Fond Funciar. Cerere de chemare în judecată având ca obiect nulitatea hotărârii prin care s-a validat propunerea Subcomisiei de aplicare a Legii 18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. Competenţa de soluţionare a cererilo

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de xx.xx.2017 sub nr. de dosar x/299/2017, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtele B, C, D şi E, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate nulitatea absolută a art. 22 din Hotărârea nr. X/2006 emisă de A, prin care s-a validat propunerea Subcomisiei Sectorului 6 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 42.660,14 mp, pe numele doamnei B.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, ale Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997.

La data de 29.01.2018, pârâta E a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 268/2001.

De asemenea, la data de 02.02.2018, pârâta D a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 18/1991, H.G. 890/2005.

Prin întâmpinarea formulată la data de 07.02.2018, pârâta C a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca neîntemeiate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 18/1991, ale O.U.G. 66/2015.

La primul termen de judecată din data de 05.04.2018, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţiei invocate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la excepţia necompetenţei materiale, instanţa reţine următoarele:

 Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Astfel, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţie de procedură, absolută şi dilatorie.

Competenţa materială presupune o delimitare între instanţele de grad diferit, iar normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în Codul de procedură civilă şi în alte acte normative speciale.

Competenţa materială funcţională este aceea care determină şi precizează funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, în timp ce competenţa materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanţe judecătoreşti.

Normele care reglementează competenţa materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanţei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, care statuează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.

De asemenea, instanţa reţine că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, acesta din urmă fiind obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă.

În speţă, excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei a fost invocată de către instanţă, din oficiu, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă.

Instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a art. 22 din Hotărârea nr. X/2006 emisă de A, prin care s-a validat propunerea Subcomisiei Sectorului 6 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 42.660,14 mp, pe numele doamnei B.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 „în scopul accelerării judecăţii plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă”.

Legea nr. 18/1991 stabileşte în mod expres competenţa materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privinţa plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53 - art. 56 şi art. 64 din Legea 18/1991, fără a prevedea o anume competenţă materială pentru soluţionarea acţiunilor în anulare sau constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire/constituire emise în cadrul procedurii stabilirii dreptului de proprietate.

Având însă în vedere faptul că, pe de o parte, în partea finală a dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 se face trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă, şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ competenţa materială a instanţelor este stabilită prin norme de excepţie strict circumscrise dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României şi Legii nr. 554/2004, se poate concluziona în sensul că niciuna dintre acţiunile în justiţie ce fac parte din categoria proceselor funciare, inclusiv cele care vizează modificarea, anularea sau constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate sau celorlalte acte emise în procesul de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, nu sunt date în competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ.

Prin urmare, astfel de procese atrag competenţa materială a instanţelor de drept comun, iar stabilirea în concret a instanţei competente trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 94 şi art. 95 NCPC.

Se reține de instanță că legislaţia specială în materie de fond funciar nu cuprinde norme de competenţă materială în ceea ce priveşte acest gen de litigii având ca obiect anulare/nulitate/modificare titlu de proprietate, Legea nr. 18/1991 prevăzând norme de competenţă numai în ceea ce priveşte litigiile având ca obiect plângerile întemeiate pe prevederile art. 53-56 şi art. 64 din Legea nr. 18/1991.

Sunt deci aplicabile dispoziţiile generale în materie de competenţă ale Codului de procedură civilă, în litigiul de faţă raportat la data înregistrării acţiunii (20.12.2017), ale Noului Cod de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă, judecătoria judecă în primă instanţă „orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti”, iar conform art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, „Tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”.

De asemenea, conform art. 101 alin. 2 Cod procedură civilă, în cererile privind constatarea nulităţii absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia.

Rezultă deci că, raportat la aceste texte de lege, coroborate cu dispoziţiile art. 101 alin. 2 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect constatare nulitate/anulare/modificare titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar revine judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoarea obiectului litigiului.

Referitor la natura litigiului, aceasta este una civilă, intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă neinfluenţând în nici un fel natura acestor litigii.

În privinţa valorii terenului în suprafaţa de 42.660,14 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele pârâtei B, instanţa reţine că, prin rezoluţia din data de 13.02.2018 (fila 22, vol. V) a pus în vedere reclamantului obligaţia de  preciza valoarea de circulaţie a suprafeței de teren de 42.660,14 mp menţionată în cuprinsul art. 22 din Hotărârea nr. 918/08.06.2006, precum şi să justifice competenţa materială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în soluţionarea prezentei cauze, însă reclamantul nu a răspuns în niciun fel la solicitarea instanţei (fila 22, vol. V).

Totodată, prin rezoluţia din data de 16.03.2018 (fila 55, vol. V), instanţa a revenit cu aceeaşi solicitare către reclamantă, dispunând şi citarea tuturor pârâţilor cu menţiunea de a indica valoarea suprafeţei de teren de 42.660,14 mp, cu depunerea de înscrisuri doveditoare în acest sens, respectiv, grile notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare (fila 55, vol. V).

În acest sens, instanţa constată că, deşi toate părţile în cauză au primit comunicarea conţinând solicitarea instanţei, singura dintre acestea care a formulat un răspuns însoţit de înscrisuri doveditoare a fost pârâta E (reclamantul comunicând că nu poate răspunde la solicitarea instanţei).

Astfel, procedând, din oficiu, la cercetarea valorilor cuprinse în „Studiul de Piaţă pentru anul 2018 privind valorile minime imobiliare în terenuri” întocmit de Camera Notarilor Publici Bucureşti (accesibil pe site-ul „http://www.unnpr.ro/ files/expertize2018/CNPBucuresti/06_Terenuri_Buc_2018_resized.pdf”), instanţa constată că, indiferent de locul situării terenului din municipiul Bucureşti şi de destinaţia acestuia, grilele notariale ce cuprind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare indică valori care, prin raportare la suprafaţa de 42.660,14 mp, depăşesc cu mult valoarea de 200.000 lei.

Prin urmare, instanţa reţine că acţiunea reclamantului vizează verificarea legalităţii unui act juridic prin care s-a validat propunerea de reconstituire cu privire la un teren ce se situează în mod cert cu mult peste 200.000 lei, fapt ce atrage competenţa materială a tribunalului, conform art. 94 alin. (1) lit. (k) Cod procedură civilă.

Având în vedere dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k din Codul de procedură civilă, conform căruia judecătoria soluţionează cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, coroborat cu prevederile art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care consacră plenitudinea de competenţă în primă instanţă a tribunalului, se constată că prezenta cerere evaluabilă în bani este de competenţa materială a tribunalului.

Faţă de considerentele mai sus-menţionate, instanţa va admite excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, urmând a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.

Declină în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A, cu sediul în ….  Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta B, cu domiciliul ales la S.C.A., pârâta C, cu sediul în , pârâta D, cu sediul în  , pârâta E, cu sediul în str. , Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare