Contestaţie la executare Lipsa comunicării titlului de creanţă determină neîmplinirea termenului de scadenţă a obligaţiei fiscale. Motiv de nelegalitate a actelor de executare.

Hotărâre 8217 din 01.11.2017


INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

La data de xx.xx.2017 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, sub nr. XX/299/2017, contestaţia la executare formulată de contestatorul B.C.S., în contradictoriu cu intimata A.F.P., în calitate de terț poprit BANCA, împotriva executării silite efectuată de intimată în dosarul execuțional nr. A/2012 în baza titlurilor executorii nr. B din data de XX.XX.2015 pentru suma de 19242 lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente şi contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente; nr. C din XX.XX.2016 pentru suma de 20866 lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente şi contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente; nr. D din XX.XX.2016 pentru suma de 21026 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente, solicitând instanţei

 să dispună:

1.În principal, anularea în tot a executării silite pornite în cadrul dosarului execuțional nr. A/2012  al Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice pentru suma de 33.051 Lei reprezentând impozit pe venit și contribuții de asigurări sociale de sănătate și probabil accesorii.

2.În secundar, anularea în parte a executării silite pornite în cadrul dosarului execuțional nr. A/2012  al Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice pentru suma 33.051 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și probabil accesorii, pentru lipsa unor titluri de creanță, necomunicarea acestora, lipsa unei somații de executare anterior înființării popririi, lipsa comunicării somației și a titlurilor executorii;

3.Întoarcerea executării silite pentru toate sumele executate silit în cadrul dosarului execuțional nr. A/2012  al Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice

4.În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f al OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, restituirea taxelor judiciare de timbru achitate pentru soluţionarea prezentei cauze

5.În temeiul dispozițiilor art. 451 C.proc.civ obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorul a invocat, în esenţă, următoarele:

În fapt, în urma indisponibilizării contului bancar deschis la terţul poprit BANCA, în urma propriilor demersuri, în data de XX.XX.2017, a ridicat de la Administraţia Naţională a Finanţelor Publice Sector 1, adresa de înştiinţare privind înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti nr. E prin care se aduce la cunoștință contribuabilului înființarea popririi în baza mai multor titluri executorii pentru suma totală de 33.051 lei impozite pe venit, contribuții și accesorii  în baza titlurilor executorii menționate în adresa de poprire, sumă ce include şi posibile contribuții de asigurări sociale de sănătate reprezentând sume pe care contribuabilul nu le datorează în mod evident, după cum vom arăta mai jos.

La data de XX.XX 2017 a depus la ANAF Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, adresa cu nr. F din data de XX.XX 2017 prin care solicita eliberarea titlurilor executorii în baza cărora a fost emisă adresa de poprire, solicitare la care nu primit răspuns nici până la data prezentei.

Arată contestatorul că executarea silită este nulă, având în vedere: lipsa comunicării somației şi a titlurilor executorii, fiind încălcate dispoziţiile art. 230 alin. 1 și art. 236 alin. 12 al Legii nr. 207/2015  privind Codul de Procedură Fiscală.

De asemenea, arătă contestatorul, titlurile de creanţă, reprezentate cel mai probabil de decizii de impunere, neproducând efecte juridice decât de la comunicare, organul de executare nu putea emite Titluri Executorii în baza unor decizii inexistente sau necomunicate contribuabilului, creanțele urmărite nefiind astfel certe și exigibile.În condițiile art. 48 alin. 2 C.proc.fiscală actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat contribuabilului conform art. 47 nu produce niciun efect juridic și prin urmare nu poate sta la baza emiterii unui titlu executoriu motiv pentru care solicităm instanței să observe că eventuala somație ce ar fi fost emisă în baza unor titluri executorii este lovită de nulitate absolută și prin urmare solicităm să dispună anularea formelor de executare în cadrul Dosarului execuțional nr. A. Or, în acest caz decizia sau deciziile de impunere pentru obligații principale sau accesorii nefiind comunicate contribuabilului, se poate lesne observa că creanțele în baza cărora s-au emis Titlurile Executorii menționate în Adresa de înștiințare privind înființarea popririi nefiind scadente, lovesc de nulitate absolută atât tilurile exeutorii cât și somațiile și orice act de executare ulterior acestora.

Scadența obligației de plată este stabilită în funcție de data comunicării Deciziei de Impunere care reprezintă titlul de creanță.

Decizia sau deciziile de impunere nefiind comunicate sau nefiind comunicate în condițiile codului de procedură fiscală la data prezentei contestații, nu putem vorbi de scadența obligațiilor de plată astfel încât să fie emise titluri executorii și ulterior somații de plată în baza acestor titluri.

În lipsa unui titlu de creanță prin emiterea Titlului Executoriu sunt încălcate dispozițiile art. 226 alin.1 C.proc. fiscală care stabilesc clar că executarea silită se efectuează în baza unui titlu de creanță în lipsa căruia executarea silită pentru sumele care nu sunt stabilite prin titlul de creanță este lovită de nulitate absolută, neexistând o creanță certă și exigibilă care să stea la baza executării silite.

Dacă au fost emise titluri executorii pentru titluri de creanță necomunicate contribuabilului de asemenea sunt încălcate dispozițiile codului de procedură fiscală, cât timp la baza unei executări silite nu pot sta decât titluri de creanță devenite titluri executorii prin expirarea termenelor de scadență prevăzute de lege.

Cu privire la creanța reprezentând contribuții de asigurări sociale, arată contestatorul că aceste sume  sunt de altfel nedatorate dat fiind  că contribuabilul nu are încheiat un contract cu casa de asigurări de sănătate și nu domiciliază pe teritoriul României, aceste contribuții fiind plătite pe teritoriul statului Elvețian al cărui cetățean este contribuabilul. Potrivit art. 222 alin. 1 lit. a)-c) şi alin. 3 lit. a)-c) din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt asiguraţi în sistemul sociale de sănătate, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi au obţinut prelungirea  dreptului de şedere temporară ori au domiciliul în România, precum şi cetăţenii Statelor Membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Europene care nu deţin o asigurare încheiată  pe teritoriul altui stat membru care produce efecte pe teritoriul României pentru o perioadă de peste 3 luni, care fac dovada plăţii contribuţiei de fond.Pentru persoanele menţionate, calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în România precum şi odată cu pierderea dreptului de rezidenţă în România.

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială, la art. 11 alin. 1 se prevede în mod expres că ,,Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislaţiei unui singur stat membru”. De asemenea, în expunerea de motive ale Regulamentului mai sus citat, se precizează că este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispoziţiilor legislaţiilor interne aplicabile, precum şi complicaţiile care pot rezulta din această cauză.

Mai arată contestatorul că nu este prima dată când intimata a emis în cadrul aceluiaşi dosar execuţional nr.A, Decizii de impunere  privind obligaţii de plată referitoare la CASS şi obligaţii de plată accesorii, decizii emise în mod eronat cu încălcarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, si care au fost soluţionate abia ulterior prin contestaţiile administrative, aşa cum rezultă din  Sentinţa nr. 3109/2016 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosar nr. XXX/299/2015, Decizia ANAF nr. J din XX.XX.2016 privind soluţionarea contestaţiilor formulate de contribuabil, Decizia ANAF nr. K din XX.XX2016 privind soluţionarea contestaţiilor formulate de contribuabil, anexate prezentei.

Nu în ultimul rând, arătă contestatorul, măsura popririi înfiinţate asupra contului bancar deschis la terţul poprit este lovită de nulitate absolută fiind înfiinţată cu încălcarea norme de drept de ordine publică, întrucât contul bancar deschis la terţul poprit este un cont cu destinaţie specială, fiind un cont colector alocaţiei copilului subscrisului,  B.A..

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 262 C.pr.fiscală.

În probaţiune, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Intimata a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare, arătând în apărare, în esenţă, că, contrar susținerilor contestatorului, actele de executare au fost legal comunicate, atât somaţia cât şi titlul executoriu îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 230 alin 2 şi art. 226 C.pr.fiscală şi prin urmare, nu există niciun motiv de nelegalitate a acestora.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, arată intimata că dispoziţiile art.167 C.pr.fiscală conferă contestatorului posibilitatea de a solicita compensarea cu obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, ori restituirea acestor sume.

Referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arată intimata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin 1 C.pr.civ pentru a dispune în acest sens.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură fiscală, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

În probaţiune, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 17.10.2017, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, în condițiile art. 258 C.pr.civ rap. la art. 255 C.pr.civ, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La solicitarea instanței, intimata a transmis la dosarul cauzei, copia dosarului de executare silită.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

În dosarul de executare silită nr. A, organul fiscal a emis împotriva debitorului contestator, trei titluri executorii şi trei somaţii de plată, centralizate în adresa ulterioară de înfiinţare a popririi emisă la data de XX.XX.2017, pentru recuperarea unei creanţe totale de 33.051 lei reprezentând impozit de venituri din activităţi independente.

După  încercarea de comunicare a acestor acte de executare prin poştă, cu confirmare de primire, corespondenţa întorcându-se cu menţiunea “ avizat, reavizat, expirare termen de păstrare“, procedura de comunicare a acestora s-a realizat prin publicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin 5 lit b C.pr.fiscală.

La data de XX.XX.2017, organul de executare silită a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani pe care contestatorul debitor le deţine în conturile deschise la mai multe instituţii bancare,debitorul fiind încunoştinţat despre înfiinţarea măsurii popririi prin adresa de înştiinţare emisă la data de XX.XX.2017.

Aşa cum rezultă din titlurile executorii, titlurile de creanţă sunt reprezentate de decizii de impunere şi decizii de calcul accesorii emise în anul 2015 prin care au fost calculate debite cu titlu de impozit pe profit şi accesorii aferente acestor debite.

Conform dispoziţiilor art. 226 C.pr.fiscală: „ Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent potrivit art.30. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.„

(3) Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (4) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.”

Conform art. 93 lit b C.pr.fiscală: Creanţele fiscale se stabilesc prin decizie de impunere emisă de organul fiscal.

Conform art. 95 C.pr.fiscală: (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.  (2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabileşte sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecţii fiscale ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate în condiţiile legii.

(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.

(4) Declaraţia de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.

(5) În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare.

(6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată.

Decizia de impunere, ca titlu de creanţă, poate fi contestată în condiţiile şi cu procedura prevăzută de art. 272 şi urm. C.pr.civ.

În condiţiile în care decizia de impunere nu a fost contestată ori contestaţia formulată împotriva acesteia a fost respinsă,  aceasta devine titlu executoriu.

În speţă, analizând înscrisurile din dosarul de executare, instanţa constată că pentru niciuna din aceste decizii care reprezintă titlurile de creanţă, nu există dovada comunicării acesteia către contestatorul debitor  anterior emiterii somaţiilor, titlurilor executorii şi adresei de înfiinţare a popririi. În acest context, instanţa reţine că intimata nu a comunicat la dosarul cauzei nici titlurile de creanţă şi nici dovada comunicării acestora către debitor, deşi sarcina probei îi revenea şi aceasta nici măcar în contextul în care instanţa i-a acordat un termen în acest sens şi iţa solicitat în mod expres intimatei să facă această dovadă.

Or, în condiţiile în care nu s-a putut face dovada comunicării legale a acestor decizii, la un moment anterior emiterii formelor de executare şi al expirării termenului de formulare a contestaţiei împotriva acestora, rezultă că executarea silită a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art.226 C.pr.fiscală care, aşa cum rezultă din chiar formularea imperativă de la alin 2 teza ultimă:” niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, sancţionează cu nulitatea absolută executarea silită declanşată în absenţa unui titlu de creanţă devenit titlu executoriu.

Motivat de aceste considerente, instanţa, apreciind ca fiind întemeiat acest motiv al contestaţiei la executare şi ca fiind suficient pentru a dispune desfiinţarea executării silite, nu va mai analiza şi celelalte motive care vizează legalitatea actelor de executare şi nu legalitatea titlurilor de creanţă, criticile contestatorului privind faptul că nu datorează aceste sume fiind străine de procedura contestaţiei la executare, putând fi valorificate doar în cadrul contestaţiei la titlu reglementată de art. 268 alin 1 C.pr.fiscală.

Pentru aceste considerente, reţinând că executarea silită a fost declanşată în temeiul unor titluri de creanţă care nu au devenit titluri executorii, va admite contestaţia la executare şi va anula executarea silită şi toate actele de executare efectuată în dosarul de executare silită nr. A.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.723 NCPC:’’ (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință. (3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când se aplică art. 777.’’

De asemenea, conform prevederilor art.724 NCC:’’(1) În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Având în vedere însă că din dosarul de executare silită nu rezultă că au fost încasate şi distribuite sume de bani ca urmare a măsurii de înfiinţare a popririi şi nici contestatorul nu probează o asemenea împrejurare, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.

Cheltuieli de judecată

In ceea ce priveşte cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata de cheltuieli de judecată  instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art.451 alin 1 C.pr.civ, va dispune obligarea intimatei la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial. Instanţa nu va obliga intimata la plata cu titlu de cheltuieli de judecată şi a sumei de 300 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru cererea de întoarcere a executării silite , având în vedere soluţia de respingere ca neîntemeiată  a acestei cereri.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 45 lit f din OUG 80/2013, va dispune restituirea către contestator, la data rămânerii definitive a hotărârii, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei achitată cu OP cu nr. de referinţă XX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestația la executare  formulată de contestatorul B.C.S., ….. în contradictoriu cu intimata  AFP cu sediul în sector 1, Bucureşti, …. şi cu terţul poprit BANCA cu sediul în …..

Anulează executarea silită efectuată de intimată în dosarul de executare nr. A.

 Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.

Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 lit f din OUG 80/2013, dispune restituirea către contestator, la data rămânerii definitive a hotărârii, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei achitată pentru contestaţia la executare cu OP cu nr. de referinţă ….

 Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, xx.xx.2017.