Clauze abuzive. Excepţia necompetenţei materiale, mai multe capete principale de cerere, capătul de cerere având ca obiect stabilizarea cursului valutar este evaluabil în funcţie de valoarea patrimonială pe care reclamanţii ar obţine-o în cazul admiterii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de XX.XX.2017, sub nr. X/299/2017, reclamanţii A şi B au chemat în judecată pe pârâta C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: 1. să se constate că art. 1.2 şi art. 5.1 din contractul de credit cu garanţie imobiliară nr. D/2008 conţine clauze abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000; 2. să se dispună revizuirea clauzelor contractuale întemeiată pe ruperea echilibrului contractual pe parcursul executării sale (impreviziunea – art. 1271 C.civ.); 3. să se constate că pârâta i-a obligat, fără temei, să achite un comision de acordare în valoare de 2.002,50 CHF cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 190/1999; 4. să se dispună stabilizarea şi aplicarea pe tot parcursul derulării contractului de credit a unui curs CHF-LEU egal cu cel existent la momentul semnării contractului (22.821 lei – CHF la data de 13.06.2008); 5. să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre dobânda iniţială şi dobânda majorată încasată în perioada 13.05.2009 – 06.10.2017, precum şi în continuare, până la pronunţarea hotărârii, la care se adaugă dobânda legală, respectiv la restituirea sumei de 2.002,50 CHF reprezentând comision de acordare.

În subsidiar, reclamanţii au solicitat să se constate că pârâta s-a folosit de practici comerciale incorecte aşa cum sunt prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 363/2007.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C.pr.civ., art. 1268, art. 1269, art. 1271 alin. 2 C.civ., art. 4, art. 6, art. 14 din Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE.

În susţinerea cererii, reclamanţii au depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 7-54).

La data de XX.XX.2016, prin serviciul registratură, reclamanţii au depus cerere precizatoare prin care au indicat că valoarea totală a contractului de credit este de 133.500 CHF. În privinţa capătului 2 de cerere, au arătat că solicită constatarea inaplicabilităţii clauzei privind majorarea dobânzii, întrucât aceasta a fost stabilită în mod aleatoriu şi imprecis, fiind calculată în funcţie de indicele LIBOR.

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de XX.XX.2017, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul 4 de cerere în raport de dosarul nr. E/3/2015 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, respectiv excepţia netimbrării capătului 2 de cerere. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii introductive, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205, art. 451 şi art. 453 C.civ., art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 2 pct. 24 din O.G. nr. 21/1992, art. 117 alin. 2 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 37 şi art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, art. 969 C.civ. 1864.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 102-150, 1-25 vol. II).

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Competenţa materială presupune o delimitare între instanţele de grad diferit, iar normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în Codul de procedură civilă şi în alte acte normative speciale.

Competenţa materială funcţională este aceea care determină şi precizează funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, în timp ce competenţa materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanţe judecătoreşti.

Normele care reglementează competenţa materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanţei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. care statuează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.

De asemenea, instanţa reţine că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar conform art. 130 alin. 2 C.pr.civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, potrivit art. 131 alin.1 C.pr.civ.

Instanţa apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată este evaluabilă în bani, întrucât reclamanţii au solicitat constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale prevăzute la art. 1.2 şi art. 5.1 din contractul de credit cu garanţie imobiliară nr. D/2008 referitoare la dobândă şi art. 1.3 lit. a referitoare la comisionul de acordare. De asemenea, reclamanţii au solicitat restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de acordare şi dobândă excedentară, respectiv stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la cursul de la data semnării contractului.

Astfel, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C.pr.civ., judecătoria judecă cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale referitoare la comisionul de acordare şi dobândă, instanţa reţine că reclamanţii au indicat că valoarea estimativă a dobânzii excedentare este în cuantum de 106.593 lei, iar valoarea comisionului de acordare este de 4.569 lei (total: 111.522 lei).

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect stabilizarea cursului valutar, instanţa reţine că finalitatea urmărită de reclamanţi este de aceea de a se obţine cuantificarea sumei împrumutate prin raportare la cursul valutar de la data acordării împrumutului.

Instanţa reţine că, dacă în privinţa efectelor deja produse ale contractului de credit, evaluarea pretenţiilor poate fi făcută prin aplicarea diferenţei între suma deja achitată, la cursul CHF - leu de la data achitării fiecărei rate  şi suma pe care reclamanţii pretind că ar fi trebuit să o achite prin utilizarea cursului de schimb CHF - leu la data contractării creditului,  cererea de revizuire a efectelor contractului încheiat şi îngheţarea cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului are incidenţă evidentă şi asupra efectelor viitoare ale contractului.

Astfel, instanţa reţine că, potrivit contractului de credit cu garanţie imobiliară nr. D/2008 (filele 7-13), reclamanţii au contractat un credit de 133.500 CHF cu obligaţia de rambursare, în 360 rate lunare.

Instanţa constată că, la momentul introducerii acţiunii (06.10.2017), valoarea întregului contract de credit cu garanţie imobiliară nr. D/2008 este de 533.078,85 lei (1 CHF = 3,9931 RON), în timp ce valoarea contractului la momentul încheierii acestuia (13.06.2008) era de 304.660,35 lei (1 CHF = 2,2821 RON). Astfel, reţinând considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că valoarea obiectului cererii este de 228.418,5 lei, aceasta fiind valoarea patrimonială pe care reclamanţii ar obţine-o în cazul admiterii cererii de chemare în judecată.

Conform art. 95 C.pr.civ., tribunalul este instanţă de drept comun pentru soluţionarea cererilor în primă instanţă, judecătoria având o competenţă limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.pr.civ.

Prin urmare, instanţa constată că cererea formulată de reclamanţi se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.pr.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competenţa tribunalului, instanţă mai mare în grad decât judecătoria.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că cererea este evaluabilă în bani şi că valoarea acesteia depăşeşte pragul de 200.000 lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k C.pr.civ., competenţa materială de soluţionare a întregii cauze revine tribunalului, acesta având plenitudine de jurisdicţie pentru soluţionarea proceselor în primă instanţă, potrivit art. 95 pct. 1 C.pr.civ.

De asemenea, având în vedere că normele legale menţionate reglementează un caz de competenţă materială de la care nu sunt permise derogări, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată din oficiu, urmând să o admită şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A, CNP 1820702375477 şi B, CNP 2840427375516, ambii cu domiciliul în Bucureşti, str. Doamna Ghica nr. 6, bl. 3, sc. C, et. 8, ap. 112, sector 6 şi cu domiciliul ales în Bragadiru, str. Columnelor nr. 7, Vila 7, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta C, cu sediul în Bucureşti, Şos. Nicolae Titulescu nr. 29-31, sector 1, J40/1441/1995, CUI 7025592, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare