Ordonanţă de plată clauză compromisorie, excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti din România, invocata de pârât, lipsa conditiilor prevazute limitativ de art.554 alin.2 Cod proc.civila care sa duca la retinerea procesului spre solution

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată:

Prin cererea din data de 03.02.2014 înregistrată sub nr.x/3/2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta A a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând emiterea unei ordonanţe de plată în sarcina pârâtei pentru suma de 647640,90 lei formată din 165 882,99 lei reprezentând contravaloarea facturi emise de către reclamantă în executarea contractului de prestări servicii din 10.03.2011, 403518,72 lei reprezentând diferenţa de preţ necompensată conform Contractelor de transfer active semnate între părţi în data de 06.10.2010 şi actelor adiţionale la acestea, 78239,19 lei, dobândă legală aferentă debitelor datorate, calculate până la data de 20.01.2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.09.2014, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a civ. a dispus disjungerea primului capăt de cerere  şi a declinat soluţionarea acestuia către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti unde a fost înregistrat la data de 16.10.2014 sub nr. XX/299/2014.

Prin sentinţa civilă nr.2477/11.02.2015 pronunţată de Judecătoria  Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. XX/299/2014, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant si a fost anulată  cererea formulată de reclamanta A, prin administrator judiciar AQUA INSOLVENŢĂ IPURL împotriva pârâtei B.

Prin Decizia civila nr. 2508/2017 pronuntata de Tribunalul Bucuresti  a fost admis apelul declarat de apelanta SC EOLICA DOBROGEA SRL , a fost anulata sentinta atacată si cauza a fost trimisa spre rejudecare aceleiasi instante de fond.

Dosarul a fost înregistrat în vederea rejudecării sub nr. XX/299/2014*.

Analizand exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti invocata de catre pârâta, instanta constata urmatoarele:

În data de 06.10.2010, între părţi s-au încheiat două contracte prin care s-a realizat un transfer reciproc de active.  La pct. 11.2 din acest contract s-a stabilit că părţile convin în mod irevocabil ca instanţele de judecată din România să aibă competenţă exclusivă pentru a soluţiona orice dispută care poate rezulta din sau în legătură cu acest contract şi respectiv ca orice proceduri să fie aduse în faţa unor astfel de instanţe de judecată. (f.44 vol. 1 dosar x/9/2014).

Ulterior, pentru executarea serviciilor convenite prin contractul mai sus menţionat a fost încheiat Contractul de Prestări servicii din data de 10.03.2011

Potrivit clauzei 17 din Contractul de Prestări servicii din data de 10.03.2011, părţile au stabilit ca orice dispută, controversa sau conflict iyvorât în legătură cu prezentul contract, incluzând valabilitatea, lipsa de valabilitate, incaălcarea sau rezilierea lui, va fi înaintat, după înştiinţarea scrisă a contrapărţii (Înştiinţarea de Arbitraj) şi va fi solutionat în mod definitiv prin arbitraj conform Regulilor de Arbitraj (Regulile) ale Camerei Internaţionale de Comerţ (ICC) valabile la data trimiterii Înştiinţării de Arbitraj în conformitate cu Regulile, Reguli care sunt considerate ca incluse în prezenta clauză prin referirea făcută la ele.

 Potrivit Clauzelor 17.2.2 şi 17.2.3 Locul arbitrajului va fi la Paris, iar limba arbitrajului va fi engleza.

Se constata astfel ca, prin Contractul de Prestări servicii din data de 10.03.2011, partile au revenit asupra clauzei de la pct. 11.2 din contractul încheiat în data de 06.10.2010 şi au prevazut o clauza compromisorie, stabilind ca toate litigiile care provin în legatura cu Contractul de Prestări servicii din data de 10.03.2011să fie solutionate prin arbitraj de către Camera Internaţională de Comerţ. 

Prezenta cauză are ca obiect solicitarea de emitere a unei ordonanţe de plată pentru contravaloarea facturilor emise de către reclamantă în executarea contractului de prestări servicii din 10.03.2011. Astfel, prezenta cauză este în legătură cu neexecutarea obligaţiilor care decurg din Contractul de Prestări servicii din data de 10.03.2011.

Potrivit art. 554 alin. 1 c. pr. civ., instanța judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrală, își va verifica propria competență și se va declara necompetentă numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

Se mai retine ca, formal, nu se identifica incompatibilitatea normelor privind procedura ordonantei de plata cu regulile de procedura ale arbitrajului.

Parata a inteles sa invoce conventia arbitrala, iar instanţa constata ca in prezenta cauza nu este incidentă niciuna din conditiile prevazute limitativ de art.554 alin.2 Cod proc.civila care sa duca la retinerea procesului spre solutionare. Potrivit acestui text legal, instanța va reține spre soluționare procesul dacă: a) pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală; b) convenția arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă; c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei conform căreia clauza 17 din Contractul de Prestări servicii din data de 10.03.2011 este lovită de nulitate absolută întrucât contravine clauzei de la pct. 11.2 din contractul încheiat în data de 06.10.2010, instanţa o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1270 alin. 2 C.civ., contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

Prin irevocabilitatea unui act juridic se înţelege faptul că actului juridic bilateral sau plurilateral nu i se poate pune capăt prin voinţa doar a uneia dintre părţi. Irevocabilitatea decurge din principiul forţei obligatorii a actului juridic, fiind o consecinţă şi, în acelaşi timp, o garanţie a acestui principiu.

Pe de altă parte, în temeiul art. 1270 C.civ., partile, în orice moment, pot ca prin acordul lor de vointe să modifice anumite clauze ale unui contract încheiat anterior.

 Or, in cauza, partile prin acordul lor de vointe materializat prin incheierea Contractului de Prestări servicii din data de 10.03.2011 au stabilit competenta de solutionare a litigiilor in favoarea Camerei Internaţională de Comerţ. Asadar, clauza compromisorie regasita in contractul amintit isi va produce efectele in baza principiului pacta sunt servanda

Pentru aceste motive , instanţa va admite exceptia necompetenţei generale a instantelor judecatoresti si sa respingă cererea, ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti din România, invocata de pârât.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A prin Administrator Judiciar C cu sediul în … în contradictoriu cu pârâta B cu sediul ales în …., ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti din România.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare