Suspendarea executării sentinţei în temeiul art. 484 alin. 2 din N.C.proc.civ. nu poate fi justificată doar pe faptul că s-a declarat recurs împotriva sentinţei, întrucât legalitatea sentinţei se verifică de către instanţa de recurs, pe baza motivelor de

Prin sentinţa nr. 138/22.01.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 5978/95/2017 a fost admisă acţiunea în parte formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Y.

În temeiul art. 14 din Legea 554/2004 a dispus suspendarea Deciziei de destituire nr. 178/31.10.2017, emisă de pârâtul Y, până la pronunţarea instanţei de fond. A obligat pe pârât să-l reintegreze pe reclamant pe funcţia publică deţinută înainte de  destituire, până la pronunţarea instanţei de fond. A respins cererea privind suspendarea raportului de cercetare disciplinară şi a raportului comisiei de disciplină. A obligat pe pârât, către reclamant, la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenientul Z. Sentinţă executorie de drept.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Y, cerere înregistrată la Tribunalul Gorj.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. 370/54/2018, petentul recurent Y a formulat cerere de suspendare a executării sentinţei nr. 138/22.01.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 5978/95/2017.

În motivare, petentul a arătat că, în temeiul art. 484 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, a formulat prezenta cerere de suspendare a sentinței nr. 138/22.01.2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 5978/95/2017, comunicată la data de 08.02.2018, împotriva căreia a declarat recurs motivat la data de 12.02.2018.

A solicitat admiterea prezentei cereri de suspendare a Sentinței Civile nr. 138/22.01.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 5978/95/2017, până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia.

Recursul declarat împotriva sentinței a căror efecte a solicitat a fi suspendate a fost întemeiat pe motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 4, 5, 6 și 8 cod procedură civilă, așa cum se poate observa și din copia certificată a cererii petentei de recurs.

Intimatul nu a depus întâmpinare, însă a depus concluzii scrise.

Analizând cererea de faţă, Curtea reţine următoarele:

Împotriva sentinţei nr. 138/22.01.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 5978/95/2017 a formulat recurs pârâtul Y, recurs care, până la acest moment, nu a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, pârâtul Y a solicitat suspendarea executării sentinţei nr. 138/22.01.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 5978/95/2017, menţionând că împotriva acesteia a declarat recurs, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 484 N.C.proc.civ.

Potrivit art. 484 alin. 2 din N.C.proc.civ. „(2) La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.”

Dacă regula stabilită de Codul de procedură civilă este aceea că, în principiu, recursul nu suspendă de drept executarea hotărârii atacate, în materia contenciosului administrativ există prevederi exprese ce consacră, tot cu caracter de principiu, caracterul suspensiv al recursului, respectiv art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia „recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă”.

De la această regulă există excepţii, chiar în art. 14 alin. 4 şi art. 15 alin. 3 din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste situaţii de excepţie, suspendarea executării nu mai este obligatorie, ci se poate acorda sau nu de către instanţă, în urma judecării cererii formulată de partea interesată, adică de recurent.

Astfel, potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 „(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.”

De asemenea, potrivit art. 15  alin. 3 din Legea nr. 554/2004 „(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.”

Aşadar, prin derogare de la regimul de drept comun stabilit în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, iar hotărârea pronunţată în primă instanţă, potrivit legii contenciosului administrativ, deşi nu este susceptibilă de apel, nu poate fi pusă în executare, cu excepţiile pe care chiar legea contenciosului administrativ le prevede.

Dispoziţiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permit instanţei de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate, cu prilejul soluţionării fiecărei cauze. Astfel, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

În speţă, recursul declarat de pârât nu a fost încă înregistrat pe rolul Curţii de Apel, astfel că prezenta cerere s-a soluţionat în condiţiile art. 484 alin. 3 din N.C.proc.civ. conform cu care „(3) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează: 1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs;”. În faţa instanţei, părţile au fost reprezentate aşa cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. 6 din N.C.proc.civ.

Art. 484 N.C.proc.civ. reglementează posibilitatea solicitării suspendării executării sentinţei până la soluţionarea recursului, cu respectarea unor cerinţe obligatorii.

Procedura suspendării executării sentinţei este inițiată prin formularea cererii de către recurent, cerere prin care a solicitat suspendarea. Această cerere produce efectul de a învesti instanța cu o cerere distinctă față de cererea de recurs, chiar dacă între ele există un anumit raport de subsidiaritate, în sensul că cererea de suspendare nu ar fi admisibilă în absența recursului.

În mod evident, cererea trebuie motivată. Această îndatorire rezultă din dispoziţiile art. 148 alin. 1 N.C.proc.civ. care prevede, ca regulă generală aplicabilă, obligaţia motivării oricărei cereri adresată instanţelor judecătoreşti.

Mai mult, art. 484 alin. 2 N.C.proc.civ. prevede că instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii atacată cu recurs, or, pentru a proceda astfel, instanţa trebuie să ştie care sunt, în opinia recurentului, motivele care justifică această măsură excepţională.

Oportunitatea suspendării este lăsată la aprecierea instanței, aceasta apreciind în funcție de motivele invocate de parte şi de împrejurările cauzei dacă punerea în executare a hotărârii atacate cu recurs (practic, executorialitatea acesteia), se impune a fi suspendată.

Instanţa poate analiza, în funcţie de motivele invocate de parte, oportunitatea admiterii măsurii solicitată pe această cale, pe baza motivelor temeinice invocate de cel care formulează cererea, însă nu poate cerceta legalitatea recursului.

Suspendarea executării sentinţei nu poate fi justificată doar pe faptul că s-a declarat recurs împotriva sentinţei, întrucât legalitatea sentinţei se verifică de către instanţa de recurs, pe baza motivelor de nelegalitate invocate de recurent.

Susţinerile petentului recurent în sensul că recursul este întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 4, 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă, nu justifică admiterea cererii de suspendare. În caz contrar, ar însemna ca în cadrul soluţionării cererii de suspendare, instanţa să realizeze controlul judiciar al sentinţei pronunţată de prima instanţă, ceea ce contravine legii.

Ceea ce prevalează în cauză este interesul funcţionarului public de a beneficia de punerea în executare a unei hotărâri care, deşi nu este definitivă, este executorie, fără a i se putea opune ca impediment juridic recursul exercitat de angajator, deoarece s-ar pune sub semnul îndoielii însăşi raţiunea legii care este de a asigura protecţia funcţionarului public în faţa angajatorului.

În speţă, Curtea constată că, prin cererea de suspendare a executării sentinţei instanţei de fond, petentul recurent Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj nu a furnizat instanţei elemente care să justifice măsura solicitată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 484 alin. 5 N.C.proc.civ., Curtea va respinge cererea de suspendare a executării sentinţei formulată de petentul recurent.

Domenii speta

Spete similare