Ordonanţă preşedinţială. Suplinire acord. Lipsa îndeplinirii condiţiei urgenţei. Simpla achiziţionare a biletelor de călătorie şi introducerea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale cu numai câteva zile înaintea termenului fixat pentru plecare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de xx.xx.2018 sub numărul xx/299/2018 reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul B a solicitat instanţei ca,  pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună suplinirea consimţământului acestuia cu privire la deplasarea minorului, împreună cu mama sa, în scop turistic, în excursie în Anglia în perioada 01-06.10.2018.

În fapt, a arătat că este fosta soţie a pârâtului, iar din căsătorie a rezultat minorul C  în prezent în vârstă de 6 ani.

A precizat că deşi a încercat să ia legătura cu pârâtul şi i-a solicitat să se prezinte la notar pentru a-şi da consimţământul, acesta s-a prezentat la notar şi a refuzat să autorizeze plecarea.

Reclamanta a precizat că cei doi soţi exercită împreună  autoritatea părintească  faţă de minor şi de regulă tatăl îşi dă acordul la plecarea copilului, dar acesta numai după numeroase discuţii şi amânări şi condiţii suplimentare puse de tatăl copilului.

A mai susţinut reclamanta şi că a ales perioada de 1-6.10.2018 pentru a-i da posibilitatea pârâtului să stea cu copilul în data de 10.10.2018 când este ziua de naştere a minorului.

Reclamanta a mai subliniat şi importanţa respectării interesului superior al minorului de a călători a vedea locuri noi, toate acestea contribuind la posibilitatea acestuia de a se dezvolta armonios.

În drept, a invocat prevederile art.997, 999 alin.(2) Cod proc.civ., precum şi ale art.23 alin.(2) din Legea nr.272/2004, precum şi ale art.2 alin.(2) din Legea nr.248/2005.

În dovedire, a propus proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

Acţiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei, potrivit dispoziţiilor art.6 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtul, legal citat a depus întâmpinare şi s-a prezentat a termenul de judecată.

În apărare a solicitat să se constate că acţiunea este în principiu inadmisibilă, nefiind făcută dovada pornirii unui proces de fond, precum şi pentru motivul lipsei urgenţei.

Pe temeinicia cererii, a susţinut că se încearcă excluderea sa de la luarea deciziilor cu privire la viaţa fiului său, că reclamanta îi solicită să consimtă la diferite activităţi care-l privesc pe minor, dar pe care aceasta le alege singură, fără să se consulte cu el, motiv pentru care acesta se simte constrâns și exclus din viața fiului său.

A arătat că urgența prezentei cereri nu se justifică numai prin faptul că reclamanta a luat biletele şi până la momentul călătoriei este o perioadă foarte scurtă de timp, şi că aceasta este tocmai o formă de constrângere a sa şi de trecere peste cuvântul său ca părinte.

La termenul de judecată din data de 16.08.2018 instanţa a procedat la administrarea probelor propuse şi, după dezbaterea fondului cauzei a reţinut dosarul în pronunţare.

Analizând susţinerile părţilor prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile şi  probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamata şi pârâtul un copil, pe C, născut la data de XX.XX.2012 (f. 8).

Prin CONVENŢIA ÎNCHEIATĂ ÎN PROCEDURA DIVORŢULUI CU COPII MINORI (f. 11-13) părțile au stabilit să exercite împreună autoritatea cu privire la copil, locuința minorului să fie stabilită la mamă, iar pârâtul să beneficieze de un program de păstrare a legăturilor personale cu minorul.

Din înscrisurile depuse de reclamantă instanţa reţine ca prim aspect că aceasta i-a solicitat pârâtului să meargă la notar să-şi dea acordul pentru ca minorul să poată călători în compania mamei în Germania sau Anglia în septembrie-octombrie (f. 18).

Instanţa constată că aceasta a ataşat la dosar şi mesajul în care îl notifică pe pârât că faţă de refuzul său, se va ajunge la executorul judecătoresc.

Mai constată şi că aceasta a cumpărat şi depus la dosar biletele de avion pentru excursia din 1-6.10.2018 care s-ar desfăşura în Anglia (f. 4-6).

Din înscrisurile depuse de pârât reţine că acesta a consimţit la plecarea minorului în această vară în vacanţă în Bulgaria şi Grecia (declaraţie autentică notarială).

În drept, potrivit art.51 alin.(1) din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului  „Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea...”

Potrivit art.263 alin.(1) Cod civil „Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”

În temeiul art.997  alin.(1) Cod procedură civilă  „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.”.

Potrivit art.997 alin.(2) teza I Cod procedură civilă  „Ordonanţa este provizorie şi executorie.”

Art.2 alin.(2) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate prevede că „Cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor. ”

Potrivit art.30 alin.(3) lit.b)-(6) din Legea nr.248/2005 „(3)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi, numai în următoarele situaţii:...b) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi. 

(4) Declaraţia prevăzută la alin. (1) lit. d) trebuie să cuprindă şi menţiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinaţie şi datele de identitate ale persoanei căreia urmează a-i fi încredinţat minorul, precum şi, după caz, datele de identitate ale persoanei cu care se reîntoarce în România, dacă însoţitorul este o altă persoană decât cea cu care iese din România. 

 (6) Organele poliţiei de frontieră vor permite ieşirea din România a minorilor însoţiţi numai dacă se constată că se respectă informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi la alin. (4), referitoare la însoţitor, iar în situaţiile prevăzute la alin. (3), dacă se constată că ruta aleasă pentru deplasare şi momentul prezentării la ieşirea din ţară se justifică în raport cu destinaţia, respectiv cu perioada deplasării. ”

În temeiul art.31 alin.(3) din aceeaşi lege „Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai după soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.”.

Cu prioritate, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite în cauză.

Pentru a reţine astfel are în vedere faptul că în cauzele având ca obiect măsuri urgente cu privire la copii, nu este necesară purtarea unui proces de fond, putându-se ivi situaţii în care să fie necesară intervenţia de urgenţă a instanţei de tutelă şi luarea unor măsuri cu caracter temporar care nu afectează situaţia minorilor pe termen lung şi nu modifică dispoziţiile cu privire la exerciţiul autorităţii părinteşti.

Cu privire la neprejudecarea fondului, în raport şi de susţinerile pârâtului, instanţa subliniază faptul că solicitarea din prezenta cauză vizează o excursie anume, precizată din perspectiva perioadei şi a destinaţiei şi nu se poate aprecia că o eventuală luare a măsurii de către instanţă ar afecta dreptul părintelui de a lua decizii cu ocazia altor plecări ulterioare, suplinirea vizând acest eveniment izolat.

Cu privire la aparenţa de drept şi urgenţa măsurii, instanţa le va analiza în considerentele ce urmează, apreciind asupra lor odată cu aprecierile de temeinicie a cererii.

În concret, verificând susţinerile părţilor, instanţa reţine că argumentele de refuz ale pârâtului se reflecta în conversaţiile pe care acesta le-a purtat cu reclamanta.

Mai  exact, constată instanţa că atunci când reclamanta l-a contactat pe pârât pentru acordul de călătorie i-a spus că „intenţionez să plec”, astfel că i-a solicitat ca „până la sf săptămânii” să treacă pe la biroul notarial pentru ca notarul să-i autentifice declaraţia.

Într-adevăr instanţa constată modalitatea imperativă în care reclamanta doar îl anunţă cu privire la perioadă şi destinaţie şi, cu indicarea unei limite temporale, îi cere să treacă să autentifice declaraţia, fără a-i cere părerea presupunând că acesta trebuie să accepte ca atare planurile sale cu copilul.

Acesta a mai susţinut în cadrul interogatoriului luat din oficiu că se opune la plecarea reclamantei cu minorul deoarece nu ştie dacă s-a făcu o asigurare de călătorie pentru minor.

Instanţa constată că o astfel de condiţie nu poate fi văzută ca pe o cerinţă excesivă din partea părintelui căruia i se cere acordul să-l lase pe fiul său minor în vârstă de 6 ani să plece din ţară.

Cu privire la susţinerile reclamantei, care a arătat că pârâtul refuză nejustificat să-şi dea acordul şi că întârzie mereu în îndeplinirea acestei îndatoriri părinteşti, determinând-o să recurgă la mijloace de presiune şi constrângere, precum intentarea unui proces, instanţa constată că acestea nu se susţin prin probe.

Astfel, instanţa reţine că pârâtul şi-a dat acordul ca minorul să plece vara aceasta în vacanţă în Grecia şi în Bulgaria.

În raport de cele dovedite instanţa reţine că nu s-a probat faptul că pârâtul s-ar opune plecărilor minorului în mod nejustificat, privându-l pe acesta de posibilitatea de a călători şi de a se dezvolta.

Văzând aspectele de mai sus, instanţa constată că în prezenta cauză nu este dovedită condiţia urgenţei.

Aşa cum în mod corect a susţinut şi pârâtul, simpla achiziţionare a biletelor de călătorie şi introducerea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale cu numai câteva zile înaintea termenului fixat pentru plecare nu este suficientă pentru a atesta urgenţa.

Cu toate că este adevărat că faţă de perioada scurtă de timp rămasă până la plecare se poate vedea interesul reclamantei de a obţine de urgenţă suplinirea consimţământului pârâtului, instanţa este obligată să verifice aparenţa de drept a cererii, caracterul justificat al introducerii acţiunii de către reclamantă, sau, mai exact refuzul abuziv, neîntemeiat al pârâtului de a achiesa la plecarea minorului, atitudine care să vină în conflict cu interesul superior al minorului.

Cu privire la aceste condiţii, instanţa constată că nu sunt îndeplinite.

Astfel, constată că apărarea pârâtului care a arătat că se opune la plecare pentru că nu este consultat în deciziile cu privire la copil ci doar i se cere să consimtă s-au dovedit prin modul în care reclamanta îi solicită să-şi dea acordul.

Ori, în atare situaţie, instanţa constată că nu poate aprecia ca nejustificată şi abuzivă atitudinea părintelui peste opinia căruia se încearcă a se trece.

În concret, raţiunea intervenţiei instanţei în pricinile privitoare la minori este aceea de a ocroti minorii de actele abuzive şi necugetate ale părinţilor, iar nu de a se substitui lor şi de a prelua exerciţiul autorităţii părinteşti.

Apreciind că în prezenta cauză s-a ajuns la purtarea procesului cu scopul de a fi eludat consimţământul unuia din părinţi, care, verificat în speţă, nu s-a dovedit că a fost refuzat neîntemeiat, instanţa va respinge acţiunea arătând că aceasta  nu se poate substitui părinţilor minorilor şi nu poate suplini acordul acestora în situaţiile în care refuzul nu este nejustificat şi nu contravine interesului superior al minorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta A, cu domiciliul în ….., în contradictoriu cu pârâtul B, cu domiciliul în sector 4, …. şi PRIMARIA SECTORULUI 1, cu sediul în

…, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică azi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare