Exercitarea autorității părintești (măsuri cu privire la minori

Acesta  este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. .../.../2014

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 735/A/2015

Şedinţa publică de la 25 August 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE R. E. G.

Judecător O.-C. T.

Grefier C. – S. Ş.

Pe rol fiind judecarea cauzei apelului declarat de apelant reclamant M. L. D. , împotriva Sentinţei civile nr. ... pronunţată în dosar nr. ... al Judecătoriei Bistriţa, privind şi pe intimat M. S. I. având ca obiect situaţie juridică minor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns:

- apelant Reclamant – M. L. D. personal

 - intimat Pârât – M. S. I.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanţa constată faptul că apelul este formulat în termen, este motivat şi a fost legal timbrat.

De asemenea, instanţa constată faptul că procedura prealabilă în prezentul dosar a fost parcursă, la data de 21.08.2015 fiind depuse la dosar note de şedinţă din partea intimatei pârâte.

Părţile arată că nu mai au alte cereri în probaţiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pentru concluzii.

Apelantul reclamant solicită instanţei admiterea apelului în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 N C. proc. civ., schimbarea în tot a sentinţei atacate şi în consecinţă, să se stabilească ca minorul în cauză să urmeze cursurile şcolii gimnaziale din cadrul Colegiului Naţional ..., clasa a ... , fără cheltuieli de judecată. Apelantul depune la dosar concluzii cu privire la notele de şedinţă depuse de pârâtă la data de 21.08.2015, un exemplar comunicându-se cu intimata pârâtă.

Intimata pârâtă lecturează concluziile scrise formulate de apelantul reclamant şi solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, pentru motivele arătate în notele de şedinţă depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa, în baza actelor de la dosar, reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele: 

Prin Sentinţa civilă nr. nr. ... pronunţată în dosar nr. ... al Judecătoriei Bistriţa, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul M. L. D. în contradictoriu cu pârâta M. S. I., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut următoarele:

Cauza dedusă judecăţii, având ca obiect generic-situaţie juridică minor - are la bază cererea reclamantului prin care aceasta solicită ca instanţa să hotărască ca minorul M. S. (fiul reclamantului şi al pârâtei) să urmeze cursurile şcolii gimnaziale din cadrul Colegiului Naţional ... , clasa a ... şi să fie obligată pârâta la aducerea la îndeplinire a hotărârii ce va fi pronunţată în cauză.

Părţile au divorţat de comun acord, uzând de procedura divorţului prin acordul soţilor prin procedura notarială, reglementată de dispoziţiile art.375 - 378 din Codul civil, fiind eliberat în acest sens Certificatul de divorţ nr. ... din 30.05.2014 de Notarul Public D. I.-A. (f.6), iar în baza Convenţiei cu privire la minori, autentificată prin încheierea de autentificare nr.1330 din 30.05.2014, emisă de acelaşi notar, părţile au convenit şi cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, stabilirea domiciliului minorilor, după divorţ, la locuinţa mamei, dreptul tatălui de a avea legături personale cu minorii precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, învăţătură şi pregătire profesională a minorilor (f.7-8).

Potrivit disp.art.486 C.civ., "Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile."

Instanţa a purces la analizarea acţiunii pendinte de la principiul interesului superior al copilului, care se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viaţa de familie, drept afirmat şi prin art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Definită ca fiind ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului, autoritatea părintească aparţine, potrivit Noului Cod Civil, ambilor părinţi, care trebuie să o exercite numai în interesul superior al copilului, în acest sens, au fost avute în vedere la soluţionarea prezentei cauze şi dispoziţiile legii speciale în materie, anume Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care afirmă prevalenta principiului interesului superior al copilului în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Astfel, legat de oportunitatea transferării minorului M. S., de la Şcoala Gimnazială ..., unde acesta a urmat cursurile şcolare până în prezent, la Colegiul Naţional ... din ... , instanţa a analizat această cerere, în raport de interesul superior al copilului, care reprezintă un punct de reper şi atunci când există neînţelegeri între părinţi asupra modului de îndeplinire a îndatoririlor părinteşti. Conform art.2 alin.6 din Legea nr. 272/2004, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţa la o familie; b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta

forma de violenta asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

În caz de tensionare a relaţiilor dintre părinţi şi având în vedere stresul provocat de destrămarea familiei, este absolut necesară realizarea consilierii psihologice a copiilor pentru dezvoltarea echilibrată a acestora, din toate punctele de vedere.

