Încheierea prin care s-a admis cererea de sesizare a î.c.c.j. şi prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs

Prin încheierea din data de 11.01.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 32287/215/2016, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 raportat la art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990. S-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea dispoziţiilor art. 3, raportat la art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990. S-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva încheierii din data de 11.01.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 32287/215/2016, a formulat recurs pârâta X.

În motivare, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi repunerea pe rol a cauzei în vederea judecării apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 5712/02.05.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova.

A apreciat că, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la data de 11.01.2018, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii (art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod de Procedură Civilă), motiv pentru care a invocat nulitatea încheierii pronunţată în şedinţa publică de la 11.01.2018 de către Tribunalul Dolj, din perspectiva necomunicării cererii apelantei petente, prin care se invocă excepţia de neconstituţionalitate şi a cererii de sesizare a ÎCCJ, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

De asemenea, recurenta pârâtă a apreciat că încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 11.01.2018 a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de Procedură Civilă).

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 şi următoarele Cod de Procedură Civilă; OUG nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art. 223 alin. 3 Cod de Procedură Civilă a solicitat instanţei judecarea cauzei în lipsă.

La data de 22.02.2018 intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat, într-o primă teză, ca inadmisibil, iar într-o teză subsidiară, ca neîntemeiat.

În şedinţa publică din data de 05.03.2018 instanţa, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea declarării recursului, având în vedere dispoziţiile art. 520 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, precum şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, şi a reţinut recursul spre soluţionare, cu luarea în considerare a inadmisibilităţii recursului invocată de instanţă din oficiu.

În raport de dispoziţiile prevăzute de art. 499 teza a II-a noul Cod procedură civilă, evocarea şi analizarea motivelor de casare nu se impune.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 N.C.proc.civ., aplicabil în recurs potrivit art. 494 N.C.proc.civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat, Curtea constată că excepţia invocată este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de la 11 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 32287/215/2016, având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei nr. 5712/02.05.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 raportat la art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990. S-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea dispoziţiilor art. 3 raportat la art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990. S-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva acestei încheieri, apelanta a declarat prezentul recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 N.C.proc.civ..

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Potrivit art. 520 alin. 1 şi 2 N.C.proc.civ. „(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor. (2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.”

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale arătate, încheierea prin care a fost sesizată Î.C.C.J. pentru dezlegarea chestiunii de drept nu este supusă niciunei căi de atac, iar prin încheiere cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

De asemenea, potrivit art. 29 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, rezultă că numai încheierile prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pot fi atacate cu recurs, neputând fi atacate cu recurs încheierile prin care s-a admis cererea de sesizare şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Cum dispoziţiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 sunt de strictă interpretare, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cum este cazul de faţă, este inadmisibil.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale arătate, încheierea prin care s-a admis cererea de sesizare a Î.C.C.J. şi prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 1 N.C.proc.civ., Curtea va respinge ca inadmisibilă calea de atac a recursului exercitată în cauză.

Faţă de această soluţie, fiind în prezenţa unei căi de atac neprevăzută de lege, orice alte aspecte nu mai pot fi analizate.

Domenii speta

Spete similare