„acţiune în constatare”

Sentinţă civilă 136 din 14.02.2014


JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 136/2014

Pe rol se află  judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii L G, L.N,  V C D şi pe pârâţii P F,  P A, având ca obiect „acţiune în constatare”.

***

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.01.2013 sub nr.158/214/2013 şi precizată la data de 18.02.2013, reclamanţii L.G., L.M., V C D au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii, P F şi P A, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu aceştia să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 de către notarul public Dumitru Sanda Magdalena şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, reclamanţii au arătat faptul că prin sentinţa civilă nr.83/2011 formulată de Judecătoria Costeşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.3308/2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, pârâta P F a fost obligată la plata unei creanţe.

Pârâţii au înţeles  să-şi creeze insolvabilitatea prin înstrăinarea averii lor, astfel că la data de 31.05.2011 au încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat bunurile menţionate.

Au arătat reclamanţii că sunt îndeplinite pe deplin condiţiile specifice ale acţiunii pauliene.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1562-1565 N.C.civ şi art.274 C.pr.civ.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată potrivit chitanţei depuse la fila 111.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2013 (filele 32-33), pârâţii au susţinut faptul că acţiunea pauliană este prescrisă, aceasta fiind introdusă peste termenul de un an prevăzut de legiuitor în art.1564 C.civ., termen care a început să curgă de la data de 03.11.2011, data pronunţării deciziei nr.3308 a Tribunalului Argeş.

Pârâta P F a invocat faptul că nu este îndeplinită condiţia prevăzută expres de art.1563 C.civ., pentru admisibilitatea acţiunii pauliene, creanţa împotriva sa nefiind certă.

Această creanţă va deveni certă doar în urma unui partaj al moştenirii tatălui său Dumitru Ion.

De asemenea, pârâţii au menţionat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.1552 C.civ., respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 nu s-a creat sau mărit starea de insolvabilitate a pârâtei P F întrucât la momentul vânzării era solvabilă, obţinând venituri şi având în proprietate şi alte imobile.

Prin chiar procesul verbal nr.56/2012 încheiat la data de 23.04.2012 de către executorul judecătoresc însărcinat cu executarea silită a sentinţei civile nr.83/2011 s-a reţinut faptul că s-a solicitat de către creditor executarea imobilului casă de locuit, anexe şi teren aferent de 4863 mp, fără a se cerceta în prealabil dacă mai există alte imobile care pot fi executate.

La punctul II al aceluiaşi proces verbal s-a arătat că deţine în proprietate 10000 mp teren pădure, dovedindu-se astfel în mod concludent că nu a creat şi nici nu a mărit starea sa de insolvabilitate.

În continuare s-a arătat în cuprinsul întâmpinării că încheierea contractului de vânzare-cumpărare ce formează obiectul acţiunii a avut loc înainte de naşterea dreptului de creanţă al creditorilor.

Acest drept de creanţă s-a născut la data de 03.11.2011, dată la care Tribunalul Argeş a pronunţat decizia civilă nr.3308/2011 iar actul a fost încheiat la data de 31.05.2011, data la care reclamanţii, L.G. şi L.M. nu erau creditorii săi.

Pârâtul P A a precizat că nu a ştiut niciodată ce s-a întâmplat între bunicii săi D I şi D  A  şi reclamantul din cauza de faţă.

Imobilele ce au format obiectul contractului erau libere de sarcini la momentul vânzării, preţul fiind achitat în totalitate, provenind în parte din veniturile sale propriii şi în parte din credit bancar.

În apărare, pârâţii au propus probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.83/2011 pronunţată de Judecătoria Costeşti la data de 25.01.2011 în dosarul nr. 156/214/2010, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.3308/2011 pronunţată la data de 03.11.2011 de tribunalul Argeş Secţia Civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii L.G., L.M. şi V I C D în contradictoriu cu pârâţii D A şi P F şi au fost obligate părţile să plătească reclamanţilor suma totală de 69314 lei, cu titlu de despăgubiri pentru evicţiune, la care se adaugă dobânda legală, calculată începând cu data de 19.01.2010 şi până la data plăţii efective şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3042 lei.

Prin cererea înregistrată la BEJ Vârgă Ioan sub nr.56/2012 din data de 28.02.2012, reclamanţii au solicitat declanşarea executării silite în toate formele prevăzute de lege împotriva debitoarelor D A şi P F pentru plata sumelor datorate de  acestea în temeiul titlului executoriu mai sus menţionat.

La data de 05.03.2012, Judecătoria Costeşti a admis cererea având ca obiect încuviinţarea executării silite formulată de reclamanţi şi înregistrată sub nr.512/214/2012.

