Încălcarea principiului disponibilității. Schimbarea temeiului legal al acțiunii. Casare.

Art. 312, al. 1,5 Cod procedură civilă

Art. 1357 al. 1 Cod civil

Art. 1376 Cod civil

Instanţa de apel a schimbat temeiul de drept al acţiunii deduse judecăţii, încălcând astfel principiul disponibilităţii părţilor şi neţinând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată şi implicit prin memoriul de apel. Mai mult, a încălcat şi principiul contradictorialităţii  în procesul civil şi dreptul la apărare al părţilor împrocesuate, deoarece anterior nu a pus în discuţia părţilor schimbarea temeiului juridic şi nu a dat posibilitatea acestora să îşi formuleze concluziile şi apărările pe noul temei juridic. Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este diferită de răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat de lucruri, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a cu totul altor condiţii în cele două situaţii de antrenare a răspunderii civile, mai ales în privinţa culpei.

Prin sentinţa civilă nr. xxx pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc s-a respins acţiunea reclamanţilor B.G. şi B. I., împotriva pârâtului L. I. şi a obligat reclamanţii să plătească pârâtului suma de 3.030 lei, reprezentând onorariu de expert.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că nu se poate reţine o culpă în sarcina pârâtului, cauza primară a incendiului fiind o descărcare electrică şi ca atare nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru recuperarea prejudiciului produs la imobil – casa de locuit a reclamanţilor  - cauzat de incendiul din data de 26.08.2012, potrivit prevederilor art. 1367, 1380, 1375, 1376, 1378 şi 1379 Cod civil.

Prin decizia civilă nr. xxx Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de apelanţii B.G. şi B.I. împotriva sus-menţionatei sentinţe, pe care a schimbat-o în tot şi, rejudecând cauza: a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.G. şi B.I. împotriva pârâtului L.I.; a obligat pe pârât să le plătească reclamanţilor suma de 138.832 lei, reprezentând cheltuieli pentru reconstruirea imobilului şi suma de 10.139 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile distruse; a obligat pe intimatul L.I.  să le plătească apelanţilor cheltuieli de judecată după cum urmează: sumele de 5.872 lei şi 2.933,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în fond şi apel, suma de 2.000 lei reprezentând onorariul expertizei în apel şi suma de 2.000 lei reprezentând parte din onorariul avocaţial în fond; a obligat pe intimat să plătească suma de 980 lei, reprezentând diferenţa onorariu expertiză în contul expertului C.N.C. .

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei, ca şi concluzie, că incendiul din 26.08. 2012, în care a ars şi casa reclamanţilor, a izbucnit la una din anexele gospodăreşti ale pârâtului, edificate de acesta fără autorizaţie de construire şi racordate la reţeaua de tensiune electrică fără a putea fi identificată documentaţia necesară.

S-a mai reţinut de către tribunal că pârâtul desfăşura, în această anexă, activităţi de prelucrare a lemnului, cu utilaje alimentate cu curent electric trifazat, fără a putea fi prezentată, de către pârât sau de către societatea de electrificare, o autorizaţie pentru astfel de consumatori. Eliminând celelalte surse de aprindere, singura sursă care a putut produce incendiul a fost scurtcircuitul de la instalaţia electrică a pârâtului.

În condiţiile date, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1376 alin. 1 Cod civil, prejudiciul suferit de reclamant fiind cauzat de un lucru aflat în paza pârâtului, în înţelesul dat de art. 1377 Cod civil. S-a apreciat că, în baza art. 1385 Cod civil, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la reparaţie. La stabilirea întinderii prejudiciului s-a avut în vedere costul de reconstrucţie al imobilului, estimat la suma de 158.832 lei prin evaluarea extrajudiciară, din care se va scădea suma de 20.000 lei pe care reclamanţii au recunoscut că au primit-o pentru reconstrucţie prin contribuţia comunităţii. În ce priveşte bunurile mobile, instanţa de apel a avut în vedere electrocasnicele enumerate  de martora audiată şi valoarea lor potrivit înscrisurilor depuse, în cuantum de 10.139 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L.I. , solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de apel, în sensul respingerii apelului formulat împotriva sentinţei civile ca nefundat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, precum şi obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Ca motive de recurs, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la încălcarea prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, arătând că instanţa de apel a schimbat temeiul răspunderii delictuale, din răspunderea pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1357 alin. 1 şi 2 din Codul civil, cu răspunderea pentru fapte cauzate de lucruri, prevăzută de art. 1377 din Codul civil, lucru ce nu era permis nici potrivit codului de procedură civilă din 1865, mai cu seamă că apelanţii nu schimbaseră ei acest temei. Motivele de apel au fost întemeiate pe art. 1357 Cod civil, care nu este aplicabil în cauză, raportat la speţă şi la motivarea acţiunii şi la motivele de apel. Consideră că nu au avut parte de un proces echitabil, datorită faptului că doar după pronunţare s-a schimbat temeiul juridic şi nu a putut să se apere pe acest tip de răspundere. Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor schimbarea temeiului de drept, acest aspect a apărut doar în considerentele hotărârii. Nu pot fi aplicate din acest motiv nici prevederile art. 22 Cod procedură civilă.