În cauză, s-a efectuat un Raport privind asistenţa/consilierea psihopedagogică acordată minorului M. S., de către Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică ... (f. 106-107), care reţine că urmare a modificărilor survenite în viaţa minorului în urma separării şi divorţului părinţilor s-au constatat la minor, o serie de stări cum ar fi: dificultăţi în a vorbi despre eveniment, dificultăţi în identificarea emoţiilor, emoţii negative de furie, agitaţie psihomotorie, iritabilitate, nelinişte, de motivare şcolară - sesizată şi în cadrul orelor de clasă, aspecte confirmate şi de fosta învăţătoare a minorului, T. T., audiată în cauză în calitate de martor (f. 129-132).

Prin acelaşi raport de consiliere psihopedagogică, s-a reţinut că de la data începerii şedinţelor de consiliere propriu-zisă, la S. s-a observat o menţinere a sentimentului de ură faţă de "proces" şi dorinţa acestuia de a nu-şi schimba mediul şcolar şi grupul de prieteni.

De asemenea, fiind ascultat de către instanţă, în condiţiile prevăzute de art.486 cu referire la art.264 Cod civil, minorul a declarat că nu este de acord sub nici o formă să fie transferat la altă şcoală (fi 126).

Martora T. T. - fosta învăţătoare a minorului, detaliază în declaraţia dată, atitudinea şi comportamentul minorului, în special în ultima săptămână de şcoală, din anul şcolar 2013-2104, martora relatând că minorul a manifestat un comportament "bizar", având ieşiri şi stări de furie necontrolate, iar în urma abordării lui de către învăţătoare, după terminarea ultimei orei de curs, în ultima zi de şcoală din clasa a ... , acesta, foarte afectat, i-a spus martorei că este foarte supărat, deoarece părinţii lui au divorţat şi pe deasupra vor să-1 mute şi la altă şcoală, afirmând faţă de martoră că „ el nu mai are familie, prieteni şi că nu mai are acum pe nimeni". Martora mai face referire la un bilet scris de minor, adresat unui coleg de şcoală, prin care S. îşi manifesta regretul, încredinţat fiind că părinţii îl vor muta la altă şcoală, afirmând totodată că, „colegii săi sunt singurii lui prieteni".

Ambele părţi au depus la dosar înscrisuri, prin care au încercat să demonstreze că unitatea de învăţământ propusă este mai potrivită a fi urmată de copilul lor şi i-ar oferi minorului posibilităţi mai mari de dezvoltare şi ascensiune din punct de vedere educaţional. De asemenea au fost audiaţi 3 martori, toţi trei, actuale sau foste cadre didactice la Şcoala Gimnazială ... respectiv Colegiul Naţional ... (f.127-128, f.129-132, f.137).

Dincolo însă de dorinţa reclamantului, firească de altfel pentru un părinte, ca minorul S. să beneficieze de cea mai bună şi calificată pregătire şcolară şi să urmeze încă din gimnaziu cursurile unei şcoli cu renume în ţară, cum este Colegiul Naţional ..., nu trebuie pierdut din vedere interesul actual şi stringent al minorului în vârstă de 11 ani, raportat la starea sufletească, dorinţa şi atitudinea acestuia în faţa unei astfel de schimbări, cum este cea privind mutarea de la şcoala unde a învăţat până în prezent la o altă şcoală, cu cadre didactice şi colegi noi, o schimbare în viaţa copilului, care, cel puţin în momentul actual, ar putea avea un impact negativ asupra lui.

Instanţa, a apreciat că transferul şcolar, în momentul acesta este în dezavantajul minorului, în condiţiile în care acesta se află încă în traversarea unei traume generată de divorţul părinţilor şi amplificată de neînţelegerile ulterioare dintre părinţi, aspect clar relevat de concluziile raportului psihopedagogie întocmit în cauză de către profesorul consilier şcolar P. A..

În ce priveşte atitudinea minorului, este mai mult decât evident că acesta nu-şi doreşte schimbarea colectivului de elevi şi profesori, având stabilite prietenii în decursul celor cinci ani, afinităţi faţă de cadrele didactice, afirmând că "acest colectiv este singura familie care i-a rămas", aspect confirmat de martora T. T., învăţătoarea clasei lui.

Mai mult, instanţa a reţinut că, deşi nu se contestă prestigiul Colegiului Naţional ... , ambele unităţi de învăţământ sunt unităţi de stat, cu aceeaşi programă şcolară, performanţa individuală putându-se obţine în orice colectiv, în condiţiile în care şi părinţii îşi aduc în mod egal aportul la educaţia minorului, inclusiv prin crearea unui climat liniştit şi stabil, atât din punct de vedere familial (chiar dacă părinţii sunt divorţaţi), cât şi a activităţii şcolare. Aceasta deoarece, materia raporturilor dintre părinţi şi copii este una dintre acelea în care soluţiile jurisprudenţiale, aparent facile, pot ridica în realitate probleme complexe, de apreciere subtilă a situaţiei de fapt existente, a probelor administrate şi, nu în ultimul rând, de impact real în formarea personalităţii copilului, în dezvoltarea sa fizică şi emoţională.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa a apreciat că, dată fiind situaţia de fapt, nu este în interesul minorului mutarea acestuia de la Şcoala Gimnazială ..., la Colegiul Naţional ..., motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată.

Văzând dispoziţiile art.453 Cod procedură civilă, precum şi în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M. L. D. , iniţial înregistrat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud în data de 08.06.2015, solicitând instanţei admiterea apelului în baza disp. art. 480 al. 2 NCPC, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi în consecinţă: stabilirea ca minorul M. S., născut la data de 7.12.2003, să urmeze cursurile şcolii gimnaziale din cadrul Colegiului Naţional ... , clasa a ..., şi obligarea pârâtei la aducerea la îndeplinire a hotărârii ce va fi pronunţată în cauză, fără cheltuieli de judecată.

În motivare apelantul reclamant arată faptul că apreciază sentinţa atacată ca fiind netemeinică pentru următoarele considerente:

Atunci când soluţia justă este de natura evidenţei, eşti nevoit pentru a pronunţa o soluţie contrară să găseşti argumente străine de natura pricinii. În speţă, singurul obiect al pricinii este cel de a se stabili care dintre cele două unităţi de învăţământ gimnazial oferă minorului posibilităţi superioare de dezvoltare şcolară.

Soluţia solicitată nu era una provizorie, care să justifice aprecieri de genul „ instanţa apreciază că transferul şcolar, în momentul acesta este în dezavantajul minorului … „ Transferul şcolar s-a solicitat şi se solicită pentru toată perioada gimnaziului, perioadă de timp în cursul căreia trauma generată de divorţul părinţilor va fi depăşită. De altfel, prin trauma divorţului părinţilor minorul oricum este nevoit să treacă, fie că învaţă la ..., fie la ... Din păcate, foarte mulţi copii sunt nevoiţi în prezent să treacă prin trauma divorţului părinţilor, probabil mulţi sunt, de asemenea, puşi în situaţia de a-şi schimba şcoala la care învaţă, fie şi numai datorită faptului că unul dintre părinţi pleacă într-un alt oraş sau altă ţară, deci S. nu este din acest punct de vedere un caz singular, iar motivul invocat este insuficient. Mai mult, S. a depăşit în prezent această traumă.

De unde şi până unde schimbarea unui colectiv de copii reprezintă pentru un minor o traumă în sine, care nu trebuie suprapusă peste trauma divorţului părinţilor? Martora T. T., învăţătoarea lui S., cu o experienţă considerabilă în profesie, şi-a transferat la rândul său copilul la o şcoală pe care a considerat-o mai bună, fără ca acesta să sufere o traumă. De altfel, din declaraţia acestei martore rezultă şi motivul real pentru care minorul se opune transferului (afecţiunea deosebită pe care o poartă unei colege), motiv pe cât de real pentru minor, pe atât de infantil. Tot din declaraţia acestei martore rezultă însă şi faptul că mediul şcolar al lui S. este unul eterogen (a se înţelege mediocru): sunt şi câţiva copii mai buni, dar sunt şi trei - patru (din 20) copii cu probleme comportamentale şi de învăţătură, dar la care nu s-a pus problema de a rămâne corigenţi (pentru că rămânea clasa cu doar 16 elevi şi trebuia desfiinţată - aspect trecut sub tăcere de martoră; este astfel "garantată" prezenţa acestor "elemente" în preajma lui S. până în clasa a VIII-a). Tot această martoră recunoaşte că S. are probleme legate de voinţa de a învăţa, şi deşi îşi doreşte rezultate, nu este un luptător în acest sens. Declaraţia acestei martore trebuie coroborată cu declaraţia martorei S. H. M., care a subliniat faptul că Septimiu este un copil influenţabil, raportat la mediul în care învaţă şi îşi petrece timpul, preponderent pentru lucrurile mai puţin bune, pârâta plângându-i-se că minorul tinde să se împrietenească mai mult cu copiii cu un comportament mai defectuos. Aşa se face că în prezent, aproape de terminarea anului şcolar, S. a ajuns să fie după note al doisprezecelea elev dintr-o clasă de 20, din care 4 cu probleme mari (conform declaraţiei martorei P. S., directoarea şcolii). Tocmai de aceasta trebuia dată relevanţă părerii martorei S., pedagog cu experienţă, şi care 1-a supravegheat pe S. de la 2 ani şi jumătate la 10 ani şi jumătate (mergea la ore de 2 ori/săptămână, în vacanţă uneori şi zilnic), care arată că "diferenţa o fac elevii care frecventează acele şcoli şi mediul din care provin", "în condiţiile în care într-o clasă sunt mai mulţi elevi buni şi mai puţini slabi la învăţătură, cei care sunt mai slabi sunt mai uşor ridicaţi, din punct de vedere al învăţăturii, decât elevii dintr-o clasă majoritar mai slabă la învăţătură". Or, tocmai aceasta este problema lui S. : se complace a fi mediocru într-o clasă mediocră şi va deveni cu trecerea timpului tot mai necompetitiv şi cu mai multe lacune în pregătire. La ..., într-o clasă dublu selecţionată, atât prin prisma profesorilor, dar mai ales a elevilor, S. va fi "tras" de nivelul clasei şi dorinţa sa de a se afirma îl va face să se mobilizeze şi să obţină altfel de rezultate. Acest aspect este descris de specialişti în domeniul educaţiei motivaţionale.

Culmea este că ambii martori care s-au pronunţat (T. T. şi S. H. M.) arată în mod expres că ... îi poate oferi minorului posibilităţi concrete superioare de dezvoltare, chiar şi instanţa recunoaşte implicit acest lucru, dar îşi asumă ipocrizia potrivit căreia întrucât ambele unităţi sunt unităţi de stat cu aceeaşi programă şcolară, performanţa individuală se poate obţine în orice colectiv, într-adevăr, teoretic aşa este, dar rezultatele concrete, înşirate de el pe pagini întregi în acţiune şi răspunsul la întâmpinare, demonstrează cu prisosinţă contrariul. Solicită apelantul reclamant instanţei de apel să verifice conţinutul acestora, pentru a nu le mai reitera cu această ocazie.

Este greu să argumentezi evidenţa, pentru că nu există persoană mai oarbă decât cea care se minte singură.

Dacă aşa înţelege pârâta să se ocupe de şansele de dezvoltare ale propriului minor (care sub exclusiva ei îndrumare a ajuns mediocru într-o clasă mediocră, într-o şcoală mediocră), acesta nu poate decât să solicite instanţelor de judecată să îi deschidă ochii (pentru că îl interesează soarta lui chiar dacă nu i se permite să ţină legătura cu el).

La data de 21.08.2015 intimata pârât M. S. I. a depus la dosar note de şedinţă, prin care arată faptul că apelantul este evident în desfăşurarea unui abuz de drept, nu numai în această cauză, ci şi în celelalte care privesc foştii soţi, uzând de proceduri aparent "legale", dar fără nici o legătură cu starea de fapt reală, ci doar pentru satisfacerea propriului orgoliu şi interes şi în scopul destabilizării celorlalţi.

Este un atac asupra copilului, un atac existenţial, desfăşurat cu o perversitate împotriva căreia acesta nu se poate apăra, dată fiind vârsta fragedă şi necunoaşterea acestor "calităţi" umane.

Relaţia tată-copil, nu dă drepturi superioare adultului asupra celuilalt, copilul având, la rândul său drepturi care trebuie ocrotite. Există norme, Convenţia asupra Drepturilor Copilului care ne obligă la respectarea drepturilor copilului, printre care:

- dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

- dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale. Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţa intimă, privată şi familială.

- dreptul la libertate de exprimare. Părinţii sau după caz alţi reprezentanţi legali ai copilului, au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi în funcţie de vârsta şi gradul de înţelegere al acestora precum şi de a le permite să-şi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.

- dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, neglijenţă, abuz sau rele-tratamente.

Arată intimata faptul că protejează copilul, tocmai din acest motiv se află în această situaţie, făcând faţă tuturor acestor "provocări". Atitudinea expusă de apelant este una discriminatorie, ceea ce nu este permis pentru un om matur - să manifeste şi să expună o astfel de poziţie discriminatorie în societatea de astăzi, când drepturile sunt atât de importante şi aduse tot mai mult în atenţie. Apreciază intimata că este desprins de realitate: desconsideră familiile celorlalţi copii, nesocoteşte sentimentele, familiile oneste, în accepţiunea lui, sunt mediocre, la fel ca şi şcoala, iar instanţa de fond e ipocrită.

Consideră intimata că este vizibil cine e în apărarea copilului, a voinţei lui, cine protejează şi cine - nu. Arată că ea este atentă la viaţa de zi cu zi a copiilor, la toate problemele care se ridică, unele, în mod intempestiv, în timp ce apelantul enunţă doar ceea ce crede.

Pentru a răspunde la problemele ridicate de acesta, arată intimata următoarele:

Gardianul şcolii este bun prieten cu tatăl apelantului, astfel că acesta e motivul pentru care ar fi făcut afirmaţiile respective sau afirmaţiile aparţin apelantului, fiind deja cunoscută modalitatea de manipulare a atenţiei interlocutorului. La rândul ei, a predat la poartă, fără a intra în şcoală, o planşă pe care S. a uitat-o acasă .

Cu ocazia finalizării anului şcolar, apelantul a adus D. o trotinetă, S. fiind sancţionat pentru rezultatele slabe, neprimind nimic din partea tatălui, dar pe care fetiţa a refuzat-o în semn de solidaritate cu fratele ei, împrejurare de care ea a aflat ulterior. In declaraţia de martor, învăţătoarea T. T. a făcut referire la legătura strânsă care există între cei doi fraţi (f. 129).

Relaţia părinte-copii, a fost gestionată de apelant după cum a considerat. Dacă această legătură ar exista, ea nu ar putea interveni şi nici nu ar dori. Crede intimata că nu este firesc să se interzică o relaţie care ar putea exista, pe care aceştia şi-o doresc. In modalitatea în care procedează apelantul, sigur că legătura a fost de aceeaşi manieră. Lamentările expuse în apărare constituie un moft nejustificat, fără a exista de fapt implicare: să stabilească legături, să-şi ofere atenţie, să urmărească programul şcolar şi extraşcolar, să-şi petreacă timpul împreună. Nefăcând nimic, e uşor să spui celuilalt că nu face bine. In urma desfăşurării întâlnirilor, a văzut că a tratat cu superficialitate pregătirea şcolară şi, în general, relaţia cu copiii. Deci implicarea lipseşte cu desăvârşire şi nici măcar nu se vrea.

Prezenta acţiune nu este singura, existând şi alte proceduri iniţiate de apelant, cu impact negativ asupra copiilor:

- Inventarul bunurilor mobile de la fostul domiciliu comun procedură iniţiată printr-o cerere absolut penibilă (anexez înscrisuri). Când s-au inventariat bunurile din camera lui S. - patul tip maşină (cu roţi, faruri etc), acvariul, căsuţa de joacă din curte, acestea fiind cadouri primite la aniversările din anii anteriori, acesta a fost în mod vizibil afectat.

- rea-credinţă şi forţarea până la a duce lucrurile în direcţia dorită, ştiind că în acest fel destabilizează modul de viaţă al copiilor. La data de 3 martie 2015 ( f. 142-143), potrivit adeverinţei medicale, f. 138-140, S. era bolnav. În loc să-i acord toată atenţia, el rugându-o să nu-1 lase singur acasă, i-a explicat motivul pentru care acest lucru nu este posibil.

- Anterior, la data de 12.02.2015, S. a fost audiat de instanţă în prezentul dosar, împrejurare care i-a creat neliniştite şi disconfort.

- Apoi, în săptămâna cuprinsă între 16-20 martie, cu excepţia zilei de marţi, în toate celelalte s-au desfăşurat procese, cu termene în instanţă (două din ele implicând în mod direct şi copilul - f. 100, 147; 145, 147, 148,).

Sigur că, dată fiind valoarea partajului, a fost nevoită să solicite instanţei luarea unei măsuri asigurătorii, în vederea protejării bunurilor, aceasta fiind tot în interesul copiilor, măsura sechestrului judiciar fiind dispusă de Judecătoria Bistriţa şi confirmată de Tribunalul Cluj.

- termenele din data de 31 martie, respectiv 6 aprilie 2015, la Curtea de Apel Cluj, pentru judecarea celor două cereri de strămutare formulate de fostul soţ, în dosarele privind partajul şi sechestrul, au determinat discuţii pe care le-a avut cu copiii privitoare la organizarea programului - unde şi cum iau masa de prânz, cum să revină acasă, în condiţii de siguranţă.

Arată intimata faptul că faţă de ea, S. îşi expune revolta cu privire la această stare declanşată, care a generat suferinţă, nedumerire, dar ea îi spune tot timpul că lucrurile se vor rezolva. Deşi ea poate accepta, considerând totuşi că nu sunt necesare astfel de acţiuni, copiii nu pot înţelege. Este evident că fostul soţ ţine neapărat să-i îngreuneze viaţa, inclusiv prin prezenta acţiune, dar nu înţelege insistenţa de a duce totul la absurd (S. nu doreşte acest transfer, programul şi starea de fapt au fost deja expuse în întâmpinare şi note scrise, la fondul cauzei, iar instanţa de fond s-a pronunţat în interesul superior al copilului).

Este surprinsă de incapacitatea de a recunoaşte starea de sănătate a copilului, găsind justificări penibile, în loc să se implice şi să găsească soluţii de remediere. Este în stare să acuze pe toată lumea, eschivându-se.

Ceea ce este deja vizibil, deşi ştie cum stau lucrurile, doar pentru a-şi îndeplini propriile dorinţe, chiar şi în cazul în care aspectele sunt legiferate, susţine cu tărie că el are dreptate şi forţează cu orice preţ. De exemplu, incompatibilitatea pe care o ascundea cu privire la exercitarea profesiei de avocat şi candidatura la alegerile organelor de conducere ale Baroului. Pe considerentul că lumea nu ştie, înseamnă că el are dreptate (anexez Hotărârea nr. 15/6.05.2015).

Referitor la unitatea de învăţământ unde se doreşte transferul, situaţia materială generată de şantier continuă, (ataşează înscrisuri).

In concluzie, instanţa de fond a surprins corect, profund şi subtil starea de fapt existentă în jurul lui S. şi a pronunţat o hotărâre justă, în interesul copilului, apreciind că şi părinţii trebuie să îşi aducă în mod egal aportul la educaţia minorului, inclusiv prin crearea unui climat de linişte şi stabilitate.

Prin Sentinţa civilă nr. ... , pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia I Civilă, în dosar nr. ... s-a admis cererea de strămutare formulată de către intimata M. S.  I., dispunându-se strămutarea procesului la Tribunalul Cluj.

Drept urmare, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin Încheierea civilă nr. ... şi înregistrată la Tribunalul Cluj în data de 10.08.2015, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, tribunalul în baza art.480 Cod procedură civilă, îl va respinge pentru următoarele considerente:

Soluţia pronunţată de către Judecătoria Bistriţa-Năsăud corespunde tuturor exigenţelor prevăzute de art.425 Cod procedură civilă, judecătorul primei instanţe aplecându-se asupra expunerii situaţiei de fapt reţinute de pe baza probelor administrate, motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând motivele pentru care s-a înlăturat cererea reclamantului, motive pertinente, aşa cum se va dezvolta de către tribunal în cele ce urmează:

Aşadar, apreciem că argumentaţia judecătoriei nu este străină de natura pricinii, pornind de la interesul superior al copilului care trebuie să primeze raportat, atât la dispoziţiile art.486 Cod civil, dar şi la dispoziţiile legii speciale, art.36 alin.3 şi art.37 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, atunci când există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor părinteşti, în speţa de faţă fiind disputată şcoala pe care să o frecventeze minorul părţilor.

Este evident că soluţia solicitată nu este una provizorie, vizând perioada de studiu din ciclu gimnazial al minorului însă, în mod just prima instanţă a apreciat că transferul şcolar al minorului, în prezent, este în dezavantajul său având în vedere faptul că viaţa sa de familie este afectată de divorţul părinţilor săi.

În ciuda negării acestui aspect de către apelant, din probele testimoniale administrate în cauză, respectiv din declaraţia martorei T. T., fosta învăţătoare a minorului (f.129 dosar judecătorie), rezultă că acesta a avut în ultima săptămână de şcoală a anului trecut un comportament bizar, respectiv s-a enervat foarte tare, s-a trântit pe jos şi a început să dea din mâini şi din picioare pentru că fiind responsabil cu intonarea imnului naţional în fiecare dimineaţă în clasă, colegii săi nu au cântat imnul sau nu au stat drepţi. Un comportament similar l-a avut şi la o oră de sport în aceiaşi perioadă de timp, iar în ultimele două zile de şcoală şi-a mototolit lucrarea pe care o făcea, şi-a împrăştiat nervos toate lucrurile de pe bancă şi a ieşit afară, deşi nu a avut în momentul respectiv nici un motiv să facă acel gest, nefiind deranjat sau certat cu un alt coleg.

Discutând cu minorul, acesta i-a mărturisit că este foarte supărat deoarece părinţii lui au divorţat şi că, în plus, vor să-l mute la o altă şcoală, spunând totodată că nu mai are familie, prieteni şi că acum nu mai are pe nimeni.

Martora a mai relatat un incident privind manifestarea minorului în aceiaşi perioadă de timp, respectiv a fost sunată de către mama unui coleg care era speriată, spunând că a găsit printre lucrurile copilului ei un bilet scris de minor în care acesta arăta că regretă foarte mult că nu va mai învăţa în şcoala respectivă deoarece colegii săi sunt singurii lui prieteni.

Drama pe care fiecare copil o resimte când părinţii săi divorţează, în condiţiile în care acesta îşi iubeşte în mod necondiţionat părinţii săi, simţind că aparţine în egală măsură ambilor părinţi, întregul său univers incluzându-i pe amândoi în mod inseparabil, se desprinde şi din raportul privind asistenţa/consilierea psiho-pedagogică acordată acestuia în cadrul cabinetului interşcolar din şcoala gimnazială  ... Bistriţa, conform căruia minorul manifestă ură faţă de proces, dorind să nu îşi schimbe mediul şcolar şi grupul de prieteni (f.104 dosar judecătorie), arătând că dacă ar avea pentru câteva secunde puteri magice ar dori ca tatăl său să nu mai facă planuri, să ştie că nu îi dă dreptate doar mamei, să-i arate că e mai curajos şi tot aşa puternic în sentimente, să nu-şi arate slăbiciunile, denigrându-o pe mama, să nu-i fie frică pentru că tot fiul lui o să rămână întotdeauna, iar în privinţa procesului, vrea să se încheie, iar părinţii săi să poată discuta ca nişte prieteni.

Nu în ultimul rând, având în vedere faptul că părinţii au obligaţia să ia în considerare opinia acestuia, minorul a arătat, fiind ascultat de către judecătorul din prima instanţă că nu vrea să studieze la o altă şcoală întrucât tot stilul lui de viaţă s-ar schimba (f.126 dosar judecătorie).

Rezultă aşadar că deşi S. nu este un caz singular, în prezent nu a depăşit trauma generată de divorţ, având nevoie de stabilitate pe care familia nu i-o mai poate oferi, căutând-o în mediul şcolar unde are un cerc de prieteni format de mai bine de patru ani, se bucură de rutina conferită de acest mediu pentru că s-a obişnuit, oferindu-i astfel siguranţă, nedorind în prezent o altă mare schimbare.

S-a invocat faptul că martora menţionată anterior, cu o experienţă considerabilă în profesie, şi-a transferat la rândul său copilul la o altă şcoală pe care a considerat-o mai bună însă, aceasta a precizat că fiul său nu şi-a găsit locul în noul colectiv, loc pe care îl avea în colectivul de la şcoala din care a fost transferat.

Chiar dacă minorul are o afecţiune deosebită pe care o poartă unei colege, încă din clasa a II-a, căreia i-a şi scris poezii, cauza principală a opunerii sale nu este determinată, în opinia instanţei, de acest aspect deoarece  ideea de ataşament, de dragoste, faţă de o persoană la această vârstă are o altă conotaţie pentru un minor faţă de un adult şi, în plus, din probele administrate în cauză, chiar din declaraţia fostei învăţătoare nu s-a desprins această concluzie.

Martora propusă de către apelant, S. H. M. a arătat, într-adevăr, că are nevoie de o mână forte, în sensul de a fi impulsionat să înveţe şi să se ocupe cu conştiinciozitate de pregătirea şcolară, constatând că minorul are anumite probleme de a fi sincer şi are nişte apucături care i-ar putea dăuna în viitor, iar elevii care sunt înscrişi la şcoala gimnazială ..., provin dintr-un mediu mai puţin select, cu părinţi care nu se ocupă aşa cum ar trebui de educaţia acestora însă, aceasta nu constituie un impediment ca dezvoltarea şcolară a minorului la această şcoală să fie optimă, deşi este o şcoală de cartier, în contextul în care are un corp profesoral bun, un program de şcoală normal, de dimineaţă de la ora 0800, colegii săi provin din familii oneste, chiar dacă din medii diferite, inclusiv din familii de intelectuali, fără probleme deosebite de comportament, aşa cum a arătat fost învăţătoare a minorului.

Într-un mediu şcolar dorit, cunoscut, S. va putea să-şi depăşească nu numai trauma generată de divorţ, ci şi micile deficienţe constatate de către învăţătoare şi diriginta sa în privinţa modului de îndeplinire a sarcinilor şcolare, ajungând la performanţele pe care în mod just, firesc şi le doreşte tatăl său.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va menţine soluţia judecătoriei ca fiind temeinică şi legală.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. L. D., împotriva civilă nr. ... din 27.03.2015, pronunţată în dosar nr. ... al Judecătoriei Bistriţa pe care o menţine în totul.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 August 2015.

Preşedinte Judecător

R. E. G. O. C. T.

Grefier

C. S. Ş.

C.Ş. 26 August 2015

Red. O.C.T./Dactilografiat A.P.B./07.09.2015-10.09.2015/4 exemplare

Judecător fond: B. V.– Judecătoria Bistriţa-Năsăud

Domenii speta

Spete similare