Prin somaţia nr.56/2012 din data de 26.03.2012, debitoarele au fost somate să achite creditorilor în termen de o zi de la primirea somaţiei sau lăsarea ei la sediul acestora suma de 87449,10 RON, constituită din 80.169 RON reprezentând reactualizarea creanţelor din titlul executoriu şi 7280,10 RON cheltuieli de executare.

Conform dovezii depuse în copie la fila 143, somaţia a fost comunicată debitoarei D A la data de 29.03.2012.

La data de 23.04.2012  (filele 166-167) a fost întocmit de către BEJ Vârgă Ioan procesul verbal care consemnează faptul că imobilul casă de locuit, anexe şi teren aferent de 4863 mp, situat în oraş Costeşti, sat Broşteni, nr.82A, jud.Argeş, a fost înstrăinat de către debitoarea P F fiului său P A prin contractul de vânzare cumpărare nr.746/31.05.2011 autentificat la BNP Dumitru Sanda Magdalena.

De asemenea, la stăruinţa creditorului se urmăreşte silit terenul pădure în suprafaţă de 10000 mp, compus din două parcele în suprafaţă de 9800 mp şi 200 mp.

Cu această ocazie, debitoarea P F a declarat că autoturismul Renault  Clio  a fost vândut din anul 2006.

Ulterior, la data de 12.09.2013 a fost întocmit un alt proces-verbal în dosarul de executare nr.56/2012 conform căruia se precizează de către executorul judecătoresc că din vânzarea terenului în suprafaţă de 10000 mp, proprietatea debitoarei P F nu se poate acoperi integral creanţa de 87569 lei, impunându-se creditorilor să indice şi alte bunuri mobile şi imobile urmăribile din patrimoniul debitoarelor.

La data de 14.01.2013, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună revocarea contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 de către BNP Dumitru Sanda Magdalena.

Potrivit acestui contract, depus în copie la filele 47 şi 48 ale dosarului, pârâta P F a vândut fiului său, pârâtul P A, imobilul situat în sat Broşteni, nr.82 A, oraş Costeşti, jud.Argeş, compus din teren intravilan în suprafaţă măsurată de 4863 (din acte 5000 mp), compus din parcela nr.1, categoria de folosinţă curţi construcţii, în suprafaţă de 1184 mp, parcela nr.2-categoria de folosinţă arabil, în suprafaţă de 392 mp, parcela nr.3-categoria de folosinţă arabil extravilan-în suprafaţă de 3287 mp, împreună cu următoarele construcţii:casă de locuit (C1) din cărămidă, grajd (C2), din calupi de ciment, o magazie (C3), din calupi de ciment, o anexă (C4) din calupi de ciment.

În cuprinsul acestui contract, s-a menţionat dobândirea terenului de către vânzătoare cu titlu de moştenire legală a tatălui său defunct Dumitru Ion, prin sentinţa civilă nr.1257/29.11.2010 pronunţată de Judecătoria Costeşti, a casei de locuit, cu acelaşi titlu, iar celelalte construcţii C2, C3 şi C4 au fost construite de vânzătoare, cu contribuţie exclusivă.

Ţinând seama de data autentificării acestui contract, respectiv 31.05.2011 şi de disp.art.102 alin.1 din legea nr.11/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil, conform cărora contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea , interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod civil.

Potrivit art.975 C.civ. acţiunea revocatorie presupune îndeplinirea mai multor condiţii respectiv, creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă, exigibilă şi în principiu anterioară actului atacat, acest act să fi creat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului şi complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Referitor la prima condiţie, instanţa reţine că actul care face obiectul acţiunii de faţă a fost încheiat  la data de 31.05.2011,după pronunţarea sentinţei civile nr.83/25.01.2011  de  către Judecătoria Costeşti în dosarul nr. 156/214/2010, menţinută prin decizia Tribunalului Argeş nr. 3308 din data de 3.11.2011.

În raport de aceste date ,la momentul întocmirii contractului de vânzare cumpărare între pârâţi, cauza în care s-a pronunţat sentinţa civilă mai sus evocată se afla pe rolul instanţei de recurs.

Pârâta P F a contestat caracterul cert al creanţei invocate de  către creditori, întrucât prin  sentinţa judecătorească ce constituie titlu executoriu au fost obligate la plată către creditori atât pârâta, cât şi numita D A, fără a se dispune solidaritatea acestora.

Instanţa apreciază că, în realitate, apărarea  pârâţilor pune în discuţie caracterul lichid al creanţei,existenţa acesteia fiind precisă întrucât rezultă din sentinţa civile nr.83/25.01.2011 .