Excepţia inadmisibilităţii schimbării temeiului juridic s-a concretizat în multe hotărâri judecătoreşti.

S-a apreciat că nici elementele răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucruri nu pot fi reţinute, deoarece această răspundere poate fi antrenată numai atunci când lucrul funcţionează sau acţionează în mod independent de fapta umană.

Cel de al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9, raportat la interpretarea greşită a art. 1357 Cod civil. Admiterea apelului s-a bazat pe concluziile unui expert parte şi pe concluziile expertului Onac, care şi-a depăşit atribuţiile profesionale şi a depus o expertiză dintr-un alt domeniu de activitate, de electroenergetică şi pirogenică. Expertizele efectuate de exp. T. şi exp. C.  au fost înlăturate pe nedrept. Consideră că în speţă nu s-a constatat, nici prin expertize şi nici prin martori vreo culpă a sa în producerea incendiului, astfel că nu se putea schimba situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi nici determina culpa sa, nici prin reevaluarea probelor administrate la instanţa de fond şi nici prin administrarea probei cu expertiza pirogenică.

Al treilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. În cadrul considerentelor hotărârii instanţei de apel se mai susţine că nu a avut autorizaţie de construcţie, având în vedere că abia în 2013 obţinuse autorizaţia de construcţie, or, această autorizaţie de construcţie din 2013 de intrare în legalitate era necesară pentru reconstruirea şurei, nu pentru a legaliza atelierul ars sau şura arsă. Motivul este străin de natura cauzei, din moment ce nu pentru ruina edificiului a fost chemat în judecată.

Consideră că este straniu să fie admis un apel când avea mai multe dovezi în apel în favoarea sa, că nu are nicio culpă în producerea incendiului şi nici în producerea scurtcircuitului.

În ce priveşte cuantumul prejudiciului produs, suma de bani solicitată în baza raportului de expertiză extrajudiciară efectuată la comanda reclamanţilor, apreciază că prejudiciul pretins este mult exagerat în raport de valoarea de înlocuire a ceea ce s-a distrus cu ocazia incendiului. Acest raport nu fusese omologat de instanţa de judecată şi nici alte probe nu s-au administrat în faţa instanţei de fond, mai mult, pentru determinarea acestor valori nici nu s-au produs alte probe în apel.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, menţinerea deciziei atacate şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând din onorariu avocaţial.

În considerentele întâmpinării se arată de către intimaţi a se avea în vedere că dispoziţiile art. 294 Cod procedură civilă vechi nu sunt incidente în cauză. Prin cererea de apel nu au fost schimbate calitatea sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu au fost formulate cereri noi.

Apelul lor a vizat constatarea eronată a instanţei de fond, potrivit cu care nu poate fi reţinută dispoziţia art. 1380 Cod civil, motivele acţiunii încadrându-se în dispoziţiile art. 1376-1379 Cod civil, raportat la dispoziţia generală a art. 1357 alin, 1-2 Cod civil.

Consideră că în faţa instanţei de fond au reuşit să probeze contrariul celor constatate de către prima instanţă, şi anume că nu poate fi reţinută ca şi cauză primară a incendiului descărcarea electrică.

Coroborând toate probele, tribunalul în mod corect a reţinut dispoziţiile art. 1376-1377 Cod civil.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului potrivit cu care suma pretinsă nu reflectă cuantumul real al prejudiciului şi că nu s-ar fi administrat probe privind dovedirea cuantumului prejudiciului pretins. Consideră că nu sunt în faza în care există posibilitatea de contesta aceste probe, instanţa urmând să aprecieze doar în baza înscrisurilor care există la dosar şi care vor fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

Pentru aceste considerente, apreciază reclamanţii că dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică şi bazându-se pe o amplă cercetare a probelor administrate, faţă de hotărârea instanţei de fond, care în opinia lor este superficială.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 115 şi art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă vechi.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Odorheiu-Secuiesc la data de 07.12.2012 reclamanţii B.G. şi B.I. au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului L.I.  la plata sumei de 212.832 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii au arătat că în incendiul din data de 26.08.2012 imobilul situat în com. xxx, proprietatea lor, a ars în procent de 60%, precum şi bunurile mobile ce se aflau în casă. Potrivit procesului-verbal de intervenţie nr. 100/26.08.2012 emis de ISU O. Harghita, focarul s-a declanşat la atelierul mecanic al pârâtului, aflat în vecinătatea casei lor iar sursa de aprindere a fost un scurt circuit electric la instalaţia electrică defectă, nefiind izolată în mod corespunzător.

Au invocat ca şi temei de drept dispoziţiile art. 1357 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Au apreciat că în speţă autorul prejudiciului este pârâtul, prejudiciul constă în paguba produsă, fapta ilicită constă în montarea şi folosirea energiei electrice fără autorizaţie de construire, respectiv cu depăşirea limitelor contractuale. Vinovăţia pârâtului este incontestabilă, din moment ce el a extins energia electrică, deşi cunoştea conţinutul contractului de furnizare a energiei electrice.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1357 alin. 1 şi 2, art. 1385 alin. 1 şi 3, art. 1386 alin. 1 şi 2 Cod civil şi art. 274 Cod procedură civilă.

Instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. xxx, a respins acţiunea civilă, apreciind că în sarcina pârâtului nu se poate reţine vreo culpă, deoarece cauza primară a incendiului a fost o descărcare electrică, urmarea unui caz de forţă majoră. Neexistând fapta ilicită a pârâtului, nu se poate antrena nici răspunderea civilă delictuală a acestuia, pentru recuperarea prejudiciului produs la imobilul – casă de locuit a reclamanţilor, conform cu prevederile art. 1357 Cod civil.

Prin apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, au arătat că din probatoriul administrat rezultă culpa exclusivă a pârâtului în producerea incendiului şi că s-a probat existenţa răspunderii civile delictuale.

Instanţa de apel, după detalierea stării de fapt şi a probatoriului administrat în cauză, a reţinut în considerente că incendiul în care a ars casa reclamanţilor a izbucnit la una din anexele gospodăreşti ale pârâtului L.I. , edificate de acesta fără autorizaţie de construire şi racordate la reţeaua de tensiune electrică fără a putea fi identificată documentaţia necesară. Pârâtul desfăşura în această anexă activităţi de prelucrare a lemnului, cu utilaje alimentate cu curent trifazic, fără a putea fi prezentată de către pârât sau de către societatea de electrificare o autorizaţie pentru astfel de consumatori. Eliminând celelalte surse posibile de aprindere, singura sursă care a putut produce incendiul a fost scurtcircuitul la instalaţia electrică a pârâtului.

În condiţiile prezentate, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1376 alin. 1 Cod civil, prejudiciul suferit de reclamanţi fiind cauzat de un lucru aflat în paza pârâtului, în înţelesul art. 1377 Cod civil iar potrivit art. 1385 Cod civil a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la reparaţie.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea a constatat că instanţa de apel a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată şi a admis în parte acţiunea reclamanţilor, reţinând ca şi temei de drept art. 1376 alin. 1 Cod civil, aflat în Capitolul IV – Răspunderea civilă, Secţiunea a 5-a „Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri”, potrivit căruia: „Oricine estre obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul aflat sub paza sa”. Or, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea dedusă judecăţii pe dispoziţiile art. 1357 alin. 1 şi 2 Cod civil, aflat în acelaşi capitol la Secţiunea a 3-a: „Răspunderea pentru fapta proprie”, potrivit cărora: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Instanţa de apel a schimbat temeiul de drept al acţiunii deduse judecăţii, încălcând astfel principiul disponibilităţii părţilor şi neţinând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată şi implicit prin memoriul de apel. Mai mult, a încălcat şi principiul contradictorialităţii  în procesul civil şi dreptul la apărare al părţilor împrocesuate, deoarece anterior nu a pus în discuţia părţilor schimbarea temeiului juridic şi nu a dat posibilitatea acestora să îşi formuleze concluziile şi apărările pe noul temei juridic. Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este diferită de răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat de lucruri, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a cu totul altor condiţii în cele două situaţii de antrenare a răspunderii civile, mai ales în privinţa culpei. Instanţa de apel nu a argumentat în nici un fel motivul pentru care nu a reţinut temeiul de drept invocat de reclamanţi şi cauzele pentru care a înlăturat răspunderea civilă delictuală a pârâtului, prin reţinerea răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat în paza acestuia.

Procedând în acest fel, instanţa de apel practic a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel cum a fost investită de către reclamanţi, soluţionând un „fond” pe un temei de drept care nu a fost invocat de către nicio parte împrocesuată. Aceasta constituie motiv de casare a hotărârii, conform cu dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă vechi: „În cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea”.

Pentru toate cele reţinute mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 şi 5 Cod procedură civilă vechi, a admis recursul declarat de pârât, a casat integral hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita. Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel a analizat cauza şi probatoriul administrat, prin prisma temeiului de drept invocat de către reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare