului de normare, cu scopul de a obţine înregistrarea unui consum mai mare de carburant la 100 km şi, în consecinţă, stabilirea unei norme de consum mai mare decât consumul real, care ulterior să-i permită dlui C.G. însuşirea de combustibil în interes propriu, conform Referatului nr. 1785/15.04.2016, întocmit de şeful ierarhic.

3. începând cu data de 14.08.2016 în mod nejustificat şi fără să informeze şeful ierarhic, nu s-a mai prezentat la programul de lucru. A fost apelat telefonic, în repetate rânduri de către şeful de coloană, dar nu a răspuns, având telefonul închis, conform Referatului nr. 1786/15.04.2016, întocmit de şeful ierarhic;

Rezultă că deşi acesta a fost convocat pentru mai multe presupuse fapte,sancţiunea disciplinară a fost aplicată numai pentru  sabotarea procesului de normare pentru autobuzul B 56 KZB şi încercarea de a frauda societatea, cu riscul creării unui incendiu care putea să aibă loc în perimetrul staţiei de carburant sau pe traseu, într-un autobuz plin cu angajaţii societăţii, neanunţarea şefilor ierarhici cu privire la neprezentarea sa la serviciu, fapte care fac imposibilă continuarea relaţiilor de muncă.

Cu privire la neprezentarea la locul de muncă se constată că cercetarea s-a făcut în baza unui referat din data de 15.04.2016 pentru o faptă ce urma să se petreacă peste exact 4 luni de zile. Redactarea acestei notificări este de natură a induce în eroare pe reclamant.

Totuşi la cercetarea disciplinară au stabilit că este vorba de perioada 14.04.-23.04.2016 perioadă pentru care reclamantul a prezentat certificatul de concediu medical seria CCMAI nr. 2143433 cu cod de diagnostic 653.

Rezultă în aceste condiţii că sancţiunea aplicată este nulă de drept,întrucât reclamantul se afla în concediu medical şi nu a absentat nelegal de la serviciu. Dealtfel  se face dovada că reclamantul a depus la contabilitatea pârâtei actele medicale.

Reclamantul a mai fost cercetat pentru lipsa în gestiune a unei cantităţi de 231 l motorină pentru o perioadă de circa 6 luni,respectiv iunie 2015-noiembrie 2015,cercetarea făcându-se tot pe baza unui referat întocmit tot în data de 15.04.2016 de către aceeaşi persoană, cu care reclamantul se afla în duşmănie. În cuprinsul procesului verbal din data de 25.04.2016 comisia nu a stabilit pentru ce date face cercetarea  reţinând o defecţiune în data de 07.06.2016 şi se mai consemnează că reclamantul a anunţat pe şeful său că autobuzul este defect încă din 04.09.2013,condiţii în care nu se poate stabili ce anume a cercetat comisia.

Însă prin împărţirea cantităţii la numărul de zile din intervalul precizat rezultă că de fapt este vorba de depăşirea consumului tehnologic cu aproximativ un litru /zi,cantitate ce se încadrează în limite conform Ordinului nr. 14/27.09.1982 al MTT.

Acest ordin prevede la anexa 1.c. consumurile medii de combustibil, rezultând cantităţi mai mari pentru  autobuze, iar în anexa 2, sunt prevăzuţi coeficienţii de corecţie.  Totodată ordinul prevede obligativitatea verificării consumurilor medii de combustibil, la capitolul 3 pct. 3 iar la pct. 4.2. instituie analiza lunară de către conducerea autobazei şi a întreprinderii.

Rezultă că pârâta îşi invocă propria culpă în existenţa unui presupus minus în gestiune pentru a crea impresia unei abateri disciplinare în sarcina reclamantului.

Nu rezultă din acte ce tip de autobuz a condus reclamantul şi nu există o fişă de normare a consumului pentru acest autobuz. Se mai constată  că autobuzul are o vechime de peste 18 ani în exploatare şi în perioada respectivă a mai fost condus şi de un alt şofer.

Referitor la abaterea disciplinară principală reţinută în sarcina reclamantului privitoare la sabotarea procesului de normare şi încercarea de a frauda societatea se constată că nu poate fi reţinută o astfel de abatere disciplinară, întrucât nu s-a dovedit în nici un mod că reclamantul ar fi avut o intenţie de sustragere de combustibil şi nici nu s-a dovedit că acesta ar fi slăbit racordurile de la injectoare.

Însuşi martorul T.T., şeful secţiei de exploatare ce a participat la evenimentul apreciat de pârâtă ca o abatere, recunoaşte că nici un şofer nu ar pleca cu autobuzul cu cele două racorduri desfăcute, iar reclamantul nu a fost prins niciodată cu cantităţi de carburant asupra sa care să provină din rezervor.

Fapta reţinută de pârâtă ca abatere nu a fost dovedită, martorul arătând că în timp ce reclamantul alimenta motorul doi membrii ai comisiei verificau compartimentul motor, în staţia PECO, născându-se întrebarea de ce erau în grabă şi de ce au căutat exact în acel loc.

Rezultă din acte că pe timpul parcării cheile autobuzului se aflau la societate, oricine având acces la ele.

Se constată că toate referatele pentru cercetarea disciplinară a reclamantului au fost întocmite în aceeaşi zi, de numitul D.C.C. - şeful acestuia, ceea ce denotă o aversiune a şefului direct al reclamantului, situaţie care evidenţiază că afirmaţiile reclamantului  sunt reale şi există o stare tensionată între aceştia.

Faţă de cele expuse, urmează a fi admisă acţiunea, a se anula decizia contestată cu consecinţa reîncadrării reclamantului pe funcţia deţinută anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor conform art. 80 din Codul Muncii.

În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, opinia asistenţilor judiciari este concordantă cu soluţia şi considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul C.G., împotriva pârâtei SC C.R.S. SA.

Anulează Decizia de concediere nr.1167/31.05.2016 emisă de pârâtă.

Dispune reîncadrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior concedierii.

Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii şi până la reîncadrarea efectivă.

Executorie de drept.

Cu apel în 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Călăraşi.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Octombrie 2016.

CAB A RESTITUIT DOSARUL

PRIN DECIZIA 2918/11.05.2017 RESPINGE CA NEFONDAT APELUL ÎMPORIVA SENTINŢEI NR.894/20.10.2016 A TC -17 FILE

Domenii speta

Spete similare