Procedura de insolvenţă. Denunţarea contractelor în derulare de către administratorul judiciar. Notificarea denunțării. Termen de prescripţie.

Decizie 805A din 27.04.2017


Domeniu: Faliment

Procedura de insolvenţă. Denunţarea contractelor în derulare de către administratorul judiciar. Notificarea denunțării. Termen de prescripţie.

Astfel cum rezultă din interpretarea disp. art.123 din Legea nr.85/2014 contractul trebuie denunţat în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii; totodată contractul se consideră denunţat la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Notificarea – ca act juridic reprezintă o modalitate juridică de a încunoştinţa o persoană cu privire la o anumită stare de fapt sau de drept, de a-i comunica o situaţie creată, de a o avertiza cu privire la un anumit demers, de a o soma să facă sau să nu facă ceva, sub o sancţiune expres arătată.

Prin urmare, pentru a fi îndeplinite condiţiile legale trebuie ca notificarea să se fi produs în termenul de prescripţie prevăzut de art. 123 alin. 1 din Legea nr.85/2014.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 805A din 27.04.2017)

Prin sentinţa civilă nr.5759 din 30.09.2016  pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr. 19283/3/2016 s-a respins contestaţia formulată de către contestatoarea O E SRL în contradictoriu cu intimata CITR F B SPRL administrator judiciar al V C SRL, ca neîntemeiată.

În motivare Tribunalul reține că între debitoarea V C SRL în calitate de promitent-vânzător şi creditoarea O E SRL în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat la data de 21.01.2016 promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată prin încheierea nr. 171/21.01.2016 de BNP Asociaţi „C, S şi A” prin care debitoarea se obliga să vândă, iar creditoarea să cumpere  bunurile imobile situate în Romania, București, B-dul …, nr. …, sector 1, compuse din teren în suprafaţă totală de 52.218 m.p. şi construcţiile situate pe acestea pentru un preţ total de 17.000.000 euro plus TVA, urmând ca data semnării contractului să aibă loc în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 24 de luni de la data semnării promisiunii, f. 12-26 dosar.

Prin încheierea din camera de consiliu din 23.01.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă, în dosarul  nr. 3049/3/2016 a fost deschisă procedura generală împotriva debitoarei V C SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar CITR F B SPRL. Prin raportul de activitate al administratorului judiciar publicat în BPI nr. 9275/12.05.2016, f. 6 dosar s-a făcut menţiune despre măsurile practicianului de insolvenţă, care în temeiul art. 64 lit. e raportat la art. 123 alin. 1 din Legea 85/2014  a procedat la denunţarea mai multor contracte, printre care şi promisiunea-bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată între debitoarea V C SRL şi O E SRL.

La data de 20.05.2016 creditoarea O E SRL a formulat contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar de denunţare a promisiunii bilaterale, solicitând anularea acesteia.

Prin contestaţia formulată, creditoarea a invocat în primul rând nerespectarea de către administratorul judiciar a termenului de prescripţie de 3 luni prevăzut de art. 123 alin. 1 din Legea 85/2014, precizând că notificarea a fost expediată la data de 29.04.2016, astfel cum rezultă din înscrisurile depus la f. 9-11 dosar.

Potrivit art. 123 alin. 1 din legea 85/2014 „(…) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.” În acest sens, instanţa reţine că  administratorul judiciar a emis notificarea nr. 8962 privind denunţarea promisiunii de vânzare la data de 28.04.2016, respectiv în ultima zi de termenului de 3 luni prevăzut de textul de lege anunţat anterior, astfel cum rezultă din înscrisul depus la f. 9 dosar.

În ceea ce priveşte critica creditoarei referitoarea la nemotivarea denunțării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, instanţa apreciază că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, în cuprinsul notificării depuse la f. 9 dosar, precizându-se temeiurile de drept care au stat la baza adoptării acestei măsuri, referitoare la necesitatea creşterii la maximum a valorii averii debitorului.

Prin contestaţia formulată, creditoarea a criticat şi oportunitatea măsurii denunţării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, apreciind că aceasta nu urmăreşte maximizarea averii debitoarei V C SRL în condiţiile în care preţul bunurilor ce urmau a fi cumpărate era în sumă de 17.000.000 euro, iar prin raportul de evaluare întocmit de către D D SA se aprecia că valoarea de piaţă a bunurilor imobile  este de 11.672.000 euro.

Analizând măsura administratorului judiciar de denunţare a promisiunii bilaterale, instanţa apreciază că acesta este întemeiată în condiţiile în care executarea obligaţiilor rezultate din acest contract determina încălcarea mai multor dispoziţii legale. Astfel, din extrasul de carte funciară depus la f.115 rezultă că proprietatea ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare este grevată de contracte de ipotecă şi că există interdicţia de efectuare a unor acte de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare fără acordul A B R SA.

Totodată, potrivit art.131  alin. 1 din Legea 85/2014 „Obligaţiile rezultând  dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar la cererea promitentului-cumpărător, dacă:

a) preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;

b) preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;

c) bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare;

d) în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară”.

În speţă, până la momentul denunţării promisiunii – care, astfel cum s-a reţinut anterior s-a efectuat în ultima zi a termenului de 3 luni - , preţul de 17.000.000 euro nu a fost achitat integral, iar promitentul cumpărător nu a făcut dovada că acesta poate fi achitat în cazul unei eventuale cereri;  în cadrul procedurii nu a fost efectuat un raport de evaluare pentru stabilirea valorii de piaţă a imobilelor ce fac obiectul promisiunii şi pentru a putea compara preţul oferit. Mai mult, debitoarea, prin administrator special şi-a manifestat intenţia de reorganizare argumentând  la acel moment că imobilele în cauză au o importanţă determinantă pentru reorganizarea societăţii. De asemenea, contestatoarea nu a făcut dovada notării promisiunii în cartea funciară.

În raport de aspectele reţinute anterior, instanţa constată că în mod legal administratorul judiciar a dispus denunţarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, apreciind că aceasta nu poate determina maximizarea averii debitoarei, motiv pentru care va respinge contestaţia formulată de către contestatoarea O E SRL ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea SC O E SRL solicitând modificarea în tot a sentinţei apelate, admiterea contestaţiei împotriva raportului administratorului judiciar şi a măsurii de denunţare a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părţi, autentificată cu nr.171/21.06.2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii apelanta, după prezentarea situaţiei de fapt, arată că sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică.

1.În primul rând intenţia lichidatorului de denunţare a tranzacţiei a fost notificată peste termenul de prescripţie de 3 luni prevăzut de lege, prin raportare la dispoziţiile 123 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2014. Denunţarea tranzacţiei a fost notificată de administratorul judiciar la data de 29.04.2016 la o zi după împlinirea termenului de prescripţie de 3 luni.

Acest viciu nu poate fi considerat ca fiind acoperit prin faptul că notificarea poartă un număr din data de 28.04.2016, ultima zi în care notificarea denunţării tranzacţiei putea fi făcută în mod egal.

Interpretarea contrară ar putea genera justificări pentru comportamente abuzive din partea lichidatorului judiciar care ar putea considera ca denunţate anumite contracte, fără însă ca intenţia acestuia să fie notificată părţilor în timp util.

2. Sentinţa este netemeinică şi în ce priveşte oportunitatea măsurii de denunţare a promisiunii.

Astfel, promisiunea nu este un act translativ de proprietate, obiectul definit la art.2 fiind constituit de asumarea obligaţiei de către SC V C SRL de a vinde la un moment ulterior.

Denunţarea nu este oportună şi pentru că SC V C SRL se află în procedura de faliment; clauzele promisiunii nu permit transferul dreptului de proprietate decât după achitarea integrală a preţului de 17.000.000 Euro; raportul de evaluarea a concluzionat că valoarea de piaţă a bunului este de 11.500.000 Euro, astfel că principiul maximizării averii debitorului este îndeplinit; debitoarea nu deţine în patrimoniu şi alte bunuri ce pot fi valorificate.

Este neîntemeiat argumentul instanţei potrivit căruia executarea obligaţiilor rezultate din acest contract determină încălcarea altor dispoziţii legale, întrucât imobilul era grevat de ipotecă este neîntemeiat, în condiţiile în care scopul încheierii acestei promisiuni era încasarea preţului de către SC V C SRL preţ care ar fi fost transferat ulterior titularului dreptului de ipotecă.

În mod greşit s-a reţinut că promisiunea nu a fost notată în Cartea funciară, la dosar fiind depusă dovada contrară.

Totodată, se susţine că este neîntemeiat argumentul instanţei referitor la faptul că valoarea imobilului nu a fost evaluată în cadrul procedurii, în condiţiile în care s-a depus la dosar un raport de evaluare întocmit la începutul anului 2016.

Intimata creditoare A B A.E. a formulat note scrise solicitând respingerea apelului.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, intimata arată că debitoarea SC V C SRL a încercat prin toate mijloacele posibile să se sustragă de la plata sumelor de bani datorate, inclusiv prin întârzierea judecării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

La data de 21.01.2016, cu câteva zile înainte de data de 28.01.2016 – data deschiderii procedurii s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Bucureşti, B-dul …, nr…., sector 1, compus din teren şi construcţii pentru suma de 17.000.000 Euro plus TVA.

Acest imobil reprezintă garanţia constituită de SC V C SRL în favoarea băncii pentru rambursarea împrumutului.

Prealabil se arată că cele două părţi semnatare a promisiunii erau reprezentate de aceeaşi persoană M.D.T., care cunoştea starea de insolvenţă a societăţii SC V C SRL în condiţiile în care imediat după semnarea promisiunii a depus cerere de declanşarea procedurii insolvenţei.

Rezultă că promisiunea de a înstrăina cel mai important activ al societăţii s-a realizat cu intenţia frauduloasă de a sustrage imobilul din patrimoniul debitoarei pentru a împiedica recuperarea sumelor de bani de către bancă, în valoare de aproximativ 35.000 Euro.

Intimata arată că termenul de prescripţie de 3 luni nu a fost încălcat, având în vedere că măsura administratorului judiciar a fost adoptată la data de 28.04.2016, în ultima zi a termenului de 3 luni. Dispoziţiile legale nu impun obligaţia notificării denunţării contractului în interiorul termenului de prescripţie de 3 luni, ci doar adoptarea măsurii în acest termen.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că  în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru executarea promisiunii de vânzare-cumpărare. În speţă preţul bunului nu a fost achitat integral, promitentul cumpărător nu a făcut dovada posibilităţii achitării acestuia, la cerere şi nici nu a intrat în posesia bunului.

În ce priveşte posibilitatea achitării preţului se arată că, din informaţiile furnizate de ORC reiese că apelanta nu are angajaţi şi nu desfăşoară nicio activitate comercială, înregistrând pierderi.

Creditoarea R H a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare intimata face referire la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei SC V C SRL formulată de A B Londra, la perfectarea promisiunii de vânzare-cumpărare la semnarea promisiunii de aceeaşi persoană în calitate de reprezentant al ambelor părţi.

Intimata susţine legalitatea măsurii denunţării promisiunii de vânzare-cumpărare cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Interpretarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor textului de lege evocat anterior relevă fără dubiu faptul că, în ceea ce priveşte denunţarea de către administratorul judiciar a contractelor încheiate de către debitor, legiuitorul a avut în vedere două chestiuni distincte şi anume:

(i) măsura propriu-zisă a denunţării contractelor, care trebuie luată de către administratorul judiciar înăuntrul termenului de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei debitorului;

(ii) data de la care operează denunţarea contractelor, care este cea a notificării debitorului, adică a recepţiei de către acesta a notificării de denunţare.

Măsura Denunţării Promisiunii de vânzare-cumpărare a fost şi rămâne oportună, CITR acţionând în vederea respectării principiului maximizării averii V C şi cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

În speţă nu erau întrunite, în mod cumulativ, cerinţele prevăzute de art.131 alin.(l) din Legea nr. 85/2014, astfel încât Promisiunea de vânzare-cumpărare nu putea fi menţinută.

Creditoarea G I SA a formulat întâmpinare solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În motivare se arată că apelanta O E s-a obligat să-i plătească debitoarei V C SRL suma de 17.000.000 Euro, iar prin raportul de evaluare nr.848/30.06.2016 întocmit de societatea D D SA s-a stabilit că valoarea de piaţă este de 11.120.000 Euro, astfel că este în interesul creditorilor debitoarei ca bunurile să se valorifice cu o sumă cât mai mare.

Analizând apelul prin raportare la motivele de apel invocate, în temeiul disp. art.480 C.pr.civ. Curtea l-a admis şi pe cale de consecinţă a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia, a anulat măsura denunţării actului autentificat sub nr. 171/21.01.2016, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică precum și orice persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

Potrivit dispozițiilor art.123 din Legea nr. 85/2014 în vederea creșterii la maximum a averii debitorului într-un termen de prescripție de trei luni de la data deschiderii procedurii administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate, în totalitate sau substanțial de către toate părțile implicate.. contractul se consideră denunțat…b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar

În speţă prin raportul administratorului judiciar privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor pentru societatea debitoare V C SRL nr.1954/12.05.2016 publicată în BPI nr.9275/12.05.2016 administratorul judiciar face vorbire de denunţarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate între societatea V C SRL şi O E SRL autentificat sub nr. 171/21.01.2016.

Raportul a fost contestat cu motivarea că ultima zi în care contractele pot denunţate este data de 28.04.2016 întrucât procedura a fost deschisă la 28.01.2016. Or, notificarea administratorului judiciar a fost expediată la data de 29.04.2016, fiind recepţionată de debitoare la data de 03.05.2016, ulterior expirării termenului de 3 luni prevăzut de lege.

În speţă lichidatorul judiciar se prevalează de notificarea depusă la fila 9 dosar, care poartă numărul de ieşire nr.8962/28.04.2016 şi care a fost expediată la data de 29.04.2016, astfel cum rezultă pe copia plicului depusă la dosar, fila 11 fond.

Astfel cum rezultă din interpretarea disp. art.123 din Legea nr.85/2014 contractul trebuie denunţat în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii; totodată contractul se consideră denunţat la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Notificarea – ca act juridic reprezintă o modalitate juridică de a încunoştinţa o persoană cu privire la o anumită stare de fapt sau de drept, de a-i comunica o situaţie creată, de a o avertiza cu privire la un anumit demers, de a o soma să facă sau să nu facă ceva, sub o sancţiune expres arătată.

Prin urmare, pentru a fi îndeplinite condiţiile legale trebuie ca notificarea să se fi produs în termenul de prescripţie prevăzut de art.123 alin.1 din Legea nr.85/2014.

A interpreta altfel ar însemna să fie lăsată la aprecierea administratorului/lichidatorului judiciar emiterea notificării, în condiţiile în care s-ar impune doar ca decizia notificării să fie luată în termenul de prescripţie de 3 luni.

Dimpotrivă textul de lege impune ca notificarea să fie făcută în interiorul termenului de 3 luni (la data notificării considerându-se denunţat contractul).

S-a reţinut totodată că dispoziţiile art.1200 Cod civil (referitoare la comunicarea ofertei, acceptării şi revocării, aplicabile prin analogie şi situaţie comunicării manifestării de voinţă în sensul denunţării contractului) consacră teoria recepţiei actului juridic, prevăzând că acesta produce efecte din momentul ajungerii la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ele din motive care nu îi sunt imputabile.

Curtea nu a reținut argumentele intimatei referitoare la inalienabilitatea convențională stipulată în favoarea A B cu privire la imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, la scoaterea temporară a imobilului din circuitul civil, la posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 117 alin. 4 lit. e din lege referitoare la posibilitatea anulării contractului, întrucât motivele pentru care se poate anula măsura denunțării în temeiul dispozițiilor art. 123 din lege țin numai de respectarea sau nerespectarea strictă a modalității și termenelor de denunțare.

De asemenea, neîndeplinirea condițiilor art. 131 din lege referitoare la executarea obligațiilor rezultate dintr-o promisiune bilaterală de vânzare sau presupusul caracter îndoielnic al contractului denunțat și a contractelor aflate în legătură cu acesta nu reprezintă argumente care să susțină legalitatea procedurii de denunțare, atâta vreme cât denunțarea nu s-a făcut cu respectarea termenelor prevăzute de lege.