Granituire, revendicare si obligatia de a face

Prin sentinţa civilă nr. X din 08.07. 2016 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul civil nr. X/184/2015, s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul B C V, împotriva pârâţilor M M R şi M G, domiciliaţi în comuna D, jud. Olt.

Au fost obligaţi pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 25 mp situat în intravilanul comunei D, jud. Olt, teren delimitat de punctele 4, A şi 23, potrivit anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză.

 A fost stabilit hotarul dintre terenurile intravilane categoria de folosinţă curţi, construcţii aparţinând reclamantului şi pârâtei M M R în comuna D, satul D, jud. Olt, în T X P Y, pe linia formată de punctele  A, 23 şi 22 conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză.

Au fost obligaţi pârâţii să desfiinţeze gardul din plasă de sârmă cu stâlpi din lemn, delimitat de punctele 4 şi 23 pe planul de situaţie din anexa 1 la raportul de expertiză, gard care nu respectă linia de hotar arătată mai sus, iar în cazul în care pârâţii nu se vor conforma, autorizează reclamantul să desfiinţeze respectivul gard pe cheltuiala pârâţilor.

  A fost compensate  în parte cheltuielile de judecată şi obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1748,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că ,după cum reiese din actele de proprietate  şi din raportul de expertiză întocmit în cauză  reclamantul B C V şi pârâta M M R sunt proprietarii unor terenuri învecinate, situate în intravilanul comunei D, satul D, jud. Olt, în T X, P X, proprietatea pârâtei aflându-se la nord-vestul proprietăţii reclamantului.

Instanţa a reţinut, de asemenea, că în zona limitei dintre proprietăţile părţilor este amplasat un gard din plasă de sârmă, între punctele 4 şi 23 din planul de situaţie prezentat în anexa 1 la raport. Referitor la acest gard, instanţa a reţinut că a fost edificat de pârâtul M G, acesta mutându-l de mai multe ori înspre proprietatea reclamantului, acaparând, treptat, din proprietatea acestuia, după cum rezultă din declaraţia martorului G I .

Apreciind asupra capătului de cerere privind revendicarea, instanţa a constatat că acesta este întemeiat în parte. Potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., sub acest aspect în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 563 C.civ. care prevăd că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deţine fără drept, având, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 555 alin. 1 C.civ., potrivit cărora proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Instanţa reţinut că, în ciuda susţinerilor reclamantului în sensul că pârâţii ocupă din terenul său o suprafaţă de 141,7 mp, potrivit concluziilor raportului de expertiză, suprafaţa totală de teren al reclamantului ocupată de pârâţi este de cca. 25 m şi este delimitată de punctele 4, A şi 23, potrivit anexei 2 a raportului. Pentru a concluzIa în sensul că respectiva suprafaţă îi aparţine reclamantului, instanţa a procedat la coroborarea documentaţiei cadastrale a terenului reclamantului, teren înscris în cartea funciară, cu declaraţia martorului audiat în cauză, care confirmă susţinerile reclamantului în sensul că gardul a fost mutat înspre proprietatea sa.

Referitor la capătul de cerere privind grăniţuirea, instanţa a aratat că, în temeiul art. 6 alin. 6 C.civ., în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 560 C.civ., în conformitate cu care proprietarii terenurilor  învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazIate cu aceasta. Astfel, atât reclamantul cât şi pârâta M M R trebuie să contribuie la delimitarea proprietăţilor care le aparţin, pe linia de hotar comună.

 În ceea ce priveşte stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăţi, instanţa are în vedere că, potrivit raportului de expertiză, ambele părţi deţin în fapt mai puţin teren decât în acte. Cu toate acestea, nu poate fi ignorată împrejurarea că reclamantul şi-a înscris proprietatea în cartea funciară, fiind întocmită o documentaţie cadastrală în acest sens, şi nici depoziţia martorului G I care, aşa cum s-a arătat, a declarat că pârâtul M G a mutat progresiv gardul spre proprietatea reclamantului. În aceste împrejurări, instanţa apreciază că se impune stabilirea limitei de hotar pe linia delimitată de punctele A, 23 şi 22 conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză.

 În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la desfiinţarea gardului edificat de pârât, instanţa arată că, în condiţiile în care s-a stabilit că respectivul gard nu respectă limita de hotar, fiind amplasat pe terenul aparţinând reclamantului, acesta, în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului, este îndreptăţit la desfiinţarea gardului. Pârâţii, în respectarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului său, au obligaţia de a desfiinţa respectivul gard.

Relevanţă sub acest aspect au şi dispoziţiile art. 1528 alin. 1 C.civ., care prevăd că în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi nori să facă să fie executată obligaţia.

 Pentru considerentele expuse, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantului, să oblige pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de cca. 25 mp situat în intravilanul comunei D, jud. Olt, teren delimitat de punctele 4, A şi 23, potrivit anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză, să stabilească hotarul dintre terenurile intravilane categoria de folosinţă curţi, construcţii aparţinând reclamantului şi pârâtei M M R în comuna D, satul D, jud. Olt, în T X P Y, pe linia formată de punctele  A, 23 şi 22 conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză, precum şi să oblige pârâţii să desfiinţeze gardul din plasă de sârmă cu stâlpi din lemn, delimitat de punctele 4 şi 23 pe planul de situaţie din anexa 1 la raportul de expertiză, gard care nu respectă linia de hotar arătată mai sus, iar în cazul în care pârâţii nu se vor conforma, va autoriza reclamantul să desfiinţeze respectivul gard pe cheltuiala pârâţilor.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanţa are în vedere faptul că în cauză au fost formulate mai multe capete de cerere, şi anume capătul privind grăniţuirea, cel privind revendicarea şi cel privind desfiinţarea gardului edificat de pârât, astfel că stabilirea cheltuielilor de judecată se face în baza unor analize separate pentru fiecare cerere, compensarea urmând a se face la final. De asemenea, instanţa arată că sumele reprezentând onorariu de avocat şi onorariu de expert au folosit tuturor capetelor de cerere, astfel că la calcul acestea au fost alocate în mod egal celor trei capete de cerere.

 Aşadar, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind grăniţuirea, instanţa reţine că reclamantul a suportat cheltuieli în valoare totală de 800 lei, constând în taxă judiciară de timbru – 100 lei, onorariu de avocat – 500 lei (1/3 din 1500 lei) şi onorariu de expert – 200 lei (1/3 din 600 lei). La rândul lor, pârâţii au suportat cheltuieli de 233 lei, constând în onorariu de avocat (1/3 din 700 lei). Cum grăniţuirea profită ambelor părţi, acestea sunt datoare să suporte în mod egal cheltuielile generate de acest capăt de cerere, fiecărei părţi revenindu-i de plată suma de 516,5 lei. Instanţa a reţinut că reclamantul a suportat mai mult decât pârâţii, condiţii în care, prin compensare parţială, pârâţii trebuie să îi achite reclamantului suma de 283,5 lei.

În privinţa cheltuielilor aferente capetelor de cerere privind revendicarea şi obligaţia de desfiinţare a gardului, dată fiind admiterea acestora şi văzând că reclamantul a făcut dovada unor cheltuieli de 1465 lei (65 lei taxe judiciare de timbru, 1000 lei onorariu de avocat şi 400 lei onorariu expert), pârâţii trebuie să îi achite reclamantului această sumă.

Totalizând, văzând şi dispoziţiile art. 453 C.proc.civ., instanţa a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1748,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanţii pârâţii M M R şi M G, solicitând  admiterea apelului, schimbarea in totalitate  a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate ca neîntemeiată, iar in subsidiar admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că instanţa de fond nu a soluţIat  fondul cauzei în totalitate.

În motivare, arată că prin sentinţa atacata a fost admisa acţiunea reclamantului având ca obiect acţiunea in grăniţuire,in revendicare si obligaţie de a face fiind obligaţi sa lase în deplina proprietate si posesie suprafaţa de 25 mp situat in intravilanul corn. D jud.Olt, asa cum a fost stabilita aceasta suprafaţa prin raportul de expertiza întocmit in cauza, s-a stabilit hotarul intre proprietăţile părţilor, conform aceluiaşi raport de expertiza şi  desfiinţarea gardul despărţitor dintre cele doua proprietăţi,in caz contrar reclamantul fiind autorizat sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala paraţilor.

Consideram ca soluţia este una nelegata si netemeinica

In ceea ce priveşte legalitatea considera ca instanţa de fond obliga doua persoane care se presupune ca au o posesie nelegitima sa lase in deplina proprietate o suprafaţa de teren pe care o ocupa fara drept, fara a stabili in mod exact care este posesorul nelegitim al acestei suprafeţe de teren.

Astfel instanţa de fond obliga atat pe paratul M G. cat si M M R sa lase in deplina proprietate suprafaţa de 25 mp desi arată ca paratul M G nu are nici-o calitate in acest proces.

In acest sens arată că cele doua proprietăţii supuse judecaţii prezentului dosar au făcut iniţial parte din aceiaşi suprafaţa situata in T-X si care a fost partajata in doua suprafeţe ,una de 542 mp ce i-a revenit autorului reclamantului si una de 600 mp ce mi-a revenit mie M M R.

In condiţii instanţa de fond a confundat calitatea de mandatar pe care paratul apelant M G a avut-o in dosarul de partaj cu aceea de posesor al suprafeţei revendicate desi suprafata din tarlaua 12 nu a fost niciodată in posesia sau suprafaţa apelantului parat M G.

Desi acest lucru a rezultat din actele depuse la dosar instanţa a făcut o nelegala aplicare a art. 563 C.Civ care arata ca proprietarul uni bun are dreptul de-al revendica de la posesor sau dela alta persoana care-! deţine fara drept având dreptul la despăgubiri dace este cazul,in speţa de fata instanţa nereusind sa stabilească in mod execat care este posesorul neligitim in ce temei a posedat si in ceea a constat faptul material al posesiei nelegitime.

Tot in ceea ce priveşte nelegalitatea arată faptul ca prin soluţia pronunţata in ceea ce priveste capetele de cerere de revendicare si granituire instanţa de fond incalca dreptul meu de proprietate in mod grav , încâlcindu-se prevederile art. 555 alin 1 in ceea ce priveşte apelanta M M R potrivit căruia "propietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv,absolut si perpetuu in limitele stabillite de lege".

In aceste condiţii prin sentinţa atacata instanţa de fond îi aduce o grava atingere  a dreptului său de proprietate, stabilit in mod legal printr-o hotărâre definitiva si irevocabila pentru suprafaţa de 600 mp teren intravilan curţii construcţii in T X din care conform raportului de expertiza întocmit in cauza nu deţin decât suprafaţa de 547 mp cu 26mp mai puţin decât am dreptul conform actelor de proprietate .

In ceea ce priveşte netemeinicia  sentinţei, se susţine că  instanţa de fond nu apreciază in mod corect situaţia de fapt care a generat acesta stare conflictuala.

Astfel din raportul întocmit in cauza rezulta următoare stare de fapt. Reclamantul B C V a dobândit suprafata de 542 mp prin sentinţa civila nr. X din 04.03.2014 iar apelanta M M R prin sentinţa civ. nr. X/07.10.2013 deci cu aproximativ un an înaintea reclamantului intimat.

In aceste condiţii  apare greu de inteles cum ocupă fara drept din suprafaţa reculantului atat timp cat reclamantul nu a reuşit sa faca dovada faptului material al ocupării efective,asa cum am arătat la momentul in care reclamantul a dobândit proprietatea si a intrat in posesia suprafeţei de 542 mp eu eram deja posesorul si proprietarul suprafeţei de 600mp.

Un alt aspect de netemeinicie rezulta din cele expuse mai sus si vizează faptul ca instanţa de fond admite capătul de cerere privind revendicarea si stabileşte hotarul dintre cele doua proprietăţii prin raportare la măsurătorile cadastrale efectuate de reclamant.

