Contestatie tabel preliminar creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiilor formulate de către creditorii SC V F SRL şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu privire la tabelul preliminar al creantelor inregistrate fata de averea debitoarei SC M P SRL în cadrul procedurii de insolvenţă administrate de E L SPRL.

1. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 18.12.2014, creditoarea V F SRL a formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei M P SRL, publicat în BPI 22 253/15.12.2014

În esenţă, contestatoarea a arătat că a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei după cum urmează:

- cu o creanţă în valoare de 9 915 007,31 lei reprezentând debit principal şi penalizări pentru întârziere

- cu o creanţă în valoare de 10 000 000 lei reprezentând daune contractuale conform BO BACX3AA 1843922 emis la 30.07.2014, în temeiul următoarelor raporturi juridice: contract de novaţie nr. 233/30.07.2014 şi act adiţional din 30.07.2014 la contractul de vânzare – cumpărare nr. 638/03.01.2014.

Susţine că aceste creanţe au fost înscrise sub condiţia suspensivă a efectuării punctajului comun, ceea ce este ilegal.

Consideră că deţine o creanţă certă lichidă şi exigibilă, rezultând din bilete la ordin.

În drept a invocat Legea 85/2014.

2. la data de 30.12.2014 a fost înregistrată în cauză şi contestaţia formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei M P SRL, publicat în BPI 22 253/15.12.2014.

Contestatoarea critică împrejurarea că valoarea creanţei sale garantată de 1768 619 lei a fost înscrisă parţial în categoria creanţelor garantate şi provizoriu, până la întocmirea rapoartelor de evaluare.

Susţine că cele două procese verbale de sechestru pe care şi-a întemeiat cererea privind înscrierea unei creanţe garantate au fost întocmite pentru debite în valoare de 645 685 lei (pv de sechestru 264/02.09.2014) şi 1768 619 (pv de sechestru nr. 277/08.10.2014), acestea acoperind valoarea întregii creanţe.

Susţine că împrejurarea că în aceste procese verbale se menţionează că valoarea bunurilor sechestrate este de 883 461,01 lei, nu poate avea influenţă asupra inscrierii creanţei la categoria creanţelor garantate, întrucât aceasta este valoarea contabilă (fără TVA) a bunurilor şi nu reflectă valoarea lor reală.

Solicită înscrierea întregii creanţe la categoria creanţelor garantate, fără nici o condiţie.

În drept a invocat art 111 din Legea 85/2014.

Administratorul judiciar desemnat în cauză - E L S.P.R.L. a formulat întâmpinări, după cum urmează:

1. cu privire la contestaţia V F SRL a arătat în esenţă că în discuţie se află creanţa în valoare de 10 000 000 lei solicitată de creditoare cu titlu daune contractuale, creanţă pe care nu a acceptat-o la masa credală.

Arată că ulterior formulării contestaţiei a întocmit tabel preliminar rectificat, prin care a admis la masa credală creanţa în valoare de 9 915 007,31 lei reprezentând debit principal şi penalizări necondiţionat, însă a respins cea de-a doua creanţă.

Susţine că deşi creditoarea se întemeiază pe un bilet la ordin, acesta este supusă verificării de către administratorul judiciar, potrivit art. 105 al 1 din lege.

Susţine că biletul la ordin invocat nu are o dată a scadenţei şi nici dovada prezentării lui la bancă anterior deschiderii procedurii.

Precizează că această creanţă rezultă dintr-o clauză penală şi doar instanţa de judecată este îndreptăţită a aprecia îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale sub acest aspect.

2. cu privire la contestaţia formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat prioritar excepţia lipsei de interes a creditoarei, arătând că din perspectiva art 103 din Legea 85/2014, creditoarea va încasa suma rezultată din valorificarea activelor asupra cărora poartă clauza de preferinţă chiar şi în ipoteza în care această sumă depăşeşte suma înscrisă în tabelul definitiv cu titlu creanţă garantată, până la concurenţa creanţei sale chirografare.

Mai mult arată că înscrierea s-a făcut provizoriu până la efectuarea evaluării bunurilor.

Cu privire la fond, susţine că s-a făcut înscrierea creanţei garantate prin raportare la valoarea bunurilor menţionată în procesele verbale de sechestru, că această valoare reprezintă valoarea cu care acestea au fost înregistrate în contabilitate, că ele sunt în continuă depreciere, reprezentând bunuri folosite în activitatea uzuală a debitoarei.

În cauză s-au depus înscrisuri.

Analizând contestaţiile de faţă, judecătorul sindic reţine următoarele:

1. cu privire la contestaţia creditoarei SC V F SRL

Prin declaraţia de creanţă această creditoare a solicitat a fi înscrisă la masa credală cu:

- o creanţă în valoare de 9 915 007,31 lei reprezentând debit principal şi penalizări pentru întârziere- această creanţă a fost acceptată necondiţionat la masa credală prin tabelul preliminar rectificat

- o creanţă în valoare de 10 000 000 lei reprezentând daune contractuale- această creanţă nu a fost acceptată la masa credală.

În ceea ce priveşte cea de-a doua creanţă, creditoarea arăta în declaraţia de creanţă că între debitoare şi SC V F SRL a intervenit contractul de novaţie nr. /30.07.2014 şi actul adiţional din 30.07.2014 la contractul de vânzare – cumpărare nr. /03.01.2014, prin care debitoarea s-a obligat să cesioneze afacerea sa către creditoare, precum şi că dacă nu va cesiona afacerea sa, să plătească daune în cuantum de 10 000 000 lei, reprezentând diferenţa dintre valoarea afacerii şi valoarea echipamentelor vândute individual şi care au făcut obiectul contractelor menţionate. A arătat că în scopul plăţii daunelor debitoarea a emis un bilet la ordin.

Analizând declaraţia de creanţă a creditoarei şi documentele pe care se sprijină, judecătorul sindic constată prioritar că la dosarul cauzei nu a fost depus şi contractul de vânzare – cumpărare nr. /03.01.2014, acesta fiind contractul care a determinat începerea raporturilor juridice între cele două societăţi, contract care a fost completat cu actul adiţional din 30.07.2014 şi ulterior a stat la baza contractului de novaţie nr. /30.07.2014 . cum creditoarea are calitatea de reclamantă şi a beneficiat ab iniţio de apărare calificată, aceasta era ţinută să lămurească şi să dovedească toate aspectele pe care se întemeiază cererea sa de creanţă.

Analizând doar înscrisurile pe care creditoarea a înţeles să le folosească, - contractul de novaţie şi actul adiţional, judecătorul sindic nu poate determina care a fost concret prestaţia la care s-a obligat debitoarea.

Se va observa că atât contractul de novaţie, cât şi actul adiţional au fost încheiate în aceeasi zi- 30.07.20114, însă în contractul de novaţie se face trimitere la novarea contractului 638, fără a se preciza dacă acesta include sau nu şi actul adiţional.

Pe de altă parte, sub aspectul obligaţiilor debitoarei decurgând din aceste contracte se prevede la art 5 din contractul de novaţie că aceasta va prelua toate obligaţiile rămase de executat, obligaţii care nu pot fi determinate. Din aceeaşi perspectivă clauza menţionată în actul adiţional referitoare la „forţa majoră” nu este clară. Se precizează că imposibilitatea cesionării afacerii de către M nu reprezintă forţă majoră şi îl obligă pe vânzător să îl despăgubească pe cumpărător cu diferenţe dintre valoarea afacerii şi valoarea echipamentelor luate individual, respectiv 10 000 000 lei.

Pe de o parte o atare clauză reprezintă o obligaţie pur potestativă, în sensul că expresia „ imposibilitatea cesionării afacerii” nu este definită şi înlătură forţa majoră de plano, în condiţiile în care se pot ivi situaţii de forţă majoră care să determine imposibilitatea cesionării afacerii, dincolo de voinţa debitoarei – de exemplu intrarea în insolvenţă.

Cum clauza nu descrie care sunt demersurile concrete pe care debitoarea era ţinută a le face, termenele de respectat, instanţa constată că nu poate determina conţinutul situaţiei care ar determina activarea clauzei de răspundere – imposibilitatea cesionării afacerii.

Reţinând şi principiul potrivit căruia interpretarea clauzelor contractuale neclare se face în favoarea celui care se obligă, instanţa va constata că nu poate fi angajată răspunderea debitoarei în temeiul acestei clauze.

O ultimă precizare se impune a fi făcută cu privire la apărarea creditoarei potrivit căreia creanţa sa este constată de un bilet la ordin.

Este adevărat că biletul la ordin este un titlu executoriu, însă în cauza de faţă rezultă că părţile au convenit emiterea acestui bilet la ordin de către debitoare să se efectueze pentru garantarea plăţii sumei de 10 000 000 lei cu titlu despăgubiri.

În aceste condiţii se impune a se verifica prioritar dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii debitoarei pentru plata acestei sume şi doar în cazul în care această răspundere ar fi atrasă, biletul la ordin îşi va produce efectele.

Pe cale de consecinţă, faţă de argumentele ce preced, contestaţia creditoarei va fi respinsă.

2. cu privire la contestaţia creditoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea contestaţiei, instanţa reţine că, deşi susţinerile administratorului judiciar cu privire la modalitatea de îndestulare a creditorului garantat prev de art 103 sunt reale, interesul creditoarei cu privire la înscrierea întregii sume (sau a unei sume mai mari) cu titlu creanţă garantată în tabelul definitiv nu se rezumă doar la modalitatea de plată a creanţei în cazul vânzării bunurilor. O atare modalitate de plată a creanţei- ca urmare a vânzării bunurilor- reprezintă ultima etapă a procedurii, ori, interesul acestui creditor de a avea o creanţă garantată mai mare trebuie privit din perspectiva întregii proceduri a insolvenţei.

Astfel, nu trebuie uitat că debitoarea se află în procedura generală a insolvenţei, declarându-si intenţia de a propune un plan de reorganizare, cel putin sub aspectul modalităţii de vot a planului – unde votul se face şi pe categorii de creanţe- creditoarea are un interes direct de a solicita verificarea întinderii creanţei sale garantate.

Aceleaşi argumente îşi găsesc aplicarea şi în cazul altor instituţii specifice procedurii, de exemplu pentru determinarea componenţei comitetului de creditori.

Rezultă aşadar că excepţia este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Sub aspectul fondului însă contestaţia creditoarei nu este întemeiată.

Astfel, creditoarea a fost înscrisă la categoria creditorilor garantati cu suma reprezentând valoarea bunurilor sechestrate care rezultă din procesele verbale de sechestru, înscrierea fiind provizorie, până la evaluarea bunurilor.

Sunt aplicabile dispoziţiile art 103 din Legea 85/2014, teza 1, potrivit căreia creanţele beneficiare ale unei clauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piată a garanţiei stabilită prin evaluare.

În cauză se află în curs de realizare raportul de evaluare a bunurilor ce fac obiectul garanţiei, potrivit legii, iar creditoarea a fost înscrisă în tabelul preliminar cu valoarea contabilă a bunurilor, menţionată de chiar creditoare în procesele verbale, astfel că nu i s-a adus nici un prejudiciu.

Instanţa va arăta şi faptul că reclamanta creditoare se află în eroare susţinând că cele în condiţiile în care două procese verbale vizează instituirea de garanţii pentru recuperarea întregii creanţe, se impune ca intreaga creanţă să fie garantată.

Astfel, din perspectiva Legii 85/2014, importantă sub aspectul garanţiei nu este valoarea creanţei de recuperat, ci valoarea bunului asupra căruia se instituie sechestrul.

În consecinţă urmează a fi respinsă contestaţia.

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia lipsei de interes a contestatoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, excepţie invocată de administratorul judiciar E L S.P.R.L.

Respinge contestaţiile formulate de creditorii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi SC V F SRL cu privire la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei M P SRL, publicat în BPI 22 253/15.12.2014.

Definitiva.

Domenii speta

Spete similare