Civil - anulare act

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 617

Şedinţa publică din data de 21.09.2021

Instanţa constituită din:

Preşedinte

Grefier

La ordine, pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamantul AA, CNP ...., domiciliat în …… jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul BBCNP .... domiciliat în bucureşti, sos. Oltenitei, nr. 180–186, bl. 14, sc. a, ap. 40, sector 4, cu domiciliul efectiv în sat Petru Vodă, com. Poiana Teiului, jud. Neamţ, dar cu domiciliul ales în Piatra Neamţ, str. Privighetorii, nr. 23, parter, sc B, jud. Neamţ la cab av. Dominte Ana Daniela;

 Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 7.09.2021, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi.

S-au declarat dezbaterile închise, după care:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată în 01.10.2020 sub nr. dosar 1543/188/2020 al Judecătoriei Bicaz, reclamantul AA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul BOROŞ CIPRIAN: să fie obligat pârâtul să îi restituie suma de 150.000 lei, bani ce i a împrumutat pârâtului în perioada 15.10.2017–31.12.2019, sumă actualizată cu dobânda legală şi obligarea paratului Boros Ciprian la plata cheltuielilor de judecata prilejuite de derularea procesului.

În motivare, se arată de reclamant că:  în cursul anului 2015, aflându ma într un pelerinaj la manastirile din judetul Neamt, l am luat cu masina „1a ocazie” si l am cunoscut astfel pe numitul Boros Ciprian care si a declinat calitatea de calugar de la Manastirea Petru Voda (recomandandu se calugarul Timotei, pentru ca apoi sa aflu ca este rasoforul Timotei - „purtătorul de rasă” - prima treaptă a monahismului). M-am angajat sa il ajut sa isi gaseasca un loc de rugaciune, pentru ca apoi acesta sa imi sugereze ca ar fi de preferat un act de milostenie din partea mea in sensul de a construi eu un Iacas de cult pe care sa il administreze el si apoi sa inchinam lucrarea, menirii mele in aceasta viata. Am mers astfel, pe cheltuiala mea (transport, cazare, masa, abonament telefon, etc), in diverse locuri din tara pentru a ne intalni cu alti calugari care ii impartaseau crezul si ii incurajau lupta (totul a fost de fapt premeditat pentru a imi forma mie convingerile ca el este cunoscut si apreciat de calugari si preoti si ca menirea sa este cea despre care imi vorbea mie). Convins fiind ca avem aceleasi teluri, i am dat numitului Boros Ciprian banii aferenti achizitionarii suprafetei de 1000 mp teren situat in extravilanul comunei Poiana Teiului, punctul „Bolatau spre manastire „ si s a incheiat astfel contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 187 la data de 01.03.2016 de Biroul Notarial Tudor V. Viorel din comuna Poiana Teiului, judetul Neamt. Am reusit cu eforturi financiare proprii si ajutat logistic si de alti oameni, sa ridic initial o cladire pentru a putea locui si a se gospodari numitul Boros Ciprian, pentru ca apoi sa ridic un paraclis pentru rugaciune, pe care l am dotat cu toate cele necesare, inclusiv podoabe pretioase pentru care am achitat aproximativ 150.000 lei, costul total al lucrarii (teren, casa, anexa gospodareasca, paraclis fiind de 300.000 lei) La momentul la care am hotarat ca trebuie sa sfintim lucrarea si am mers in Ucraina pentru a obtine binecuvantarea unui episcop, am aflat pe drumul de intoarcere dintr o discutie telefonica a numitului Boros Ciprian ca urma sa se intalneasca cu cineva din Timisoara pentru a vinde intreg ansamblul edicificat de mine.

Confruntandu l, mi a recunoscut ca nu avea de gand sa se stabileasca la Petru Voda si ca va vinde tot intrucat el este proprietar si a pastrat fiecare bon si factura de achizitie, astfel incat (dupa cum l a sfatuit o maicuta de zona, fosta judecatoare, dupa supusele lui) nu i se poate intampla nimic si eu nu pot dovedi contrariul afirmatiilor sale. Ca atare, l am somat sa paraseasca imobilul si sa gasim o metoda de a il ajuta prin construirea unei locatii in zona Pipirig, insa a refuzat reiterand aceleasi alegatii; el este proprietarul ansamblului de la Petru Voda si nu am decat sa imi asum ca am fost inselat. Mentionez ca, impotriva paratului am formulat in cursul anului 2018 o sesizare penala, la Parchetul de pe langa Judecatoria Bicaz, cu referire la fapte savarsite de BOROS CIPRIAN.Conform Ordonantei de clasare pronuntata in dosarul 933/P/2018 din 29.11.2019 paratul Boros Clprlan recunoaste Intreaga situaţie de fapt pe care o catalogheaza drept fapt de milostenie, recunoscand ca imobilele au fost construite cu banii de la subsemnatul.

Spre final, solicită să se admită acţiunea, să se reţină imposibilitatea sa de a preconstitui dovezi scrise, date fiind relaţiile dintre părţi.

Reclamantul a anexat următoarele înscrisuri, respectiv înscrisuri aferente dup 933/P/2018 din 4.12.2019.

În dovedire, solicită proba cu înscrisuri, proba cu martori, interogatoriul pârâtului, ataşarea dosarului penal 933/P/2018.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 4105 lei (f. 21), conform art. 3 alin. 1 lit. e din O.U.G. 80/2013.

Pârâtul a formulat întâmpinare (f. 35–36), prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arată de către pârât faptul că:  între părţi nu s a încheiat niciodată un contract de împrumut, iar din acţiune se observă că reclamantul recunoaşte că nu i a împrumutat suma de bani, ci doar a vrut să îl ajute. Menţionează că afirmaţşiile reclamantului nu sunt reale, dovadă fiind că a declarat că după depunerea plângerii penale în 2018 de către reclamant, acesta a continuat să îl ajute financiar până în 2019. Invocă prescrierea dreptului de a solicita restituirea sumelor anterioare datei de 01.10.2017.

În dovedire, solicită administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba testimonială.

La termenul din 11.05.2021, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor. La termenul din 15.06.2021, a respins ca inadmisibilă proba testimonială, date fiind dispoziţiile art. 309 alin. 2 teza I CPC.

Analizând actele şi lucrările dosarului, coroborate cu probatoriul administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Prin acţiunea formulată de reclamantul AA se solicită restituirea împrumutului acordat pârâtului pentru suma de 150.000 lei. Conform celor susţinute de reclamant şi de pârât, reclamantul l a ajutat pe pârât să achiziţioneze un teren.

Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 187/01.03.2016 de BNP Tudor V Viorel, pârâtul BOROŞ CIPRIAN a cumpărat de la numita Bîrsanu Ioana suprafaţa de 1000 mp extravilan com. Poiana Teiului, jud. Neamţ, identificat prin documentaţia cadastrală avizată OCPI Neamţ, la pct. „Bolătău spre mănăstire”. În schimbul acestui teren a plătit preţul 1000 lei înainte de încheierea contractului.

Urmare a diferitelor neînţelegeri dintre cele două părţi, pe teme religioase, reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului. Conform celor reţinute în Referatul cu propunerea de clasare din dosar 933/P/2018, pârâtul a declarat că a primit ajutor de la reclamant pentru edificarea unor construcţii pe acel teren, ca act de milostenie. Urmare a probatoriului administrat, în dosarul penal s a dispus clasarea prin Ordonanţa din 29.11.2019, pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Întrucât pârâtul ar fi fost surprins de către reclamant purtând o conversaţie telefonică din care rezulta că urma să vândă terenul şi construcţiile în discuţie, reclamantul a aflat ulterior că pârâtul nu ar fi medic, nu a fost călugăr şi că activitatea rasforului Timotei era una înverşunată împotriva Bisericii, aspecte ce l au determinat pe reclamant să promoveze prezenta acţiune.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1576 şi 1584 vechiul Cod civil, actualmente art. 2158 şi urm. Noul Cod Civil (f. 51).

Urmare a solicitării instanţei de a specifica instituţia de drept pe care o invocă reclamantul, în baza principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, iar având în vedere art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, reclamantul a indicat că insistă asupra instituţiei contractului de împrumut de consumaţie.

Instanţa constată că, faţă de situaţia de fapt exprimată, au aplicabilitate dispoziţiile ART. 2158 Cod civil:  „(1) Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.”

Aşadar, condiţiile contractului de împrumut sunt ca părţile să aibă capacitate a necesară pentru acte de dispoziţie, împrumutătorul să fie proprietarul bunului, iar bunurile să fie mobile fungibile şi consumptibile. De esenţa contractului de împrumut este stabilirea unui termen de restituire.

Conform interogatoriului luat reclamantului de către pârât (f. 89–90), se observă că relaţia dintre cei doi a fost una de ajutor. Astfel, reclamantul a precizat că banii daţi pârâtului au fost ca ajutor şi nu s a înţeles că pârâtul să îi restituie suma acordată de reclamant (răspunsul de la întrebarea 1 şi 3).

Conform răspunsurilor de la interogatoriu (f. 85–88), pârâtul a arătat că reclamantul l a ajutat financiar să edifice două clădiri şi să cumpere un teren, dar se suţine că nu a fost vorba de împrumut.

Aşadar, din probatoriul administrat în cauză şi din cele precizate de părţi. , instanţa nu reţine existenţa unui împrumut acordat de reclamant pârâtului. Este de menţionat faptul că, deşi reclamantul a solicitat proba cu martori pentru a dovedi existenţa contractului de împrumut, suma achitată pârâtului şi scopul acordării sumei, invocând faptul că a fost în imposibilitatea morală de a întocmit în înscris, instanţa aminteşte că relaţia dintre reclamant şi pârât nu poate fi calificată ca reprezentând acel impediment de natură morală de a întocmi contractul de împrumut în formă scrisă. A acorda un ajutor financiar, chiar şi unui călugăr, în cuantum final de 300.000 lei, fără să existe o altă relaţie la baza acestui ajutor, nu face ca probatoriul să poată fi determinat prin prisma dispoziţiilor art. 309 alin. 4 pct. 1 Cod procedură civilă. Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 309 alin. 2 CPC, instanţa a respins proba cu martori, prin Încheierea din 15.06.2021.

În primul rând, suma indicată de reclamant de 150.000 lei nu a fost dovedită. În contractul de vânzare al terenului, preţul plătit de pârât a fost de doar 1000 lei. Iar pentru edificarea construcţiilor, nu există nicio dovadă că s au făcut din bani achitaţi/împrumutaţi de reclamant şi nici care a fost costul edificării.

În al doilea rând, nu se poate stabili existenţa unui termen de restituire şi nici nu s a solicitat de reclamant aplicarea de către instanţa a dispoziţiilor art. 2162 C. civ. Or, aşa cum s a indicat mai sus este esenţial să fie stabilit un termen de restituire sau să se indice alte elemente în baza căruia instanţa să îl stabilească, la cererea părţii. Nu se poate reţine de instanţă că acel împrumut a fost acordat sub condiţie suspensivă, aşa cum a arătat procuratorul acestuia la termenul din 11.05.2021, deoarece după edificarea şi sfinţirea lăcaşului de cult, acea construcţie şi acel teren ar fi trecut în proprietatea Bisericii, aşa cum s a precizat tot la acest termen. Deci, banii acordaţi nu s ar fi restituit în niciun caz reclamantului. În concret este de observat că reclamantul a acordat o sumă de bani pârâtului, urmând ca acesta din urmă să cumpere un teren şi să edifice lăcaşul de cult, ce urma să intre în proprietatea Bisericii. Din nicio probă nu rezultă care a fost convenţia pentru situaţia în care pârâtul vinde acele bunuri, dar nu rezultă de asemenea nici că scopul pentru care a fpst acordată suma de bani nu a fost atins. Este de reliefat faptul că acele bunuri au fost edificate şi cumpărate, conform înţelegerii celor două părţi, deci scopul acordării acelei sume a fost, în mod efectiv, atins:  edificarea lăcaşului de cult pe o suprafaţă de teren cumpărata în acest scop.

În al treilea rând, reclamantul nu a dovedit că scopul acordării acelei sume de bani a fost ca un împrumut, iar nu ca donaţie. Acesta este cel mai important aspect din această speţă:  scopul acordării sumei. Din susţinerile părţilor, instanţa consideră că apărarea pârâtului este corectă, şi anume că sumele de bani au fost date cu titlu de ajutor, iar nu împrumut. Chiar dacă, în prezent, relaţia dintre cele două părţi s a deteriorat, reclamantul dorind să îşi recupereze ajutorul acordat pârâtului, instanţa subliniază că, deşi s a făcut dovada că reclamantul i a dat pârâtului diferite sume de bani, materiale de construcţii, etc, totuşi nu poate admite prezenta acţiune de restituire împrumut, întrucât acesta nu este dovedit.

Faţă de aceste motive, va respinge acţiunea ca nefondată.

În temeiul art. 451–453 CPC, va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei, onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul AA, CNP ...., domiciliat în Iaşi, Şoseaua Nicolina, nr. 59, bl. 978B, et. 2, ap. 8, jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul BBCNP .... domiciliat în bucureşti, sos. Oltenitei, nr. 180–186, bl. 14, sc. a, ap. 40, sector 4, cu domiciliul efectiv în sat Petru Vodă, com. Poiana Teiului, jud. Neamţ, dar cu domiciliul ales în Piatra Neamţ, str. Privighetorii, nr. 23, parter, sc B, jud. Neamţ la cab av. Dominte Ana Daniela, ca nefondată.

În temeiul art. 451–453 Cod de procedură civilă, obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei onorariu avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, astăzi, 21.09.2021.

Domenii speta

Spete similare