Consideram ca aceste măsurători nu ne sunt opozabile fiind efectuate de reclamant dupa ce a dobândit proprietate suprafeţei de 542 mp si nu înainte de aceasta vânzare cumaparare.

În aceste condiţii era obligaţia reclamantului de a chema in garanţie pe autorul sau de la care a dobândit aceasta suprafaţa de teren pentru lipsa de teren pe care o are in realitate.

 In aceste condiţii instanţa de fond trebuia sa compare titlurile autorilor noştri urmând sa dea câştig de cauza pârtii care are titlul de la autorul al cărui drept este preferabil conform principiului '"nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habet"".

Un alt aspect  al netemeiniciei rezulta din faptul ca deşi instanţa a solicitat expertului desemnat in cauza sa stabilească hotarul prin raportare la semnele de hotar si la vechile semne de hotar, s-a omologat un raport care a stabilit un hotar in cu totul alt fel şi anume prin raportare la documentaţia cadastrala a reclamantului,constatând ca intre cele doua proprietăţii nu sunt semne de hotar vizibile, fiind respinse obiecţiunile formulate la raportul de expertiza.

In aceste condiţii apare ca nereala si declaraţia Martorului G, care arata in declaraţia sa ca numitul M G. a mutat in mai multe rânduri gardul despărţitor ,daca lucrurile ar fi stat asa expertul ar fi constatat fostele semne al gardului vechi.

In drept invoca disp. art. 466-482n c.proc.civ,

La data de  24.10.2016,  B C-V a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat de apelanţii M M R,  arătând că prin sentinţa civilă nr. X/2016 08.07.2016, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de către subsemnatul, împotriva pârâţilor, a obligat pârâţii să-mi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 25 mp situat în intravilanul comunei D, jud. Olt, teren delimitat de punctele 4, A şi 23, potrivit anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză. , a stabilit hotarul dintre terenurile intravilane categoria de folosinţă curţi, construcţii aparţinând reclamantului şi pârâtei în comuna D, satul D, jud. Olt, în T X P Y, pe linia formată de punctele A, 23 şi 22 conform anexei 2 a raportului de expertiză întocmit în cauză, a obligat pârâţii să desfiinţeze gardul din plasă de sârmă cu, stâlpi din lemn, delimitat de punctele 4 şi 23 pe planul de situaţie din anexa 1 la raportul de expertiză, gard care nu respectă linia de hotar, iar în cazul în care pârâţii nu se vor conforma; ma autorizează să desfiinţez respectivul gard pe cheltuiala pârâţilor.

Asa cum reiese din inscrisurile depuse la dosarul cauzei si din expertiza efectuata, subsemnatul si parata suntem proprietarii unor terenuri invecinate, situate in intravilanul comunei D, jud. Olt, in T X, P X.

Din depoziţia martorului reiese ca in zona limitei dintre proprietăţi a existat un gard, mutat de mai multe ori de paratul M G către proprietatea mea.

  Arată  că din planşele foto depuse de expert, rezulta ca paratul M G a mutat atat gardul dintre cele doua proprietăţi, cat si gardul din spatele curţii paratei, de aici rezultând o diminuare a suprafeţei paratei raportat la actele de proprietate.

 De asemenea, ca instanţa de fond in mod corect a reţinut ca este întemeiata solicitarea mea in ceea ce priveşte capătul de cerere privind revendicarea imobiliara, tinand cont atat de măsurătorile cadastrale, de expertiza efectuata in cauza, cat si de declaraţia martorului audiat.

In ceea ce priveşte stabilirea liniei de hotar, instanţa in mod corect retine ca potrivit raportului de expertiza ambii proprietari deţin mai puţin decât in acte( aici trebuie ţinut cont de faptul ca paratul a mutat nu numai gardul ce desparte cele doua proprietăţi, ci si gardul care ducea către parau pentru a-si micşora suprafaţa curţii), dar subsemnatul mi-am inscris proprietatea in cartea funciara.

Apelul este nefondat.

Tribunalul, analizând sentinţa prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispoziţiilor art.479 alin.(1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, constată că nu subzistă nici motive de ordine publică şi nici alte motive care să poată duce la schimbarea sau anularea acesteia.

Din examinarea înscrisurilor, declaraţiei martorului G I şi a raportului de expertiza specialitatea topografie întocmit de expert F M E,  prin raportare la dispoziţiile  art. 563 C.civil , art.560 şi 1528 alin.1 din acelaşi cod, constată tribunalul netemeinicia criticile apelanţilor, pentru urătoarele argumente:

Într-o acţiune in revendicare, calitatea procesuală pasivă  revine celui care stăpâneşte , ca posesor sau chiar detentor, bunul revendicat, astfel cum rezultă din interpretarea logică a dispoziţiilor art. 563 alin.1 teza I C. civil,  de aceea susţinerea apelanţilor sub aspectul greşitei obligări a paratului M G , nu pot fi eficace.

Susţinerile din cererea de apel in sensul că intimatul reclamant nu deţine titlu de  proprietate asupra terenului din litigiu de la acelaşi autor sunt contrazise de  înscrisurile aflate la dosarul cauzei , din care rezultă că titlul de proprietate al apelantei parate şi reclamantului intimat, provin de la autorul comun G D. M , căruia i-a fost reconstituită suprafaţa 2ha 2400 m.p  situată pe teritoriul satului D comuna D, prin T.D.P NR. X/5.I.1999,  aflat la fila 10 dosar fond.

Prin sentinţa civilă nr.  X/ 07.10.2013 pronunţată de JUDECĂTORIA BALŞ , în Dosarul nr.X/184/2013, s-a reţinut  printre altele că  autorul G D. M a decedat la data de 26.04.2012, iar ca moştenitori ai acesteia cu vocaţie succesorală au rămas reclamantul şi pârâtul P G, în calitate de descendenţi de gr.II, care vin la moştenire prin reprezentarea mamei acestora, P M. I, decedată la 07.08.2005, dar şi pârâţii M M R şi M S A, în calitate de descendenţi de gr.II, care vin la moştenire prin reprezentarea mamei lor, V M, decedată în 2000.

Autoarea P M. I a decedat la 07.08.2005, având ultimul domiciliu în comuna D, jud.Olt, iar moştenitori cu vocaţie succesorală ai acesteia au rămas reclamantul şi pârâtul P G, în calitate de descendenţi de gr.I, precum şi pârâtul P G, în calitate de soţ supravieţuitor.

Din analiza înscrisurilor existente la dosar, instanţa a constatat  că masa succesorală rămasă la decesul autorilor se compune din bunurile imobile ce formează obiectul tranzacţiei cu următorul conţinut, ce a fost consfinţită de instanţă, reclamantul  P  M – A ,  primimind:542 m.p. teren intravilan, categoria curţi – construcţii situat în T X, P X, cu următorii vecini: N – M M – R; E – Pr. 218; S – Pr. 218; V – DS. 138;5.000 m.p. teren arabil extravilan situat în T X, P X, cu următorii vecini: N – X S. M; E – De; S – G D. X.; V – De;5.000 m.p. arabil extravilan în T X, P 34, cu următorii vecini: N – P G; E – De; S – G D. G.; V – De;3.366 m.p. arabil extravilan în T 66, P 20, cu următorii vecini: N – De; E – I D. I; S – Pd.; V – G D.D. M;suma de 5.000 lei de la pârâta M M – R, pe care am primit-o azi, 07.10.2013, data semnării prezentei tranzacţii de la mandatarul acesteia, M  G; pârâta  M  M - R, reprezentată prin mandatar M  G, a primit:600 m.p. teren intravilan, categoria curţi – construcţii situat în T X, P X, cu următorii vecini: N- A G; E – Pr.218; S – P M – A; V – DS 138;casa în suprafaţă de 45 m.p. construită din paiantă în anul 1970, amplasată pe terenul de mai sus;7.500 m.p. teren arabil extravilan situat în T X, P 27, cu următorii vecini: N – P D. M; E – De; S – R M. I; V – De;  pârâtul  P  G,  primind casa în suprafaţă de 32 mp construită din cărămidă în anul 1999 amplasată pe terenul defunctului G D. M în T X, P X din TP nr. X/26/05.01.1999 ( ase vedea sentinta civila nr. X/07.10.2013 pronuntat de Judecatoria Balş pronunta in dosarul nr. X/184/2013 aflata la filele 65-66 dosar fond).

Ulterior, prin Sentinţa civila nr. X din 04.03.2014, pronunţata de  Judecătoria Balş în dosar nr.  X/184/2013, s-a admis actiunea reclamantului  B C-V, în contradictoriu cu pârâţii P G, şi P M-A, s-a  cnstatat valabila conventia din data de 07.10.2013, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în comuna D, sat D, judeţul Olt, compus din: o casă de locuit cu 2 camere şi hol, în suprafaţă de 32 mp., construită în anul 1999, din cărămidă; 542 mp., teren intravilan, curţi-construcţii, în T. 12, P. 5,  cu vecini: la N-M M R,  la E-Pr. 218, la S-Pr. 218, la V-DS 138, în valoare de 2.000 lei, retinandu-se că  la data de 07.10.2013, între reclamant şi pârâţi s-a încheiat o convenţie materializată într-un înscris sub semnătură privată intitulat „Antecontract de vânzare-cumpărare” prin care aceştia din urmă au declarat că au primit de la reclamant suma de 2.000 de lei reprezentând preţul vânzării imobilului situat în comuna D, sat D, judeţul Olt, compus din:o casă de locuit cu 2 camere şi hol, în suprafaţă de 32 mp., construită în anul 1999, din cărămidă; 542 mp., teren intravilan, curţi-construcţii, în T. 12, P. 5,  cu vecini: la N-M M R,  la E-Pr. 218, la S-Pr. 218, la V-DS 138, în valoare de 2.000 lei, că din dcuprinsul T.P. nr. X/26/05.01.1999,  proces-verbal informare, procesul-verbal nr. X/20.01.2013, certificatul de sarcini  nr. X/18.06.2013, certificatul fiscal nr. X/14.11.2013, adeverinţa nr. X/14.11.2013,  certificatul nr. X/14.11.2013, s.c. nr. X/07.10.2013, rezultă  că pârâţii sunt cunoscuţi ca proprietari ai imobilului-teren ce a constituit obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamant cu pârâţii ( ase vedea  sentinţa civila nr. X din 04.03.2014, pronunţata de  Judecătoria Balş în dosar nr.  X/184/2013 aflata la filele 6-8 dosar fond).

De asemenea , se constată că in mod eronat susţin apelanţii ca judecătorul fondului, le-a respins obiecţiunile întrucât din încheierea de şedinţa din 17.06.2016 (aflata la fila 79 dosar fond ), rezulta că instanţa de fond a calificat obiecţiunile ca apărări de fond ce au fost analizate.

Astfel, din coroborarea întregului material probator administrat in cauză, tribunalul constată că  instanţa fondului a reţinut o stare de fapt corectă, in mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat in mod nemijlocit şi in contradictoriu in cursul cercetării procesului  la care in mod judicios a aplicat normele de drept material.

In baza art. 453  C.pr.civ, va obliga apelanţii către intimat la plata sumei de 1000 lei  reprezentând cheltuieli de judecată,  reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanţa nr. X/03.01.2017, aflata la dosarul cauzei.

Având în vedere aceste considerente,  constatând că în cauză  nu subzistă nici un motiv de nelegalitate  şi netemeinicie a sentinţei din cele  invocate de apelanţii parati şi analizate  în condiţiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive  de ordine publica ce se ridică în orice stare a pricinii  şi din oficiu de instanţa şi se pun în dezbaterea părţilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură civilă  -  în baza art. 480 alin. 1 teza I  Noul cod  procedură  civilă, apelul  va fi respins ca nefondat.

Data publicarii pe portal:06.11.2017

Domenii speta

Spete similare