Pornind de la definiţia legală a caracterului lichid al unei creanţe ,stabilită de art. 379 alin. 4 C. pr. vechi ,  debitoarei  P F i se impută un debit al cărui cuantum este posibil de determinat.,chiar dacă pentru această determinare este necesar a fi efectuată o altă socoteală.

 Chiar dacă la momentul înstrăinării imobilelor de către pârâtă nu se poate reţine existenţa unui titlu executoriu, condiţia creanţei certe, lichide şi exigibile este îndeplinită, aceasta trebuind îndeplinită la momentul introducerii acţiunii pauliene.În ceea ce priveşte condiţia constând în caracterul prejudiciabil al actului atacat pentru creditor, reţinând că prejudiciul se manifestă prin aceea că debitorul şi-a cauzat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate, se constată că pârâta P F a înstrăinat către pârâtul P A construcţii şi terenul aferent, rămânându-i în patrimoniu un teren categoria de folosinţă pădure în suprafaţă de  10000 mp.

Având în vedere natura şi destinaţia bunurilor transmise prin contractul de vânzare-cumpărare, acestea apar ca fiind bunurile cele mai valoroase din patrimoniul înstrăinătoarei, potrivit evaluării  unitare pe mp din expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici, terenul pădure având o valoare de 0,8 lei/mp.

În lipsa unor alte bunuri urmăribile în patrimoniul pârâtei pentru care s-ar putea reţine o valoare apropiată valorii creanţei, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului –verbal 12.09.2013 , instanţa reţine că pârâta şi-a creat o stare de insolvabilitate.

Referitoare la cerinţa constând în frauda debitorului, aceasta presupune faptul că debitorul şi-a dat seama că prin încheierea actului translativ de proprietate cu pârâtul şi-a creat starea de insolvabilitate.

În acest sens, se cuvine a fi menţionat faptul că înstrăinarea a avut loc la o dată ulterioară pronunţării hotărârii judecătoreşti de primă instanţă prin care  s-a stabilit dreptul de creanţă al creditorilor împotriva pârâtei P F şi a mamei acesteia D A.

La această dată,pârâta P F cunoştea dispoziţiile instanţei de judecată care a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată, hotărârea judecătorească  fiind definitivă şi fiindu-i comunicată,data redactării inserată în hotărâre  fiind 22.02.2011, ceea ce prezumă frauda debitoarei.

Aceasta, în calitate de pârâtă în prezenta  cauză, nu a invocat vreun motiv pentru care a procedat la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare la acel moment,deşi dreptul său de proprietate asupra bunurilor transmise prin contract fusese stabilit prin sentinţa civilă nr. 1257/29.11.2013 pronunţată de Judecătoria Costeşti în dosarul nr.  1837/214/2010,  nerăsturnând prezumţia de fraudă, deşi sarcina acestei probe îi revenea.

În lipsa unor astfel de probe, raţiunea acestei înstrăinări nu poate fi alta decât fraudarea creditorilor săi.

Pârâta P F a încheiat contractul translativ de proprietate cu fiul său pârâtul P A, care prin răspunsurile la interogatoriu a negat că ar fi avut cunoştinţă de datoria mamei sale.

În raport de gradul de rudenie existent între părţile contractului de vânzare-cumpărare, de calitatea pârâtului P A de unic descendent de gr.I al pârâtei P F, de existenţa aceleiaşi adrese de domiciliu a pârâţilor, stabilită pe baza menţiunilor acestui contract, complicitatea pârâtului P A la fraudă este prezumată.

Acesta, deşi s-a apărat, invocând provenienţa sumelor de bani din care a achitat preţul menţionat în contractul de vânzare-cumpărare, inclusiv prin referire la un credit bancar, nu a depus la dosar niciun înscris care să susţină afirmaţia sa.

În ceea ce priveşte preferinţa creditorilor pentru urmărirea bunurilor imobile construcţii şi teren aferent ale pârâtei P F, instanţa reţine că alegerea modalităţii de executare aparţine creditorilor, iar  din procesele verbale întocmite în cadrul executării silite nu rezultă că în patrimoniul debitoarei P F ar fi existat şi alte bunuri urmăribile de o valoare apropiată valorii creanţei pentru a se putea vehicula ideea unei atitudini abuzive din partea creditorilor.

Pentru toate considerentele de mai sus, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art.975 C.civ., instanţa va admite acţiunea promovată de reclamanţi şi va dispune revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.746/31.05.2011 de BNP Dumitru Sanda Magdalena.

Va lua act că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta